STRATEGIA NAŢIONALĂ DE GESTIONARE A DEŞEURILOR din 9 septembrie 2004

privind regimul deşeurilor

EMITENT

GUVERNUL

ANEXA Nr. 1

STRATEGIA NAfiIONALĂ DE GESTIONARE A DEȘEURILOR

1. 2 CADRUL GENERAL

   1. 2.1 Corelarea cu politica de mediu

      Programul guvernamental stabileşte principiile de bază ale politicii de mediu a României, în conformitate cu prevederile europene şi internaţionale, asigurând protecţia şi conservarea naturii, a diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia.

      In anul 1999, Guvernul a adoptat Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă, iar în anul 2002 a fost elaborată Strategia Protecţiei Mediului. Acest document stabileşte ca principii generale:

      • • conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a oamenilor;

      • • dezvoltarea durabilă;

      • • evitarea poluării prin măsuri preventive;

      • • conservarea diversităţii biologice şi reconstrucţia ecologică a sistemelor deteriorate;

      • • conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice;

      • • principiul "poluatorul plăteşte";

      • • stimularea activităţii de redresare a mediului.

        Criteriile pe baza cărora au fost stabilite obiectivele protecţiei mediului sunt:

      • • menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi a calităţii vieţii;

      • • menţinerea şi îmbunătăţirea capacităţii productive şi de suport a sistemelor ecologice naturale;

      • • apărarea împotriva calamităţilor naturale şi accidentelor;

      • • respectarea prevederilor Convenţiilor internaţionale ş1 ale Programelor internaţionale privind protecţia mediului;

      • • maximizarea raportului beneficiu / cost;

      • • integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană.

        Au fost stabilite obiective pe termen scurt până în anul 2005, obiective pe termen mediu până în anul 2010 si obiective pe termen lung pana in 2013. In Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor sunt cuprinse pe lângă obiectivele stabilite în strategie şi ţintele pentru gestionarea tuturor categoriilor de deşeuri precum şi măsurile pentru atingerea acestora.

        Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului cuprinde 286 de proiecte prioritare - 233 de proiecte corespunzătoare obiectivelor pe termen scurt şi 53 de proiecte corespunzătoare obiectivelor pe termen mediu. Acesta are cuprinse si o serie de proiecte referitoare la gestiunea deseurilor.

   2. 2.2 Cadrul legislativ

      Cadrul legislativ general pentru protecţia mediului în România este reprezentat

      prm:

      •

      137/1995, republicată cu modificările

      505/14.07.2033);

      Legea protecţiei mediului ş1 completările ulterioare (MO

      • • Legea apelor 107/1996 cu

        modificările si completarile ulterioare (MO584/30.06.2004);

      • • Ordonanţa de Urgenţă a

        Guvernului 243/2000 (MO 633/06.10.2000) privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 655/2001 (MO 773/04.12.2001);

      • • Ordonanţa de Urgenţă a

        Guvernului 78/2000 (MO 283/22.06.2000) privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 426/2001 (MO 411/25.07.2001);

      • • Hotărârea de Guvern 918/2002

        (MO 686/17.09.2002) privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri;

      • • Ordonanţa de Urgenţă 34/2002

        (MO 223/03.04.2002) privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobata cu modificări prin Legea 645/2002 (MO 901/12.12.2002);

      • • Hotărârea de Guvern 856/2002

        (MO 659/05.09.2002) privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.

        Acquis-ul Communautaire în domeniul gestionării deşeurilor cuprinde un număr de 16 acte normative, dintre care cele mai multe au fost deja transpuse în legislaţia română, conform cu cele prezentate în tabelul următor.

        Legislaţie europeană	Legislaţie românească
        Directiva Cadru privind deseurile nr.	Legea nr. 426/2001 (MO 411/25.07.2001)
        75/442/EEC, amendata de Directiva	pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.
        nr.91/156/EEC	78/2000 (MO 283/22.06.2000) privinc
        regimul deseurilor
        Hotararea de Guvern 123/2003 (MO
        113/24.02.2003) privind aprobarea Planului
        National de etapa de Gestionare a Deseurilor
        Directiva nr. 91/689/EEC privind	Legea nr. 426/2001 (MO 411/25.07.2001)
        deseurile periculoase	pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.
        78/2000 (MO 283/22.06.2000) privinc
        regimul deseurilor

        Directiva nr. 75/439/EEC privind uleiurileHotararea de Guvern nr. 662/2001 (MO uzate, amendata de Directiva nr.446/08.08.2001) privind gestionarea 87/101/EEC si de Directiva nr.91/692/EEC ruleiurilor uzate, completata si modificata de Hotararea de Guvern 441/2002 (MO 325/16.05.2002) Hotararea de Guvern nr. 1159/2003 (MO 715/14.10.2003) pentru modificarea Hotararii de Guvern nr. 662/2001 (MO 446/08.08.2001) privind gestionarea leiurilor uzate

        Directiva nr. 91/157/EEC privind bateriileHG nr.1057/2001 (700/05.11.2001) privind si acumulatorii care contin anumiteregimul bateriilor s1 acumulatorilor care substante periculoase si Directiva nr.contin substante periculoase 93/86/EC privind etichetarea bateriilor

        Directiva nr. 99/31/EC privindHotararea de Guvern nr. 162/2002 (MO depozitarea deseurilor 164/07.03.2002) privind depozitarea deseurilor Ordinul Ministrului Apelor s1 Protectiei Mediului nr. 867/2002 (MO 848/25.11.2002) privind definirea criteriilor care trebuie indeplinite de deseuri pentru a se regasi pe lista specifica a unui depozit si lista nationala de deseuri acceptate m fiecare clasa de depozit de deseuri 2002 Ordinul Ministrului Apelor s1 Protectiei Mediului nr. 1147 din 10 decembrie 2002 (MO 150/07.03.2003) pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deseurilor - construirea, exploatarea, monitorizarea si inchiderea depozitelor de deseuri

        Directiva nr. 2000/76/EC privindHotararea de Guvern nr.128/2002 (MO incinerarea deseurilor 160/06.03.2002) privind incinerarea deseurilor Ordinul Ministrului Apelor s1 Protectiei Mediului nr.1215 din 10 ianuarie 2003 (MO 150/07.03.2003) pentru aprobarea Normativului privind incinerarea deseurilor

        Directiva nr. 94/62/EC privind ambalajeleHotararea de Guvern nr. 349/2002 (MO si deseurile de ambalaje 269/23.04.2002) privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje Ordinul Ministrului Apelor s1 Protectiei Mediului nr. 1190/2002 (MO 2/07.01.2003) privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje si deseuri de ambalaje

        Directiva nr. 96/59/EC privind eliminareaHotararea de Guvern m.173/2000 (MO bifenililor si trifenililor policlorurati (PCB 131/28.03.2000) pentru reglementarea si PCT) regimului special privind gestiune si controlul bifenililor policlorurati si a altor compusi similari. Ordinul Ministrului Apelor s1 Protectiei Mediului nr. 279/2002 (MO 459/27.06.2002) privind infiintarea Secretariatului tehnic pentru gestionarea si controlul compusil01 desemnati in cadrul Directiei de gestiune a deseurilor si substantelor chimice periculoase

        Decizia nr. 2000/532/CE, amendata deHotararea de Guvern m. 856/2002 (MO Decizia nr. 2001/119 privind lista659/05.09.2002) privind evidenta gestiunii deseurilor, (ce inlocuieste Decizia nr.deseurilor s1 aprobarea listei cuprinzand 94/3/CE privind lista deseurilor si Deciziadeseurile, inclusiv deseurile periculoase nr. 94/904/CE privind lista deseurilor periculoase).

        Directiva nr. 86/278/EEC privindOrdinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor, protectia mediului si in particular aApelor s1 Mediului 49/2004 (MO solului, atunci cand namolul de la statiih: 66/27.O1.2004) pentru aprobarea normel01 de epurare este utilizat in agricultura tehnice privind protectia mediului in special a solurilor, cand se utilizeaza namoluri de epurare in agricultura

        Directiva nr. 2000/53/EC privind(a fost elaborat Draft-ul de HG) ehiculele scoase din uz

        Regulamentul nr. 259/93/EEC privino Hotararea de Guvern m. 1357/2002 (MO supravegherea si controlul transporturilor 893/10.12.2002) pentru stabilirea de deseuri autoritatilor publice responsabile de controlul s1 supravegherea importului, exportului si tranzitului de deseuri; Hotararea de Guvern m. 228/2004 (MO 189/04.03.2004) privind controlul introducerii in tara a deseurilor nepericuloase in vederea importului, perfectionarii active si a tranzitului; Legea 6/1991 (MO 18/26.01.1991) pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase s1 al eliminarii acestora

        Directiva nr. 2002/95/EC privind (se va elabora in 2005) restrictionarea utilizarii anumitor susbtante periculoase in echipamentele electrice si electronice precum si Directiva 2002/96/EC privind deseurile dt: echipamente electrice si electronice (DEEE)

        Directiva nr.78/176/CEE privind deşeurile din industria dioxidului de titan Directiva nr. 82/883/CEE privind procedeele pentru supravegherea si monitorizarea mediului datorita deseurilor din industria de dioxid de titan Directiva nr. 92/112/CEE privind pocedeele pentru armonizarea programelor pentru reducerea si eventual eliminarea poluarii cauzate de deseurile din industria dioxidului de titan

        (se va elabora in 2005)

        Faţă de conţinutul Acquis-ului Communautaire şi de legislaţia - cadru pentru protecţia mediului, legislaţia română mai cuprinde o serie de acte normative ce conţin prevederi referitoare la gestionarea deşeurilor, după cum urmează:

      • • Ordonanţa Guvernului 87/2001

        (MO 543/01.09.2001) privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor,

        aprobată prin Legea 139/2002 (MO 233/08.04.2002) cu modificările şi completările ulterioare;

      • • Ordonanţa Guvernului 21/2002

        (MO 86/01.02.2002) privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale aprobată cu modificări şi completări prin Legea 515/2002 (MO 578/05.08.2002);

      • • Hotărârea de Guvern 188/2002

        (MO 187/20.03.2002) pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;

      • • Ordin 536/1997 (MO

        140/03.07.1997) al Ministrului Sănătăţii, pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei;

      • • Ordin 219/2002 (MO

        386/06.06.2002) al Ministrului Sănătăţii şi Familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale;

      • • Legea 98/1994 (MO

        317/16.11.1994) privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică cu modificările şi completările ulterioare;

      • • Hotărârea de Guvern 170/2004

        (MO 160/24.02.2004) privind gestionarea anvelopelor uzate;

      • • Ordonanata de Urgenta a

      Guvernului 16/2001 (MO 104/07.02.2002) privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile aprobată cu modificări prin Legea 465/2001 (MO 422/30.07.2001) şi modificată prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului 61/2003 (MO 461/28.06.2003);

      • ► Ordinul Comun al Ministrului

        Industriei si Resurselor si Ministrului Administratiei Publice 265/503/2001 (MO 566/11.09.2001) pentru aprobarea Normelor privind procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizatiei de colectare a deseurilor

        industriale reciclabile de la persoane fizice si a Normelor privind procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizatiei de valorificare a deseurilor industriale reciclabile;

        • • Ordin Comun al Ministerului

          Mediului si Gospodaririi Apelor m. 2/05.01.2004 (MO 324/15.04.2004), al Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului m. 211/06.02.2004, al Ministerului Economiei si Comertului m. 118/02.03.2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei;

        • • Hotărârea de Guvern 228/2004

      (MO 189/04.03.2004) privind controlul introducerii în ţară a deşeurilor

      nepericuloase, în vederea importului, perfecţionării active şi a tranzitului.

      Autoritatea competentă căreia îi revin atribuţii şi responsabilităţi pentru gestionarea deşeurilor este Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. Alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei si Comerţului, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale.

   3. 2.3 Considerente privind stadiul implementării legislatiei

      În conformitate cu Directiva Cadru şi Directiva 1996/61/EC (IPPC) s-a realizat o prima Strategie Nationala de Gestionare a Deseurilor ce a inglobat strategiile sectoriale ale ministerelor implicate. De asemenea, incepand din 2001, s-au realizat Planurile Judeţene de Gestionare a Deşeurilor. Pe baza Strategiei Nationale si a Planurilor Judetene a fost elaborat primul Plan Naţional de Gestionare a Deşeurilor, plan national de etapa, ce a fost adoptat prin HG 123/2003. Aceste documente nationale pentru gestiunea deseurilor au fost apoi imbunatatite in cadrul unor grupuri de lucru largite, formate din reprezentanti ai autoritatilor centrale, asociatiilor patronale si profesionale, ai unor asociatii ale autoritatilor locale, reprezentanti ai universitatilor si ONG-uri, precum si experti germani, francezi, englezi si japonezi, implicati in programe PHARE de twinning si in programul de asistenta tehnica acordata de JICA.

      Dupa elaborarea Strategiei si a Planului National de Gestionare a Deseurilor, vor fi elaborate pana in 2007, Planurile Regionale de Gestionare a Deseurilor pe baza unui Ghid de elaborare a Planurilor Regionale a Deseurilor.

      În ceea ce priveşte implementarea Directivei nr.99/31/EC privind depozitarea deseurilor s-au realizat următorii paşi:

      • • s-a creat cadrul legislativ prin adoptarea Hotărârii Guvernului 162/2002 şi prin aprobarea Ordinelor Ministrului Apelor si Protectiei Mediului 867/2002 şi 1147/2002;

      • • s-au atribuit responsabilităţile pentru planificare şi autorizare către instituţiile administraţiei publice;

      • • s-au identificat, inventariat şi clasificat depozitele existente de deşeuri municipale şi industriale;

      • • s-a planificat închiderea şi condiţionarea depozitelor existente de deşeuri municipale şi construirea altora;

      • • s-au evaluat tipurile şi cantităţile de deşeuri existente în depozitele industriale.

Pentru implementarea Directivei nr. 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor

1. s-a realizat:

   • • crearea cadrului legislativ prin adoptarea Hotărârii Guvernului 128/2002 ş1 aprobarea Ordinului Ministrului Apelor si Protectiei Mediului 1215/2003;

   • • stabilirea autorităţilor competente;

   • • stabilirea unui sistem în concordanţă cu prevederile Directivei pentru acordarea de autorizaţii pentru instalaţiile de incinerare;

   • • identificarea şi inventarierea staţiilor de incinerare şi co-incinerare existente şi potenţiale pentru valorificarea/ eliminarea deşeurilor municipale, din activităţi medicale şi industriale;

   • • examinarea situaţiei incineratoarelor existente;

   • • stabilirea unui sistem eficient de predare-primire a deşeurilor;

   • • stabilirea condiţiilor de funcţionare a instalaţiilor de incinerare;

   • • stabilirea metodelor de calcul a concentraţiilor şi valorilor ş1 măsurarea emisiilor.

     În cadrul procesului de implementare a Directivei nr. 94/62/EC privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje s-a realizat:

   • • crearea cadrului legislativ prin adoptarea Hotărârii Guvernului 349/2002 precum şi prin aprobarea Ordinului Ministrului Apelor si Protecţiei Mediului 1190/2002 şi a Ordinului Ministrului Economiei şi Comertului 128/2004;

   • • stabilirea unui sistem eficient pentru reutilizare/ colectare şi reciclare / valorificare a ambalajelor post-consum şi a deseurilor de ambalaje;

   • • monitorizarea proiectelor pilot şi diseminarea rezultatelor;

   • • adoptarea standardelor privind conţinutul anumitor metale grele în materialele de ambalaje;

   • • adoptarea standardelor europene armonizate ale căror prevederi se referă la ambalaje şi deşeuri de ambalaje

   • • obligativitatea agenţilor economici implicaţi în sectorul ambalajelor de raportare a datelor relevante către autoritatea competentă;

   • • realizarea unei baze de date privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, în conformitate cu cerintele Deciziei Comisiei 97/138/EC.

   • • constituirea unei persoane juridice legale ECO-ROM Ambalaje S.A. in scopul organizarii unui sistem de recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje, prin transferul de responsabilitate al agentilor economici care pun pe piata produse ambalate.

3. DATE GENERALE PRIVIND GESTIONAREA DESEURILOR

Gestionarea deşeurilor cuprinde toate activităţile de colectare, transport, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor. Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor acestora în conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte" sau după caz, producătorilor în conformitate cu principiul "responsabilitatea producătorului".

Organizarea activităţilor de colectare, transport şi eliminare a deşeurilor municipale este una dintre obligaţiile administraţiilor publice locale.

Categoria deşeurilor municipale include:

deşeuri menajere generate în gospodăriile populaţiei;

deşeuri de tip menajer generate în unităţi economico-sociale; deşeuri din comerţ;

deşeuri stradale;

deşeuri din parcuri şi grădini;

nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti; deşeuri din construcţii şi demolări.

In mediul urban, gestionarea deşeurilor municipale este realizată în mod organizat, prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primăriilor sau al firmelor de salubritate. Acestea lucrează pe bază de contract cu generatorii individuali, dar acest sistem acoperă numai 95 % din totalul generatorilor de deşeuri municipale din mediul urban.

In mediul rural, in general nu există servicii organizate pentru gestionarea deşeurilor, transportul la locurile de depozitare fiind făcut în mod individual de către generatori. Sunt deservite de servicii organizate pentru gestionarea deşeurilor numai o mica parte din localitatile rurale si in special numai acele localitati rurale aflate in proxima vecinatate a centrelor urbane.

Cantitatea totală de deşeuri municipale şi asimilabile (împreună cu deşeurile din construcţii şi demolări şi nămolurile din staţiile de epurare orăşeneşti) generate în anul 2002 a fost estimată la 9,58 milioane tone, din care cantitatea de deşeuri menajere s-a estimat ţinând cont de valorile indicelui mediu de generare (1,04 kg/locuitor.zi în mediul urban şi O,15 kg/locuitor.zi în mediul rural). Astfel, pentru anul 2002 s-a obţinut o valoare estimată totală de 7,66 milioane tone deşeuri menajere rezultată de la populaţie şi de la agenţii economici (din care numai 5,72 milioane tone - colectate de serviciile de salubritate).

Compoziţia medie a deşeurilor menajere generate în anul 2002 este următoarea: hârtie şi carton: 11 %

sticlă: 5 %

metale: 5 %

plastic: 10 %

textile: 5 %

deşeuri organice biodegradabile: 51 % alte deşeuri: 13 %.

Deşeurile menajere sunt colectate neselectiv (există numai câteva proiecte la scară pilot) şi eliminate prin depozitare (pe depozite de deşeuri urbane); se apreciază că numai 5 % din cantitatea de deşeuri menajere este colectată în vederea recuperării.

Organizarea activităţii de gestionare a deşeurilor de producţie este obligaţia generatorului. Unităţile economice realizează aceste activităţi cu mijloace proprii sau contractează serviciile unor firme specializate. La momentul actual, există foarte puţine firme care au ca domeniu de activitate gestionarea deşeurilor de producţie, iar serviciile pe care le oferă acestea sunt limitate atât în ceea ce priveşte tipurile de deşeuri, cât şi capacităţile de lucru.

In anul 2002 a fost raportată o cantitate totală de 372,4 milioane tone deşeuri din activitati productive, respectiv 24,5 milioane tone deşeuri de producţie (periculoase şi nepericuloase) şi 347,9 milioane tone de deşeuri care nu intră sub incidenţa Legii 426/2001 privind Regimul Deşeurilor. Cea mai mare parte a acestora din urmă este reprezentată de deşeuri generate din activităţi extractive.

Ponderea cea mai mare a deşeurilor de producţie a reprezentat-o industria producătoare de energie (11,7 milioane tone), industria metalurgică (4,8 milioane tone), industria alimentară (1,2 milioane tone) şi industria chimică/petrochimică (1,1 milioane tone).

Din cantitatea de deşeuri de productie, circa 33% a fost valorificată, restul de 67% fiind eliminată (prin depozitare, incinerare).

La nivelul anului 2002, s-au generat aprox. 600 OOO tone de deşeuri periculoase, ceea ce reprezintă 2,5% din totalul deşeurilor de producţie. Din totalul deşeurilor periculoase generate, 49% au fost valorificate şi 51% eliminate.

Incepând cu anul 1995, colectarea şi procesarea informaţiilor referitoare la tipurile şi cantităţile de deşeuri s-a făcut în conformitate cu cerinţele europene de clasificare (Catalogul European al Deşeurilor, înlocuit în anul 2002 cu Lista cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase) şi de raportare la EUROSTAT şi la Agenţia Europeană de Mediu (prin reţeaua EIONET).

Cantităţile de deşeuri generate înregistrate au variat semnificativ de la un an la altul, din motive cum ar fi:

• • modificările survenite în activităţile companiilor industriale şi de prestări serv1c11;

• • înregistrarea sau neînregistrarea ca deşeu a sterilului de la excavarea minereurilor;

• • modul de evaluare a cantităţii de către fiecare generator (cântărire sau estimare);

• • conştientizarea diferită de către generatorii de deşeuri a importanţei activităţii de colectare şi raportare a datelor;

• • controlul diferit, din partea autorităţilor de mediu locale, privind îndeplinirea obligaţiilor legale de colectare şi raportare a datelor de către generatorii de deşeuri;

• • modificarea periodica a chestionarelor de anchetă (ca de exemplu modificarea chestionarelor în anul 2003 - pentru raportarea datelor aferente anului 2002).

• • Variatiile inregistrate intre anii 2001 si 2002 pot fi datorate (pe langa celelalte motive mai sus mentionate ), si faptului ca s-a trecut la noua Lista europeana a deseurilor.

1. 4 PRINCIPII SI OBIECTIVE STRATEGICE

   Principiile care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt enunţate în cele ce urmează.

   • □ principiul protecţiei resurselor primare - este formulat în contextul mai larg al conceptului de "dezvoltare durabilă" şi stabileşte necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare.

   • □ principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC ("Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive") - stabileşte că, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului, alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic.

   • □ principiul prevenirii - stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea descrescătoare a importanţei care trebuie acordată: evitarea apariţiei, minimizarea cantităţilor, tratarea în scopul recuperării, tratarea şi eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu.

   • □ principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al responsabilităţii utilizatorului - stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestor.

   • □ principiul substituţiei - stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilor periculoase.

   • □ principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei - stabileşte că deşeurile trebuie să fie tratate şi eliminate cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este posibil numai către acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condiţiile respectării cerinţelor pentru comerţul internaţional cu deşeuri.

   • □ principiul subsidiarităţii (corelat şi cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei) - stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional şi naţional.

   • □ principiul integrării - stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează.

     Opţiunile de gestionare a deşeurilor urmăresc următoarea ordine descrescătoare a priorităţilor:

     • □ prevenirea apariţiei - prin aplicarea "tehnologiilor curate" în activităţile care generează deşeuri;

     • □ reducerea cantităţilor - prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare domeniu de activitate generator de deşeuri;

     • □ valorificarea - prin refolosire, reciclare materială şi recuperarea energiei;

     • □ eliminarea - prin incinerare şi depozitare.

       15

       Tabel 1. Obiective strategice generale pentru gestionarea deşeurilor

       Domeniul / Activitatea	Obiective principale	Obiective subsidiare
       I .Politica si cadrul legislativ	1.1. Armonizarea politicii si legislatiei nationale in domeniul gestionarii deseurilor cu politicile si prevederile legislative europene, precum si cu prevederile acodurilor si conventilor internationale la care Romania este parte.	1.1.1.Crearea cadrului legislativ adecvat pentru intreg sistemul de gestionare a deseurilor cu specificarea clara a tuturor "partilor implicate (asoc. prof., patronale,ONG-uri, sindicate, soc. civila etc.)", responsabilitatilor si obligatiilor acestora.
       	1.2. Integrarea problematicii de gestionare a deseurilor in politicile sectoriale si de compame.	1.2.1.Corelarea politicii si a actelor normative interne cu prevederile legislative europene si internationale in domeniul gestiunii deseurilor.
       	1.3. Cresterea eficientei de aplicare a legislatiei in domeniul gestiunii deseurilor.	1.3.1.Cresterea importantei acordate aplicarii legislatiei si controlului acesteia.
       		1.3.2. Intarirea capacitatii institutionale
       		1.3.3.Incurajarea initiativei private in domeniul gestionarii deseurilor
       2. Aspecte institutionale si organizatorice	2.1 Adaptarea si dezvoltarea cadrului institutional si organizatoric in vederea indeplinirii cerintelor nationale si compatibilizarea cu structurile europene.	2.1.1.Crearea conditiilor pentru eficientizarea structurilor institutionale si a sistemelor aferente activitatilor de gestionare a deseurilor.
       		2.1.2.Intarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale la toate nivelele (national, regional, judetean, local) cu competente si responsabilitati in aplicarea legislatiei
       3.Resursele umane	3.1. Asigurarea resurselor umane ca numar si pregatire profesionala	3.1.1.Asigurarea de personal suficient si bine pregatit profesional si cu dotari corespunzatoare la toate nivelele atat in sectorul public, cat si in sectorul privat.

