NORME din 10 septembrie 2002

privind organizarea posturilor de salvare şi a posturilor de prim ajutor pe plaje şi în stranduri

EMITENT

GUVERNUL

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 30 septembrie 2002    

Capitolul 1

Dispoziţii generale

1.1. Prezentele norme au ca scop stabilirea măsurilor necesare pentru salvarea persoanelor aflate în pericol de inec şi pentru prevenirea oricăror accidente de acest fel pe plaje, în stranduri şi în alte locuri organizate pentru imbaiere, aflate pe litoralul maritim şi pe apele interioare naturale sau amenajate.

1.2. În sensul prezentelor norme:

a) prin plaja se înţelege porţiunea de teren sau fasia de coasta adiacenta marii, râurilor, lacurilor sau oricărei alte ape, acoperită de nisip sau pietriş, utilizata pentru băi de soare şi de apa; ...  b) prin strand se înţelege locul amenajat pentru băi de soare sau de apa la malul unei ape naturale sau al unui bazin artificial, cuprinzând o plaja şi locul respectiv pentru imbaiere. ... 

1.3. Agenţii economici sau autorităţile publice care au în administrare plaje sau stranduri, direct ori prin concesionare sau subconcesionare, au obligaţia sa înfiinţeze posturi de salvare şi posturi de prim ajutor medical.

Încadrarea cu personal şi dotarea cu aparatura şi medicamente a posturilor de prim ajutor medical se fac în conformitate cu baremurile Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi cu specificul cazurilor de accidente pe plaje - inec, infarct miocardic, insolatie, reanimare şi altele.

Pentru amenajarea şi funcţionarea de stranduri publice şi plaje în limitele posturilor - în rada şi pe maluri - este obligatoriu avizul căpităniei portului respectiv.

   

Capitolul 2

Măsuri generale pentru prevenirea accidentelor

2.1. Marcarea plajelor ca şi a locurilor de baie ale acestora, precum şi a strandurilor se face în funcţie de configuraţia locului, prin mijloace vizuale, costiere şi plutitoare.

Marcarea adancimilor apei se face cu mijloace plutitoare de forma geamandurilor, de culoare portocalie, lestate cu greutăţi din beton şi plasate la intervale de maximum 50 m. Pe corpul flotorului se marcheaza cu vopsea neagra cifra corespunzătoare adancimii pe care o indica.

2.2. În cazul în care apa are o adancime uniforma, geamandurile se ancoreaza spre larg, pe linia adancimii de 1,50 m la plajele pentru adulti şi a celei de 0,70 m la plajele pentru copii. La plajele pentru copii geamandurile se leagă între ele prin saule susţinute cu bucăţi de pluta, care ingradesc locul de imbaiere respectiv.

În cazul în care adâncimea variaza, geamandurile se ancoreaza la distanţe mai mici de 50 m, astfel încât să se poată delimita cat mai exact linia adancimii de 1,50 m şi, respectiv, de 0,70 m.

Obstacolele de pe fundul apei, gropile sau pragurile se marcheaza şi se inconjoara cu balize.

2.3. Portiunile de plaja unde este interzisă intrarea în apa pentru inot se semnaleaza publicului prin panouri amplasate pe mal, de forma patrata, cu latura de 0,60 m, vopsite în culoare albastru deschis în jumătatea inferioară, cu un chenar roşu de 5 cm având o bandă roşie în diagonala, iar în interior fiind desenat un inotator în poziţie orizontala.

2.4. Atunci când condiţiile hidrometeorologice permit imbaierea, se arboreaza pe catarg, vizibil pe toată întinderea plajei sau a strandului, ori în mai multe locuri un pavilion alb de forma dreptunghiulara cu dimensiunile minime de 1 x 0,70 m.

Când imbaierea este interzisă - apa rece, valuri, curenţi, poluare -, pe acelaşi catarg se arboreaza un pavilion de culoare albastra, având aceleaşi dimensiuni.

În situaţia în care imbaierea este interzisă, personalul salvator va patrula pe plaja, la linia apei, interzicand intrarea în apa a publicului.

2.5. Pe plaje şi în stranduri se afişează pe panouri, în mod vizibil, instrucţiuni privind: permisiunea de intrare în apa, interdicţia de a se depăşi o anumită linie, folosirea diferitelor mijloace plutitoare şi altele. În locurile frecventate de turişti străini inscripţiile respective se scriu în 2-3 limbi de circulaţie internationala.

De asemenea, se vor instala indicatoare spre cel mai apropiat post de salvare şi de prim ajutor.

