CONVENŢIA EUROPEANĂ DE EXTRĂDARE*) din 13 decembrie 1957

EMITENT

PARLAMENTUL

----------------

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

considerind ca scopul Consiliului Europei este de a infaptui o uniune mai strinsa între membrii săi,

considerind ca acest obiectiv poate fi atins prin încheierea de acorduri sau prin adoptarea unei acţiuni comune în domeniul juridic,

încredinţate ca acceptarea unor reguli uniforme în materie de extrădare este de natura a face sa progreseze aceasta opera de unificare,

au convenit după cum urmează:

Articolul 1

Obligaţia de a extrada

Părţile contractante se angajează să-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi sub condiţii determinate prin articolele următoare, persoanele care sunt urmărite pentru o infracţiune sau cautate în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă de către autorităţile judiciare ale părţii solicitante.

Articolul 2

Fapte care dau loc la extrădare

1. Vor da loc la extrădare faptele pedepsite de legile părţii solicitante şi ale părţii solicitate cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsura de siguranţă privativă de libertate de cel puţin un an sau cu o pedeapsă mai severă. Când pe teritoriul părţii solicitante a intervenit o condamnare la o pedeapsă ori când s-a aplicat o măsura de siguranţă, sancţiunea pronunţată va trebui să fie de o durată de cel puţin 4 luni.

2. Dacă cererea de extrădare vizează mai multe fapte distincte, pedepsite fiecare de legea părţii solicitante şi a părţii solicitate cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsura de siguranţă privativă de libertate, dar dintre care unele nu îndeplinesc condiţia privind durata pedepsei, partea contractantă solicitată va avea facultatea sa acorde extrădarea şi pentru acestea din urma.

3. Orice parte contractantă, a carei legislaţie nu autorizeaza extrădarea pentru anumite infracţiuni vizate la paragraful 1 al prezentului articol, va putea, în ceea ce o priveşte, sa excludă aceste infracţiuni din câmpul de aplicare a convenţiei.

4. Orice parte contractantă, care doreşte să se prevaleze de facultatea prevăzută la paragraful 3 al prezentului articol, va notifica secretarului general al Consiliului Europei, o dată cu depunerea instrumentului sau de ratificare sau de aderare, fie o lista a infracţiunilor pentru care extrădarea este autorizata, fie o lista a infracţiunilor pentru care extrădarea este exclusa, cu indicarea dispoziţiilor legale care autorizeaza sau exclud extrădarea. Secretarul general al Consiliului Europei va comunică aceste liste celorlalţi semnatari.

5. Dacă, ulterior, alte infracţiuni vor fi excluse de la extrădare prin legislaţia unei părţi contractante, aceasta va notifica o atare excludere secretarului general al Consiliului Europei, care va informa despre aceasta pe ceilalţi semnatari. Aceasta notificare nu va produce efect decît la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la data primirii ei de către secretarul general.

6. Oricare parte contractantă, care va fi folosit facultatea prevăzută la paragrafele 4 şi 5 ale prezentului articol, va putea oricând supune aplicării prezentei convenţii infracţiuni care au fost excluse de la aceasta. Ea va notifica aceste modificări secretarului general al Consiliului Europei, care le va comunică celorlalţi semnatari.

7. Oricare parte contractantă va putea aplica regula reciprocităţii în ceea ce priveşte infracţiunile excluse din câmpul de aplicare a convenţiei, în temeiul prezentului articol.

Articolul 3

Infracţiuni politice

1. Extrădarea nu se va acorda, dacă infracţiunea pentru care este cerută este considerată de partea solicitată ca infracţiune politica sau ca fapta conexă unei asemenea infracţiuni.

2. Aceeaşi regula se va aplica, dacă partea solicitată are motive temeinice de a crede ca cererea de extrădare motivată printr-o infracţiune de drept comun a fost prezentată în vederea urmăririi sau pedepsirii unei persoane pentru considerente de rasa, de religie, de naţionalitate sau de opinii politice ori ca situaţia acestei persoane risca să fie agravată pentru unul sau altul dintre aceste motive.

3. În aplicarea prezentei convenţii, atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru al familiei sale nu va fi considerat ca infracţiune politica.