       4.Finantarea sistemului de gestionare a deseurilor	4.1. Crearea si utilizarea de sisteme si 14 mecanisme economico-financiare pentru gestionarea deseurilor in conditiile respectarii principiilor generale, cu precadere a principiului poluatorul plateste	.1.1.Stimularea crearii si dezvoltarii unei piete viabile de deseuri reciclabile
       		4.1.2.0ptimizarea utilizarii tuturor fondurilor disponibile (fondul de mediu, fonduri private, fonduri structurale, etc) pentru cheltuielile de capital in domeniul gestionarii deseurilor
       		4.1.3.Imbunatatirea mecanismelor economico-financiare pentru gestionarea deseurilor municipale (calculare taxe, programe nationale speciale de la buget)
       		4.1.4.Imbunatatirea mecanismelor economico-financiare pentru gestionarea deseurilor industriale (deseuri rezultate direct din activitati industriale), inclusiv a celor industriale periculoase.
       		4.1.5.Crearea si sustinerea unor mecanisme economico-financiare adecvate pentru gestionarea :fluxurilor de deseuri speciale: acumulatori si baterii, uleiuri uzate, anvelope uzate, ambalaje, electrice si electronice, vehicule scoase din uz etc. (sisteme depozit, responsabilizarea producatorului, mecanisme de eco-finantare)
       		4.1.6.Utilizarea completa si eficienta a fondurilor nationale s1 internationale disponibile (ISPA, etc)
       		4.1.7.Finantarea sistemului national de monitorizare in domeniul gestionarii deseurilor
       		4.1.8.Finantarea securizarii intermediare si a reabilitarii finale a zonelor contaminate orfane
       5.Constientizarea partilor implicate	5.1 Promovarea unui sistem de informare, constientizare si motivare pentru toate partile implicate	5.I. I.Intensificarea comunicarii intre toate partile implicate
       		5.1.2.0rganizarea si sustinerea de programe de educare si constientizare a populatiei

       16

       5.1.3.Stimularea agentilor economici ce finanteaza actiuni de educare si constientizare a populatiei, prin deduceri din sumele datorate la Fondul pentru Mediu
       5.1.4.Elaborarea de ghiduri legislative si documente informative
       6. Colectarea si raportarea de date si informatii privind gestionarea deseurilor
       7. Prevenirea generarii deseurilor	7. I .Maximizarea prevenirii generarii deseurilor	7.1.1.Promovarea si aplicarea principiului prevenirii in industrie
       		7.1.2.Promovarea si aplicarea principiului prevenirii la consumator
       8. Valorificarea potentialului util din deseuri	8.1. Exploatarea tuturor posibilitatilor de natura tehnica si economica privind valorificarea deseurilor	8.1.1.Dezvoltarea pietii pentru materiile prime secundare si sustinerea promovarii utilizarii produselor obtinute din materiale reciclate
       		8.1.2.Decuplarea generarii deseurilor de cresterea economica si realizarea unei reduceri globale a volumului de deseuri.
       	8.2. Dezvoltarea activitatilor de valorificare materiala si energetica	8.2.1.Promovarea prioritara a valorificarii materiale in masura posibilitatilor tehnice si economice in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu
       		8.2.2.Promovarea valorificarii energetice in instalatii cu randament energetic ridicat in cazul in care valorificarea materiala nu este fezabila din punct de vedere tehnico-economic, beneficiul energetic rezultat in urma incinerarii este pozitiv si exista posibilitatea utilizarii eficiente a energiei rezultate
       9. Colectarea si transportul deseurilor	9.1. Asigurarea deservirii unui numar cat mai mare de generatori de deseuri de catre sistemele de colectare si transport a deseurilor	9.1.1.Extinderea sistemelor de colectare a deseurilor in mediul urban si rural
       		9.1.2.Optimizarea schemelor de transport

       1. 6.1. Obtinerea de date si informatii complete si corecte care sa corespunda cerintelor de raportare la nivel national si european

       1. 6.1.1. Imbunatatirea sistemului national de colectare, prelucrare si analizare a datelor si informatiilor privind gestionarea deseurilor

       2. 6.1.2. Imbunatatirea sistemului de raportare la nivel european si international a datelor privind gestiunea deseurilor

       17

       9.2. Asigurarea celor mai bune optiuni pentru colectarea si transportul deseurilor, in vederea unei cat mai eficiente valorificari	9.2.1.Stabilirea unor principii si cerinte unitare care sa stea la baza functionarii tuturor companiilor de salubritate
       	9.2.2.Separarea fluxurilor de deseuri periculoase de cele nepericuloase
       	9.2.3.Introducerea si extinderea colectarii selective la sursa a deseurilor
       	9.2.4. Controlul activitatii de transport deseuri pe plan intern: întărirea capacităţii instituţionale de control ;
       	9.2.5.Eficientizarea controlului activitatii de transport deseuri peste frontiera:
       10. Tratarea deseurilor
       11. Eliminarea	I 1.1. Eliminarea deseurilor in conformitate cu cerintele legislatiei in domeniul gestiunii deseurilor in scopul protejarii sanatatii populatiei si a mediului	11.1.1. Asigurarea capacitatilor necesare pentru eliminarea deseurilor prin promovarea cu prioritate a instalatiilor de eliminare la nivel zonal.
       		11.1.2. Inchiderea depozitelor de deseuri neconforme cu cerintele UE
       12. Cercetare-dezvoltare	12.1 Incurajarea si sustinerea cercetarii romanesti in domeniul gestionarii integrate a deseurilor.	12.1.1.Adaptarea la conditiile locale a unor tehnologii curate de productie.
       		12.1.2.Elaborarea de tehnologii noi pentru neutralizarea si eliminarea deseurilor periculoase.
       		12.1.3.Cresterea disponibilitatii pentru dezvoltarea de noi solutii pentru prevenire, minimizare, reciclare si eliminare a acestora.
       		12.1.4. Diseminarea informatiilor privind noi solutii precum si noi tehnologii

       • - stabilirea cadrului legal si institutional care sa permita aplicarea directa a Regulamentului 259/93/CEE;

       • - stabilirea autoritatii competente;

       • - întărirea capacităţii instituţionale de control ; implementarea Regulamentului 259/93/CEE.

       1. 10.1. Promovarea tratarii deseurilor in vederea asigurarii unui management ecologic rational

       1. 10.1.1. Incurajarea tratarii deseurilor in vederea:

          • ■ valorificarii

          • ■ facilitarii manipularii

          • ■ diminuarii caracterului periculos

          • ■ diminuarii cantitatilor de deseuri eliminate final in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu

       18

       19

       Tabel 2. Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri

       Categoria de deseuri	Sub-categoria	Obiectiv principal	Obiectiv subsidiar
       1.Deseuri din agricultura, cresterea animalelor, silvicultura si industria lemnului, industria alimentara	1.1.Deseuri vegetale, dejectii, rumegus, deseuri de la industrializarea lemnului	1.1.1. Eficientizarea controlului privind depozitarea deseurilor netratate
       		1.1.2.Incurajarea valorificarii prin procedee aerobe si anaerobe
       		1.1.3. Sustinerea valorificarii energetice acolo unde valorificarea materiala nu este fezabila dpdv tehnico-economic, in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu.
       2.Deseuri de la producerea energiei termice si electrice, . . . . . mcmerare s1 co-mcmerare	2.1. Zgura, cenusa de vatra, cenusa zburatoare, gips de la centrale termoelectrice	2.1.1. Sustinerea valorificarii materiale si energetice
       	2.2.Zgura, cenusa de vatra, cenusa zburatoare, gips de la instalatii de incinerare si co- mcmerare	2.2.1.Tratare inaintea depozitarii in cazul in care recuperarea nu este posibila
       3.Deseuri din constructii si demolari	3.1.Deseuri din constructii si demolari (contaminate si necontaminate)	3.1.1. Sustinerea reutilizarii si reciclarii deseurilor din constructii si demolari necontaminate	3.1.1.1.Recuperarea si valorificarea materiala si/sau energetica a deseurilor rezultate din demolari
       		3.1.2.Tratarea deseurilor contaminate din constructii si demolari in vederea recuperarii sau eliminarii
       		3.1.3. Dezvoltarea sistemului de facilitati in vederea eliminarii corespunzatoare
       	3.2.Deseuri din excavarea	3.2.1. Reutilizarea si reciclarea , in masura in care acestea nu sunt contaminate

       solurilor (contaminate si necontaminate)	3.2.2. Dezvoltarea sistemului de facilitati pentru tratarea deseurilor contaminate de la excavarea solurilor in vederea recuperarii sau eliminarii şi eliminarea corespunzatoare
       3.3.Deseuri din constructia drumurilor	3.3.1. Reutilizarea si reciclarea , in masura in care acestea nu sunt contaminate
       	3.3.2.Tratarea deseurilor contaminate din constructia drumurilor in vederea recuperarii sau eliminarii si eliminarea corespunzatoare
       4.Deseuri provenite de la statiile de epurare	4.1.Namoluri provenite de la statiile de epurare	4.1.1.Asigurarea, in masura posibilitatilor, a recuperarii si utilizarii ca fertilizant sau amendament agricol, a namolurilor ce corespund calitatii stabilite in cerintele legale
       		4.1.2.Deshidratarea si pre-tratarea in vederea eliminarii prin co-incinerare in cuptoarele din fabricile de ciment
       		4.1.3.Prevenirea eliminarii necontrolate pe soluri
       		4.1.4.Prevenirea eliminarii namolurilor in apele de suprafata
       5.Deseuri biodegradabile	5.1.Deseuri biodegradabile: menajere, deseuri asimilabile din comert, servicii, industrie, institutii, deseuri stradale, namoluri orasenesti)	5.1.1.Reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile prin reciclare si procesare (minimizarea materiei organice pentru reducerea poluantilor emisi prin levigat si gazul de depozit)
       6.Deseuri de ambalaje	6.1.Ambalaje	6.1.1. Cresterea gradului de reutilizare si reciclabilitate a ambalajelor
       		6.1.2.0ptimizarea cantitatii de ambalaje pe produs ambalat (prin reproiectare)

       20

       6.2.Deseuri de ambalaje	6.2.1.Reducerea cantitatii de deseuri de ambalaje prin valorificare
       	6.2.2.Cresterea cantitatilor de deseuri de ambalaje colectate precum si a eficientei colectarii selective a acestora
       	6.2.3.Crearea si optimizarea schemelor de valorificare materiala
       	6.2.4.Crearea si optimizarea schemelor de valorificare energetica a deseurilor de ambalaje ("neadecvate" pentru valorificare materiala)
       7.Anvelope	7. I .Anvelope	7.1.1. Cresterea gradului de valorificare materiala si energetica a anvelopelor uzate
       8.Vehicule scoase din uz	8.1. Vehicule scoase din uz	8.1.1.Asigurarea unei retele de colectare a vehiculelor scoase din uz corespunzator repartizate in teritoriu
       		8.1.2.Asigurarea posibilitatii ca ultimul detinator al vehiculului il poate preda gratuit unei unitati de colectare/valorificare
       		8.1.3.Restrictionarea utilizarii metalelor grele la fabricarea vehiculelor
       		8.1A.Extinderea reutilizarii si reciclarii materialelor din vehiculele uzate, precum si a valorificarii energetice a acelora care nu se preteaza la valorificare materiala

       21

       9.Echipamente electrice si electronice	9.I .Echipamente electrice si electronice (EEE)	9.1.1.Reproiectarea EEE in scopul de a facilita repararea, imbunatatirea, reutilizarea, dezasamblarea si reciclarea lor	9.1.1.1. Incurajare a proiectarii si producerii de EEE care faciliteaza repararea, imbunatatirea, reutilizarea , dezasamblarea si reciclarea lor
       		9.1.2.Reducerea componentelor periculoase dinEEE	9.1.2.1. Incurajarea cercetarii in vederea înlocuirii materialelor periculoase cu materiale cu un impact redus asupra sanatatii omului si mediului
       	9.2.Deseuri de echipamente electrice si electronice (DEEE)	9.2.1.Elaborarea actului normativ national cu privire la gestionarea DEEE
       		9.2.2. Incurajarea colectarii separate si a valorificarii materiale a deseurilor de echipamente electrice si electronice	9.2.2.1. Colectarea deseurilor de echipamente electrice si electronice într-o cantitate de cel putin 4 kg/loc/an incepand cu 2007
       			9.2.2.2. Incurajarea consumatorilor in vederea returnarii DEEE
       		9.2.3ăIncurajarea aparitiei de noi facilitati de reciclare si tratare a deseurilor de echipamente electrice si electronice

       22

       23

       Tabel 3. Obiective strategice generale privind gestionarea deseurilor periculoase

       Domeniul/ Activitatea	Obiective principale	Obiective subsidiare
       1. Politica si cadrul legislativ	I. I .Dezvoltarea unei politici nationale care sa conduca la crearea/aparitia unui sistem de gestionare a deseurilor periculoase eficient din punct de vedere ecologic, economic si just din punct de vedere social (Ex.:Aplicarea principiului poluatorul plateste)	1.1.1.Crearea de sisteme administrative si mecanisme financiarecare sa stimuleze detinatorii de deseuri periculoase de a se conforma obligatiilor legale de gestiune a acestora
       		1.1.2. Pregatirea transpunerii si implementarii constante pas cu pas a directivelor UE
       2. Aspecte institutionale si organizatorice	2.1 Intarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale	2.1.1. Intarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale cu responsabilitati in aplicarea legislatiei, privind gestionarea deseurilor periculoase la toate nivelurile (national, regional, judetean,)
       3.Resurse umane	3.1 Asigurarea resurselor umane ca numar si pregatire profesionala la toate nivelele.	gestionarii ecologice rationale a deseurilor periculoase.
       4. Prevenirea si . . . .. mm1m1zarea generarn	4.1.Promovarea si aplicarea principiului prevenirii generarii deseurilor periculoase si	4.1.1. Sustinerea aplicarii tehnicilor de minimizare a deseurilor si tratare imbunatatita specifice diferitelor deseuri periculoase
       deseurilor	pe cat posibil, a principiului proximitatii in
       tratarea/eliminarea deseurilor periculoase
       4.2.Minimizarea impactului deseurilor	4.2.1. Instruirea si responsabilizarea agentilor economici privind
       periculoase asupra sanatatii si mediului.	intreprinderile si instalatiile care intra sub incidenta legii 645/2002
       pentru aprobarea si modificarea OU 34/2002
       5. Recuperarea materiala	5.1. Minimizarea impactului deseurilor	5.1.1.Promovarea reciclarii materialelor neferoase folosind topitoriile existente

       1. 3.1.1. Asigurarea de personal suficient si bine pregatit profesional la toate nivelele, atat in sectorul public, cat si in sectorul privat :

          • ■ intarirea capacitatii personalului APM-urilor in ceea ce priveste aplicarea prevederilor legale referitoare la deseurile periculoase.

          • ■ intarirea capacitatii generatorilor de deseuri in vederea

       (reciclarea) si recuperarea energiei din deseurile periculoase	periculoase asupra sanatatii populatiei si mediului.	5.1.2. Promovarea valorificarii termoenergetice a deseurilor periculoase in cuptoarele de ciment
       6. Colectarea si transportul deseurilor	6.1 Infiintarea de servicii de colectare si transport pentru deseurile periculoase	6.1.1 Infiintarea unui sistem de colectare si transport al deseurilor periculoase care sa satisfaca necesitatile generatorilor
       		6.1.2 Monitorizarea transportului si colectarii deseurilor periculoase in conformitate cu cerintele UE si dezvoltarea bazei existente.
       7. Tratarea si eliminarea deseurilor	7.1. Eliminarea deseurilor periculoase intr-un mod ecologic rational si eficient economic si acceptabil social.
       		7.1.2 Asigurarea de conditii adecvate pentru facilitatile de tratare si eliminare a deseurilor
       		7.1.3 Crearea conditiilor ca noile instalatii si facilitati sa fie proiectate, construite si sa opereze la nivselul cerintelor Uniunii Europene
       		7.1.4. Facilitarea exportului corespunzator al anumitor deseuri periculoase pentru o gestionare ecologic rationala
       8. Gestionarea terenurilor contaminate	8.1 Asigurarea sanatatii publice prin prevenirea/minimizarea expunerii populatiei la riscurile generate de terenurile contaminate, apa contaminata si contaminantii in sine	8.1.1. Atingerea obiectivelor de calitate privind apele de suprafata, apa subterana si asigurarea indeplinirii obligatiilor internationale ale Romaniei in domeniul conservarii biodiversitatii si prevenirii accidentelor ecologice pe Fluviul Dunarea (Conventia Cadru a Dunarii)
       		8.1.2.Punerea la dispozitia publicului a informatiilor privind terenurile contaminate
       	8.2 Prevenirea aparitiei de noi terenuri contaminate	8.2.1.Aplicarea tehnologiilor adecvate de tratare/eliminare a deseurilor periculoase produse in mod curent

       1. 7.1.1 Incurajare a tratarii deseurilor periculoase in vederea:

          • ■ valorificarii (claca este posibil)

          • ■ facilitarii manipularii

          • ■ favorizarii eliminarii

          • ■ diminuarii caracteristicilor periculoase

       24

       26

       Tabel 4. Obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri periculoase

       Categoria de deseuri periculoase	Sub-categorii	Obiective principale	Obiective subsidiare
       1. Deseuri cu continut de PCB/PCT	1.1 Gestionarea in conformitate cu prevederile legislatiei nationale armonizata cu cea a UE	1.1.1 Actualizarea periodica a inventarului national de deseuri cu continut de PCB/PCT
       		1.1.2 Responsabilizarea agentilor econom1c1 m vederea interzicerii utilizarii echipamentelor care contin PCB/PCT
       		1.1.3 Depozitarea in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei Sl mediu a deseurilor cu continut de PCB/PCT
       		1.1.4 Eliminarea stocurilor existente utilizand cele mai bune conditii tehnice si economice in cel mai scurt timp posibil
       		1.1.5 .Interzicerea utilizarii uleiurilor Sl a echipamentelor care contin PCB/PCT
       2. Pesticide expirate	2002 care fac obiectul proiectului PHARE 2002 al MAAP au fost/vor fi identificate in afara proiectului PHARE 2002	2.1 Gestionarea in conformitate cu cerintele legale aplicabile	2.1.1 Actualizarea periodica a inventarului national de pesticide expirate si inspectarea locurilor de stocare
       			2.1.2 Colectarea separata si depozitarea in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu a tuturor deseurilor periculoase (existente si viitoare)
       			2.1.3 Eliminarea stocurilor existente in cele mai bune conditii tehnice si economice cel mai curand posibil
       3. Solventi organici clorurati	Toate grupele de solventi organici utilizate	3.1.Reducerea cantitatii de deseuri generate si a emisiilor in mediu	3.1.1 Reducerea consumului de solventi Sl a generarii de deseuri prin utilizarea tehnologiilor curate

       • • Uleiuri uzate cu continut de PCB/PCT

       • • Echipamente cu continut de PCB/PCT

       • • Pesticide expirate identificate pana la 30 mai

       • • Alte deseuri de pesticide si ambalaje de pesticide care

       3.1.2. Reducerea cantitatii de deseuri de solventi organici clorurati generate prin recuperarea si reutilizarea acestora
       3.2.Reducerea emisiilor in mediu	3.2.1 Reducerea deversarilor de deseuri de solventi in mediu
       3.3. Eliminarea deseurilor in conditii corespunzatoare	3.3.1 Stabilirea unei gestionari si eliminari corespunzatoare a deseurilor de solventi organici clorurati
       4. Uleiuri uzate	4.1.Cresterea gradului de colectare a uleiurilor uzate de la utilizatori/ populatie	4.1.1 Eliminarea pietei ilegale a uleiurilor uzate a caror utilizare genereaza un impact negativ asupra sanatatii populatiei si mediului
       	4.2.Reducerea impactului asupra sanatatii populatiei si mediului prin imbunatatirea gestionarii uleiurilor uzate	4.2.1 Incurajarea utilizarii uleiurilor intr-o maniera ecologic rationala in cuptoarele de ciment
       5. Deseuri rezultate din activitatea medicala si din institutii de cercetare	rationala si eficienta economic
       	5.3.Eliminarea in siguranta a deseurilor medicale fara afectarea sanatatii personalului medico-sanitar si a populatiei	5.3.1 Realizarea unei depozitări temporare ecologic sigure a deşeurilor infecţioase şi periculoase
       		5.3.2. Interzicerea depozitarii finale a deseurilor periculoase fara pretratare, in vederea inertizarii totale. In cazul deseurilor infectioase şi periculoase vor fi excluse metodele de pretratare care transferă poluanţi în alţi factori de mediu.

       • • Deseuri infectioase (codurile 18.O1.O1 ; 02 si 03) din unitati medicale si de cercetare

       • • Deseuri periculoase, altele decat deseurile infectioase

       1. 5.1. Colectarea separata a 5.1.1. Reducerea cantităţii de deşeuri medicale deseurilor infectioase si infecţioase şi periculoase de către spitale prin periculoase (altele decat cele colectarea separata (pe categorii de deşeuri) si infectioase) eliminarea finală a acestora intr-o maniera ecologic

       2. 5.2. Colectarea separata a deseurilor ne})_ericuloase

       27

2. 5 INSTRUMENTE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR STRATEGICE

   Instrumente de reglementare - va fi completat şi îmbunătăţit cadrul legislativ referitor la activităţile de gestionare a deşeurilor prin:

   acte de reglementare a impactului asupra mediului;

   acte de reglementare a activităţilor de valorificare materială şi energetică;

   acte de reglementare vizând responsabilităţile generatorilor de deşeuri/producatorilor de bunuri care devin deşeuri;

   acte de reglementare vizând responsabilităţile autorităţilor publice şi relaţiile ce trebuie definite între acestea şi ceilalţi factori implicaţi.

   Instrumente economice care să încurajeze reflectarea costurilor activităţilor de gestionare a deşeurilor atât în preţul produselor, cât şi în statutul pe piaţă al producătorului. Aplicarea corectă a stimulentelor financiare pe de o parte, şi a penalităţilor pe de altă parte, va încuraja activităţile de gestionare prin prevenire, reducere şi recuperare, conducând în acelaşi timp la eliminarea practicilor de gestionare cu impact asupra mediului sau care vin în contradicţie cu principiul "poluatorul plăteşte".

   Instrumente statistice pe baza cărora să se obţină date corecte referitoare la generarea şi gestionarea deşeurilor şi care să permită evaluarea situaţiei actuale şi stabilirea obiectivelor de îndeplinit. Este necesară îmbunătăţirea şi adaptarea sistemului actual de colectare, validare şi raportare a datelor la nivel judeţean şi naţional.

   Alte instrumente

   aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei existente; elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor;

   crearea unor comitete care să cuprindă reprezentanţi ai tuturor factorilor implicaţi în activităţile de gestionare a anumitor tipuri de deşeuri;

   analiza ciclului de viaţă al produselor şi realizarea "bilanţurilor ecologice", în scopul implementării celor mai bune practici de gestionare a deşeurilor.

3. 6 FACTORI IMPLICAŢI

   Pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale şi europene în domeniul gestionării deşeurilor este necesară implicarea, practic, a întregii societăţi, reprezentată prin:

   autorităţi publice centrale şi locale (mediu, administraţie, sănătate, industrie, finanţe);

   generatori de deşeuri (persoane fizice şi juridice); asociaţii profesionale şi institute de cercetare-dezvoltare;

   societate civilă (consumatori de bunuri, organizaţii non-guvernamentale etc.).

4. 7 CONCLUZII

• ► Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor este elaborată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, în conformitate cu responsabilităţile ce îi revin ca urmare a transpunerii legislaţiei europene în domeniul gestionării deşeurilor şi conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin Legea 426/2001.

• ► Elaborarea Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere ecologic şi economic.

• ► Prevederile SNGD se aplică pentru toate tipurile de deşeuri definite conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin Legea 426/2001.

• ► Autoritatea competentă căreia îi revin atribuţii şi responsabilităţi pentru gestionarea deşeurilor este Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor si alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei si Comerţului, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale.

• ► Incepând cu anul 1995, colectarea şi procesarea informaţiilor referitoare la tipurile şi cantităţile de deşeuri s-a făcut în conformitate cu cerinţele europene de clasificare (Catalogul European al Deşeurilor, înlocuit în anul 2002 cu Lista cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase) şi de raportare la EUROSTAT şi la Agenţia Europeană de Mediu (prin reţeaua EIONET). Sunt colectate şi raportate informaţii referitoare la: deşeurile urbane (deşeuri menajere, deşeuri din parcuri şi grădini, nămol de la epurarea apelor uzate orăşeneşti), deşeurile industriale (periculoase şi nepericuloase), deşeurile generate din activităţile medicale.

• ► Principiile pe baza cărora se realizează activităţile de gestionare a deşeurilor sunt: principiul protectiei resurselor primare, principiul masurilor preliminare corelat cu utilizărea BATNEEC, principiul prevenirii, principiul "poluatorul plăteşte" corelat cu principiul responsabilitatii producatorului si cel al responsabilitatii utilizatorului, principiul substitutiei, principiul proximităţii corelat cu principiul autonomiei, principiul subsidiaritatii, principiul integrarii.

• ► Opţiunile de gestionare a deşeurilor sunt in ordinea descrescătoare a priorităţilor: prevenirea apariţiei/minimizare generare deseuri; reutilizare/reciclare; valorificare materiala sau energetica; tratare/ depozitareă

• ► Obiectivele Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor sunt stabilite după cum urmează: obiective generale pentru gestionarea deşeurilor; obiective specifice pentru gestionarea unor fluxuri speciale de deşeuri; obiective generale pentru gestionarea deşeurilor periculoase; obiective specifice pentru gestionarea unor fluxuri speciale de deşeuri periculoase.

• ► Pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei sunt necesare: instrumente de reglementare, instrumente economice, instrumente statistice, alte instrumente.

• ► Pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale şi europene în domeniul gestionării deşeurilor este necesară implicarea, practic, a întregii societăţi, reprezentată prin: autorităţi publice centrale şi locale; generatori de deşeuri; asociaţii profesionale şi institute de cercetare; societate civilă.

PLANUL NAfiIONAL DE GESTIONARE A DEȘEURILOR

ANEXA Nr. 2

pentru îndeplinirea acestora, creeaza conditiile pentru ca gestionarea deseurilor sa se desfasoare într-un cadru mai larg, mai logic si mai coerent. In plus, experienta europeana a demonstrat ca, desi necesita timp si costuri mai mari pentru elaborarea, planurile de gestionare a deseurilor bazate pe abordarea "integrata" sunt mult mai realiste, mai usor de pus in aplicare si deci mult mai eficiente.

Tinand cont de aceste aspecte, factorii responsabili din Romania au considerat ca, pentru situatia concreta in care se afla tara noastra, modul de abordare "integrat" raspunde cel mai bine cerintelor.

Conform prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului 78/2000 (MO 283/22.06.2000) privind regimul deseurilor, modificata si aprobata prin Legea 426/2001 (MO 411/25.07.2001), Planul National de Gestionare a Deseurilor se aplica pentru toate tipurile de deseuri solide si lichide, clupa cum urmeaza:

• • deseuri municipale (menajere si asimilabile din comert, institutii si servicii),

• • namoluri de la statiile de epurare a apelor uzate orasenesti,

• • deseuri din constructii si demolari,

• • deseuri de productie nepericuloase si periculoase.

  Sunt exceptate de la prevederile prezentului Plan National urmatoarele tipuri de deseuri:

• • deseuri radioactive,

• • roci si deponii de sol, precum si depozite de resurse minerale rezultate de la foraje, din prospectiuni geologice si operatiuni de exploatare subterana a bogatiilor subsolului (inclusiv din cariere de suprafata),

• • carcasele de animale si dejectiile animaliere,

• • efluentii gazosi emisi in atmosfera,

• • apele uzate,

• • deseurile de explozibili expirati.