2.6. În funcţie de dimensiunile şi de periculozitatea pe care le prezintă adancimile şi natura fundului apei, acestea se împart în sectoare aflate sub supravegherea personalului autorizat de căpitănia portului în a carei raza teritorială se afla sa deserveasca plaja sau strandul respectiv.

2.7. În scopul prevenirii apariţiei şi răspândirii focarelor epidemice autorităţile sanitare organizează acţiuni de control al stării igienico-sanitare a plajelor şi strandurilor, precum şi al calităţii apei, la intervalele stabilite prin reglementările emise de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. La cererea unităţii sau a autorităţii care administrează plajele ori strandurile pot fi organizate, contra cost, cu excepţia situaţiilor de urgenta, acţiuni de control suplimentare.

2.8. Pentru a se evita producerea de accidente prin tăiere, intepare, lovire, agentul economic sau autoritatea care administrează plaja ori strandul asigura îndepărtarea corpurilor ascutite şi dure - cioburi, sticle sparte, sarma, pietre, lemn, bucăţi de metal - de pe plaja sau de pe fundul apei de imbaiere.

   

Capitolul 3

Organizarea activităţii de salvare

3.1. Pe fiecare plaja sau în fiecare strand se organizează unul sau mai multe posturi de salvare, având obligaţia sa prevină producerea accidentelor şi sa intervină pentru salvarea persoanelor aflate în pericol de inec. Posturile de salvare sunt conduse de un responsabil autorizat de căpitănia portului în a carei raza teritorială se afla şi sunt dotate cu mijloacele prevăzute în prezentele norme.

3.2. Fiecare post de salvare este dotat cu un număr de barci rapide sau şalupe, capabile să asigure salvarea pe plaja sau în strand, dar nu mai puţin de o barca pentru 250 m de mal.

În fiecare barca sau şalupă de salvare se afla de regula 2 salvatori, dintre care unul asigura manevra barcii sau a salupei, iar celălalt scoate victima din apa şi da primul ajutor.

3.3. Barcile de salvare care încadrează sectoarele de plaja se doteaza cu echipament corespunzător pentru deplasare şi salvare: rame, vasle, cangi, colaci de salvare cu saula de 25 m, ancora de saula, gheara de pisica, iapol, portavoce, fluier, precum şi cu câte o saula de 100 m lungime, necesară readucerii salvatorului cu persoana salvata la bord sau la mal.

3.4. Barcile de salvare se vopsesc în culoare alba şi, în afară de însemnele de înmatriculare, mai au înscrise în ambele borduri cuvântul SALVARE, respectiv SALVAMAR, cu litere vizibile, de culoare albastra. Înălţimea literelor nu va fi mai mica de 20 cm.

3.5. Este interzisă imbarcarea în ambarcatiuni de salvare a altor materiale decât cele necesare operaţiunii de salvare ori a altor persoane decât cele care compun echipajul permanent sau cel voluntar din echipa postului de salvare respectiv.

3.6. În fiecare dimineata responsabilii posturilor de salvare controlează buna stare de navigabilitate a barcilor de salvare şi dotarea lor cu echipamentul de navigaţie şi salvare şi efectuează sondaje ale apei, pentru a verifica dacă ancorarea geamandurilor este asigurata la depărtarea şi adancimile necesare menţionate la pct. 2.2.

3.7. Responsabilii posturilor de salvare instruiesc personalul de salvare pentru ca barcile de salvare sa circule în afară aliniamentului geamandurilor, la o distanta de 5-10 m, astfel încât să poată interveni imediat în caz de pericol de inec. Pe timpul cat personalul de salvare se afla pe poziţie va supraveghea sectorul încredinţat, atenţionandu-i prin fluier pe inotatorii care depăşesc linia geamandurilor şi actionand pentru aducerea lor înapoi.

3.8. Este interzis ca în cadrul operaţiunilor de salvare să se ia la bord materiale sau obiecte înainte de a se fi salvat fiinţele omeneşti aflate în pericol.

3.9. Personalul de salvare se recruteaza din persoane în perfecta stare de sănătate atestata medical şi fără infirmităţi. Vârsta personalului salvator trebuie să se încadreze între 18 şi 35 de ani.

Angajarea salvatorilor se face după verificarea de către căpitănia portului în a carei raza teritorială se afla a cunoştinţelor marinaresti şi a celor de acordare a primului ajutor.

3.10. Pe timp călduros echipamentul salvatorului se compune din: pantaloni scurti din doc de culoare albastru-marin închis, maiou alb având imprimat pe el inscripţia SALVARE, respectiv SALVAMAR, palarie din doc de culoare alba, fluier şi vesta sau centura de salvare. Portul vestei sau al centurii de salvare este obligatoriu pe timpul serviciului în barca.