4. Aplicarea prezentului articol nu va afecta obligaţiile pe care părţile le vor fi asumat sau le vor asuma potrivit oricărei alte convenţii internaţionale cu caracter multilateral.

Articolul 4

Infracţiuni militare

Extrădarea motivată de infracţiuni militare care nu constituie infracţiuni de drept comun este exclusa din câmpul de aplicare a prezentei convenţii.

Articolul 5

Infracţiuni fiscale

În materie de taxe şi impozite, de vama şi de schimb valutar, extrădarea se va acorda, în condiţiile prevăzute de prezenta convenţie, numai dacă s-a hotărît astfel între părţile contractante pentru fiecare infracţiune sau categorie de infracţiuni.

Articolul 6

Extrădarea naţionalilor

1. a) Orice parte contractantă are dreptul sa refuze extrădarea resortisantilor săi.

2. Dacă partea solicitată nu-şi extrădează propriul resortisant, ea va trebui, la cererea părţii solicitante, sa supună cauza autorităţilor competente, astfel încât să se poată exercita urmăriri judiciare, dacă este cazul. În acest scop, dosarele, informaţiile şi obiectele privind infracţiunea se vor transmite gratuit pe calea prevăzută la paragraful 1 al art. 12. Partea solicitanta va fi informată despre rezultatul cererii sale.

Articolul 7

Locul săvârşirii infracţiunii

1. Partea solicitată va putea refuza sa extrădeze persoana reclamata pentru o infracţiune care, potrivit legislaţiei sale, a fost săvârşită în totul sau în parte pe teritoriul sau ori într-un loc asimilat teritoriului sau.

2. Când infracţiunea, motivând cererea de extrădare, a fost comisă în afară teritoriului părţii solicitante, extrădarea nu va putea fi refuzată decît dacă legislaţia părţii solicitate nu autorizeaza urmărirea unei infracţiuni de acelaşi fel, săvârşită în afară teritoriului sau ori nu autorizeaza extrădarea pentru infracţiunea formind obiectul cererii.

Articolul 8

Urmăriri în curs pentru aceleaşi fapte

O parte solicitată va putea refuza sa extrădeze o persoană reclamata, dacă aceasta persoana se afla şi sub urmărirea sa pentru fapta sau faptele în legătură cu care se cere extrădarea.

Articolul 9

Non bis în idem

Extrădarea nu se va acorda când persoana reclamata a fost judecata definitiv de către autorităţile competente ale părţii solicitate, pentru fapta sau faptele pentru care extrădarea este cerută. Extrădarea va putea fi refuzată, dacă autorităţile competente ale părţii solicitate au hotărît sa nu întreprindă urmăriri sau sa pună capăt urmăririlor pe care le-au exercitat pentru aceeaşi fapta sau aceleaşi fapte.

Articolul 10

Prescripţia

Extrădarea nu se va acorda, dacă prescripţia acţiunii sau a pedepsei este împlinită potrivit legislaţiei fie a părţii solicitante, fie a părţii solicitate.

Articolul 11

Pedeapsa capitala

Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsita cu pedeapsa capitala de către legea părţii solicitante şi dacă, în atare caz, aceasta pedeapsa nu este prevăzută de legislaţia părţii solicitate, sau în mod normal aici nu este executată, extrădarea nu va putea să fie acordată decît cu condiţia ca partea solicitanta sa dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către partea solicitată ca pedeapsa capitala nu se va executa.

Articolul 12

Cererea şi actele ajutatoare

1. Cererea se va formula în scris şi va fi prezentată pe cale diplomatică. Asupra altei cai se va putea conveni prin înţelegere directa între doua sau mai multe părţi.

2. Se vor prezenta, în sprijinul cererii:

Data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor legală şi referirile la dispoziţiile legale ce le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil; şi

Articolul 13

Informaţii suplimentare

Dacă informaţiile comunicate de partea solicitanta se dovedesc insuficiente pentru a permite părţii solicitate sa pronunţe o hotărâre în aplicarea prezentei convenţii, aceasta din urma parte va cere complinirea informaţiilor necesare şi va putea fixa un termen pentru obţinerea acestor informaţii.