Planul National de Gestionare a Deseurilor se aproba prin Hotarare de Guvern si se revizuieste o data la cinci ani.

Partea I

1. 1.1 ROMÂNIA - PREZENTARE GENERALĂ:

   România este situată în partea de sud-est a Europei Centrale, în interiorul şi exteriorul arcului munţilor Carpaţi, pe cursul inferior al Dunării, cu ieşire la Marea Neagră, la o distanţă faţă de extremităţile continentului, ce variază între 1.050 km şi 2.800 km.

   Europe

   h""r,

   ·'ît- -

   ..

   torsiei-- viet

   "o "t; c

   I:re 'and

   ţ_,.,J

   k-

   . .

   fh

   p

   Lu

   Fr= e!'!

   Portug.JLI S _

   pa1n

   Gib:ralt

   k

   Na.I ta

   ="

   Poziţia geografică şi lungimea frontierelor României sunt redate în tabelele 1.1 şi 1.2.

   Tabelul 1.1 Poziţia geografică a României

   Punctul extrem		Judetul	Longitudine estică11	Latitudine nordică
   Nord	Satul Horodiştea	Botoşani	26v42 05	48v15 06
   Sud	Oraşul Zimnicea	Teleorman	25v23 32	43v37 07
   Est	Oraşul Sulina	Tulcea	29v41 24	45vo9 36
   [Vest	Comuna Beba Veche	Timiş	2ov15 44	46v07 27

   i; după Greenwich

   Tabelul 1.2 Lungimea frontierelor României

   Granite	Lungimea frontierelor (km)
   	Totală	Terestră	Fluvială	Maritimă
   Total granite	3149,9	1085,6	1816,9	247,4
   Bulgaria	631,3	139,1	470,0	22,2
   Iugoslavia	546,4	256,8	289,6	-
   Republica Moldova	681,3	-	681,3	-
   Ucraina	649,4	273,8	343,9	31,7
   Ungaria	448,0	415,9	32,1	-
   Marea Neagră	193,5	-	-	193,5

   Sursa: Strategia Protecţiei Mediului

   Suprafaţa României este de 238391 km2, fiind a treisprezecea ţară din Europa ca întindere.

   1. 1.1.1 Date de geografie fizică

      Relieful României se compune din trei trepte majore şi anume: cea înaltă a Munţilor Carpaţi (cel mai înalt vârf - Moldoveanu 2544 m), cea medie, care corespunde subcarpaţilor, dealurilor şi podişurilor şi cea joasă, a câmpiilor, luncilor şi Deltei Dunării (cea mai tânără unitate de relief, în continuă formare şi cu o altitudine medie de 0,52 m).

      Alături de Dunăre şi Marea Neagră, Muntii Carpaţi constituie elementul geografic fundamental pentru definirea teritorială a României. Aceştia sunt o bogăţie naturală de importanţă globală, care combină valoarea ecologică imensă cu bogăţia culturală şi diferite moduri de viaţă.

      Munţii Carpaţi sunt numiţi, pe bună dreptate, "coloana vertebrală" a spaţiului mioritic şi ocupă o suprafaţă de 66303 km2, adică aproximativ 27,9% din suprafaţa ţării. Din cununa Carpaţilor, relieful coboară în trepte, dispuse aproape concentric. Cea mai mare parte a reliefului ţării se dezvoltă pe marea unitate structurală a orogenului carpatic, iar toate unităţile de relief de la exterior sunt constituite din sedimente de provenienţă carpatică, formarea lor fiind rezultatul evoluţiei lanţului carpatic.

      Clima României este temperat-continentală de tranziţie, cu influenţe oceanice dinspre vest, mediteraneene dinspre sud-vest şi continental excesive dinspre nord-est. Precipitaţiile anuale scad în intensitate de la vest la est, cifrându-se de la 600 mm la 500 mm în Câmpia Română, la sub 400 mm în Dobrogea, în timp ce în zonele montane ating 1000-1400 mm.

      Flora este alcătuită din specii de plante care apar şi se dezvoltă spontan, precum şi specii care s-au înmulţit artificial în diferite regiuni. Vegetaţia este condiţionată de relief şi de elementele pedo-climatice, întâlnindu-se o dispunere etajată a acesteia. Regiunile montane sunt acoperite de păduri de conifere (îndeosebi molid) şi păduri de fag. Pe culmile înalte se află pajişti alpine şi tufărişuri de jneapăn, ienupăr, afin şi altele. In regiunile de deal şi de podiş se întâlnesc păduri de foioase.

      Vegetaţia de stepă şi de silvostepă, care ocupă zonele cu deficit de umiditate din Podişul Dobrogei, Câmpia Română, Podişul Moldovei şi Câmpia de Vest, a fost în cea mai mare parte, înlocuită prin culturi agricole.

      Pădurile ocupă doar 26,7% din suprafaţa ţării.

      Fauna include majoritatea speciilor de animale care trăiesc în libertate, precum şi specii care au fost reproduse artificial într-o anumită regiune.

      Apele curgătoare ale României sunt dispuse radial, cele mai multe având izvoarele în Munţii Carpaţi, iar principalul colector al acestora este fluviul Dunărea, care străbate ţara în partea sudică pe o lungime de 1.075 km şi se varsă în Marea Neagră.

      Reţeaua hidrografică a României are aproape întreaga suprafaţă (97,8%) cuprinsă în bazinul fluviului Dunărea, cu excepţia unei părţi din râurile Dobrogei, care se varsă în Marea Neagră.

      Râurile interioare (4.864 inventariate şi codificate) au o lungime totală de 78.905 km.

      Lungimea principalelor cursuri de apă este prezentată în tabelul 1.3.

      Tabelul 1.3 Lungimea principalelor cursuri de apă de pe teritoriul României

      Dunăre	1075	33250
      Mureş	761	27890

      Prut	742	10990
      Olt	615	24050
      Siret	559	42890
      Ialomiţa	417	10350
      Someş	376	15740
      Argeş	350	12550
      Jiu	339	10080
      Buzău	302	5264
      Dâmboviţa	286	2824
      Bistriţa	283	7039
      Jijia	275	5757
      Târnava Mare	246	6253
      Timiş	244	5673
      Crişul Alb	234	4240
      Vedea	224	5430
      Moldova	213	4299
      Bârlad	207	7220

      I) Fără afluenţii care formează bazine de ordinul I.

      Sursa: Institutul Naţional de Statistică-Anuarul Statistic al României, 2002

      Fluviul Dunărea şi Marea Neagră constituie ecosisteme distincte care, pe teritoriul aparţinând României, au o importanţă economică şi ecologică aparte.

      Dunărea este coloana de transport pe căile interioare de apă ale Europei. Prin canalele Dunăre - Marea Neagră şi Rin - Main - Dunăre se leagă două mări, Marea Nordului şi Marea Neagră, creând perspectiva creşterii traficului pe apă al mărfurilor pe teritoriul României. Dunărea este sursă de apă pentru diverse folosinţe, sursă de hrană (faună piscicolă) şi sursă de energie ieftină, prin hidrocentralele electrice de la Porţile de Fier I şi II.

      Marea Neagră este poarta României spre mări şi oceane, iar zona de litoral şi de platou continental oferă condiţii pentru valorificarea bogăţiilor subterane (petrol, gaze naturale), acvatice (fauna piscicolă) şi de pe uscat (turism, agrement).

      Canalul Dunăre-Marea Neagră, construit între 1975 şi 1984, leagă Dunărea (la sud de oraşul Cernavodă) cu Marea Neagră (la Agigea, la sud de Constanţa) şi scurtează drumul spre Constanţa cu aproape 400 km. Canalul, care poate fi utilizat în ambele sensuri, are o lungime de 64,2 km, o lăţime între 11O şi 140 de metri şi o adâncime între 7 şi 8,5 metri, şi poate primi nave cu un pescaj de până la 5,5 metri. O dată cu deschiderea pentru trafic în 1992 a canalului Main­ Dunăre de pe teritoriul Germaniei a fost realizată legătura directă între Marea Neagră şi Marea Nordului (între porturile Constanţa şi Rotterdam).

      Lacurile sunt reprezentate prin lacuri naturale (de diverse tipuri genetice), răspândite în toate unităţile majore de relief şi de origini variate, de la cele glaciare în zona muntoasă (lacul Mioarelor - Munţii Făgăraş la 2.282 m altitudine), la limanele fluvio-maritime (lacul Techirghiol la 1,5 m altitudine) şi lacuri antropice, construite pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic, pentru alimentare cu apă, irigaţii, piscicultură şi agrement.

      Apele minerale constituie o resursă regenerabilă, încă insuficient valorificată, deşi unele din ele sunt apreciate pe plan mondial prin calităţile lor. Din rezerva totală de ape minerale ce pot fi îmbuteliate, de 122 mii m3/zi, se valorifică circa 40%.

      Solul reprezintă formaţiunea naturală cea mai recentă de la suprafaţa litosferei; este format dintr-o succesiune de straturi care s-au format şi se formează permanent prin transformarea rocilor şi materialelor organice, sub acţiunea factorilor fizici, chimici şi biologici, în zona de contact a atmosferei cu litosfera.

      Cele mai fertile soluri sunt cernoziomurile din Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, Câmpia Transilvaniei, Dobrogea şi alte zone (26,7% din învelişul de sol).

      Din suprafaţa totală a ţării de 238.391 km2, 62% reprezintă suprafaţa agricolă, 26,7% - pădurile, 3,7% - apele şi 7,3% - alte suprafeţe. Astfel, solurile agricole ocupă 14,8 milioane ha (0,65 ha/loc), cele arabile reprezintă 9,34 milioane ha (0,41 ha/loc), iar cele forestiere cca 6,7 milioane ha (0,3 ha/loc).

      Pentru desfăşurarea în bune condiţii a diferitelor activităţi economice care generează presiuni asupra mediului a fost necesară punerea la punct a unor instrumente de gestionare a capitalului natural care să răspundă unor cerinţe de protecţie şi asigurare a valorii ecologice. Astfel, au fost delimitate mai multe categorii de arii protejate: rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii ştiinţifice, monumente ale naturii, parcuri naturale.

      Figura 1.2 Harta fizică a României

      -

      - •

      -

      G

      a

      SLOVi K1

      UKRAINE

      1

      S..a.tu Mare ,.._

      Dorohaî

      "-

      Radautl • ,.,

      • • '.

      ţ_

      'J

      • • Ba.la Mare

      HU GA Y

      • • suceava c.,"MOLDOVA

      lrJ

      las• ,,

      A•fa(l

      îlmis•oar

      fOCSQţ1 •

      •

      R:esua

      "

      GaH•itl

      era•.ia

      Suliria

      YUGOSLAVIA

      T1.acla

      (b

      ,t,

      ELEVATION:

      2000 m

      1500m

      Q

      .Q

      • • Slatina

      Bucha,es-t

      @

      • • C-onstanta

      1 OOO m

      -

      Craiova•

      "500m

      o

      .. _

      •

      iu_rgt , -

      200 m

      (

      :...,. ...........

      Alf!xandri •

      . -

      •'

      o

      100

      .200k:m

      • • Philippe Re acewic2.

      - -- --

UNEPGRIDA!' nd.il. 1997.

Sursa: UNhP

1. 1.1.2 Date de geografie administrativă

   Din punct de vedere administrativ, România este organizată în 41 judeţe, cuprinde 265 municipii şi oraşe. Cele 40 de judete vor fi grupate in 7 regiuni, la care se adaugă municipiul Bucurestiul si judeţul Ilfov care reprezinta a 8 - a regiune Acestea sunt prezentate in figura 1.3.

   Figura 1.3 Harta administrativă a României

   Sursa: Institutul National de Statistica

   Populaţia României este de 21.794.793 locuitori (conform unor date preliminare de la recensamantul din martie 2002).

   Tabel 1.4 Evoluţia populaţiei pe ultimii 5 ani

   Anul	Total	Populatia pe medii
   		Mediul urban	Mediul rural
   1998	22.502.803	12.347.886	10.154.917
   1999	22.458.022	12.302.729	10.155.293
   2000	22.435.205	12.244.598	10.190.607
   2001	22.408.393	12.243.748	10.164.645
   2002	21.794.793	11.608.735	10.186.058

   Sursa: Institutul Naţional de Statisitcă-Anuarele Statistice 1999- 2002

   Densitatea populaţiei pe judeţe fste reprezentată in figura I.4. La nivel naţional densitatea populaţiei este de 94 loc/km .

   Figura 1.4 Densitatea populaţiei la nivelul anului 2001

   ROMANIA

   Densitatea populatiei

   • □ < 50 locuitori / kml

     50 - 75 locuitori / krn1

   • □ 75 • 100 locuitori / km'

   • ■ 100 - 1000 locuitori / km'

   • ■ > 1000 IOaJitari I km'

   /J1/grrria

   Sursa: Prelucrare ICIM - date Anuarul Statistic al României -2002

   Oraşele principale sunt: Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Cluj-Napoca, Timişoara, Galaţi, Craiova, Braşov, Ploieşti, Brăila.

   Cel mai mare oraş şi cel mai important centru politic, economic şi cultural-ştiinţific al ţării - municipiul Bucureşti - este împărţit în şase sectoare administrative. Oraşul are o suprafaţă de 228 km2 şi o populaţie de 1.996.814 locuitori, ceea ce înseamnă cca 11% din totalul populaţiei ţării.

   Porturile principale sunt:

   • • la Marea Neagră: Constanţa, cel mai mare port românesc şi de asemenea cel mai mare port la Marea Neagră, cu un trafic de peste 80 milioane tone pe an. Alte porturi la Marea Neagră sunt Mangalia (vechea colonie greacă Callatis, datând tot din secolul al VI-lea î.e.n.) şi Sulina.

   • • la Dunăre: Moldova Nouă, Orşova, Drobeta Turnu-Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa Călăraşi, Cernavodă, Hârşova, Măcin, Brăila, Galaţi, Tulcea, Sulina.

   Aeroporturile principale sunt: Bucureşti-Otopeni cel mai important aeroport internaţional (deschis în 1970), situat la 18 km de Bucureşti, Constanţa, Timişoara, Arad, Sibiu, Suceava, Bacău, Baia Mare, Caransebeş, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Oradea, Satu Mare, Târgu Mureş, Tulcea.

2. 1.1.3 Date de geografie economică

   Evoluţia principalului indicator macroeconomic, produsul intern brut (PIB), care reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor rezultate din procesele de producţie în cadrul economiei naţionale pentru a fi consumate, investite, stocate sau exportate, este prezentată în figura I.5.

   Această evoluţie a produsului intern brut a fost estimată în condiţii comparabile din punct de vedere metodologic. În acest sens, pentru perioada 1999-2002, indicii de volum au avut ca an de bază anul 1998, acesta fiind primul an pentru care s-a calculat produsul intern brut pe baza metodologiei SEC 19951).

   Figura 1.5 Indicii produsului intern brut in perioada 1996-2001

   i20 110 100 90 80 70 60
   		-			.47
   		-.. ---,
   		H!9!I	llllll'I	IOC!8	1	2000	2001
   		--r,rodimJI"1Em tnut	91,1	87.7	8-3.!i	M.3	,01	,oi..e
   		----v---._..,...a a� lnllll		96	119	M.2	@.5	10'1.7	,ou
   		-- Ila'(] a-.m-1n1!!m mit oe 1oeu.1r,r		§5$"	l!ll2.	S!U	IIQ	IO'l3	1D1'.2

   Sursa: Institutul Naţional de Statistică -Anuarul Statistic al României, 2002

   %

   55,0 -,

   50,0

   45,0

   40,0

   35,0

   30,0

   25.0

   20,0

   Ponderea valorii adaugate brute in PIB

   ,

   44,0

   44,7

   28,2

   29,1

   13,2

   11,7

   1o.o

   15,0

   4,9 5,0

   5,0

   0,0 ----

   Industrie

   Agricultura. silvicultura, exploatare forestiera

   si economia vanatului

   Construclii

   Servicii')

   2001 ■2002

   Figura 1.6 Ponderea valorii adaugate brute in PIB (comparatie 2001 -2002)

   Sursa: Institutul National de Statistica

   l) lncepând cu anul 1989 conturile naţionale ale României au fost elaborate pe baza metodologiei Sistemului European de Conturi Economice Integrate 1979 (SEC 1979). Din anul 1998 s-a trecut la utilizarea noului Sistem European de Conturi 1995 (SEC 1995). Datele pentru anul 1998 au fost elaborate conform principiilor metodologice ale celor două sisteme (SEC 1979 şi SEC 1995), asigurându-se astfel un an de legătură între cele două versiuni ale SEC. lncepând cu anul 1999, calculul s-a realizat numai pe baza cerinţelor metodologice ale SEC 1995.

   El:-ţ,eTtFOB (% falB

   de 1997'.

   -....-tmport CIF (%fata.de

                  981J          

   Figura I.7 Evoluţia PIB-ului, exportului si importului de bunuri in ultimii 5 ani (1997=100%)

   19 8 199.9 2000 2001 2002

   Sursa: Prelucrare ICIM - date de la Institutul Naţional de Statistică

   Evoluţia producţiei industriale a înregistrat fluctuaţii importante. Producţia industrială în anul 2001 a înregistrat o scădere cu 7,1 % faţă de 1997, declinul fiind determinat de subutilizarea multor întreprinderi şi de existenţa unor disponibilizări masive, precum şi de reducerea cererii. Scăderea producţiei industriale a avut loc în toate cele trei sectoare (în industria extractivă cu 18,3 %, în sectorul energiei electrice şi termice, gaze şi apă cu 21,6 %, iar în industria prelucrătoare cu 6,0 %).

   17 !r'/a

   alimentara B. baumri

   • ■ textila sl pmduse extlle

     Dpralunraraa lemrmJut

     Ei)(elusi-v mohflaJ

     metalurgie

   • ■ construc Lil rnelallce ş.I produse dln metal

   alte- ramuri

   Figura 1.8 Structura producţiei industriei prelucrătoare în anul 2001

   Sursa: Institutul National de Statistica

   Strategia economică a României pe termen mediu, precum şi Planul de acţiune al Programului de guvernare în perioada 2001-2004, evidenţiază necesitatea dezvoltării

   Analizând evoluţia repartiţiei terenurilor agricole, pe tipuri de folosinţe, în anii 1996-2001 se constată că suprafaţa terenurilor arabile se menţine la cca 63 % din totalul suprafeţei agricole, iar restul se repartizează între păşuni (cca 23 %), fâneţe (cca 10 %), vii (1,8 %) şi livezi (1,7 %).

   În mediul rural, agricultura reprezintă activitatea economică predominantă, ocupând peste 70% din forţa de muncă. Ea este singura ramură a economiei româneşti în care predomină persoanele în vârstă. Aproape 52 % din populaţia ocupată în agricultură avea, în anul 2001, 50 de ani şi peste, iar cca. 23 % 65 de ani şi peste. Doar 28 % din populaţia ocupată în agricultură erau tineri sub 35 de ani. Forţa de muncă în agricultură de sub 40 de ani ar fi suficientă pentru exploataţii de dimensiuni optime cu dotare corespunzătoare. Ca urmare a predominanţei persoanelor în vârstă în sectorul agricol, climatul general este mai puţin receptiv la inovare.

   Sectorul transporturilor a fost şi rămâne în continuare un important consumator de energie (hidrocarburi şi energie electrică).

   In prezent se fac eforturi importante pentru realizarea de noi autostrăzi şi pentru înzestrarea transportului urban, cu noi vehicule.

   Liniile de cale ferată în exploatare au fost la sfârşitul anului 2001 de 11.015 km faţă de

   11.385 km în 1996.

   Situaţia drumurilor publice la sfârşitul anului 2001 este prezentată în tabelul I.5.

   Tabelul 1.5 Drumurile publice

   Tip drumuri	1996	1997	1998	1999	2000	001
   Drumuri publice - total (km)	73.160	73.161	73.260	73.435	78.479	78.492
   Modernizate	17.716	17.813	18.031	18.084	19.418	19.868
   Din total drumuri publice:
   Drumuri nationale	14.683	14.683	14.683	14.685	14.824	14.822
   Drumuri .iudeţene şi comunale	58.477	58.478	58.577	58.750	63.655	63.670
   Densitatea drumurilor publice pe 100 km2 teritoriu	30,7	30,7	30,7	30,8	32,9	32,9

   Sursa: Institutul Naţional de Statistică -Anuarul Statistic al României, 2002

   Construcţiile au înregistrat o scădere până în anul 1996 după care se observă o evoluţie net ascendentă până în anul 2001. Astfel, sumele investite în lucrările de construcţii la nivelul anului 2001, au crescut de 8 ori faţă de anul 1996 şi de 3 ori faţă de 1998.

   E:l Ulll5trueti1llCll !l j r pwal:Î

   espl!BlB

   • ■ inlnat.lnure s1 repiillltiÎ

   -c::1l!'ffllm

   Figura 1.10 Lucrările de construcţii, după modul de execuţie pentru anul 2001

   Sursa: Institutul Naţional de Statistică

   Creşterea cea mai mare s-a înregistrat în anul 2001 faţă de 1998, în cadrul formei de proprietate majoritar privată, de circa patru ori, faţă de cea majoritar de stat unde creşterea a fost de două ori, la nivelul aceluiaşi an.

   Principalele puncte turistice din România sunt: capitala ţării - Bucureşti, litoralul Mării Negre cu staţiunile sale, Delta Dunării, Munţii Carpaţi, în special Valea Prahovei şi Poiana Braşov (zonele montane cele mai frecventate), Bucovina (situată în nordul Moldovei) cu vestitele mânăstiri şi biserici, ale căror picturi exterioare (datând din secolul XVI) au fost declarate patrimoniu UNESCO, Maramureş, sudul Transilvaniei, incluzând ţinutul Haţeg şi zonele înconjurătoare (leagănul civilizaţiei dacice) şi nordul Olteniei.

   Figura 1.11 Evoluţia înnoptărilor în structurile de cazare turistică

   9	. ,.romani - -straln1 ....,.total
   -1----------------------- g{)--1---------------.. 4 1999 2000

   Sursa: Institutul Naţional de Statistică - Anuarul Statistic al României - 2002

   Reţeaua de cazare a turiştilor, existentă, are 3.266 de unităţi de cazare, având o capacitate existentă de 277.047 locuri. Dintre ele sunt 829 de hoteluri, cu un total de 157.703 locuri de cazare. Capacitatea de cazare a turiştilor, în funcţiune, este de 51.882 locuri (mii locuri-zile), din care

   34.339 în hoteluri (mii locuri-zile). Privatizarea unităţilor şi a serviciilor din turism este în plină desîaşurare.

   Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe forme de proprietate, în anul 2001 se prezintă în figura I.12.

   2qoooo                                                         1_62'!1_Tr                              

   ţSCiOOO -l---

   • • 00000 ---

   50000 c>

   18975

   o--- ---

   eapndlruea sftmîa (m.nnm ln un'j I! apa.crtatea În uneli une (mii1m:ur/.dia)

   flliiW'iili:il:al

   ifi>JMU.llfitpltrl!ut

   Figura 1.12 Capacitatea şi activitatea de cazare turistică, pe forme de proprietate pentru anul2001

   Sursa: Institutul Naţional de Statistică -Anuarul Statistic al României, 2002

3. 1.1.4 Surse de date privind generarea şi gestionarea deşeurilor

   Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor a fost realizat pe baza datelor si informatiilor existente, principalele surse de date fiind prezentate succint in cele ce urmeaza.

   Incepând cu anul 1993 a fost creată, în urma unui contract între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Institutul de Cercetare-Dezvoltare privind Protecţia Mediului - ICIM Bucureşti, baza de date privind generarea şi gestionarea deşeurilor la nivel naţional. Datele se referă atât la deşeurile industriale, cât şi la deşeurile municipale.

   Din 1999, colectarea şi procesarea informaţiilor referitoare la tipurile şi cantităţile de deşeuri s-a făcut în conformitate cu Hotărârea de Guvern 155/1999; acastă hotărâre a introdus obligativitatea agenţilor economici de a-şi ţine evidenţa deşeurilor, de a le raporta la cererea autorităţilor judeţene de mediu (APM) şi de a le clasifica conform cerinţelor europene de clasificare (Catalogul European al Deşeurilor). În anul 2002 această hotărâre a fost abrogată prin Hotărârea de Guvern 856/2002 (MO 659/05.09.2002), care a introdus totodată noua Listă de deşeuri, inclusiv deşeurile periculoase. De asemenea, România raportează date privind deşeurile din 1995 către sistemul de raportare la EUROSTAT şi la Agenţia Europeană de Mediu (prin reţeaua EIONET).

   Cantităţile de deşeuri generate au variat semnificativ de la un an la altul (vezi tabelul I.6), din motive cum ar fi:

   • • modificările survenite în activităţile companiilor industriale şi de prestări serv1c11;

   • • înregistrarea sau neînregistrarea ca deşeu a sterilului de la excavarea minereurilor;

   • • modul de evaluare a cantităţii de către fiecare generator (cântărire sau estimare);

   • • conştientizarea diferită de către generatorii de deşeuri a importanţei activităţii de colectare şi raportare a datelor;

   • • controlul diferit, din partea autorităţilor de mediu locale, privind îndeplinirea obligaţiilor legale de colectare şi raportare a datelor de către generatorii de deşeuri;

   • • modificarea periodica chestionarelor de anchetă in vederea imbunatatirii acestora (în 2000 şi 2002).

     Tabel 1.6 Generarea deşeurilor la nivel national (exclusiv steril minier)

     Parametru	1997	1998	1999	2000	2001	2002
     Cantitatea totala de deseuri (mil. tone)	48,00	42,66	42,68	33,26	41,22	34,08

     '

     Pentru următorii ani Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor îşi propune să îmbunătăţească modul de raportare, colectare şi prelucrare a datelor printr-o strânsă colaborare cu ICIM şi Institutul Naţional de Statistică.

1. 1.2 PRINCIPII ŞI OBIECTIVE STRATEGICE

   Principiile de bază ale politicii de mediu a României sunt stabilite în conformitate cu prevederile europene şi internaţionale, asigurând protecţia şi conservarea naturii, a diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia.

   Principalele principii care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt enunţate în cele ce urmează:

   Principiul protecţiei resurselor primare este formulat în contextul mai larg al conceptului de "dezvoltare durabilă" şi stabileşte necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare.

   Principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC ("Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive"), stabileşte că, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului, alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic.

   Principiul prevenirii stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea descrescătoare a importanţei care trebuie acordată: evitarea apariţiei, minimizarea cantităţilor, tratarea în scopul recuperării, tratarea şi eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu.

   Principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al responsabilităţii utilizatorului, stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestora.

   Principiul substituţiei stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilor periculoase.

   Principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei stabileşte că deşeurile trebuie să fie tratate şi eliminate pe cât posibil pe teritoriul naţional şi cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este acceptat numai către acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condiţiile respectării cerinţelor privind comerţul internaţional cu deşeuri.

   Principiul subsidiarităţii (corelat şi cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei) stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional şi naţional.

   Principiul integrării stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează.

   Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor a fost elaborat pentru perioada 2003 - 2013. In conformitate cu prevederile articolului 8(1) alin.7 din OUG 78/2000 (MO

   283/22.06.2000) privind regimul deseurilor, modificata si aprobata prin Legea 426/2001 (MO 411/25.07.2001) Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor va fi revizuit periodic avându-se în vedere progresul tehnic şi cerinţele de protecţie a mediului, fără să se depăşească, însă, 5 am.

   Având în vedere perioada pentru care a fost elaborat, Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor cuprinde obiective, ţinte şi măsuri pe termen scurt şi mediu,. Totuşi, se regăsesc şi acţiuni cu termene mai îndepărtate, ca de exemplu anul 2020. Acestea au fost păstrate întrucât la elaborarea planului s-a avut în vedere şi o viziune pe termen lung ce derivă din implementarea anumitor directive cum ar fi depozitarea, incinerarea, etc., avandu-se in vedere constientizarea factorilor de decizie si a factorilor interesati asupra necesitatii continuarii implementarii legislatiei nationale si europene.

   Obiectivele strategice pe care trebuie să le îndeplinească România, precum şi măsurile necesare în următorii I O de ani, în domeniul gestionării deşeurilor, sunt prezentate sintetic în tabelele I.7 - I. IO, după cum urmează:

   Tabelul I.7 Obiective şi tinte generale pentru gestionarea deşeurilor

   Tabelul I.8 Obiective şi tinte specifice privind gestionarea anumitor fluxuri de deşeuri Tabelul I.9 Obiective şi tinte generale pentru gestionarea deşeurilor periculoase

   Tabelul I. I O Obiective şi tinte pentru gestionarea anumitor fluxuri de deşeuri periculoase

   47

   Tabelul I.7 Obiective şi tinte generale pentru gestionarea deşeurilor

   Domeniul / Activitatea	Obiective principale	Obiective subsidiare	Tinte
   I .Politica si cadrul legislativ	1.1. Armonizarea politicii si legislatiei nationale in domeniul gestionarii deseurilor cu politicile si prevederile legislative europene, precum si cu prevederile acodurilor si conventilor internationale la care Romania este parte.	1.1. I.Crearea cadrului legislativ adecvat pentru intreg sistemul de gestionare a deseurilor cu specificarea clara a uturor "partilor implicate (asociatii profesionale, patronale,ONG-uri, sindicate, societatea civila etc.)" , responsabilitatilor si obligatiilor acestora	Definitivarea intregului cadru legislativ. rrermen:2007
   	1.2. Integrarea problematicii de gestionare a deseurilor in politicile sectoriale si de companie.	1.2.1.Corelarea politicii si a actelor normative interne cu prevederile legislative europene si internationale in domeniul gestiunii deseurilor (completarea si corelarea cu viitoarele acte legislative internationale/europene)	[ermen: Permanent
   	1.3. Cresterea eficientei de aplicare a legislatiei in domeniul gestiunii deseurilor.	1.3.1.Cresterea ponderii acordate aplicarii legislatiei si controlului acesteia in cadrul activitatii organelor de mediu cu atributii in domeniul deseurilor	[ermen: Permanent
   		1.3.2. Intarirea capacitatii institutionale	[ermen: Permanent
   		1.3.3.Incurajare a initiativei private in domeniul gestionarii deseurilor	Privatizarea a 70% din serviciile de gestiune a deseurilor Termen: 2007
   2. Aspecte institutionale si organizatorice	2.1 Adaptarea si dezvoltarea cadrului institutional si organizatoric in vederea indeplinirii cerintelor nationale si compatibilizarea cu structurile europene.	2.1. I.Crearea conditiilor pentru eficientizarea structurilor institutionale si a sistemelor aferente activitatilor de gestionare a deseurilor.	Modificarea Regulamentului de Organizare Sl Functionare al APM- turilor [ermen:2004

   1. 3. Resursele umane

      1. 3.1. Asigurarea resurselor umane inumar si pregatire profesionala

         2.1.2. Intarirea capacitatii administrative a institutiil01iTermen: Permanent guvernamentale la toate nivelele (national, regional,

         48

         1 judetean, local) cu competente si responsabilitati in 1aplicarea legislatiei

         cl.1.1.Asigurarea de personal suficient si bine pregatit !Termen: 2007 rofesional si dotari corespunzatoare la toate nivelele,

         atat in sectorul public, cat si in sectorul privat.

   2. 4. Finantarea sistemului de gestionare a deseurilor

      1

      1. 4.1. Crearea si utilizarea de sisteme si4.1. I.Stimularea crearii si dezvoltarii unei piete viabile delTermen: Permanent ecanisme economico-financiaredeseuri reciclabile

   1------------------------- l

   entru gestionarea deseurilor i 4.1.2.Optimizarea utilizarii tuturor fondurilor disponibil Termen: Permanent conditiile respectarii principiilo (fondul de mediu, fonduri private, fonduri structurale,

   generale, cu precadere a principiulu·etc) pentru cheltuieli de capital in domeniul gestionarii!

   "poluatorul plateste" deseurilor

   14.-1.-3.-Im-b-un-at-at-ire-a-m-e-ca-ni-sm-e-lo-r -e-co-no-m-ic-o--fi-na n-ci-ar-eT-er-m-en-:-20-0-7 l

   entru gestionarea deseurilor municipale (calculare taxe, programe nationale speciale de la buget)

   f

   .1.4.Imbunatatirea mecanismelor economico-financiare!Termen: 2007 entru gestionarea deseurilor industriale (deseuri

   ezultate direct din activitati industriale), inclusiv a celor ndustriale periculoase.

   4.1.5.Crearea si sustinerea unor mecanisme economico-1Termen: 2007 financiare adecvate pentru gestionarea :fluxurilor de

   deseuri speciale: acumulatori si baterii, uleiuri uzate, anvelope uzate, ambalaje, electrice si electronice, ehicule scoase din uz etc. (sisteme depozit, esponsabilizarea producatorului, mecanisme de eco­ finantare)

   4.1.6.Utilizarea completa Sl eficienta a fondurilor nationale si intemationale disponibile (ISPA, etc)	Termen: Permanent
   4.1.7.Finantarea sistemului national de monitorizare in domeniul gestionarii deseurilor	Termen: Permanent
   4.1.8.Finantarea securizarii intermediare si a reabilitarii finale a zonelor contaminate orfane	Termen: Permanent
   5.Constientizarea partilor implicate	5.1 Promovarea unui sistem de informare, constientizare si motivare entru toate partile implicate	5. I. I .Intensificarea comunicarii intre toate partile implicate	Termen: Permanent
   		5.1.2.Organizarea si sustinerea de programe de educare si constientizare a populatiei, de catre toate partile implicate (autoritati publice centrale si locale, societati comerciale, ONG-uri, institutii publice, etc.)	Termen: Permanent
   		5.1.3.Stimularea agentilor economici ce finanteaza actiuni de educare si constientizare a populatiei, prin deduceri din sumele datorate la Fondul pentru Mediu	Termen: 2005
   		5.1A.Elaborarea de ghiduri legislative si documente informative	Termen: 2005
   6. Colectarea si raportarea de date si informatii privind gestionarea deseurilor	6.1.Obtinerea de date si informatii complete si corecte, care sa corespunda cerintelor de raportare la nivel national s1 european	6.1.1.Imbunatatirea sistemului national de colectare, prelucrare si analizare a datelor si informatiilor privind gestionarea deseurilor	Termen: 2006
   		61.2.Imbunatatirea sistemului de raportare la nivel european si international a datelor privind gestiunea deseurilor	Termen: Permanent
   7. Prevenirea generarii deseurilor	7.I .Maximizarea prevenirii generarii deseurilor	7.I. I .Promovarea si aplicarea principiului prevenirii in industrie	Termen: Permanent
   		7.1.2.Promovarea si aplicarea principiului prevenirii la consumator	Termen: Permanent

   49

   8. _Va!orificare potentialului .1. Exploatarea tuturor posibilitatilor iutil dm deseun de natura tehnica si economica privind alorificarea deseurilor !	8.1.1.Dezvoltarea pietii pentru materiile prime secundare si sustinerea promovarii utilizarii produselor obtinute din Imateriale reciclate	!Termen: Permanent
   	8.1.2. Decuplarea generarii deseurilor de cresterea economica si realizarea unei reduceri globale a volumului de deseuri	12013
   8.2. Dezvoltarea activitatilor de !valorificare materiala si energetica n	8.2.1.Promovarea prioritara a valorificarii materiale in lmasura posibilitatilor tehnice si economice in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu	!Valorificarea a circa 1O % din deseuri menajere: 31 dec. 2010
   	8.2.2.Promovarea valorificarii energetice in instalatii cu dament energetic ridicat in cazul in care valorificarea ateriala nu este fezabila din punct de vedere tehnico­ conomic, beneficiul energetic rezultat in urma ncinerarii este pozitiv si exista posibilitatea utilizarii ficiente a energiei rezultate	IValorificarea energetica a circa 1O % din deseurile !municipale: 2020 Conformarea cu !Directiva UE a tuturor instalatiilor de incinerare a deseurilor roprii: 2007 Conformarea cu pirectiva UE a instalatiilor de co­ incinerare: 2007
   9. Colectarea si transportul 9.1. Asigurarea deservirii unui numar Ideseurilor eat mai mare de generatori de deseuri de catre sistemele de colectare l si transport a deseurilor	9.I. I.Extinderea sistemelor de colectare a deseurilor inj imediul urban si rural !	Colectarea a 184% din deseurile municipale generate: 2013
   	9.1.2.Optimizarea schemelor de transport	!Termen: Permanent
   9.2. Asigurarea celor mai bune optiuni entru colectarea si transportul deseurilor, in vederea unei cat mai ficiente valorificari si eliminari a deseurilor	9.2.1.Stabilirea unor principii si cerinte unitare care sal stea la baza functionarii tuturor companiilor de salubritate	Termen: 2007

   50

   52

   Tabelul 1.8 Obiective şi tinte specifice anumitor fluxuri de deşeuri

   Categoria de deşeuri	Sub-categoria	Obiective	Tinte
   1.Deseuri din agricultura, cresterea animalelor, silvicultura si industria lemnului, industria alimentara	1.1.Deseuri vegetale, dejectii, rumegus, deseuri de la industrializarea lemnului	1.1.1. Eficientizarea controlului privind depozitarea deseurilor netratate	Termen: 2010
   		1.1.2.Incurajarea valorificarii prin procedee aerobe si anaerobe	Valorificarea materiala sau energetica a circa 50 % din deseurile biodegradabile pana in 2013
   		1.1.3. Sustinerea valorificarii energetice acolo unde trecuperarea materiala nu este tehnico-economic fezabila, in conditii de siguranta pentru sanatatea oopulatiei si mediu.	Valorificarea energetica a 50% din cantitatea de rumegus pana in 2013
   2.Deseuri de la producerea energiei termice si electrice, . . . mcmerare s1 co- mcmerare	2.1. Zgura, cenusa de vatra, cenusa zburatoare, gips de la centrale termoelectrice	2.1.1. Sustinerea valorificarii materiale si energetice	Valorificarea in constructii a 30% din cenusa zburatoare si gipsul rezultat de la termocentrale pana in 2015
   	2.2.Zgura, cenusa de vatra, cenusa zburatoare, gips de la instalatii de incinerare . . . s1 co-mcmerare	2.2.1.Tratare inaintea depozitarii in cazul in care trecuperarea nu este posibila	Tratarea tuturor cantitatilor de zgura, cenuse si gips pana in 2017
   3.Deseuri din constructii si demolari	3.1.Deseuri din constructii si demolari (contaminate si necontaminate)	3.1.1. Sustinerea reutilizarii si reciclarii deseurilor din constructii si demolari necontaminate	Recuperarea si valorificarea materiala si/sau energetica a deseurilor rezultate din demolari - responsabilitatea industriei -
   3.1.2.Tratarea deseurilor contaminate din constructii şi demolari in vederea recuperarii sau eliminarii	Dezvoltarea unor facilitati de tratare prin inertizare a tuturor deseurilor contaminate rezultate din demolari/constructii (responsabilitatea industriei)

   3.1.3. Dezvoltarea sistemului de facilitati in vederea eliminarii corespunzatoare	(responsabilitatea industriei)
   3.2.Deseuri din excavarea solurilor (contaminate si 1necontaminate)	3.2.1.Reutilizarea si reciclarea, in masura in care acestea nu sunt contaminate	Implementarea practicilor de refolosire si !Valorificare materiala a tuturor deseurilor irezultate din excavarea solurilor (responsabilitatea industriei)
   	3.2.2. Dezvoltarea sistemului de facilitati pentru tratarea deseurilor contaminate de la excavarea solurilor in vederea recuperarii sau eliminarii si eliminarea corespunzatoare	Dezvoltarea unor facilitati de tratare prin inertizare a tuturor deseurilor contaminate irezultate din excavarea solurilor (responsabilitatea industriei)
   3.3.Deseuri din constructia drumurilor	3.3. I .Reutilizarea si reciclarea, in masura in care acestea nu sunt contaminate	Implementarea practicilor de refolosire si walorificare materiala a 50% din deseurile irezultate din constructia drumurilor (responsabilitatea industriei)
   	3.3.2.Tratarea deseurilor contaminate din constructia drumurilor in vederea recuperarii sau eliminarii si eliminarea corespunzatoare	Dezvoltarea unor facilitati de tratare prin inertizare a tuturor deseurilor contaminate irezultate din constructia drumurilor (responsabilitatea industriei)
   4.Deseuri provenite de la statiile de epurare	4.1.Namoluri tprovenite de la statiile de epurare	4.1.1.Asigurarea, in masura posibilitatilor, a recuperarii si utilizarii ca fertilizant sau amendament agricol, a namolurilor ce corespund calitatii stabilite in cerintele legale	Organizarea valorificarii agricole a namolului 1necontaminat de la statiile de epurare orasenesti generat începând din 2004
   		4.1.2.Deshidratarea si pre-tratarea in vederea eliminarii prin co-incinerare in cuptoarele din fabricile de ciment	Implementarea co-incinerarii namolurilor de epurare după elaborarea studiilor de fezabilitate de către companiile de ciment
   		4.1.3.Prevenirea eliminarii necontrolate pe soluri	Termen: Permanent din momentul adoptarii ireglementarii interne
   		4.1.4.Prevenirea eliminarii namolurilor in apele de suprafata	Termen: Permanent din momentul adoptarii ireglementarii interne

   53

   5.Deseuri iodegradabile	5.1.Deseuri [.1.1.Reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile todegradabile: rin reciclare si procesare (minimizarea materiei enajere, deseuri organice pentru reducerea poluantilor emisi prin similabile din comert, levigat si gazul de depozit) servicii, industrie, 1institutii, deseuri stradale, namoluri 1orasenesti		Reducerea cu 25% pana in 2010 Reducerea cu 50% pana in 2013 Reducerea cu 65% pana in 2016
   6.Deseuri de ambalaje 16	.1.Ambalaje	6.1.1.Cresterea gradului de reutilizare si reciclabilitatel 1a ambalajelor	Termen: Permanent
   6.1.2.Optimizarea cantitatii de ambalaje pe produsl 1ambalat (prin reproiectare)	Termen: Permanent
   6.2.Deseuri de 1ambalaje	6.2.1.Reducerea cantitatii de deseuri de ambalaje prin tvalorificare e e	Atingerea obiectivelor de reciclare !de 60% din greutate pentru hartie si arton si a obiectivelor de reciclare de 50% din greutate pentru metal ana la 31 Decembrie 2008;

   • - Atingerea obiectivelor de reciclare Ide 15 % din greutate pentru lemn ana la 31 Decembrie 2011;

   • - Atingerea obiectivului global de ciclare de 55%, a obiectivului global de valorificare de 60%, a obiectivelor de reciclare de 22,5 % din greutate pentru plastic, (considerandu-se numai materialul ciclat ca material plastic) si a obiectivelor de recilare de 60% din greutate pentru sticla, pana la 31 Decembrie 2013

   54

   6.2.2.Cresterea cantitatilor de deseuri de ambalaje colectate precum si a eficientei colectarii selective a acestora	Etape colectare selectivă la nivel national;
   6.2.3.Crearea si optimizarea schemelor de valorificare materiala	Termen: Incepand din 2004
   6.2.4.Crearea si optimizarea schemelor de valorificare energetica a deseurilor de ambalaje ("neadecvate" pentru valorificare materiala)	Organizarea sistemelor zonale si valorificarea energetica, eventual ca si combustibil alternativ pentru cuptoarele de ciment, corelat cu punerea in functiune a instalatiilor de procesare adecvate Termen: Incepand din 2005
   7.Anvelope	7.I .Anvelope	7.1.1. Cresterea gradului de valorificare materiala si energetica a anvelopelor uzate.	Organizarea sistemului de colectare valorificare materiala si termoenergetica a anvelopelor uzate Termen: 2005
   8.Vehicule scoase din uz	8.1. Vehicule scoase din uz	8.1.1.Asigurarea unei retele de colectare a vehiculelor scoase din uz corespunzator repartizate in teritoriu	Realizarea unui sistem prin care ultimul detinator al vehiculului il poate preda gratuit unei unitati de colectare/valorificare: 2007
   		8.1.2. Asigurarea posibilitatii ca ultimul detinator al !Vehiculului il poate preda gratuit unei unitati de co1ectare/valorificare	Termen: Permanent incepand din 2007
   		8.1.3.Restrictionarea utilizarii metalelor grele la fabricarea vehiculelor.	Termen: Permanent incepand din 2007

   • - 2003 - 2006: experimentare (proiecte pilot), constientizare populatie;

   • - 2007 - 2017: extinderea colectarii selective

   55

   8.1.4.Extinderea reutilizarii si reciclarii materialelor din vehiculele uzate, precum si a valorificarii energetice a acelora care nu se preteaza la valorificare materiala	Incepand din 2007: din masa vehiculelor fabricate dupa 1 ianuarie 1980; vehiculelor fabricate inainte de 1 ianuarie 1980; din masa vehiculelor fabricate inainte de 1 ianuarie 1980;
   9.Echipamente electrice si electronice	9.I .Echipamente electrice si electronice (EEE)	9.I. I .Reproiectarea EEE in scopul de a facilita repararea, imbunatatirea, reutilizarea, dezasamblarea si reciclarea lor	Termen:Permanent
   		9.1.2.Reducerea componentelor periculoase din EEE prin incurajarea cercetarii privind inlocuirea materialelor periculoase cu materiale cu un impact redus supra sanatatii omului si mediului	Termen: Permanent
   	9.2.Deseuri de echipamente electrice si electronice (DEEE)	9.2.1.Elaborarea actului normativ national cu privire la gestionarea DEEE	Termen:2005
   		9.2.2. Incurajarea colectarii separate si a valorificarii materiale a deseurilor de echipamente electrice si electronice	Realizarea sistemului de colectare si valorificare Termen:2007
   		9.2.3..Incurajarea aparitiei de noi facilitati de reciclare si tratare a deseurilor de echipamente electrice si electronice	Organizarea unor centre zonale de dezmembrare/reciclare a DEEE Termen:2007

   • - reutilizare şi reciclarea a 80% din masa K,'ehiculelor fabricate dupa 1 ianuarie 1980;

   • - reutilizarea si valorificarea a cel putin 85%

   • - reutilizarea si reciclarea a 70% din masa

   • - reutilizarea si valorificarea a cel putin 75%

   56

   57

   Tabelul 1.9 Obiective şi tinte generale privind gestionarea deşeurilor periculoase

   Domeniul/ Activitatea	Obiective principale	Obiective subsidiare	Tinte
   1. Politica si cadrul legislativ	I. I .Dezvoltarea unei politici nationale care sa conduca la crearea/aparitia unui sistem de gestionare a deseurilor periculoase eficient din punct de vedere ecologic, economic si just din punct de vedere social (Ex.:Aplicarea principiului poluatorul plateste)	1.1.1.Crearea de sisteme administrative si mecanisme financiarecare sa stimuleze detinatorii de deseuri periculoase de a se conforma obligatiilor legale de gestiune a acestora	Revizuirea politicii de sanctiuni si a amenzilor pentru neconformarea cu legile de mediu. Termen: Periodic
   		1.1.2. Pregatirea transpunerii si implementarii constante pas cu pas a directivelor UE	Finalizarea şi aprobarea întregii legislaţii secundare referitoare la deşeurile periculoase în concordanţă cu cerinţele actelor normative privind deşeurile, inclusiv Legea 426/2001 pana in 2007. Pregătirea notelor de îndrumare tehnică, in sprijinul legislaţiei referitoare la deşeurile periculoase. Termen:2004-2006
   2. Aspecte institutionale si organizatorice	2.1 Intarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale	2.1.1. Intarirea capacitatii administrative a institutiilor guvernamentale cu responsabilitati in aplicarea legislatiei, privind gestionarea deseurilor periculoase la toate nivelurile (national, regional, ·udetean,)	Intărirea capacităţii de inspecţie a APM- rilor în domeniul deşeurilor periculoase prin modificarea ROF şi a OM 541/2000 privind activităţile de inspecţie în domeniul deşeurilor periculoase. Termen: 2004

   58

   1. 3. Resurse umane

      1. 3.1 Asigurarea resurselor umane ca [.1.1. Asigurarea de personal suficient si Revizuirea responsabilităţilor personalului numar si pregatire profesionala la toate bine pregatit profesional la toate nivelele, din compartimentul de gestionare a nivelele. atat in sectorul public, cat si in sectorul deşeurilor şi a indicatorilor de performanţă

         rivat : rivind deseurile periculoase

         • ■ intarirea capacitatii personalului APM- Termen: 2004 urilor in ceea ce priveste aplicarea

           prevederilor legale referitoare la deseurile periculoase.

           intarirea capacitatii generatorilor de deseuri in vederea gestionarii ecologice lrationale a deseurilor _12_ericuloase.

   2. 4. Prevenirea si .I.Promovarea si aplicarea l.1.1. Sustinerea aplicarii tehnicilor de !Termen: 2007

      1minimizarea rincipiului prevenirii generarii minimizare a deşeurilor şi tratare

      gen_erarii deseurilor deseurilor periculoase si pe cat posibil, îm unătăţită specifice diferitelor deseuri U:Jenculoase a principiului proximitatii in enculoase

      ratarea/eliminarea deseurilor ericuloase

      .2.Minimizarea impactului deseurilor ericuloase asupra sanatatii si mediului.