   

Capitolul 4

Organizarea activităţii de prim ajutor

4.1. În funcţie de întinderea plajei sau a strandului şi de afluenta vizitatorilor se organizează unul sau mai multe posturi de prim ajutor, având sarcina sa dea primul ajutor medical persoanelor accidentate sau celor salvate din apa.

Postului de prim ajutor i se va asigura un sediu uşor accesibil, cu spaţiu corespunzător necesităţilor.

4.2. În perioada sezonului estival pe litoralul Marii Negre, în raport cu specificul şi cu frecventa cazurilor de accidente pe plaja, se pot detasa medici la unităţile sanitare care au structuri de primire a urgentelor, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, la cererea direcţiei de sănătate publică. Locul de desfăşurare a activităţii medicilor detasati pentru acordarea serviciilor medicale de prim ajutor se stabileşte de unitatea sanitară la care au fost detasati, la propunerea direcţiei de sănătate publică.

4.3. Sediile posturilor de prim ajutor se marcheaza cu pavilioane albe având desenată "crucea vieţii".

4.4. Posturile de prim ajutor trebuie să aibă asigurata o legătură rapida cu statia de salvare locală, prin staţii de radioemisie-recepţie, pentru preluarea cazurilor grave.

4.5. La plajele sau în strandurile de dimensiuni mici, cu afluenta redusă de vizitatori, postul de salvare şi cel de prim ajutor pot fi comasate sub conducerea unui singur responsabil.

   

Capitolul 5

Dispoziţii comune

5.1. Agenţii economici sau autorităţile care administrează plajele şi strandurile au următoarele obligaţii:

a) să asigure funcţionarea în bune condiţii a posturilor de salvare şi de prim ajutor; ...  b) sa faciliteze accesul pe plaje sau în stranduri până la posturile de salvare şi de prim ajutor, în mod gratuit, al vehiculelor şi al personalului serviciului de salvare şi al organelor căpităniei portului; ...  c) sa interzică personalului posturilor de salvare sa folosească barcile de salvare pentru plimbari cu vizitatorii, pentru pescuit şi alte asemenea activităţi, acestea fiind destinate numai pentru prevenirea accidentelor şi pentru acţiunile de salvare de la inec; ...  d) sa monteze panouri cu instrucţiuni de utilizare pentru vizitatori a portiunilor de apa destinate imbaierii; ...  e) sa instituie toate măsurile legale necesare prevenirii apariţiei unor focare de boala transmisibila. ... 

5.2. Persoanele care utilizează plajele şi strandurile în scopuri de agrement au următoarele obligaţii:

a) să respecte semnalizarile de pe portiunile de plaja unde este interzisă intrarea în apa; ...  b) sa nu depăşească în inot limita marcată de geamanduri; ...  c) sa nu între în inot în zonele periculoase marcate şi inconjurate cu balize; ...  d) sa păstreze curăţenia la locul de şedere de pe plaja, precum şi pe cea a apei; ...  e) sa nu între în apa atunci când este interzisă imbaierea; ...  f) sa anunţe postul de prim ajutor în caz de accident sau în cazul pericolului de inec al unei persoane. ... 

5.3. În cazul grupurilor organizate de copii, care utilizează plajele pentru adulti, responsabilii acelor grupuri împreună cu şefii posturilor de salvare stabilesc locurile adecvate de imbaiere şi măsurile de protecţie corespunzătoare.

5.4. Acţiunea de salvare a vieţii umane pe apa, precum şi toate ajutoarele date de către personalul posturilor de salvare şi de prim ajutor medical sunt gratuite, personalul respectiv neavând dreptul sa pretindă sau sa primeaza sume de bani pentru serviciile prestate.

5.5. Pentru plajele sau strandurile la care accesul necesita trecerea peste apa - rau, braţ de fluviu, golf - transportul persoanelor şi vehiculelor la şi de la plaje sau stranduri se va putea efectua numai cu mijloace autorizate şi înmatriculate la căpitănia portului în a carei raza teritorială se afla locul respectiv de trecere, conduse de personal care dispune de calificarea cerută de actele normative în vigoare.

Mijloacele de trecere - şalupe, bacuri, poduri - trebuie să aibă marcat la loc vizibil numărul maxim de pasageri sau de vehicule.

Personalului care deserveşte aceste mijloace îi este interzis sa plece de la mal cu un număr de persoane sau de vehicule mai mare decât cel înscris pe mijlocul de trecere respectiv.

---------