Articolul 14

Regula specialitatii

1. Persoana care va fi predată nu va fi nici urmărită, nici judecata, nici deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, nici supusă oricărei alte restrictii a libertăţii sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decît cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile următoare:

2. Totuşi partea solicitanta va putea lua măsurile necesare în vederea, pe de-o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de altă parte, a întreruperii prescripţiei potrivit legislaţiei sale, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsa.

3. Când calificarea data faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecata decît în măsura în care elementele constitutive ale infracţiunii recalificate ar îngădui extrădarea.

Articolul 15

Reextrădarea către un al treilea stat

În afară cazului prevăzut la paragraful 1 lit. b) al art. 14, consimţământul părţii solicitate va fi necesar spre a îngădui părţii solicitante sa predea unei alte părţi sau unui stat terţ persoana care i-a fost predată şi care ar fi cautata de cealaltă parte sau de statul terţ pentru infracţiuni anterioare predării. Partea solicitată va putea cere prezentarea actelor prevăzute la paragraful 1 al art. 12.

Articolul 16

Arestarea provizorie

1. În caz de urgenta, autorităţile competente ale părţii solicitante vor putea cere arestarea provizorie a persoanei cautate; autorităţile competente ale părţii solicitate vor statua asupra acestei cereri potrivit legii acestei părţi.

2. Cererea de arestare provizorie va indica existenta unuia dintre documentele prevăzute la paragraful 2 lit. a) al art. 12 şi va face cunoscută intenţia de a trimite o cerere de extrădare; ea va menţiona infracţiunea pentru care se va cere extrădarea, data şi locul unde a fost comisă, precum şi, în măsura posibilului, semnalmentele persoanei cautate.

3. Cererea de arestare provizorie se va transmite autorităţilor competente ale părţii solicitate fie pe cale diplomatică, fie direct prin posta sau telegraf, fie prin Organizaţia Internationala de Poliţie Criminală (Interpol), fie prin orice alt mijloc, lasind o urma scrisă sau încuviinţată de partea solicitată. Autoritatea solicitanta va fi informată neîntîrziat despre urmarea data cererii sale.

4. Arestarea provizorie va putea inceta dacă, în termen de 18 zile de la arestare, partea solicitată nu a fost sesizată prin cererea de extrădare şi documentele menţionate la art. 12; ea nu va trebui, în nici un caz, să depăşească 40 de zile de la arestare. Totuşi punerea în libertate provizorie este posibila oricând, partea solicitată având însă de luat orice măsură pe care o va aprecia necesară spre a evita fuga persoanei reclamate.

5. Punerea în libertate nu va fi opusă unei noi arestari şi extrădării, dacă cererea de extrădare este primită ulterior.

Articolul 17

Concurs de cereri

Dacă extrădarea este cerută în concurs de către mai multe state, fie pentru aceeaşi fapta, fie pentru fapte diferite, partea solicitată va statua, ţinând seama de toate împrejurările şi în mod deosebit de gravitatea şi de locul săvârşirii infracţiunilor, de datele respective ale cererilor, de naţionalitatea persoanei reclamate şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare către alt stat.

Articolul 18

Predarea extrădatului

1. Partea solicitată va face cunoscută părţii solicitante, pe calea prevăzută la paragraful 1 al art. 12, hotărârea sa asupra extrădării.

2. Orice respingere totală sau parţială va fi motivată.

3. În caz de acceptare, partea solicitanta va fi informată despre locul şi data predării, precum şi asupra duratei detentiei executate în vederea extrădării de către persoana reclamata.

4. Sub rezerva cazului prevăzut la paragraful 5 al prezentului articol, dacă persoana reclamata nu a fost preluată la data fixată, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotit de la această dată şi va fi, în orice caz, pusă în libertate la expirarea unui termen de 30 de zile; partea solicitată va putea refuza sa o extrădeze pentru aceeaşi fapta.

5. În caz de forta majoră care împiedica predarea sau primirea persoanei de extrădat, partea interesată va informa despre aceasta pe cealaltă parte; ambele părţi se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, iar dispoziţiile paragrafului 4 al prezentului articol vor fi aplicabile.