      14.2.1. Instruirea si responsabilizarea !Termen: 2007 agentilor economici privind intreprinderile

      si instalatiile care intra sub incidenta Legii 645/2002 pentru aprobarea si modificarea OUG 34/2002

   3. 5. Recuperarea imateriala (reciclarea) si

   !recuperarea energiei din deseurile periculoase

   5.1.. Minimizarea impactului 5.1.1. Promovarea reciclării materialelor !Termen: 2005 deseurilor periculoase asupra sanatatii neferoase folosind topitoriile existente

   si mediului. ,_5_.1_.2_.P_r_o_m_o_v-ar_e_a_v_a_l-or_i_fi_c_a-ri_i          T_e_r_m_e_n_:_2_0_0_5                            <

   ermoenergetice a deseurilor periculoase in cuptoarele de ciment

   6. Colectarea si ransportul deseurilor ericuloase	6.1 Infiintarea de servicii de colectare 16 si transport pentru deseurile ericuloase	.1.1 Infiintarea unui sistem de colectare sil ransport al deseurilor periculoase care sa satisfaca necesitatile generatorilor	Termen: 2005
   		6.1.2 Monitorizarea transportului si colectarii deseurilor periculoase in conformitate cu cerintele UE si dezvoltarea bazei existente.	Termen: 2005
   7. Tratarea si eliminarea deseurilor ericuloase	7.1. Eliminarea deseurilor periculoase intr-un mod ecologic rational si eficient economic si acceptabil social !E	!Retehnologizarea şi repunerea în funcţiune a instalaţiilor de tratare a deşeurilor ericuloase din cadrul intreprinderilor existente Termen: 2007
   		7.1.2 Asigurarea de conditii adecvate rentru facilitatile de tratare si eliminare a deseurilor	!Verificarea statutului legal/ilegal al locurilor existente de stocare, tratare şi depozitare a deşeurilor industriale Termen: 2007
   		7.1.3 Crearea conditiilor ca noile instalatiitealizarea depozi elor conforme cu UE si facilitati sa fie proiectate, construite si s entru deşeun penculoase opereze la nivselul cerintelor Uniunii Termen: 2007 uropene
   		7.1.4. Facilitarea exportului anumitor !Termen: incepand cu 2004 deseuri periculoase pentru o gestionare ecologic rationala

   1. 7.1.1 Incurajarea tratarii deseurilor rericuloase in vederea:

      • - valorificarii (daca este posibil)

      • - facilitarii manipularii

      • - diminuarii caracteristicilor periculoase

   59

   8. Gestionarea erenurilor contaminate	8.1 Asigurarea sanatatii publice prin prevenirea/minimizarea expunerii populatiei la riscurile generate de terenurile contaminate, apa contaminata si contaminantii in sine.	8.1.1. Atingerea obiectivelor de calitate tprivind apele de suprafata, apa subterana si asigurarea indeplinirii obligatiilor internationale ale Romaniei in domeniul conservarii biodiversitatii si prevenirii accidentelor ecologice pe fluviul Dunarea (Conventia Cadru a Dunarii)	Acţiuni legislative şi instituţionale pentru pregătirea politicii de gestiune a zonelor contaminate istorice de deşeuri periculoase din România Termen:2007
   		8.1.2.Punerea la dispozitia publicului a informatiilor privind terenurile contaminate	Termen:2007
   	8.2 Prevenirea aparitiei de noi terenuri contaminate	8.2.1.Aplicarea tehnologiilor adecvate de ratare/eliminare a deseurilor periculoase produse in mod curent	Intarirea controlului asupra modului de eliminare a deseurilor periculoase Termen: Permanent
   9. Finantarea sistemului de gestionare a deseurilor tperieuloase	9.1. Dezvoltarea si utilizarea eficienta de sisteme si mecanisme economico- financiare pentru gestionarea deseurilor periculoase in conditiile respectarii principiilor generale, cu precadere a principiului poluatorul plateste.	9.1.1 Dezvoltarea si implementarea eficienta a unor instrumente economico- financiare care sa asigure o piata viabila a deseurilor de productie periculoase prin aplicarea principiului poluatorul plateste si a principiului responsabilitatii tproducatorului	Termen:2007
   	9.2 Imbunatatirea accesului industriei la finantarea necesara pentru investitii eficiente si justificate economic in domeniul protectiei mediului, a tehnologiilor de productie curate si modernizarii instalatiilor	9.2.1. Capacitatea bancilor comerciale tpentru a finanta (oferi credite pentru) tproiecte de mediu in conditii avantajoase	Instructaje la toate nivelele privind elaborarea propunerilor de proiecte pentru investitii finantate prin ISPA si alte instrumente de finantare comunitara Termen: Permanent

   60

   62

   Tabelul 1.10 Obiective şi tinte pentru gestionarea anumitor fluxuri de deşeuri periculoase

   Categoria de deşeuri periculoase	Sub-categorii	Obiective principale	Obiective subsidiare	Tinte
   1. Deseuri cu continut de PCB/PCT	cu continut de PCB/PCT cu continut de PCB/PCT	1.1 Gestionarea in conformitate cu prevederile legislatiei nationale armonizata cu cea a UE	1.1.1.Actualizarea periodica a inventarului national de deseuri cu continut de PCB/PCT	Reactualizarea si completarea inventarului national Termen: Periodic
   			1.1.2. Responsabilizarea agentilor economici in vederea interzicerii utilizarii echipamentelor care contin PCB/PCT	Termen: Permanent pana la eliminarea finala
   			1.1.3. Depozitarea in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu a deseurilor cu continut de PCB/PCT	Evidentierea in cadrul inventarului actualizat a tututror locurilor si conditiilor de depozitare. Termen:2005
   			1.1A.Eliminarea stocurilor existente în cele mai bune conditii tehnice si economice si in cel mai scurt timp posibil	Evaluarea optiunilor pentru distrugerea PCB si eliminarea stocurilor existente prin solicitare de sprijin UE (fonduri PHARE) - 2007
   			1.1.5.Interzicerea utilizarii uleiuril01 si a echipamentelor care contin PCB/PCT	Termen: 2010
   2. Pesticide expirate	la 30 mai 2002 care fac obiectul proiectului PHARE 2002 al MAPDD	2.1 Gestionarea in conformitate cu cerintele legale aplicabile	2.1.1 Actualizarea periodica a inventarului national de pesticide expirate si inspectarea locurilor de stocare	Termen: Periodic pana la eliminarea finala

   • • Uleiuri uzate

   • • Echipamente

   • • Pesticide expirate identificate pana

   de pesticide care au fost/vor fi identificate in afara proiectului PHARE2002	2.1.2 Colectarea separata si depozitarea in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu a tuturor deseurilor periculoase (existente si viitoare)	Termen: Permanent
   	2.1.3 Eliminarea stocurilor existente in cele mai bune conditii tehnice si economice cel mai curand posibil	Termen: 2006
   3. Solventi orgamc1 clorurati	Toate grupele de solventi organici utilizate	3. I .Reducerea cantitatii de deseuri generate si a emisiilor in mediu	3.1.1 Reducerea consumului de solventi si a generarii de deseuri prin utilizarea tehnologiilor curate	Termen:Permanent
   			3.1.2. Reducerea cantitatii de deseuri de solventi organici clorurati generate prin recuperarea si reutilizarea acestora	Reducerea cu 20% a cantitatii de deseuri de solventi clorurati Termen: 2007
   		3.2.Reducerea emisiilor in mediu	3.2.1. Reducerea deversarilor de solventi in mediu	Termen:Permanent
   		3.3.Eliminarea deseurilor in conditii corespunzatoare	3.3.1 Stabilirea unei gestionari si eliminari corespunzatoare a deseurilor de solventi organici clorurati	Elaborarea si distribuirea catre utilizatori a unor note de instructiuni privind eliminarea in conditii de siguranta a deseurilor de solventi clorurati Termen:2006
   4. Uleiuri uzate	4.1. Cresterea gradului de colectare a uleiurilor uzate de la utilizatori/populatie	4.1.1 Eliminarea pietei ilegale a uleiurilor uzate a caror utilizare genereaza un impact negativ asupra sanatati si mediului	Organizarea de inspectii tematice la obiectivele unde se genereaza cantitati mari de uleiuri uzate Termen: Periodic

   • • Alte deseuri de pesticide si ambalaje

   63

   4.2. Reducerea impactului asupra sanatatii populatiei si mediului prin imbunatatirea gestionarii uleiurilor uzate	4.2.1 Incurajarea utilizarii uleiurilor intr-o maniera ecologic rationala in cuptoarele de ciment	Realizarea unei retele de colectare uleiuri uzate care sa cuprinda cel putin trei puncte principale de colectare in fiecare judet Termen: 2006
   5. Deseuri irezultate din activitatea medicala si din institutii de cercetare	unitati medicale si de cercetare deseurile infectioase	5. I.Colectarea separata a deseurilor infectioase si periculoase (altele decat cele infectioase)	5.1.1. Reducerea cantităţii de deşeuri medicale infecţioase şi tpericuloase de către spitale prin colectarea separata (pe categorii de deşeuri) si eliminarea finală a acestora intr-o maniera ecologic irationala si eficienta economic	Cresterea exigentei inspectiilor in domeniul deseurilor medicale Termen: Permanent
   		5.2.Colectarea separata a deseurilor nepericuloase	5.2.1. Introducerea sistemului de colectare separata si pentru deseurile nepericuloase rezultate din activitatea medicala	Extinderea sistemului de colectare separata Termen:2007
   		5.3.Eliminarea in siguranta a deseurilor medicale fara afectarea sanatatii personalului medico-sanitar si a populatiei	5.3.1. Realizarea unei depozitări emporare ecologic sigure a deşeurilor infecţioase şi periculoase	!Asigurarea conditiilor necesare pentru depozitarea temporară a deşeurilor infecţioase şi periculoase. Termen:Permanent
   5.3.2. Interzicerea depozitarii finale a deseurilor periculoase fara tpretratare, in vederea inertizarii otale. In cazul deseurilor infectioase şi periculoase vor fi excluse metodele de pretratare care ransferă poluanţi în alţi factori de mediu.	!Aducerea la standardele europene a incineratoarelor existente. Termen: 31 decembrie 2006 Inchiderea etapizata a crematoriilor. Termen: 31 decembrie 2008 !Asigurarea numarului necesar de unitati de tpretratare a deseurilor medicale infectioase şi periculoase. Termen: 31 decembrie 2008

   • • Deseuri infectioase (codurile

   1. 18.01.01 ; 02 si 03) din

      • • Deseuri periculoase, altele decat

   64

   6.Baterii si acumulatori	6.1.Gestionarea bateriilor si acumulatorilor uzati in concordanta cu cerintele specifice legislatiei nationale armonizata cu cea europeana	6.1.1. Restrictionarea introducerii pe piata a bateriilor si acumulatorilor, care contin anumite substante periculoase	Intarirea controlului privind respectarea conditiilor de calitate a bateriilor/ acumulatorilor introdusi pe piata romaneasca Termen: Permanent
   		6.1.2. Colectare separata pentru bateriile si acumulatorii uzati	Optimizarea functionarii retelei de colectare Termen: 2006
   		6.1.3. Eliminarea in conditii de siguranta pentru sanatatea populatiei si mediu a componentelor periculoase nevalorificabile din baterii si acumulatori uzati	Termen: 2006
   		6.1.4. Recuperarea materialelor valoroase continute in baterii si acumulatori	Recuperarea si reciclarea a 50% din greutatea bateriilor/acumulatorilor (fara electrolit). Termen: 2010

   • • Baterii si acumulatori

   65

2. 1.3 CADRUL LEGISLATIV ÎN DOMENIUL GESTIONĂRII DEŞEURILOR

Cadrul legislativ general pentru protecţia mediului în România este reprezentat prin:

• • Legea protecţiei mediului 137/1995,

  republicată cu modificările şi completările ulterioare (MO 505/14.07.2033);

• • Legea apelor 107/1996 cu

  modificările si completarile ulterioare (MO584/30.06.2004);

• • Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului

  243/2000 (MO 633/06.10.2000) privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 655/2001 (MO 773/04.12.2001);

• • Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului

  nr. 236/2000 (MO 625/04.12.2000) privind regimul ariilor naturale, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, aprobata prin legea nr. 462/2002 (MO 433/02.08.2001);

• • Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului

  78/2000 (MO 283/22.06.2000) privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 426/2001 (MO 411/25.07.2001);

• • Hotărârea de Guvern 918/2002 (MO

  686/17.09.2002) privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri;

• • Ordonanţa de Urgenţă 34/2002 (MO

  223/03.04.2002) privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobata cu modificări prin Legea 645/2002 (MO 901/12.12.2002);

• • Hotărârea de Guvern 856/2002 (MO

659/05.09.2002) privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.

Acquis-ul Communautaire în domeniul gestionării deşeurilor cuprinde un număr de 16 acte normative, dintre care cele mai multe au fost deja transpuse în legislaţia română, conform cu cele prezentate în tabelul I.11.

Tabel 1.11 Transpunerea Acquis-ului Comunitar în legislaţia românească

Faţă de conţinutul Acquis-ului Communautaire şi de legislaţia - cadru pentru protecţia mediului, legislaţia română mai cuprinde o serie de acte normative ce conţin prevederi referitoare la gestionarea deşeurilor, după cum urmează:

• • Ordonanţa Guvernului 87/2001 (MO

  543/01.09.2001) privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor, aprobată prin Legea 139/2002 (MO 233/08.04.2002) cu modificările şi completările ulterioare;

• • Ordonanţa Guvernului 21/2002 (MO

  86/01.02.2002) privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale aprobată cu modificări şi completări prin Legea 515/2002 (MO 578/05.08.2002);

• • Hotărârea de Guvern 188/2002 (MO

  187/20.03.2002) pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;

• • Ordin 536/1997 (MO

  140/03.07.1997) al Ministrului Sănătăţii, pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei;

• • Ordin 219/2002 (MO

  386/06.06.2002) al Ministrului Sănătăţii şi Familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale;

• • Legea 98/1994 (MO 317/16.11.1994)

  privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică cu modificările şi completările ulterioare;

• • Hotărârea de Guvern 170/2004 (MO

  160/24.02.2004) privind gestionarea anvelopelor uzate;

• • Ordonanata de Urgenta a Guvernului

  16/2001 (MO 104/07.02.2002) privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile aprobată cu modificări prin Legea 465/2001 (MO 422/30.07.2001) şi modificată prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului 61/2003 (MO 461/28.06.2003);

• • Ordinul Comun al Ministrului

  Industriei si Resurselor si Ministrului Administratiei Publice 265/503/2001 (MO 566/11.09.2001) pentru aprobarea Normelor privind procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizatiei de colectare a deseurilor industriale reciclabile de la persoane fizice si a Normelor privind procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizatiei de valorificare a deseurilor industriale reciclabile;

  • • Ordin Comun al Ministerului

    Mediului si Gospodaririi Apelor nr. 2/05.01.2004 (MO 324/15.04.2004), al Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 211/06.02.2004, al Ministerului Economiei si Comertului nr. 118/02.03.2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare si control al transportului deseurilor pe teritoriul Romaniei;

  • • Hotărârea de Guvern 228/2004 (MO

189/04.03.2004) privind controlul introducerii în ţară a deşeurilor nepericuloase, în vederea importului, perfecţionării active şi a tranzitului.

Din analizarea prevederilor legislative au fost sintetizate o serie de obiective care sunt prezentate în cele ce urmează.

Tabel 1.12 Obiective rezultate din analiza prevederilor legislative

Partea a II-a

Deșeuri municipale și asimilabile din comerț, industrie și instituții, deșeuri din construcții

și demolări și nămoluri de la stațiile de epurare orășenești

Tabelul II.1.1 prezintă sintetic situaţia deşeurilor municipale rezultate în ultimii 5 ani.

Tabel 11.1.1 Generarea deşeurilor municipale în perioada 1998 - 2002 (tone)

Notă: f.d. = rară date S.U. = substanţă uscată Sursa: Baza de date privind deseurile - !C!M

Observaţii:

• • cantitatea totală creşte de la aproximativ 6.800 mii tone în 1998 la peste 9.500 mii tone în 2002

• • cantităţile de deşeuri din toate categoriile menţionate mai sus cresc, deşi populaţia a scăzut, însă a crescut consumul, procentul populaţiei racordate la canalizare şi la serviciile de salubritate

• • cantitatea de deşeuri rămase necolectate (cantitate estimată) a crescut, deoarece se presupune ca a crescut indicele de generare a deşeurilor în mediul rural (kg/loc.zi) de la O,15 în 1998 la 0,4 în 2002, în timp ce indicele de generare în mediul urban a rămas relativ constant (medie: 0,9 kg/loc.zi).

• • cantitatea de nămol orăşenesc creşte doar cu 19% în ultimii 5 ani

• • cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări fluctuează, dar din 2000 are o creştere semnificativă, dublându-se în 2002 faţă de 1998, demonstrând ritmul crescut de construcţii civile din ultimii ani.

  10000000

  IHKlOOO{J

  C

  L')

  8000000

  g 4000000

  .,,

  .

  -000000

  o

  1998 1999

  2000

  2001

  2002

  Figura 11.1.1 Evoluţia deşeurilor municipale generate

  -=

  Sursa: baza de date privind deşeurile - JCJM

  Figura 11.1.2 Evoluţia nămolului orăşenesc şi a deşeurilor din construcţii

  700000

  600000

  500000

  g 400000 - -----------------j -■-nan"rll ,

  t:i

  ...

  a

  C:

  30:0000

  200000

  00000

  o

  deseJ.Jrlcln

  1998 1999 2·000 2001

  •

  2002

  Sursa: baza de date privind deşeurile - JCJM

  Figura II.1.1 demonstrează tendinţa de creştere a deşeurilor municipale din ultimii 5 ani; figura II.1.2 ilustrează creşterea lentă a cantităţilor de nămol orăşenesc şi tendinţa de creştere rapidă a cantităţilor de deşeuri din construcţii şi demolări.

  Colectarea deşeurilor municipale este responsabilitatea municipalităţilor, direct (prin serviciile de specialitate din cadrul Consiliilor Locale) sau indirect (prin cedarea acestei responsabilităţi pe bază de contract, către firme specializate în servicii de salubrizare). Serviciile de salubrizare sunt organizate şi operează mai ales în zonele urbane. Se estimează că numai 5% din populaţia rurală (2002) beneficiază de aceste servicii (în special localităţile rurale aflate în apropierea oraşelor).

  Din datele avute la dispoziţie, rezultă că din 1998 a crescut procentul populaţiei urbane care beneficiază de servicii de salubritate, de la 73% la 90% în 2002, ceea ce înseamnă o medie de 78% în ultimii 5 ani. Având în vedere procentul scăzut în mediul rural, procentul total de deservire a populaţiei (urban şi rural) a crescut de la 40% în 1998 la 48% în 2002 (în medie 43%).

  În funcţie de aceste date s-a calculat cantitatea de deşeuri municipale necolectate, ţinând cont şi de indicii de generare a acestor deşeuri în mediile urban şi rural. Rezultă astfel o medie de 75% deşeuri colectate din totalul deşeurilor generate în perioada 1998 - 2002.

  Procentul de colectare selectivă a deşeurilor municipale este mic; doar în 2001 s-a raportat un procent de 2%, iar în 2002 - 7% din totalul deşeurilor municipale colectate, reprezentând deşeuri reciclabile colectate separat în cadrul unor proiecte pilot de colectare selectivă, sau în cadrul întreprinderilor, instituţiilor şi chiar comerţ.

  Tabelul II.1.2 prezintă indicatorii de generare a deşeurilor pe ultimii 5 ani.

  0 e,seuri din constnJctii ae010lari (kg/Ioc.ar:i}

  2002 �-:;;:: :=:at l : : l i:;:;;;:;l;;; t ::;;29

  2001'

  200-0

  1999 ·:;:,-;:,7.-=:.,C:,...--..,1,..,--:_,.,--""'••..-w.:--_.-·

  1998 •

  Figura 11.1.5 Indicatori de generare a deşeurilor din construcţii şi demolări (conţin doar deşeurile colectate)

  Sursa: baza de date privind deşeurile - !C!M

  Observaţii:

  • • doar un mic procent este colectat separat şi eliminat, de aici rezultând indicii atât de mici de generare a deşeurilor din construcţii şi demolări.

  • • în general, aceste deşeuri sunt reutilizate. Există o piaţă nedeclarată a reutilizării deşeurilor din construcţii şi demolări, o piaţă rezultată în urma scumpirii materialelor de construcţie şi a creşterii necesităţilor populaţiei.

Figura 11.1.6 Evoluţia indicilor de volum privind lucrările de construcţii faţă de 1998

* date provizorii Sursa: prelucrare !C!M- date din Anuarul Statistic al României

1. 11.1.2 Aspecte calitative

   Principalele surse de date referitoare la calitatea deşeurilor municipale sunt:

   • • datele furnizate de către serviciile de salubritate în anchetele anuale realizate de MMGA

   • • datele rezultate din determinările efectuate în diferite proiecte pilot de analiză a compoziţiei deşeurilor municipale în câteva oraşe din România.

     Din datele furnizate de serviciile de salubritate a rezultat următoarea structură a compoziţiei procentuale medii a deşeurilor menajere:

     Tabel 11.1.3 Compoziţia procentuală medie a deşeurilor menajere pentru 1998 şi 2002

     Componente	1998		2002
     	%	k!!/loc.an	%	k!!/loc.an
     hartie, carton	13%	34	11%	39
     Sticla	6%	16	5%	18
     Metale	5%	13	5%	18
     Plastic	9%	24	10%	35
     Textile	6%	16	5%	18
     Biodegradabile	53%	139	51%	179
     Altele	8%	21	13%	46
     Total	100%	263	100%	352

     Observaţii:

     Sursa: baza de date privind deseurile - !C!M

   • • scăderea procentului de deşeuri de hârtie, carton în perioada 1998 - 2002 cu 2%, datorită unor iniţiative locale de colectare separată şi a Programului Naţional "Să reciclăm hârtia" iniţiat de MMGA

   • • scăderea procentelor la deşeurile din sticlă, textile şi materii biodegradabile

   • • creşterea procentului deşeurilor din plastic la 10% în 2002 şi a altor tipuri de deşeuri (ex. deşeuri inerte) de la 8 la 13%.

     Datele furnizate de diferite proiecte pilot pentru determinarea compoziţiei deşeurilor solide menajere de la populaţie sunt prezentate sintetic în Tabelul 11.1.4.

     Tabel 11.1.4 Date privind compoziţia deşeurilor menajere de la populaţie (rezultate din determinări)

     Compozitia	Bucuresti (2001)	Timisoara (1999)	Brasov (2001)	Rm Valcea (2000)	Pitesti (2002)	Piatra Neamt (1997)
     hartie, carton	19,463/c	15,72%	8,373/c	4,40%	10,683/c	5,40%
     Sticla	7,883/c	6,55%	4,10o/c	2,60%	4,353/c	2,59%
     Metale	3,883/c	2,88%	2,373/c	1,60%	1,833/c	3,38%
     Plastic	12,953/c	14,13%	10,343/c	4,50%	9,853/c	1,75%
     Textile	3,363/c	4,80%	4,993/c	2,60%	2,303/c	2,19%
     Biodegradabile	48,843/c	30,07%	65,683/c	71,70%	68,203/c	73,43%
     !Altele	3,633/c	25,85%	4,153/c	12,60%	2,793/c	11,25%
     TOTAL	100%	100%	100%	100%	100%	100%

     Sursa: Studii APM, MMGA, JCJM

     Rezultatele proiectelor de analiză a compoziţiei deşeurilor menajere provenite de la populaţie în unele oraşe mari au fost utilizate pentru a determina procentele medii ale componentelor, care demonstrează faptul că datele furnizate de companiile de salubritate

     deseun plodegmcfablle gene,_.

     (kg/loc.an)

     2,002

     2001

     21)®

     1

     1998

     Figura 11.1.8 Evoluţia deşeurilor biodegradabile generate

     Sursa: baza de date privind deseurile - JCJM

     Pentru deşeurile biodegradabile, HG 162/2002 privind depozitarea deşeurilor, stipulează necesitatea scăderii cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate cu 25% faţă de cantitatea de biodegradabile generată în 1995, până în anul 2011. Având în vedere faptul că în anul 1995 (an de referinţă), cantitatea de deşeuri biodegradabile generată a fost de 4.800.000 tone (reprezentând 70% din cantitatea de deşeuri municipale generată), se poate spune că deşeurile biodegradabile depozitate în perioada 1998 - 2002 au crescut cu 2% în medie, având o tendinţă de scădere. Tabelul II.1.6 prezintă evoluţia deşeurilor biodegradabile în această perioadă.

     Tabel 11.1.6 Evoluţia deşeurilor biodegradabile în perioada 1998 - 2002

     UM	1998*	1999	2000	2001	2002	media
     Procent biodegradabile** in deseuri municipale	%	72	70	67	65	61	67
     Cantitate biodegradabile generata	tone/an	4677276	5412432	5942330	5520116	5520779	5414587
     Cantitate biodegradabile depozitata	tone/an	4500000	4900000	5100000	5000000	4900000	4880000
     Cantitate depozitata / cantitate generata 1995	%	94%	102%	106%	104%	102%	102%
     Tendinta fata de 1995	%	-6%	2%	6%	4%	2%	2%
     Biodegradabile generate	kg/loc.an	208	241	265	246	253	243

     * date incomplete Sursa: baza de date privind deseurile - JCJM

     ** inclusiv materia biodegradabilă de la deşeurile din grădini şi parcuri, deşeurile din pieţe, deşeurile stradale şi nămolul din statiile de epurare orăşeneşti, exclusiv hârtia şi cartonul.

2. 11.1.3 Colectarea şi transportul deşeurilor municipale

   Deşeurile municipale generate sunt colectate la nivelul localităţilor de către municipalităţi, ele având prin lege această responsabilitate (Legea 139/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor). Fiecare municipalitate (consiliu local) este obligat să organizeze acest serviciu pentru populaţie.A Municipalitatea îşi poate delega responsabilitatea unor firme de salubritate, prin contract. In unele localităti, de obicei mici, există câte o firmă de salubritate, însă în oraşele mari există mai multe fir e care se ocupă cu această activitate. În zonele rurale, activitatea de colectare a deşeurilor de la populaţie şi agenţi economici nu este organizată decât în localităţile rurale din vecinătatea unor oraşe. Se apreciază că doar 5% din populaţia rurală beneficiază de aceste servicii.

   Deşeurile municipale rezultate în locuinţe, instituţii şi entităţi economice diverse (comerţ, industrie) sunt precolectate în recipienţi de diferite capacităţi, amplasaţi în spaţii special amenajate în acest scop.

   Firmele de salubritate deţineau în 1999 un număr de peste 480.000 de recipienţi de diferite tipuri.

   Tabel 11.1.7 Situatia recipientilor de colectare pentru deşeuri municipale (1999)

   Tipuri de recipienţi	Număr
   Europubele	143.720
   Pubele metalice	112.862
   Containere	29.914
   Saci	149.872
   Alti recipienti	47.480
   Total	483.848

   ' '

   Sursa: baza de date privind deşeurile - JCJM

   Deşeurile municipale sunt transportate la locurile de depozitare cu utilaje specifice. Firmele de salubritate sunt dotate cu peste 1.900 de vehicule transportoare, precum: autogunoiere compactoare, autotransportoare de container, tractoare, autobasculante, autocamioane. Există şi situaţia în care agenţii economici îşi transportă deşeurile cu utilaje proprn.

   Deşeurile stradale sunt colectate şi transportate tot de firmele de salubritate. În oraşe curăţenia stradală este întreţinută doar pe arterele principale cu ajutorul unor utilaje specifice (automăturători colectoare, aspiratoare şi mături pentru carosabil). Cea mai mare parte a deşeurilor stradale este însa colectată manual cu mijloace rudimentare.

   O problemă a salubrizării străzilor în oraşe este lipsa sau numărul insuficient de recipienţi şi de coşuri de gunoi stradal, atât în locurile aglomerate, cât şi la periferia localităţilor.

   Figura 11.1.11 Evoluţia colectării deşeurilor municipale

   500 400
   300 'l!l 200						total d8:,wrl gooerata
   100 o	1998:	1999	.2HD	.2001	21102

   • ■ ooseuri coiac.wlB

   Sursa: baza de date privind deşeurile - !C!M

   1998 1999 2:DDO 20D1 2:DD:2.

   I□.locuit.ari de!iervltv'iocuilon rmdla

   W-00!1

   • ■ lociJitori desurvftlllotal ID.ci.litorl

   Figura 11.1.12 Populaţia care beneficiază de serv1c11 pentru colectarea deşeurilor municipale, în mediul urban şi pe ţară

   Sursa: baza de date privind deşeurile - JCJM

   Pentru o planificare corespunzătoare a gestiunii deşeurilor într-o anumită regiune, sunt necesare cunoştinţe numeroase atât despre cantitatea de deşeuri rezultată, cât şi despre compoziţia şi originea acestora. Studierea deşeurilor menajere generate se constituie în fundamentul conceperii unor proiecte de gospodărire comunală a deşeurilor şi al implementării unor instalaţii de recuperare, reciclare şi eliminare a deşeurilor.

