DECIZIE nr. 161 din 28 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Di Apollo" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.699/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă avocatul autorului excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei arată că, potrivit art. 31 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare. Astfel, arată că legea contenciosului administrativ a abrogat implicit dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002, impunându-se respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În continuare arată că, dacă instanţa de contencios constituţional nu reţine soluţia inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, solicită admiterea acesteia, deoarece textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public arată că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este o lege cu caracter general, ce trebuie să prevadă în mod expres abrogarea unei legi cu caracter special cum este Legea nr. 550/2002, astfel că nu se pot reţine concluziile de respingere ca inadmisibilă a excepţiei. În continuare arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 este neîntemeiată, deoarece accesul la justiţie nu presupune accesul la toate căile de atac, şi, de asemenea, nu se încalcă nici prevederile art. 16 din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.699/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Di Apollo" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece cei care contestă, la secţia de contencios administrativ a tribunalului, raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare a spaţiilor care fac obiectul Legii nr. 550/2002 nu au deschisă şi calea recursului împotriva hotărârii pronunţate de această instanţă, spre deosebire de alte persoane care, atunci când atacă un act administrativ potrivit Legii nr. 554/2004, au deschisă împotriva hotărârii date de instanţă în acest caz calea recursului. De asemenea, arată că dispoziţia de lege criticată, ce consacră imposibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti, încalcă dreptul justiţiabilului de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de un proces echitabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie şi cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În continuare arată că se încalcă şi prevederile art. 129 din Constituţie, deoarece nu se poate suprima printr-o dispoziţie legală dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost soluţionat fondul cauzei.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Constituţia şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac, accesul la justiţie neînsemnând accesul la toate căile de atac. Dreptul la dublul grad de jurisdicţie este consacrat, potrivit Protocolului nr. 7 la Convenţie, numai în materie penală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este acela care stabileşte atât căile de atac, cât şi modalitatea folosirii acestora, putând institui reglementări speciale care să atribuie caracter definitiv unor hotărâri judecătoreşti ori să limiteze exercitarea căilor de atac.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002. Titlul legii a fost modificat prin Legea nr. 558/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004.

Textul de lege criticat are următorul conţinut: "Raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgenţă, cu citarea contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului. Comisia este reprezentată de preşedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte susţinerile avocatului autorului excepţiei, în sensul că dispoziţia de lege criticată a fost abrogată implicit şi drept urmare excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, Curtea constată că nu poate reţine această afirmaţie şi va trece la analiza pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate.

În continuare Curtea constată că prevederea criticată, potrivit căreia hotărârile pronunţate de tribunal în această materie sunt irevocabile, nu încalcă prevederile Constituţiei sau pe cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Constituţia nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită "în condiţiile legii". Prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, Curtea a statuat că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În acest sens este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

În legătură cu invocarea încălcării art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se constată că acest text nu prevede un dublu grad de jurisdicţie, această garanţie procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Convenţie. Astfel, se constată că textul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilităţii efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de Convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac".

Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetăţenilor numai în măsura în care aceştia se găsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând în mod necesar un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Di Apollo" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.699/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

------------