Articolul 19

Predarea amînată sau condiţionată

1. Partea solicitată va putea, după ce va fi statuat asupra cererii de extrădare, sa amine predarea persoanei cerute, pentru a putea fi urmărită de ea însăşi, sau, dacă persoana a fost deja condamnata, să poată executa, pe teritoriul sau, o pedeapsă aplicabilă pentru un alt fapt decît acela pentru care este cerută extrădarea.

2. În loc de a amina predarea, partea solicitată va putea preda temporar părţii solicitante persoana cerută, în condiţii ce vor fi determinate de comun acord între părţi.

Articolul 20

Remiterea de obiecte

1. La cererea părţii solicitante, partea solicitată va retine şi va remite, în măsura permisă de legislaţia sa, obiectele:

2. Remiterea obiectelor vizate la paragraful 1 al prezentului articol se va efectua chiar în cazul în care extrădarea, care a fost deja admisă, nu ar putea avea loc ca urmare a morţii sau evadării persoanei reclamate.

3. Când numitele obiecte vor fi susceptibile de reţinere sau de confiscare pe teritoriul părţii solicitate, aceasta din urma va putea, în vederea unei proceduri penale în curs, să le păstreze temporar sau să le remită sub condiţia restituirii.

4. Sunt totuşi rezervate drepturile pe care partea solicitată sau terţii le-ar fi dobândit asupra acestor obiecte. Dacă asemenea drepturi exista, obiectele se vor restitui la terminarea procesului, cît mai curînd cu putinta şi fără cheltuieli, părţii solicitate.

Articolul 21

Tranzitul

1. Tranzitul prin teritoriul uneia dintre părţile contractante se va incuviinta la cerere, adresată pe calea prevăzută la paragraful 1 al art. 12, cu condiţia sa nu fie vorba despre vreo infracţiune considerată de partea solicitată pentru tranzit ca având un caracter politic ori pur militar, ţinând seama de art. 3 şi 4 ale prezentei convenţii.

2. Tranzitul unui resortisant, în înţelesul art. 6, al tarii solicitate pentru tranzit, va putea fi refuzat.

3. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 din prezentul articol, prezentarea documentelor prevăzute la paragraful 2 al art. 12 va fi necesară.

4. În cazul în care va fi folosită calea aeriană, se va face aplicarea următoarelor dispoziţii:

În caz de aterizare forţată, aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie prevăzute la art. 16, iar partea solicitanta va adresa o cerere formala de tranzit;

5. Totuşi o parte va putea declara, o dată cu semnarea prezentei convenţii sau la depunerea instrumentului sau de ratificare sau de aderare, că nu va incuviinta tranzitul unei persoane decît în aceleaşi condiţii cu cele ale extrădării sau cu unele dintre ele. În aceste cazuri, se va putea aplica regula reciprocităţii.

6. Tranzitul persoanei extrădate nu se va efectua prin traversarea unui teritoriu unde ar fi motive să se creadă ca viaţa sau libertatea sa ar putea fi amenintate pentru motive legate de rasa, religia, naţionalitatea sau opiniile sale politice.

Articolul 22

Procedura

În afară unor dispoziţii contrare ale prezentei convenţii, legea părţii solicitate este singura aplicabilă procedurii de extrădare, precum şi celei a arestării provizorii.

Articolul 23

Limbile folosite

Documentele de prezentat vor fi redactate fie în limba părţii solicitante, fie în cea a părţii solicitate. Aceasta din urma va putea cere o traducere în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, la alegerea ei.

Articolul 24

Cheltuieli

1. Cheltuielile ocazionate de extrădare pe teritoriul părţii solicitate vor fi în sarcina acestei părţi.

2. Cheltuielile ocazionate de tranzit prin teritoriul părţii solicitate pentru tranzit vor fi în sarcina părţii solicitante.

3. În caz de extrădare, provenind de pe un teritoriu nemetropolitan al părţii solicitate, cheltuielile ocazionate de transportul între acest teritoriu şi teritoriul metropolitan al părţii solicitante vor fi în sarcina acesteia din urma. Aceeaşi regula se va aplica pentru cheltuielile ocazionate de transportul între teritoriul nemetropolitan al părţii solicitate şi teritoriul metropolitan al acesteia.

Articolul 25

Definirea măsurilor de siguranţă

În înţelesul prezentei convenţii, termenul măsuri de siguranţă desemnează orice măsuri privative de libertate care au fost dispuse complementar sau în substituirea unei pedepse, prin hotărâre a unei jurisdicţii penale.