   De exemplu, în Râmnicu Vâlcea în 2000 a fost realizat un proiect de sortare a deşeurilor menajere în vederea implementării unui sistem de colectare selectivă. Colectarea eşantioanelor s-a realizat separat faţă de colectarea deşeurilor de către agenţii de salubritate. S-au ales trei tipuri de clădiri pentru zone diferite. Recipientele alese pentru unităţile de eşantion au fost cântărite şi înainte de golire s-a măsurat gradul de umplere a recipientelor şi, de asemenea, eventualele caracteristici ieşite din comun. S-a remarcat o problemă deosebită pentru clădirile cu etaj la strângerea unităţilor de eşantion, şi anume că sunt adeseori repartizate mai multe recipiente pentru un bloc, aşa încât nu este posibilă stabilirea exactă a locuitorilor care folosesc cele patru recipiente aflate la dispoziţie. Din acest motiv, în astfel de locuri, s-a înregistrat gradul de umplere a tuturor recipientelor care se găseau acolo. Cu ajutorul masei eşantionului şi a volumului total al recipientelor de la adresa de ridicare, s-a calculat apoi cantitatea de deşeuri pe locuitor.

   Rezultatele sortării deşeului menajer atestă faptul că implementarea colectării selective şi a compostării deşeurilor organice în oraşul Râmnicu Vâlcea reprezintă temelia proiectului de gestiune a deşeurilor, dacă se doreşte o reducere considerabilă a cantităţii de deşeuri biodegradabile. Fracţia biodegradabilă din deşeurile menajere în Râmnicu Vâlcea, prezintă un

   conţinut în apă ridicat în condiţiile unei participări structurale reduse, prin amestecarea lor cu alte agregate biodegradabile şi se poate realiza producerea unui amestec de pornire optim pentru procesul de compostare.

   În ultimii ani colectarea selectivă a fost introdusă în România doar ca proiecte pilot. De exemplu în Iaşi proiectul avea ca obiectiv recuperarea deşeurilor de hârtie şi carton. Bugetul proiectului a fost de 50.000 USD. Proiectul pilot s-a concentrat asupra unei zone pilot de agenţi economici în partea centrală a oraşului pe o perioadă de un an de zile (1999-2000). Au fost colectate peste 80 de tone de deşeuri de hârtie şi carton. Hârtia a putut fi vândută pe sortimente sau presată vrac în baloţi. Aceste cantităţi reduse de deşeuri de hârtie şi carton colectate selectiv s-au datorat lipsei motivării agenţilor economici. Deoarece sortarea hârtiei necesită un minimum de 1O.OOO t/an pentru a constitui o soluţie economică fezabilă, colectarea selectivă nu s-a continuat şi nici nu s-a extins la nivel de oraş sau judeţ.

   2.0.02-

   200·1

   :ZfQD!

   ...•-"' '

   d_eset..1n lJU

   coloclate

   -•••.n I

   1999

   - · J

   19ŞIS

   •• ·.-,,. _J

   dEtSC'iJ ri nu nleip;m.

   colocLil'te s.eparat

   deseun l1U.lliÎoipale

   riOCQ!octsl:Q

   o

   se

   10011

   Figura 11.1.13 Evoluţia deşeurilor municipale colectate în amestec şi colectate separat

   Sursa: baza de date privind deşeurile - !C!M

3. 11.1.4 Valorificarea deşeurilor municipale

   Deşeurile municipale nu sunt colectate selectiv în vederea valorificării materialelor reciclabile (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale plastice), decât într-o foarte mică măsură, la nivel local. Se poate afirma că aproximativ 40% din componentele deşeurilor municipale reprezintă materiale reciclabile, din care cca. 20% au mari sanse de recuperare, nefiind contaminate. În urma colectării selective prin proiecte pilot, doar 2% din materiale reciclabile total generate sunt valorificate. Restul se elimină prin depozitare, pierzându-se astfel mari cantităţi de materii prime secundare şi resurse energetice.

   In ultimii 1-2 ani, agenţii economici privaţi au demarat acţiuni de colectare susţinută a cartonului şi PET-urilor. Materialele plastice colectate sunt trimise uneori la export (Ungaria, Bulgaria, Italia, China, Coreea). Nu există date certe privind exportul acestor deşeuri.

   În unele localităţi s-a redemarat acţiunea de amplasare a unor "puncte de depunere / colectare" la care populaţia poate depune (cu sau fără remunerare) maculatură, carton, sticle, plastic. Din informaţii oferite de Ministerul Industriei şi Resurselor, rezultă că în perioada 1995 - 2000 au functionat 2500 puncte de colectare deşeuri reciclabile.

   În România' sunt autorizate şi au început să preia aceste deşeuri din punctele de colectare în vederea reciclării şi/sau valorificării următoarele instituţii:

   • • din industria sticlei (vezi anexa 1 pentru mai multe detalii):

     Stirom S.A. Bucureşti cu o capacitate de maxim 30.000 tone/an (funcţie de structura de producţie),

     Stimet S.A. Sighişoara cu o capacitate de maxim 15.000 tone/an (funcţie de structura de producţie);

   • • din industria hârtiei şi cartonului( vezi anexa 1 si 2 pentru mai multe detalii):

     de maculatură brută, de maculatură brută, maculatură brută, de maculatură brută,

     Ambro S.A. Suceava cu o capacitate de 100.000 tone/an Vrancart S.A. Adjud cu o capacitate de 50.000 tone/an Letea S.A. Bacău cu o capacitate de 50.000 tone/an de Ecopaper SA Zarnesti cu o capacitate de 40.000 tone/an

     Celhart Donaris S.A. Braila cu o capacitate de 22.000

     tone/an de maculatură brută,

     Hicart S.A. Prundul Bargaului cu o capacitate de 15.000 tone/an de maculatură brută,

     Celrom S.A. Tr.Severin cu o capacitate de 15.000 tone/an de maculatură brută,

     Petrocart S.A. Piatra Neamt cu o capacitate de 12.000 tone/an de maculatură brută,

     Omnimpex Hartia S.A. Busteni cu o capacitate de

     10.000 tone/an de maculatură brută,

     Cahiro S.A. Scaieni cu o capacitate de 1O.OOO tone/an de

     maculatură brută,

     maculatură brută, maculatură brută,

     Mucart S.A. Cluj cu o capacitate de 1O.OOO tone/an de Pehart S.A. Petresti cu o capacitate de 8.000 tone/an de

     Comceh S.A. Calarasi cu o capacitate de 5.000 tone/an

     de maculatură brută.

     • • din industria maselor plastice(vezi anexa 1 si 3 pentru mai multe detalii):

       Plastor S.A. Oradea Recolo S.A. Oradea Prodplast S.A. Bucuresti Greentech S.A. Buzau

       Napochim S.A. Cluj Napoca AV-Flex S.R.L. Constanta

       Aydeniz Prest Corn S.R.L. Constanta Energia S.A. Constanta

       Tehno-Star S.R.L. Sf Gheorghe Berolina Plastics S.R.L. Miercurea Ciuc Harplast S.A. Miercurea Ciuc

       3P Romania S.R.L. Iasi

       Jin's International Trade S.R.L. Buftea Tecnoplast S.R.L. Bals

       Alfaplast S.R.L. Jebel, jud. Timis

       V.F.M. S.R.L. Rm. Valcea

       Balcanic Prod S.R.L. Focsani Uniplast S.A. Focsani

       Hans Elena International S.R.L. Brasov Genial Company S.R.L. Oltenita, jud. Calarasi

       În unele oraşe s-au înfiinţat staţii pilot de compostare a deşeurilor biodegradabile. De exemplu municipalitatea Râmnicu Vâlcea a susţinut un proiect pilot de colectare selectivă a deşeurilor pe două fracţii (biodegrabil şi restul) în vederea compostării fracţiei biodegradabile. Proiectul s-a concentrat asupra unei zone cu tipuri diferite de clădiri (blocuri cu 1O, 8 respectiv 4 etaje si case la curte) pentru 1.260 de familii.

       Colectarea era realizată tot de cei care se ocupau cu serviciile de salubritate în oraş cu zile diferite de colectare pentru acea zonă pilot şi erau transportate pe o platformă pilot pe depozitul existent de deşeuri a oraşului.

       Utilajele folosite pentru realizarea compostului sunt doar un tocător, un încărcător cu care sunt şi întoarse grămezile şi o sită. Procesul de compostare durează 18 săptămâni, timp în care grămezile sunt întoarse de 2 - 3 ori, atunci când temperatura în interiorul grămezii ajunge la 70°C.

       Compostul final este utilizat pe terenurile domeniului public, serele primăriei şi taluzul depozitului existent.

       Pentru colectarea selectivă nu se percepe tarif diferit, iar de curând a fost introdusă taxa de salubritate, taxă ce include colectarea, transportul şi închiderea depozitului existent. Astfel, această taxă ajunge la 12 €/tonă şi locuitor.

       Colectarea selectivă va fi generalizată la nivel de oraş printr-o Hotărâre a Consiliului Local începând cu anul 2004.

       În cazul nămolului de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, doar 3% din cantitatea produsă anual este valorificată în agricultură.

       În ceea ce priveşte valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări nu există un sistem bine stabilit, ci doar o reutilizare internă a acestor deşeuri în gospodăria proprie sau o comercializare a lor pe o piaţă nedeclarată.

4. 11.1.5 Tratarea deşeurilor municipale

   Cu excepţia compactării realizate în utilajele moderne de transport (gunoiere, autocompactoare), deşeurile municipale nu sunt supuse nici unui proces de tratare prealabilă eliminării finale prin depozitare (de ex. balotare în vederea reducerii volumului, tratare mecano-biologică).

5. 11.1.6 Incinerarea deşeurilor municipale

   Incinerarea deşeurilor nu reprezintă o practică obişnuită pentru tratarea/eliminarea deşeurilor municipale în România. Deşi în ultima perioadă ponderea părţii combustibile a crescut, puterea calorică a deşeurilor este încă scăzută, îacând ineficient procesul de incinerare cu recuperare de energie. În câteva oraşe mari (Bucureşti, Craiova, Iaşi, Timişoara, Constanţa) au existat instalaţii pilot pentru incinerarea deşeurilor municipale, de capacităţi reduse, realizate în anii '80 în scopul experimentării unor soluţii tehnologice autohtone de incinerare a deşeurilor. Cu excepţia instalaţiei Militari din municipiul Bucureşti, care funcţionează temporar arzând produse cu valabilitate depăşită devenite deşeuri, celelalte incineratoare-pilot au fost scoase din functiune, acestea nefiind în conformitate cu Directivele Uniunii Europene. În prezent în România u există instalaţii de incinerare a deşeurilor municipale.

6. 11.1.7 Depozitarea deşeurilor municipale

   Depozitarea reprezintă principala opţiune de eliminare a deşeurilor municipale. Din totalul deşeurilor municipale generate, aproximativ 95% sunt depozitate în fiecare an. În fiecare localitate urbană există cel puţin un depozit pentru deşeuri.

   În anul 2002 erau înregistrate 265 depozite de deşeuri municipale, aparţinând oraşelor şi municipiilor. Acestea ocupă sub 1.000 hectare, ceea ce reprezintă aproximativ 7% din totalul suprafeţelor afectate de depozitarea deşeurilor.

   Din totalul depozitelor inventariate, la nivelul anului 2002:

   • • 11 depozite municipale de deşeuri sunt noi, cu capacitate liberă de depozitare, care se conformează cu cea mai mare parte a prevederilor Directivei 99/31, respectiv a HG 162/2002 privind depozitarea deşeurilor şi care necesită îmbunătăţirea activităţilor de operare şi monitorizare pentru o conformare totală (Tabel II.1.8)

   • • 251 depozite de deşeuri municipale au capacităţi libere variabile, care nu îndeplinesc cerinţele Directivei 99/31 şi HG 162/2002.

La începutul anului 2003 erau în construcţie 3 noi depozite de deşeuri municipale: Brasov, Buzău, Arad, care vor fi date în folosinţă la începutul anului 2004.

Tabel II.1.8 Depozite noi de deşeuri municipale la nivel national

Sursa: baza de date privind depozitele de deseuri - TCTM

Figura 11.1.14 Poziţionarea depozitelor noi

Sursa: baza de date privind depozitele de deşeuri - TCTM

Pentru cele 265 de depozite inventariate, clasificarea în acord cu prevederile Directivei s-a realizat în funcţie de deţinătorul şi operatorul depozitului, tipul deşeurilor depozitate, tipul activităţilor industriale care se desfăşoară în zona amplasamentului. Astfel, a rezultat faptul că toate cele 265 depozite inventariate se încadrează în clasa de depozit "b" (depozite pentru deşeuri nepericuloase).

200.2

,----- -

,

• • clopoz.llo lJmrutOmi

Figura 11.1.15 Evoluţia depozitelor municipale noi în funcţiune

Sursa: baza de date privind depozitele de deşeuri - ICIM

Cele mai multe depozite de deşeuri municipale sunt mixte (60%), acceptând pentru depozitare atât deşeuri de tip menajer, cât şi deşeuri de construcţii şi demolări, dar şi deşeuri industriale nepericuloase. Circa 30% din depozitele orăşeneşti sunt depozite municipale simple, acceptând spre depozitare numai deşeuri provenite din activităţi domestice. Doar 10% din depozitele municipale de deşeuri sunt autorizate de către Inspectoratele teritoriale de Protecţie a Mediului.

Aproximativ 80% din depozite ocupă suprafeţe relativ mici (între 0,5 şi 5 ha), restul de 20% fiind depozite orăşeneşti mari, care ocupă suprafeţe de la 5 la peste 20 ha.

În privinţa gradului de amenajare a depozitelor orăşeneşti, peste 40% nu beneficiază de nici un fel de facilităţi pentru protecţia mediului. Mai mult de 45% dintre depozite au doar împrejmuire cu gard.

Desfăşurarea activităţii pe depozite este, de asemenea, deficitară. Pe lângă deşeurile menajere, stradale, comerciale, pe depozitele orăşeneşti sunt acceptate, în mod ilegal, şi deşeuri industriale periculoase. Amestecul acestor tipuri de deşeuri conduce la producerea unui levigat încărcat cu substanţe nocive care, prin infiltrare, poluează apele de suprafaţă şi subterane sau solul şi implicit afectează starea de sănătate a populaţiei din zonă.

Toate aceste considerente conduc la concluzia că gestionarea deşeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deşeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitoring a factorilor de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor.

1. 11.2 PROGNOZA PRIVIND GENERAREA DEŞEURILOR MUNICIPALE

   În România, populaţia este în continuă scădere, conform evoluţiei pe ultimii 5 ani şi conform recensământului din martie 2002.

   Astfel pornind de la o populatie de 21.600.000 pentru anul 2003 şi considerând o scadere de 0,25 % pe an până în 2007 şi de 0,20 % pe an până în 2013 rezultă următoarele date:

   Tabelul 11.2.1 Prognoza evoluţiei populaţiei României

   nul	2005	2007	2013
   opulatia	21.492.135	21.384.809	21.087.159

   Pentru realizarea unei prognoze cât mai detaliate şi corecte, în ceea ce priveşte generarea deşeurilor s-a realizat o separare pe medii locuite în funcţie de tipurile de localitati. Acestea se prezinta astfel: mediul urban dens reprezinta localitatile cu un numar de locuitori mai mare de 50.000, mediul urban reprezinta localitatile urbane cu un numar de locuitori mai mic de 50.000, iar mediul rural reprezinta toate localitatile rurale (sate şi comune);

   Tabelul 11.2.2 Prognoza populat,iei pe tip de medii locuite

   Anul	2003	2007	2013
   Mediul urban dens	7.992.000	7.805.455	7.538.659
   Mediu urban	3.348.000	3.314.645	3.268.510
   Mediu rural	10.260.000	10.264.708	10.279.990
   Total populatie	21.600.000	21.384.809	21.087.159

   Datorită migrării populaţiei din mediile urban dens şi urban spre mediul rural, populaţia din acest mediu va creşte uşor.

   În România, conform datelor oficiale, indicele mediu de generare a deşeurilor municipale (calculat în funcţie de numărul de locuitori din mediul urban şi din mediul rural, respectiv de indicii de generare a deşeurilor menajere corespunzători), a avut în perioada 1995 - 2000, o valoare medie de 293 kg/locuitor.an, respectiv 0,80 kg/locuitor.zi (în comparaţie cu alte ţări din Uniunea Europeană, aceste valori sunt cu cca. 40 % mai mici).

   Pentru realizarea prognozei s-au considerat următoarele:

   • • tipurile de localitati

   • • distribuţia populaţiei pe tipuri de localităţi în 2002: mediu urban dens - 37 %,

     mediu urban-15,5 %, mediu rural - 47,5 %;

   • • cantităţi de deşeuri menajere estimate pentru 2003:

     370 kg/locuitor.an în zone urbane dens populate, 290 kg/locuitor.an în zone urbane,

     150 kg/locuitor.an în zone rurale;

   • • cantităţi de deşeuri municipale estimate pentru 2003: 628 kg/locuitor.an în zone urbane dens populate,

     488 kg/locuitor.an în zone urbane, 256 kg/locuitor.an în zone rurale;

   • • scăderea numărului populaţiei în zonele intens populate ŞI cresterea populaţiei din zonele rurale (tabelul II.2.2);

   • • rezultatele unor studii de caz realizate până în prezent privind cantităţile şi compoziţia deşeurilor produse în unele localităţi din România;

   • • prevederile din Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor.

   Prognoza generării deşeurilor municipale pe tipul de mediu locuit este prezentată în tabele

   II.2.3 - II.2.5.

   Tabelul 11.2.3 Mediu urban dens:

   Anul	2003	2007	2013
   Evolutia populatiei (%)	37%	36,5%	35,8%
   Evolutia populatiei (nr. loc.)	7.992.000	7.805.455	7.538.659
   Cantitatea de deşeuri menajere 1generate (kg/locuitor.an)	370	371	400
   Cantitatea de deseori municipale generate (kg/locuitor.an)	628	648	680

   Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa

   Tabelul 11.2.4 Mediu urban:

   Anul	2003	2007	2013
   Evolutia populatiei (%)	15,5%	15,5%	15,5%
   Evolutia populatiei (nr. loc.)	3.348.000	3.314.645	3.268.510
   Cantitatea de deşeuri menajere 1generate (kg/locuitor.an)	290	299	314
   Cantitatea de deseori municipale generate (kg/locuitor.an)	488	504	528

   Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa

   Tabelul 11.2.5 Mediu rural:

   Anul	2003	2007	2013
   Evolutia populatiei (%)	47,5%	48,0%	48,8%
   Evolutia populatiei (nr. loc.)	10.260.000	10.264.708	10.279.990
   Cantitatea de deşeuri menajere 1generate (kg/locuitor.an)	150	154	162
   Cantitatea de deseori municipale generate (kg/locuitor.an)	256	264	277

   Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa

   Cantitatea de deşeuri municipale generate creşte în această perioadă datorită creşterii consumului de bunuri la populaţie, estimată a fi de 0,8% pe an.

   În continuare sunt prezentate prognozele la nivel naţional ŞI evoluţia anuală a cantităţilor de deşeuri municipale generate.

   1. 11.2.1. Prognoza generării deşeurilor

      Prognoza generării va curpinde următoarele grupe de deşeuri :

      1. 1. deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie şi instituţii;

      2. 2. nămoluri de la staţii de epurare;

      3. 3. deşeuri din construcţii şi demolări.

         Pornind de la date existente din anul 1995, comparate cu cele din 2002, a fost stabilită o creştere medie de 0,8 % pe an a cantităţii de deşeuri municipale şi asimilabile generate.

         Pentru cantitatea de nămoluri de la staţiile de epurare orăşeneşti generate s-a luat în considerare populaţia racordată la sistemele de alimentare cu apă şi canalizare şi s-a prognozat o creştere medie de 25% pe an a populaţiei racordate, astfel crescând proporţional şi cantitatea de nămol generată.

         Pentru cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări s-a stabilit, de asemenea, o creştere medie de 0,8 % pe an în ceea ce priveşte generarea.

         076594-

         •evoluti.a dt'l:St'lutîlor munlolpale

         e.voJuU0. pop.ul.at!el

         160000_ l

         Figura 11 2.1. Ev'_C>l ţia populaţiei comparativ cu evoluţia deseurilor generate

         2(113

         2007

         2003

         Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa

         Figura 11.2.2 Evoluţia deşeurilor municipale pe tip de mediu locuit

         2500000
         2000000
         1500000	mediu urban dens □mediu rural
         1000000
         00000
         200;3 2007 2013

         • ■ medlli urban

         Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa

         Figura 11.2.3 Evolutia deşeurilor menajere şi municipale

         "10000000.
         B000000
         BOOOOOO
         	deseuri mi.mic p.ale,
         4000000
         2000000
         2003	2007	2013

         Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa

   2. 11.2.2. Prognoza privind colectarea deşeurilor :

      Pornind de la cantităţile de deşeuri estimate a fi generate şi ţinând seama de obiectivele stabilite privind extinderea sistemului de colectare şi implementarea colectării selective, au fost estimate cantităţile de deşeuri care vor fi colectate, precum şi cantităţile de deşeuri care urmează a fi colectate separat. Pentru realizarea estimărilor s-au utilizat următoarele ipoteze privind evoluţia anuală a extinderii colectării şi a implementării colectării selective.

      Pentru mediul urban dens coeficientul de colectare a deseurilor municipale ş1 asimilabile este de 100 %, iar pentru mediul urban este de 90 %, care se estimeaza ca va rămâne constant până în 2007, după care va creşte cu 2 % pe an până în anul 2012, când se va ajunge la o colectare de 100 %.

      Pentru mediu rural, coeficientul de colectare în prezent este de circa 1O %, estimându-se o creştere de 1 % pe an până în 2007 şi de 7-8 % între 2008 şi 2012, după care creşterea va fi de 10 % pe an până în 2013, moment în care se va ajunge la 60 %.

      În ceea ce priveşte colectarea nămolurilor de la staţiile de epurare orăşeneşti, procentul este de 100%, iar colectarea deşeurilor din construcţii şi demolări este de 100% în mediu urban dens; în mediu urban procentul de colectare este de 90 %, estimându-se a creşte cu 1 % pe an şi ajungând în 2013 la 100%; pentru mediul rural coeficientul de colectare este de 10 %, estimându-se o creştere anuala de 5 % până în 2007, şi o creştere ulterioară de 10 % pe an până în 2014 când va atinge 100 %.

      Din punct de vedere al populaţiei de la care se colectează - per total la nivel naţional, s-a considerat un coeficient actual de 56% şi s-a prognozat un coeficient de creştere de 0,24 până în anul 2007, după care s-a prognozat un coeficient de 4% până în anul 2012 şi de 5% până în anul 2013, moment în care atinge un procent de 84%.

      Tabel 11.2.7 Prognoza privind sistemul de colectare a deşeurilor

      An	2003	2007	2013
      Procent colectare deşeuri (% populaţie deservită)	56%	58%	84%

      Sursa: prelucrare date TCTM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa

      Figura 11.2.4 Evoluţia colectării deşeurilor municipale şi asimilabile

      10000000
      8000000
      eoooooo
      	11-desceurf generale
      4000000	Odeseurf :colectate
      	2000000
      2003	2007	201;3

      Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa

      Figura 11.2.5 Populaţia care beneficiază de serv1c11 pentru colectarea deşeurilor municipale, în mediul urban dens, urban, rural şi pe ţară

      100%
      60%	mediu urban en:s □mediu mral O niwl natipnal
      0%
      20%
      2003 2007 2013

      • ■ medlL.J urban

      Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa

      Această estimare a prognozei reprezintă o schiţare în linii mari a evoluţiei deşeurilor pentru următorii 1O ani, bazându-se pe datele şi cunoştinţele existente în ceea ce priveşte generarea deşeurilor municipale şi sistemele de colectare ale acestora. Odată cu dezvoltarea unor noi sisteme şi metode de gestionare a deşeurilor se vor putea adăuga noi date şi detalii.

2. 11.3 ALTERNATIVE DE ATINGERE A OBIECTIVELOR STRATEGICE

   1. 11.3.1 Aspecte generale

      Din datele prezentate în capitolele anterioare rezultă că România are în prezent un sistem de gestionare a deşeurilor bazat doar pe colectare neselectivă şi eliminare prin depozitare. România este conştientă de faptul că trebuie să atingă ţintele stabilite prin Acquis-ul Communautaire şi în acest scop se vor lua în considerare următoarele aspecte:

      • • condiţiile geografice generale şi regionale;

      • • densitatea populatiei în mediile urban dens, urban şi rural;

      • • activităţile comerciale şi industriale;

      • • condiţiile de trafic, în special în ceea ce priveşte transportul rutier şi feroviar;

      • • posibilităţile de reciclare existente în industrie sau alte domenii;

      • • dezvoltarea economică la nivel naţional şi regional;

      • • modalităţile actuale de finanţare a investiţiilor şi funcţionării instalaţiilor de gestionare a deşeurilor;

      • • gradul de acceptare a soluţiilor recomandate de către populaţie şi de către operatorii industriali.

      România este conştientă de faptul că trebuie să introducă tehnici şi tehnologii noi pentru gestionarea deşeurilor. Neavând cunoştintele şi experienţa necesară pentru a integra astfel de tehnologii la nivel national, România îşi propune să realizeze într-o primă etapă staţii pilot­ demonstrative care vor servi la evaluarea metodelor de gestionare a deşeurilor considerate optime. Aceste staţii demonstrative vor fi utilizate pentru obţinerea parametrilor tehnico-economici reali şi a experienţei de realizare şi exploatare, precum şi pentru informarea populaţiei şi obţinerea acceptului acesteia.

      Se intenţionează o corelare a proiectelor de instalaţii demonstrative astfel încât să se acopere toate sursele şi tipurile de deşeuri cât şi toate etapele de gestionare a deşeurilor, de la colectare până la eliminarea finală.

      Utilizarea instalaţiilor pilot-demonstrative pentru a cumula cunoştinţele şi experienţa necesară pentru implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor.

      Dezvoltarea unor campanii de informare şi instruire a populaţiei pentru a obţine acceptul public necesar unor investiţii ulterioare.

   2. 11.3.2 Prevenire şi minimizare

      Prevenirea generării de deşeuri sau minimizarea trebuie discutată sau planificată în strânsă corelare cu gospodărirea resurselor şi produselor.

      Prevenirea deşeurilor, ca şi generarea deşeurilor, depinde de factori ca:

      • • activităţile economice;

      • • modelul de producţie şi consum;

      • • modificările demografice;

      • • inovaţiile tehnologice.

      De aceea, primul pas spre o strategie globală în ceea ce priveşte prevenirea deşeurilor îl reprezintă corelarea tuturor instrumentelor disponibile. În această fază nu este posibil să se propună ţinte cuantificabile pentru prevenirea deşeurilor. Se pot oferi însă elemente privind scopul prevenirii deşeurilor în diferite sectoare.