Articolul 26

Rezerve

1. Oricare parte contractantă va putea, o dată cu semnarea prezentei convenţii sau cu depunerea instrumentului sau de ratificare sau de aderare, sa formuleze o rezervă cu privire la una sau mai multe dispoziţii determinate ale convenţiei.

2. Oricare parte contractantă care va fi formulat o rezervă o va retrage de îndată ce împrejurările o vor permite. Retragerea se va face prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei.

3. O parte contractantă care va fi formulat o rezervă cu privire la o dispoziţie a convenţiei nu va putea cere aplicarea acestei dispoziţii de către o altă parte decît în măsura în care ea însăşi o va fi acceptat.

Articolul 27

Câmpul de aplicare teritorială

1. Prezenta convenţie se va aplica teritoriilor metropolitane ale părţii contractante.

2. Ea se va aplica deopotrivă, în ceea ce priveşte Franţa, Algeriei şi departamentelor de dincolo de mari, iar în ceea ce priveşte Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Insulelor Canalului şi Insulei Man.

3. Republica Federala Germania va putea extinde aplicarea prezentei convenţii Landului Berlin, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei. Acesta va notifica declaraţia celorlalte părţi.

4. Prin înţelegere directa între doua sau mai multe părţi, câmpul de aplicare a prezentei convenţii se va putea extinde în condiţiile stipulate în aceasta înţelegere oricărui teritoriu al uneia dintre aceste părţi, altul decît cele vizate la paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol şi căruia una dintre părţi îi asigura relaţiile internaţionale.

Articolul 28

Relaţii între prezenta convenţie şi acordurile bilaterale

1. Prezenta convenţie abroga, în ceea ce priveşte teritoriile cărora se aplică, acele dispoziţii din tratate, convenţii sau acorduri bilaterale care, între doua părţi contractante, guvernează materia extrădării.

2. Părţile contractante nu vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale decît pentru completarea dispoziţiilor prezentei convenţii sau pentru a înlesni aplicarea principiilor cuprinse în aceasta.

3. Când între doua sau mai multe părţi contractante extrădarea se practica în temeiul unei legislaţii uniforme, părţile vor fi libere să-şi reglementeze raporturile mutuale în materie de extrădare, sprijinindu-se exclusiv pe acest sistem, independent de dispoziţiile prezentei convenţii. Acelaşi principiu va fi aplicabil între doua sau mai multe părţi contractante, având fiecare în vigoare o lege prevazind executarea pe teritoriul sau a mandatelor de arestare emise pe teritoriul celeilalte sau celorlalte părţi. Părţile contractante care exclud sau vor exclude din raporturile lor mutuale aplicarea prezentei convenţii, potrivit dispoziţiilor prezentului paragraf, urmează sa adreseze în acest scop o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Acesta va comunică celorlalte părţi contractante orice notificare primită în temeiul prevederilor prezentului paragraf.

Articolul 29

Semnarea, ratificarea, intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va rămâne deschisă spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificată, iar instrumentele de ratificare se vor depune pe lângă secretarul general al Consiliului Europei.

2. Convenţia va intra în vigoare după 90 de zile de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare.

3. Ea va intra în vigoare, faţă de oricare semnatar care o va ratifica ulterior, după 90 de zile de la depunerea instrumentului de ratificare.

Articolul 30

Aderarea

1. Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al consiliului sa adere la prezenta convenţie. Rezoluţia privind aceasta invitaţie urmează sa primească acordul unanim al membrilor consiliului, care au ratificat convenţia.

2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lângă secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va produce efect după 90 de zile de la depunerea sa.

Articolul 31

Denunţarea

Oricare parte contractantă va putea, în ceea ce o priveşte, sa denunţe prezenta convenţie, adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Aceasta denunţare va produce efect după 6 luni de la data primirii notificării sale de către secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 32

Notificări

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica membrilor consiliului şi guvernului fiecărui stat care a aderat la prezenta convenţie:

Drept pentru care, subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Întocmită la Paris la 13 decembrie 1957, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunică o copie certificată pentru conformitate de pe aceasta guvernelor semnatare.

-----------