      Domeniul-ţintă pentru prevenirea apariţiei deşeurilor este industria producătoare. Există o cerinţă evidentă de îmbunatăţire a cunoştinţelor în ceea ce priveşte prevenirea deşeurilor în cadrul tehnologiilor de producţie folosite în România. Toate ramurile industriale trebuie informate şi sprijinite pentru a minimiza generarea de deşeuri prin modificarea tehnicilor de producţie şi prin reutilizarea şi reciclarea internă a "produselor" nedorite. În special respectarea cerinţelor directivei privind Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluarii (!PPC) preluată prin OU 34/2002, va convinge factorii industriali de beneficiile atât ecologice cât şi economice ale prevenirii. Este cunoscut din experienţa ţărilor membre UE că aceasta poate fi cea mai eficientă metodă de prevenire a deşeurilor.

      Pe de altă parte sunt necesare campanii de informare a agenţilor comerciali şi a consumatorilor privaţi privind posibilităţile lor de a preveni generarea deşeurilor. Campaniile de informare publică vor conţine informaţii specifice şi motivaţii pentru diferiţii factori implicaţi. Aceasta înseamnă că trebuie să se pregătească materiale specifice de informare pentru instituţiile publice (şcoli, universităţi), pentru administraţiile publice şi private, pentru toate tipurile de comercianţi şi, în final, pentru consumatorii finali.

      În această fază nu este posibil să se indice o valoare-ţintă pentru prevenirea deşeurilor de către actorii menţionaţi mai sus.

      Prevenirea reprezintă principalul pas într-un sistem integrat de gestionare a deşeurilor, pe termen lung. De aceea trebuie introdusă în viitoarele planuri de dezvoltare economică.

      În al doilea rând prevenirea reprezintă principala obligaţie/responsabilitate a tuturor consumatorilor de bunuri.

1. 11.3.3 Colectare

   Pentru planificarea sistemelor tehnice de colectare a deşeurilor, România trebuie să 1a în considerare:

   • • tipurile de structuri rezidenţiale;

   • • tipurile de locuinţe;

   • • accesul rutier pentru vehiculele de colectare;

   • • acceptarea de către populaţie a noilor sisteme de colectare.

     În ceea ce priveşte extinderea colectării deşeurilor municipale în mediul urban şi mai ales în mediul rural România îşi propune realizarea unor programe de educare şi informare a populaţiei şi de stimulare a companiilor de salubritate existente şi de atragere a noilor investitori în domeniul gestionării deşeurilor.

     În ceea ce priveşte colectarea selectivă, prima acţiune necesară este identificarea tipurilor de containere utilizabile pentru colectarea selectivă la surse a deşeurilor (ambalaje, deşeuri organice şi restul deşeurilor menajere) şi, de asemenea, a modului de etichetare sau marcare a acestora. Se va avea în vedere asigurarea volumului şi numărului suficient de containere pentru diferitele tipuri de clădiri, funcţie de numărul de locuitori.

     Alegerea tipurilor de containere pentru colectarea deşeurilor trebuie să se realizeze în aşa fel încât să se evite depăşirea capacităţilor optime de colectare, respectând în acelaşi timp normele de igienă. Containerele trebuie selectate astfel încât:

     • • să poată fi uşor umplute de către populaţie;

     • • să poată fi uşor accesate şi golite de către cei ce asigură serviciul de salubrizare;

     • • să poată fi menţinute în condiţii satisfăcătoare de igienă.

       Golirea containerelor trebuie să se realizeze în funcţie de:

     • • gradul de umplere a acestora de către populaţie;

     • • variaţiile de temperatura (vara, datorită temperaturii ridicate frecvenţa de colectare a deşeurilor va fi mai mare).

       În prezent, în România este disponibilă întreaga gamă de containere UE, respectiv:

       • • containere de plastic de 80 l;

       • • containere de plastic de 120 l;

       • • containere de plastic de 240 l;

       • • containere de 1, 1 mc pentru clădiri cu mai mult de 5 nivele;

       • • containere de 2,2 mc pentru clădiri cu mai mult de 5 nivele.

   În condiţii speciale, pot fi utilizaţi saci de plastic, în special pentru colectarea materialelor reciclabile.

   Containerele mari nu trebuie utilizate pentru deşeurile menajere, ci pentru cele din comerţ (magazine, centre comerciale mari). Centrele comerciale vor selecta tipul de containere necesar, respectiv cu/fără sisteme de compactare în funcţie de necesităţile lor specifice.

   Intenţia României este de a produce toate tipurile de containere şi nu a le importa. În prezent există o asemenea industrie în România şi se intenţionează dezvoltarea ei.

   Utilizarea întregii game de containere disponibile.

   Asigurarea volumului necesar al containerelor pentru toate gospodăriile private.

   Asigurarea serviciului de colectare regulată la nivel naţional.

   Se vor crea condiţii ca întreaga cantitate de deşeuri menajere să poată fi colectată şi să nu se practice moduri de eliminare ilegale.

2. 11.3.4 Transport (inclusiv transfer)

   România este conştientă de faptul că în viitor transportul deşeurilor şi a produselor derivate din acestea se va intensifica. Deşeurile trebuie transportate:

   • • de la surse la staţii de pretratare;

   • • de la punctele de colectare separată la staţii de procesare şi sortare;

   • • de la staţii de sortare şi reprocesare la instalaţiile de reciclare finală;

   • • de la surse la depozite sau staţii de incinerare regionale.

     Pentru mm1m1zarea costurilor şi a impactului ecologic, în special asupra populaţiei va fi necesară optimizarea activităţilor de transport cât mai mult posibil.

     Măsuri pentru optimizarea condiţiilor de transport a deşeurilor:

   • • selectarea locaţiilor pentru staţiile de sortare, procesare şi pretratare în "centrul" zonelor de generare a deşeurilor;

   • • amplasarea staţiilor de procesare a deşeurilor (staţii de tratare mecano-biologică) cât mai aproape de depozitele finale;

   • • utilizarea pentru colectarea deşeurilor a unor vehicule de colectare cu emisii reduse de noxe (zgomot şi gaze de eşapament);

   • • adaptarea autovehiculelor de colectare şi transport în funcţie de condiţiile de drum, structura localităţilor şi structura arhitecturală a diferitelor clădiri;

   • • optimizarea distanţelor de transport pentru utilizarea la maxim a capacităţii autovehiculelor de transport;

   • • minimizarea distanţelor de transport prin utilizarea staţiilor de transfer;

   • • dacă distanţele de transport lungi nu pot fi evitate este indicat să se utilizeze căile ferate sau navale (exemplu, Dunărea)

     Numărul total şi capacitatea staţiilor de transfer va depinde de planificarea detaliată a gestionării deşeurilor în cadrul planurilor de dezvoltare locale sau regionale.

     Transportul deşeurilor se va dezvolta şi va acoperi mai multe sectoare.

     Sunt necesare măsuri pentru a minimiza distanţele de transport şi a reduce impactul ecologic al acestuia.

1. 11.3.5 Reciclare şi valorificare

   În ierarhia opţiunilor de gestionare a deşeurilor, inclusă atât în reglementările UE cât şi în cele naţionale, recuperarea reprezintă o prioritate aflată înaintea eliminării prin depozitare. Măsurile necesare trebuie planificate astfel încât să se ajungă la cea mai eficientă metodă de recuperare şi reciclare tinând cont de tipurile de deşeuri, de sursele de deşeuri şi de compozitia diferită a deşeurilor. În ceea ce priveşte deşeurile municipale, România se concentrează asupra deş urilor de ambalaje, de hârtie, deşeurilor biodegradabile, deşeurilor din construcţii şi demolări şi asupra nămolurilor rezultate din epurarea aeplor menajere. În ceea ce priveşte bunurile de consum reciclarea şi recuperarea se vor concentra asupra deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, vehiculele şi anvelope uzate.

   IL3.5.1 Deşeuri de ambalaje

   Pentru a atinge ţintele stabilite în legislaţia europeană şi naţională sistemul pentru gestionarea deşeurilor de ambalaje va cuprinde:

   • • colectarea separată;

   • • sortarea şi procesarea;

   • • reciclarea finală.

     În ceea ce priveşte colectarea separată trebuie luate în considerare aceleaşi obiective ca ş1 pentru colectarea generală a deşeurilor.

     Tipul de colectare şi de containere trebuie alese în functie de condiţiile şi tipurile de materiale din ambalaje. Ambalajele din sticlă pot fi colectate, în primul rând, în containere speciale amplasate în locuri publice, în apropierea centrelelor comerciale. Amplasarea containerelor de colectare a sticlei trebuie planificată în aşa manieră încât să fie uşor accesate de populaţie, să nu creeze probleme în zonele respective (zgomot), locaţiile să fie uşor accesate de către companiile de colectare, să se încadreze în imaginea arhitecturală a zonei şi containerele să poată fi menţinute curate. Ţinând cont de tipul de sticlă cel mai vandabil, interiorul containerelor trebuie să fie împărtit în compartimente pentru sticlă de culoare albă, maro şi verde. În zonele urbane dense containerele de colectare a sticlei trebuie amplasate în apropierea locuintelor.

     Ambalajele din plastic, metale şi materiale compozite trebuie colectate în amestec într-un singur container sau în saci de plastic speciali. Aceste containere trebuie amplasate în apropierea locuinţelor. Este recomandabil ca hârtia şi ambalajele de hârtie să fie colectate în recipienţi separaţi. Dar, în funcţie de condiţiile regionale specifice se poate lua în considerare colectarea într-un singur container a ambalajelor din hârtie, plastic, metal şi compozite. Chiar şi în acest caz, sticla trebuie colectată strict separat.

     Indiferent de sistemul de colectare a deşeurilor de ambalaje este necesară crearea sau dezvoltarea unor instalaţii de sortare şi procesare a acestora în vederea reciclării.

     Ambalajele din sticlă colectate trebuie sortate pentru a se asigura că sticla sortată după culoare este lipsită de impurităţi precum aluminiu, plumb şi silicaţi (pietre, porţelan şi ceramică).

     Hârtia şi cartonul trebuie sortate pentru a elimina impurităţile şi pentru a atinge calitatea necesară industriei de hârtie şi carton. De exemplu, sortarea în categorii precum hârtia de scris, carton şi hârtia de joasă calitate din ambalaje asigură atingerea calităţii necesare pentru reciclare.

     Ambalajele din diferite materiale, colectate în amestec, trebuie sortate pentru a ajunge la materiale cu aceeaşi compoziţie, cel puţin după cum urmează:

     • • tablă inoxidabila;

     • • aluminiu;

     • • tetrapak;

       şi în ceea ce priveşte plasticele, cel puţin:

     • • PVC;

     • • PP;

     • • PE;

     • • PET.

     Pentru primele staţii de sortare care se vor înfiinţa este recomandabil să se opteze pentru sortarea manuală, dar România are intenţia de a utiliza cât mai curând, sistemele de sortare mecanică sau automată recunoscute internaţional. Aceste sisteme sunt în special disponibile pentru sortarea în funcţie de culoarea sticlei, pentru sortarea hârtiei, a metalelor feroase şi neferoase. Sortarea magnetică a aluminiului şi a tablei inoxidabile poate fi utilizată şi în cadrul staţiilor de sortare manuală.

     România este conştientă că recuperarea şi reciclarea vor fi un succes numai dacă materialele colectate şi sortate vor fi în final utilizate în cadrul ramurilor specifice ale industriei. De aceea, tehnologiile de producţie din industria de sticlă, metal, hârtie, carton şi plastic trebuie adaptate pentru utilizarea acestor materiale. Programe economice speciale vor fi utilizate pentru a motiva industriile să se implice în procesul de reciclare şi pentru a crea pieţe de desfacere pentru astfel de produse rezultate în urma reciclării materialelor pentru companiile deja implicate în acest proces.

     România intenţionează să planifice campanii de informare a populaţiei, de stimulare a administraţiilor locale, a industriilor şi a tuturor factorilor implicaţi pentru a asigura succesul acestor sisteme de recuperare şi reciclare.

     Crearea iniţială a unor staţii de sortare manuală, urmând a se îmbunătăţii acest sistem prin implementarea unor instalaţii mecanice şi automate.

     Dezvoltarea unor programe economice speciale pentru a stimula industriile.

     Campanii de informare a publicului.

ILJ.5.2 Deseuri biodegradabile

După cum s-a menţionat în capitolele anterioare deşeurile biodegradabile reprezintă circa 51% din deşeurile municipale din România.

Pentru a atinge obiectivele generale de recuperare/reciclare şi de reducere a materiilor biodegradabile trimise spre depozitarea finală trebuie utilizate toate măsurile posibile de valorificare a deşeurilor biodegradabile.

În principiu, soluţiile de recuperare şi reciclare disponibile sunt:

• • compostarea (digestia aerobă);

• • digestia anaerobă cu producerea şi colectarea de biogaz.

  Având în vedere experienţa internaţională, România este conştientă că pentru a utiliza în mod eficient compostarea este necesară o colectare separată a materiei organice din deşeuri. Trebuie evitată compostarea deşeurilor municipale colectate în amestec, deoarece deşeurile municipale amestecate au un conţinut ridicat de metale grele cum ar fi: Cd, Pb, Cu, Zn şi Hg.

  Datorită condiţiilor referitoare la concentraţia de metalele grele admisă în compost se recomandă a se evita colectarea materialelor biodegradabile din mediile urbane dense. Experienţa internaţională a demonstrat că din aceste medii nu este posibilă colectarea separată a unor materii biodegradabile de calitate.

  Colectarea separată a materiei biodegradabile poate fi realizată în toate regiunile în care populaţia locuieşte în "medii verzi", gospodării cu grădini. Cel mai mare volum de deşeuri biodegradabile poate fi colectat în mediul rural, dar acest lucru trebuie evitat, deoarece populaţia din aceste medii practică metode ecologice de a reutiliza materiile biodegradabile în propriile gospodării.

  În condiţiile situaţiei existente, în România este recomandabilă introducerea colectării separate a materiei biodegradabile în mediul urban mai puţin dens, în zonele verzi ale marilor oraşe şi unele zone rurale, acestea reprezentând un procent de 25-35% din populaţie. Din aceste zone, dacă se estimează o generare medie de deşeuri de circa 300 kg/loc.an cu un conţinut de 51% material biodegradabil, ar fi posibilă o colectare separată a circa 120-145 de kg/loc.an de materiale biodegradabile. Astfel cantitatea de deşeuri biodegradabile teoretic posibil a fi colectată ar fi 648.000 şi 1.000.000 t/an. Aceste valori se reduc dacă:

• • populaţia din mediile rurale nu acceptă să colecteze separat deşeurile biodegradabile;

• • nu se acceptă instalarea staţiilor de compostare;

• • nu există o piaţă de desfacere pentru compost;

• • se preferă, din diferite motive, tratarea mecano-biologică.

  România nu are experienţa necesară în planificarea şi operarea staţiilor de compost, de aceea se recomandă etapizarea acestei acţiuni. România va selecta în jur de 4-6 regiuni în care să se

  construiască şi să opereze instalaţii de compostare demonstrative. În aceste staţii-demonstrative vor fi utilizate diferite tehnologii de compostare. Condiţiile de operare şi rezultatele activităţilor de compostare în special privind calitatea şi utilizarea finală a compostului, vor fi monitorizate de o instituţie independentă. Rezultatele vor fi compilate, evaluate şi prezentate în dezbateri publice cu toţi partenerii implicaţi. Experienţa şi rezultatele evaluate vor fi baza pentru continuarea planificării şi realizarii altor instalaţii de compostare.

  Pentru colectarea separată în gospodării a deşeurilor biodegradabile trebuie asiguraţi recipienţi speciali. Pentru gospodăriile mici pot fi distribuiţi saci, iar pentru gospodării mai mari pot fi distribuite containere (80-120 1). Acestea vor fi amplasate aproape de locuinţe. Colectarea va fi organizată într-o asemenea manieră încât să se evite problemele de igienă.

  În ceea ce priveşte capacitatea staţiilor de compostare, se cer respectate cel puţin următoarele condiţii:

• • amplasarea staţiilor de compostare în "centrul" ariei de colectare;

• • selectarea locaţiei trebuie să ia în considerare condiţiile climatice specifice pentru a minimiza impactul emisiilor (miros supărător) asupra mediului;

• • distanţa dintre cea mai apropiată gospodărie şi staţia de compostare trebuie să fie de cel puţin 500 m;

• • fiecare staţie de compostare trebuie să includă facilităţi de pretratare prin măcinare, sitare, presortare şi amestecare a materiei biodegradabile (prin aceasta se asigură că staţia de compostare poate să utilizeze materie biodegradabilă din diferite surse: gospodării private, instituţii publice, restaurante, industrii, pieţe şi zone verzi publice);

• • pentru a minimiza emisiile mirositoare va fi necesar ca, în anumite regiuni, să se prevadă faze de digestie anaerobă (clădiri închise) premergătoare compostării propriu-zise;

• • toate staţiile de compost trebuie să includă tehnologii de ambalare a compostului pentru introducerea acestuia pe piaţă.

  Colectarea neselectivă a biodegradabilelor în zonele cu densitate mare a populatiei.

  Colectarea selectivă a 120-145 kg/loc.an deşeuri biodegradabile.

  Capacitate de compostare pentru 680.000-1.000.000 t/an deşeuri biodegradabile.

  Realizarea de staţii-demonstrative de compostare.

  Realizarea unor proiecte de testare a pietei şi de "utilizare" a compostului înaintea integrării staţiilor de compostare în sistemul de gestionare a deşeurilor.

IL3.5.3 Deşeurile din construcţii şi demolări

În România, în prezent cantitatea de deşeuri din Aconstrucţii şi demolări este mult mai mică în comparaţie cu statele membre ale Uniunii Europene. In paralel cu dezvoltarea economică a ţării, activităţile de construire a clădirilor noi, de reconstrucţie şi renovare a clădirilor existente şi demolarea clădirilor vechi ce nu pot fi renovate, vor creşte substanţial cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări şi se va schimba mult calitatea acestora fapt pentru care este necesară dezvoltarea măsurilor pentru reciclarea, recuperarea şi eliminarea deşeurilor rezultate. În această categorie, se disting trei grupuri mari de deşeuri:

• • materiale de construcţie (materiale tehnice pentru construirea pereţilor, nu accesorii) metale, diferite materiale plastice, textile, din lemn şi ambalajele acestora;

• • materiale din "demolări" conţinând în mare parte cărămizi, beton, lemn, metale, pietre, oţel;

• • sol excavat - necontaminat sau contaminat.

  Datorită previziunii de creştere a cantităţii de deşeuri din construcţii şi demolări vor fi luate în considerare toate măsurile disponibile de reciclare şi recuperare. Astfel de măsuri ar fi:

• • stocarea strict separată a solurilor contaminate şi a celor necontaminate;

• • reutilizarea solurilor necontaminate fără alte tratamente, în diferite activităţi de construcţii;

• • evitarea utilizării directe a solurilor contaminate şi depozitarea lor în locuri special amenajate în vederea reabilitării;

• • separarea strictă a deşeurilor din construcţii faţă de cele din demolări;

• • îmbunătăţirea continuă a schemelor de procesare şi reciclare;

• • păstrarea separată pe cât posibil, a materialelor diferite cum ar fi metalele, plasticul, dacă capacitatea de construcţie şi spaţiul disponibil va permite;

• • procesarea deşeurilor din construcţii în staţii de sortare, cât posibil, împreună cu deşeurile comerciale (pentru recuperarea calitativă a diferitelor materiale reciclabile);

• • procesarea deşeurilor din demolări prin tehnologii de zdrobire, clasificare şi/sau sortare în funcţie de densitate în staţii mobile, semi-mobile sau staţionare;

• • utilizarea fracţiei fine (8 - 40 mm) rezultate, pentru diferite activităţi de constructie, în special pentru construirea de străzi, astfel încât solurile şi apa subterană să nu fie contaminate.

Pentru a evita impactul ecologic asupra solurilor şi asupra apei subterane trebuie să se asigure colectarea deşeurilor din construcţii şi demolări în toate regiunile (urban dens, urban şi rural) şi utilizarea acestora după pretratare, în reamenajări de drumuri sau alte activităţi.

IL3.5.4. Nămolurile din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti

Având în vedere legislaţia referitoare la depozitarea deşeurilor şi faptul că România trebuie să îndeplinească obiectivele pentru reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate nu va mai fi permisă eliminarea nămolurilor de epurare nestabilizate pe depozitele de deşeuri nepericuloase. De aceea, România încurajează utilizarea în agricultură a nămolului rezultat din epurarea apelor uzate orăşeneşti, atâta timp cât acesta nu pune în pericol calitatea solurilor şi a produselor agricole rezultate. Pentru alinierea legislaţiei naţionale la Acquis-ul Communautaire şi, de asemenea, pentru stabilirea condiţiilor de utilizare a nămolurilor în agricultură, România a aprobat prin Ordinul de Ministru nr. 49/2004 Normele Tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură. Prin acest act normativ s-au adoptat limite mai joase decât cele prevăzute în actuala Directivă în vederea prezervării calităţii solurilor. S-a tinut cont de faptul ca in proiectul noii Directive limitele diversilor poluanti sunt mai scazute decat cele din Directiva aflata in forta.

România va lua măsuri care vizează reducerea importantă a componentelor nedorite din nămoluri, precum şi impunerea de controale specifice pentru calitatea nămolurilor atunci când acestea sunt utilizate în agricultură, pentru evitarea acumulării excesive şi necontrolate în sol a substanţelor contaminante care pot afecta pe termen lung caracteristicile sale agrochimice.

Din datele existente privind staţiile de epurare orăşeneşti şi caracterisiticile nămolului rezultat s-a evidenţiat calitatea inadecvată pentru împrăştierea pe câmp a acestuia. Deoarece multe întreprinderi îşi deversează apele uzate industriale în sistemele de canalizare orăşeneşti, nămolul rezultat în urma epurării acestor ape nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea acestuia în agricultură. De aceea România are în vedere:

• • asigurarea funcţionării corespunzătoare a instalaţiilor de preepurare a apelor uzate industriale înainte de deversarea acestora în sistemele de canalizare orăşeneşti;

• • prevenirea contaminării nămolului de epurare prin controlarea calităţii efluenţilor industriali descărcaţi în canalizările orăşeneşti.

  In prezent se realizează o bază de date pentru nămoluri şi o evidenţiere a staţiilor de epurare care tratează ape uzate industriale împreună cu apele menajere de cele care epurează doar ape uzate menajere sau ape similare cu acestea. Baza de date va avea o formă finală la sfârşitul anului 2004. Criteriile cheie pentru evaluarea calităţii nămolului sunt:

• • chimice;

• • biologice;

• • fizice;

• • acceptabilitate (miros, considerente estetice, etc)

Având în vedere compoziţia sa predominant organică şi conţinutul în nutrienţi, nămolul are utilizare benefică în agricultură şi în recuperarea energiei. Obiectivul pe termen lung al României este de a reintroduce în agricultură nutrienţii nepoluanţi, rezultaţi din nămolul de la staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti.

Pentru nămolurile ce nu îndeplinesc condiţiile de utilizare în agricultură România investighează alte metode de tratare sau eliminare a acestuia.

De exemplu, industria cimentului va elabora un studiu pentru utilizarea nămolurilor rezultate din staţiile de epurare ca materie primă alternativă în cuptoarele de clincher, pentru inlocuirea unei parti din argila. Studiul se realizează pentru judeţele limitrofe fabricilor de ciment, acesta cuprinzând referiri la calitatea nămolului şi cantitatea ce va putea fi utilizată în acest proces. Studiul se va finaliza până la sfârşitul anului 2004.

De asemenea, există şi pot fi aplicate tehnologii de recuperare a conţinutului de metale grele din nămolurile de epurare.

IL3.5.5 Deseuri de echipamente electrice şi electronice

Conform Directivei Europene privind deşeurile de la echipamentele electrice şi electronice (DEEE) există I O tipuri diferite care trebuie colectate de la consumatori şi reciclate sau recuperate în rate specifice.

Deşeurile de echipamente electrice şi electronice pot fi colectate de la populaţie prin centrele comerciale care vând produsele respective.

Pe de altă parte, administraţiile locale (municipale, judeţene, regionale,) vor instala un sistem de colectare separată. Colectarea separată trebuie organizată şi realizată în aşa manieră încât să se colecteze o cantitate de circa 4kg/loc.an. Încă nu s-a decis ce tip de colectare separată va fi utilizată în România.

Administraţiile locale vor trimite materialele colectate către industria responsabilă de reciclare finală şi recuperare. Este indicat ca cel putin reciclarea şi recuperarea deşeurilor de la echipamentele electrice şi electronice să fie finanţată de însăşi industria responsabilă.

IL3.5.6 Vehicule scoase din uz

România are în vedere măsurile necesare pentru implementarea Directivei Europene privind vehiculele scoase din uz, şi anume:

• • limitarea utilizării substanţelor periculoase la fabricarea vehiculelor şi reducerea acestora începând cu faza de concepţie;

• • integrarea unei cantităţi crescânde de materiale reciclate provenind de la vehiculele scoase din uz în vehiculele noi şi în alte produse pentru a dezvolta pieţele pentru materialele reciclate ;

• • punerea la punct de către operatorii economici a sistemelor pentru colectarea vehiculelor scoase din uz şi în măsura în care este fezabil tehnic şi economic a deşeurilor de piese rezultate din operaţiile de reparare a vehiculelor ;

• • punerea la punct a unui sistem conform căruia radierea unui vehicul scos din uz să se facă numai în baza unui certificat de distrugere (eliminare).

  Directiva privind vehiculele scoase din uz este prevăzută a fi transpusă în 2004, iar în prezent există câteva prevederi ale Directivei transpuse prin alte acte normative. De exemplu, în ceea ce priveşte regimul vehiculelor abandonate sau fără stăpân există Legea 421/2002, care permite autorităţilor admistraţiei publice locale să identifice, să ridice si să valorifice aceste vehicule.

  În România, există în prezent 3 producători de vehicule: Dacia, Daewoo şi Aro. În ceea ce priveşte sistemul de eliminare a vehiculelor scoase din uz, în prezent există un shredder aparţinând societăţii S.C. Remayer S.A cu o capacitate de 8.000 tone/lună instalat în Bucureşti. Numărul de vehicule scoase din uz anual este estimat la 30.000. Din componentele vehiculelor scoase din uz se valorifică doar părţile metalice, ceea ce reprezintă aproximativ 70 % din masa vehiculului, restul fiind eliminate.

  Există o reţea de 46 de societăţi comerciale răspândite relativ uniform în teritoriu care au desfăşurat şi desfăşoară operaţiuni de dezmembrare şi valorificare a vehiculelor scoase din uz.

  Pentru realizarea măsurilor de implementare a Directivei, România propune aplicarea principiului responsabilităţii producătorului. Pentru aplicarea eficientă a acestui principiu se are în vedere crearea unui sistem comun de colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz la care să participe, dacă este posibil, toţi producătorii şi importatorii de vehicule. Colectarea şi transportul vehiculelor scoase din uz către unităţile autorizate de dezmembrare şi valorificare trebuie asigurată fără impunerea unor costuri adiţionale asupra ultimului proprietar, astfel finanţarea necesară atingerii obiectivelor de reciclare poate fi asigurată prin impunerea unei taxe la prima înmatriculare în România a vehiculelor de clasă M1 si N1.

  România va asigura o atenţie specială implemetării şi operării unităţilor de reciclare a plasticului şi de valorificare a fracţiei uşoare rezultate în urma dezmembrării vehiculelor scoase din uz. Astfel, România va încuraja utilizarea materialelor reciclate, inclusiv printre producătorii de automobile.

  România va îmbunătăţi normele tehnice în ceea ce priveşte necesarul mmnn pentru dezmembrarea şi valorificarea vehiculelor scoase din uz, respectiv pentru tratarea şi eliminarea deşeurilor şi componentelor periculoase regăsite într-un vehicul.

  Implemetarea unui sistem de colectare a vehiculelor scoase din uz.

  Incurajarea societăţilor ce desfăşoară operaţiuni de dezmembrare.

  Valorificarea fracţiei usoare şi reciclarea materialelor reciclabile rezultate în urma dezmembrării vehiculelor scoase din uz.

IL3.5. 7 Anvelope uzate

Nu există nici o Directivă Europeană specifică privind anvelopele uzate. Există reglementări privind reciclarea şi valorificarea numai pentru anvelopele colectate de la vehiculele scoase din uz.

Anvelopele uzate nu trebuie eliminate prin depozitare controlată, nici în formă originală nici mărunţite. Anvelopele uzate nu trebuie incinerate în instalaţii de incinerare a deşeurilor menajere. Pe baza Directivei Cadru a Deşeurilor anvelopele uzate trebuie reciclate sau valorificate termoenergetic cât mai mult posibil. Ambele metode sunt recomandate.

Pe de o parte anvelopele de la maşinile private precum şi cele de la autocamioane, au un conţinut ridicat de cauciuc şi otel ce poate fi reciclat. Pentru recuperarea cauciucului şi otelului sunt disponibile şi operationale diferite tehnologii (procesarea la temperatură normală şi la temperatură joasă).

Pe de altă parte anvelopele au o valoare calorică mare şi pot fi utilizate ca sursă de energie, în special, în cuptoarele de ciment. Emisiile care provin de la aceste cuptoare de ciment au fost măsurate în diferite situaţii şi au arătat clar că arderea anvelopelor în condiţii controlate nu produce daune mediului.

Pentru implementarea Directivei privind vehiculele scoase din uz este recomandabil ca toţi agenţii economici care comercializează anvelope să preia anvelopele uzate şi să le predea întreprinderilor specializate în reciclare.

Anvelopele uzate pot fi procesate pentru reciclarea cauciucului atât sub formă de granule cât şi sub formă de pulbere. Anvelopele uzate pot fi de asemenea utilizate şi drept combustibil suplimentar în procesul de precalcinare sau în arderea primară în cuptoarelor de ciment.

În aceste condiţii magazinele de anvelope vor percepe o taxă specifică de depozitare pentru anvelopele uzate, iar schema de transport, sortare şi reciclare va fi finanţată prin taxele de depozitare şi veniturile provenite din comercializarea cauciucului granulat sau pulbere şi oţelului recuperat.

România a elaborat un proiect de Hotărâre de Guvern privind gestionarea anvelopelor uzate, aceasta fiind aprobat prin HG I 70/2004.

1. 11.3.6 Tratare (inainte de eliminare)

   IL3.6.1 Tratarea mecano-biologica

   După cum s-a menţionat, deşeurile municipale din România au o compoziţie de aproximativ 61% materie biodegradabilă. Pentru a atinge ţintele din Directiva 99/31/EC privind depozitarea deşeurilor şi din HG 162/2002, conţinutul de materie organică trebuie minimizat după cum urmează:

   • • reducerea cantităţii de biodegradabile de 25% până în 3 I dec. 201O;

   • • reducerea cantităţii de biodegradabile de 50% până în 31 dec. 2013;

   • • reducerea cantităţii de biodegradabile de 65% până la 3 I dec. 20 I 6.

     Aceste obiective pot fi realizate în unele regiuni prin colectarea separată şi compostarea materiei biodegradabile. In zonele urbane dense aceste obiective se pot atinge doar prin incinerarea deşeurilor menajere. Pentru toate regiunile unde compostarea nu este acceptată şi pentru toate regiunile unde deşeurile conţin un procent mai mare de materie biodegradabilă, este posibilă şi recomandată tratarea mecano-biologică.

     În prezent, este neclar unde vor fi realizate instalaţiile necesare pentru compostare şi incinerare. Este, de asemenea, neclar cum poate populaţia minimiza generarea deşeurilor de materie biodegradabilă, de aceea încă nu este posibilă prognozarea unui număr de staţii de tratare mecano­ biologică.

     Din experienţa internaţională se recomandă să se instaleze staţii demonstrative pentru tratarea mecano-biologică în câteva regiuni. Ca şi în cazul staţiilor de compostare pilot, aceste staţii vor fi monitorizate, rezultatele vor fi evaluate, popularizate şi vor reprezenta baza pentru continuarea planificării şi a luării deciziilor.

     În ceea ce priveşte tehnicile şi tehnologiile privind tratarea mecano-biologică se prezintă următoarele elemente:

   • • experienţa internaţională arată ca optimă capacitatea de 100 OOO t/an pentru o staţie de tratare mecano-biologică;

   • • toate staţiile trebuie să includă instalaţii mecanice pentru sortarea materiei biodegradabile cât şi a deşeurilor periculoase;

   • • procesul aerob realizat în aceste staţii trebuie să ia în considerare minimizarea poluării prin generarea de gaze şi levigat;

   • • cât de mult posibil, materialul de tratat aerob trebuie selectat prin sitare şi separat de materiile cu puteri calorifice mari ce pot fi incinerate şi de materialul inert potrivit pentru depozitarea finală.

   Tratarea mecano-biologică este una din tehnicile de bază pentu reducerea cantităţilor de materie biodegradabilă şi producerea de combustibili alternativi obţinuţi din deşeuri.

   Realizarea unor staţii pilot de tratare mecano-biologică.

   În prezent, tratarea mecano-biologică poate fi recomandată doar pentru acele regiuni care nu au in plan construirea de staţii de compostare.

2. 11.3.7 Eliminare finală (depozitare)

În momentul de faţă este acceptată ideea că depozitarea în condiţii ecologice este necesară în toate regiunile din România pentru eliminarea finală a deşeurilor nerecuperabile şi nereciclabile. Toate depozitele trebuie să atingă întreaga gamă de condiţii din legislaţia naţională şi europeană. Va fi luată în considerare planificarea realizării de noi depozite.

România are în vedere, de asemenea, necesităţile de a atinge standardele tehnice şi de emisii ale UE şi de a refinanţa investiţiile şi funcţionarea unor depozite.

Capacitatea minimă de depozitare pentru mediul urban si urban dens este de 100.000 tone/an, astfel incat depozitele sa fie fezabile din punct de vedere economic, sa poata fi acoperite costurile de investitie, de operare, de inchidere si monitorizare post-inchidere in stransa corelare cu capacitatea de plata a cetatenilor.

Noile depozite trebuie planificate şi localizate în "centrul" regiunii de generare a deşeurilor în vederea minimizării eforturilor de transport.

Selectarea locaţiilor pentru noile depozite trebuie să ia în considerare restricţiile geologice, hidrogeologice, geografice şi aspectele privind protecţia mediul înconjurător. Pe cât posibil depozitele trebuie să aibă şi sisteme de acceptare a deşeurilor aduse direct de consumatorii privaţi. Este recomandabil, în zona depozitelor să fie asigurat teren adiţional pentru activităţi de recuperare, reciclare şi tratare a deşeurilor.

În urma evaluărilor din cadrul grupului de lucru s-a considerat ca până spre sfârşitul deceniului 2, România va avea nevoie de aproximativ 50 depozite din clasa b) conforme cu standardele UE. Având în vedere faptul ca până în prezent au fost construite deja 14 depozite România are nevoie de completarea acestui număr de depozite din clasa b) conforme cu standardele UE.

Pe plan regional trebuie să se ţină cont de problemele ridicate de existenţa unor zone izolate si a condiţiilor specifice de transport; în acest sens s-a stabilit un maxim de încă 15 depozite din clasa b) cu o capacitate medie de 50.000 tone/an care să deservească zonele izolate şi cu dificultăţi de transport.

Va trebui să se treacă la o nouă abordare de tip regional a construirii depozitelor municipale, astfel încât fiecare regiune să rezolve problema gestionării şi eliminării deşeurilor în funcţie de condiţiile regionale specifice şi luând în calcul toate aspectele privind eficienţa economică, acoperirea costurilor de investiţie şi operare, a costurilor de închidere, monitorizare post-închidere, precum şi gradul de suportabilitate a costurilor de operare de către cetăţeni.

1. 11.4 PLANUL NAŢIONAL DE ACŢIUNE PENTRU GESTIONARE A DEŞEURILOR MUNICIPALE

112

Tabelul 11.4.1 Obiective şi măsuri generale pentru gestionarea deşeurilor municipale

113

114

115

116

117

118

119

Tabelul 11.4.2 Obiective şi măsuri specifice anumitor fluxuri de deşeuri

120

121

122

123

124

125

126

127

128

129

II. 5 FINANŢARE

Crearea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deseurilor trebuie suportat prin instrumente economice şi, totodată, prin instrumente legale integrate cu alte politici sectoriale. Finantarea se efectueaza potrivit legislatiei in vigoare, din urmatoarele surse:

• • Fondul pentru Mediu

• • in completare de la bugetul de stat , pe baza de programe in limita sumelor alocate cu aceasta destinatie

• • bugetele locale

• • parteneriat public-privat

• • fonduri structurale de pre-aderare (ISPA, PHARE etc)

• • bănci / finanţatori de credite rambursabile

• • investitori privaţi

• • Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare prin Programele Naţionale (pot avea acces şi companiile, în special !MM-urile)

• • programe sectoriale de cercetare-dezvoltare.

Referitor la Fondul pentru Mediu se fac următoarele menţiuni:

În conformitate cu Legea nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată, cu modificările ulterioare prin OUG nr.86/2003, Fondul pentru mediu a fost înfiinţat ca un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor prioritare pentru protecţia mediului, în conformitate cu normele şi standardele de mediu în vigoare.

Obiectivul Fondului pentru mediu este de a acorda asistenţă financiară investiţiilor prioritate necesare pentru a facilita implementarea noii legislaţii de protecţie a mediului armonizată cu cea a Uniunii Europene, prin preluarea şi transpunerea Acquis­ ului Comunitar.

Fondul pentru mediu combină propriile resurse cu resursele celor care propun proiectele, a pieţelor de capital, a investitorilor şi donatorilor pentru a asigura realizarea proiectelor cele mai eficiente din punct de vedere al protecţiei mediului, cu scopul de a contribui la:

controlul şi reducerea poluării aerului, apei şi solului, inclusiv prin utilizarea unor tehnologii curate;

protecţia resurselor naturale;

gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase; protecţia şi conservarea biodiversităţii;

educarea şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului.

Pentru realizarea obiectivelor sale, Fondul pentru mediu trebuie să fie un instrument financiar care să furnizeze stimulenţi economici şi sprijin financiar pentru activităţile privind protecţia mediului din perioada de tranziţie, până când alte instrumente şi mecanisme financiare specifice unei economii de piaţă mature vor deveni funcţionale.

Detalii referitoare la investiţii, costuri de operare şi monitorizare precum şi sursele de finanţare sunt incluse în planurile de implementare pentru fiecare Directivă în parte, respectiv în fişele financiare aferente acestora.

11.6 MONITORIZAREA IMPLEMENTĂRII PLANULUI DE ACŢIUNE

131

Tabel 11.6.1 Indicatori pentru monitorizarea Planului de Acţiune pentru Gestionarea Deşeurilor Municipale

Deșeuri de producție

Partea a III-a

In tabelul III.2 este prezentată situaţia generării deşeurilor de producţie, la nivelul anului 2002, pe ramuri de activitate.

Tabelul 111.2 Cantităti de deşeuri de productie raportate pentru anul 2002 pe ramuri de activitate

Sursa: Baza de date privind deseurile - ICIM

Din totalul cantităţii de deşeuri de producţie generate, aproximativ 600.000 tone au reprezentat deşeuri de producţie periculoase, din care 43 % au fost valorificate, restul de 57% fiind eliminate.

Situaţia depozitelor pentru deşeuri de producţie (inclusiv haldele de steril minier şi iazurile de decantare), ca număr total şi suprafaţă, este prezentată în tabelul III.3.

Tabelul 111.3 Depozite pentru deşeuri de producţie pentru anul 2002

Nota: Este posibil ca numărul de depozite industriale să se modifice în urma reanalizării datelor şi încadrării depozitelor existente conform cu prevederile Legii 426/2001 şi al HG 162/2002.

Sursa: Baza de date privind deseurile ICIM

Figura 111.2 Pozitionarea instalatiilor de incinerare si co-incinerare existente si viitoare

ROMANIA

TNST,\J.J\TTTDE TNrTNERJ\RE

• • f.:.\ ISTFNTF {l'll.Ol'll.11)

  IN:C:T.-\L-\Tll llE INCINEK-\KE

• • fSTSTFN7T'. (l'Kll._-\Tl.i)

Hungary

.--y sT,\L:\TII IJF INCINFR,\RE

■

• • \IIIO.-\RE

INST.\L:\TII IJf.:

COLI\JCl!'\JEKAllli E.\ISTl.iNTl.i

Yugoslavia

') Black Sea

" SJ\NTIFRIIT. N,\\-/\T.

135

CONS'L-\N'J'_-\

Sursa: prelucrare date ICIM

Bulgaria

1. 111.2 DEŞEURI DE PRODUCŢIE NEPERICULOASE

   1. 111.2.1 Situaţia existentă

      Din totalul cantităţii de deşeuri de producţie generate de 24,5 mil. tone, peste 95% reprezintă deşeurile de producţie nepericuloase.

      Din datele transmise de Comisia Nationala de Reciclare a Materialelor din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, pentru pentru anul 2002 au fost prelucrate datele referitoare la următoarele tipuri de deşeuri:

      deşeuri metalice feroase (tabelul 111.6); deseuri metalice neferoase (tabelul III. 7) deşeuri de sticlă (tabelul 111.8);

      deşeuri de hârtie şi carton (tabelul 111.9); deşeuri de plastic (tabelul 111.1 O);

      Tabelul 111.6 Cantităţi totale de deşeuri metalice feroase colectate, prelucrate si livrate in anul 2002

      Tip deseu	Cantitate colectata si prelucrata (tone)	Cantitate livrata la intern (tone)	Cantitate livrata la export (tone)
      Deseori metalice feroase	3 200 OOO	800 OOO	2 100 OOO

      Sursa: baza de date CNVM

      Tabelul 111.7 Tipuri de deşeuri metalice neferoase colectate, prelucrate si livrate in anul 2002

      Tip deseu	Cantitati colectate si prelucrate (tone)	Cantitati livrate la intern (tone)	Cantitati livrate la export (tone)
      k\luminiu si aliaje	2 500	34 500	7 OOO
      Cupru si aliaje	39 300	17 200	19 500
      !Plumb si aliaje	14 300	12 200	I 500
      Acumulatori uzati	33 OOO	22 OOO	9 OOO
      k\lte deseuri neferoase	8 900	8 900
      TOTAL	138 OOO	85 500	37 OOO

      Sursa: baza de date CNVM

      Tabelul 111.8 Cantitati totale de deseuri de sticla colectate, prelucrate si livrate in anul2002

      Tip deseu	Cantitati colectate si prelucrate (tone)	Cantitati livrate la intern (tone)	Cantitati livrate la export (tone)
      Deseori de sticla	16 608	16130

      -

      Sursa: baza de date CNVM

      Tabelul lll.9 Cantitati totale de deseuri de hartii-cartoane colectate, prelucrate s1 livrate m anul2002

      Tip deseu	Cantitati colectate si prelucrate (tone)	Cantitati livrate la intern (tone)	Cantitati livrate la export (tone)
      Deseori de hartii-carton	173 OOO 172 500 -

      Sursa: baza de date CNVM

      Tabelul 111.10 Cantitati totale de deseuri de mase plastice colectate, prelucrate si livrate in anul 2002

      Tip deseu	Cantitati colectate si prelucrate (tone)	Cantitati livrate la intern (tone)	Cantitati livrate la export (tone)
      Deseori de mase plastice	7171	5 740	856

      Sursa: baza de date CNVM

      Din datele obtinute pe baza chestionarelor de ancheta elaborate de ICIM si MMGA , au fost prelucrate si date referitoare la urmatoarele tipuri de deseuri:

      cenuşi (tabelul TTT.11);

      nămoluri de la epurarea apelor industriale uzate (tabelul IIl.12, tabelul IIl.13);

      deşeuri de lemn (tabelul IIL14).

      Tabel lll.11 Tipuri de cenuşi pentru anul 2002

      Tip deseu	Cantitate generata (tone)	Cantitate valorificata (tone)	Cantitate eliminata (tone)
      Cenusa de vatra, zgura si praf de cazan (cu exceptia prafului de cazan specificat la 1O O1 04)	7.284.989	4.514	7.280.474
      Cenusa zburatoare de la arderea carbunelui	1.290.124	818	1.289.305
      Cenusa zburatoare de la arderea turbei si lemnului netratat	3.202	10	3.193
      Cenusa de vatra, zgura si praf de cazan de la co-incinerarea altor deseuri decat cele specificate la 10 O1 14	414	80	335
      Cenusa zburatoare de la co-incinerare, alta decat cea specificata la I O O I 16	I	o	I
      Cenusa de zinc	1.940	1.935	4
      !Materiale feroase din cenusile de ardere	3	3	o
      Cenusi de ardere si zguri, altele decat cele mentionate la 19 01 11	31.110	741	30.370
      Cenusi zburatoare, altele decat cele mentionate la 19 O1 13	5	o	5
      TOTAL	8.611.788	8.101	8.603.687

      Sursa: Baza de date privind deseurile - ICIM

      Tabel III.12 Tipuri de nămoluri pentru anul 2002

      Tip deseu	Cantitate generata (tone)	Cantitate valorificata (tone)	Cantitate eliminata (tone)
      !Nămoluri din agricultură şi industria alimentară	214.287	12.552	201.735
      !Nămoluri de la prelucrarea lemnului şi producerea celulozei şi hârtiei	323.173	312.175	10.998
      !Nămoluri din industria pielăriei şi industria textilă	1.222	o	1.222
      [Nămoluri de la rafinarea petrolului şi purificarea gazelor naturale	1.785	105	1.680
      !Nămoluri din procese chimice anorganice	8.437	40	8.397
      !Nămoluri din procese chimice organice	I	1	o
      [Nămoluri de la producerea şi utilizarea straturilor de acoperire	1.926	1.006	920
      !Nămoluri din procese termice	116.593	113.568	3.025
      !Nămoluri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor	2.514	5	2.509
      !Nămoluri de la tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor	224	43	181
      [Nămoluri de la epurarea apelor uzate industriale	1.026.313	22.932	1.003.381
      TOTAL	1.696.475	462.427	1.234.048

      Sursa: Baza de date privind deseurile - JCJM

      Tabel 111.13 Nămoluri şi deşeuri solide de la epurarea apelor industriale uzate pentru anul 2002

      Tip deseu	Cantitate generata (tone)	Cantitate valorificata (tone)	Cantitate eliminata (tone)
      Namoluri de la epurarea, efluentilor proprii	24.006	407	23.599
      Namoluri de la epurarea efluentilor proprii	12.398	6	12.392
      Namoluri de la epurarea efluentilor proprii	26.170	o	26.170
      Namoluri de la epurarea efluentilor proprii	37	o	37
      Namoluri de la epurarea efluentilor proprii	6.377	6.376	I
      Namoluri de la epurarea efluentilor in incinta	1.051	288	763
      Namoluri de la epurarea efluentilor proprii, altele decat cele specificate la 03 03 I O	5.328	o	5.328
      Namoluri, in special de la epurarea efluentilor in incinta cu continut de crom	984	o	984
      Namoluri, in special de la epurarea efluentilor in incinta, fara continut de crom	29	o	29
      Namoluri de la epurarea efluentilor in incinta, altele decat cele specificate la 04 02 19	209	o	209
      Namoluri de la epurarea efluentilor in incinta, altele decat cele specificate la 05 O I 09	1.785	105	1.680
      Namoluri de la epurarea efluentilor in incinta, altele decat cele specificate la 06 05 02	8.437	40	8.397
      Namoluri de la epurarea efluentilor in incinta, altele decat cele specificate la 07 O1 11	1	1	o
      Namoluri de la epurarea efluentilor in incinta, altele decat cele specificate la I O O I 20	441	o	441
      Namoluri si turte de filtrare, altele decat cele specificate la I O 02 13	113.545	113.525	20
      Namoluri si turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decat cele specificate la I O 11 17	108	o	108
      Deseuri solide de la epurarea efluentilor proprii, altele decat cele specificate la 1O 11 19	40	o	40
      Namoluri de la epurarea efluentilor proprii	2.383	18	2.365
      Namoluri de la epurarea biologica a apelor reziduale industriale, altele decat cele specificate la 19 08 11	11.263	658	10.606
      Namoluri provenite din alte procedee de epurare a apelor eziduale industriale decat cele specificate la 19 08 13	8.848	255	8.594
      Namoluri de la epurarea efluentilor proprii, altele decat cele specificate la 19 11 05	1.005	20	985
      TOTAL	224.447	121.699	102.748

      Sursa: Baza de date privind deseurile - ICIM

      Tabel 111.14 Tipuri de deşeuri de lemn pentru anul 2002

      Tip desen	Cantitate generata (tone)	Cantitate valorificata (tone)	Cantitate eliminata (tone)
      Deseuri de scoarta si de pluta	46.678	26.795	19.883
      Rumegus, talas, aschii, resturi de scandura si furnir, altele decat cele specificate la 03 O I 04	754.170	724.109	30.061
      Deseuri de lemn si de scoarta de la producerea si procesarea pastei de hartie, hartiei si cartonului	183.175	135.626	47.549
      Lemn de la tratarea mecanica a deseurilor, altul decat cel specificat la 19 12 06	18	18	o
      Alte tipuri de deseuri din lemn	8.631	8.549	82
      TOTAL	992.672	895.097	97.575

      Sursa: Baza de date privind deseurile - JCJM

      In anexele 1-3 sunt prezentate date referitoare la societatile de reciclare astfel:

      Anexa 1. Lista agentilor economici care utilizeaza ca materii prime cioburi de sticla si deseuri de hartie-carton;

      Anexa 2. Lista societatilor comerciale autorizate sa valorifice deseurile de hartie/carton; Anexa 3. Lista societatilor comerciale autorizate sa desfasoare activitati de valorificare a deseurilor de materiale plastice

      Totuşi, se poate estima că generarea anumitor tipuri de deşeuri va urma o curbă descendentă, ca urmare a necesităţii respectării noilor cerinţe legislative (Directiva IPPC transpusă în legislaţia naţională), care implică utilizarea tehnologiilor curate ş1 intensificarea activităţilor de prevemre ş1 m1mm1zare a deşeurilor.

      111.2.3 Plan de acţiune pentru atingerea obiectivelor

      Principalele acţiuni care trebuie realizate pentru gestionarea deşeurilor de producţie nepericuloase sunt:

      • • revizuirea periodica şi implementarea "strategiilor şi planurilor sectoriale" prevazute în legea privind regimul deşeurilor şi corelarea lor pentru gestionarea deşeurilor la nivel naţional;

      • • completarea si imbunatatirea legislaţiei secundare şi pregătirea notelor tehnice de îndrumare pentru a sprijini legislaţia;

      • • imbunatatirea sistemul naţional informaţional si a bazei de date pentru gestionarea deşeurilor, pentru toate tipurile de deseuri, inclusiv a celor de productie, nepericuloase;

      • • modificarea cerinţei de raportare a informaţiilor pentru autorizare astfel încât să includă planul de gestionare a deşeurilor;

      • • verificarea statutului legal/ilegal al locurilor existente de stocare I depozitare a deşeurilor de producţie;

      • • retehnologizarea instalaţiilor existente de tratare a deşeurilor din cadrul fabricilor;

      • • întărirea capacităţii de inspecţie a APM-urilor;

      • • revizuirea politicii şi a amenzilor pentru aplicarea neconformării;

      • • revizuirea responsabilităţilor personalului de gestionare a deşeurilor ş1 stabilirea indicatorilor de performanţă;

      • • difuzarea practicilor de minimizare a deşeurilor şi de tratare către sectoare specifice;

      • • stabilirea unei abordări practice pentru difuzarea lPPC;

      • • promovarea reciclării externe folosind instalaţiile existente;

      • • promovarea tratării/reciclării termice a deşeurilor în cuptoarele de ciment;

      • • promovarea dezvoltării instalaţiilor specifice de tratare, inclusiv tratarea fizico­ chimică şi stabilizarea deşeurilor predominant anorganice;

      • • realizarea depozitelor pentru deşeuri nepericuloase (pe care pot fi depozitate atât deşeuri municipale, cât şi deşeuri de producţie nepericuloase).

      Promovarea valorificarii materiale (reciclarii) si energetice interne si externe folosind instalaţiile existente sau retehnolozizarea acestora.

      Intărirea capacităţii de inspecţie a APM-urilor.

      Imbunatatirea sistemului naţional de raportare şi a bazei de date pentru deşeuri.