ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 71 din 30 iunie 2010

privind stabilirea strategiei pentru mediul marin

EMITENT

GUVERNUL

Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 2 iulie 2010

Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru elaborarea şi promovarea unei legislaţii în domeniul mediului marin,

ţinând cont de obligaţiile asumate de România la momentul aderării la Uniunea Europeană şi având în vedere prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, precum şi prevederile tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene referitoare la actele adoptate de Comisie şi de Consiliu şi la modalităţile de aplicare a acestora în sistemul de drept naţional,

luând în considerare faptul că Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acţiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru "Strategia pentru mediul marin") are ca termen de transpunere în legislaţia naţională data de 15 iulie 2010, iar necesitatea transpunerii corecte şi complete vizează interesul public,

având în vedere faptul că neadoptarea în regim de urgenţă a acestor măsuri conduce la prejudicii importante pentru România prin declanşarea procedurii de infrigement şi aplicarea de sancţiuni pecuniare, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene, cu consecinţe grave asupra bugetului de stat,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

   

Capitolul I

Dispoziţii generale

Obiectivul

   

Articolul 1

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca obiectiv stabilirea strategiei pentru mediul marin, care prevede măsurile necesare pentru a obţine sau a menţine starea ecologică bună a mediului marin, cel mai târziu până în anul 2020, denumită în continuare strategia marină. ...  (2) În acest scop, autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează şi implementează strategia marină pentru: ...  a) protecţia şi conservarea mediului marin, prevenirea deteriorării acestuia sau, dacă este posibil, refacerea ecosistemelor marine în zonele în care acestea au fost afectate; ...  b) prevenirea şi reducea aportului de elemente externe în mediul marin, în vederea eliminării treptate a poluării, astfel cum este definită la art. 3 pct. 8, cu condiţia să se asigure că nu sunt impacturi sau riscuri semnificative pentru biodiversitatea marină, ecosistemele marine, sănătatea umană sau utilizările legale ale mării. ...  (3) Strategia marină are la bază abordarea ecosistemică pentru gestionarea activităţilor umane, fapt ce asigură că presiunea totală rezultată din aceste activităţi este menţinută la un nivel compatibil cu realizarea unei stări ecologice bune şi, de asemenea, că nu este compromisă capacitatea ecosistemelor marine de a reacţiona la schimbările induse de om, făcând posibilă totodată o utilizare durabilă a bunurilor şi a serviciilor marine de către generaţiile prezente şi cele viitoare. ...  (4) Prezenta ordonanţă de urgenţă contribuie la întărirea coerenţei dintre diferitele politici, acorduri şi măsuri legislative în domeniul mediului marin şi urmăreşte să asigure integrarea activităţilor din acest domeniu. ... 

Domeniul de aplicare

   

Articolul 2

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică apelor marine, astfel cum sunt definite la art. 3 pct. 1, şi ia în considerare efectele transfrontiere asupra calităţii mediului marin al ţărilor nemembre ale Uniunii Europene (UE) din aceeaşi regiune marină. ...  (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică activităţilor al căror obiectiv unic este apărarea sau securitatea naţională. Cu toate acestea, autoritatea publică centrală din domeniul apelor trebuie să se asigure că aceste activităţi sunt compatibile cu obiectivele legii, în măsura în care acest lucru este posibil şi realizabil. ... 

Definiţii

   

Articolul 3

Pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

1. ape marine:

a) apele, fundul mării şi subsolul marin situate în partea exterioară a liniei de bază care este limita de măsurare a întinderii apelor teritoriale ce se extind până la extremitatea zonei în care România deţine şi/sau îşi exercită jurisdicţia, conform Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 110/1996 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, şi aderarea la Acordul referitor la aplicarea părţii a XI-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York la 28 iulie 1994; ...  b) apele costiere, aşa cum sunt definite la pct. 10 din anexa nr. 1 la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, fundul şi subsolul acestora, în măsura în care unele aspecte specifice ale stării ecologice a mediului marin nu au fost abordate în legea menţionată sau în alte acte normative; ... 

2. regiune marină - regiunea prevăzută la art. 4 şi subregiunile acestei sunt definite în scopul facilitării punerii în aplicare a prezentului act normativ şi sunt determinate pe baza caracteristicilor hidrologice, oceanografice şi biogeografice;

3. strategie marină - strategia care trebuie elaborată şi pusă în practică pentru fiecare regiune sau subregiune marină vizată, potrivit prevederilor art. 5;

4. stare ecologică - starea generală a mediului în apele marine, ţinându-se cont de structura, funcţia şi procesele componentelor ecosistemelor marine, împreună cu factorii naturali fiziografici, geografici, biologici, geologici şi climatici, precum şi de condiţiile fizice, acustice şi chimice care rezultă în special din activitatea umană desfăşurată în cadrul sau în afara zonei în cauză;

5. stare ecologică bună - starea ecologică a apelor marine, care se defineşte prin diversitatea ecologică şi dinamica oceanelor şi a mărilor, care sunt curate, în bună stare sanitară şi productive, caracteristici ce depind de factorii intrinseci şi printr-o utilizare durabilă a mediului marin, salvgardându-se astfel potenţialul acestuia pentru utilizările şi activităţile generaţiilor actuale şi viitoare, şi anume:

a) structura, funcţiile şi procesele componentelor ecosistemelor marine, care împreună cu factorii fiziografici, geografici, geologici şi climatici permit acestor ecosisteme să îşi păstreze întreaga funcţionalitate şi capacitate de rezistenţă la schimbările ecologice induse de om. Speciile şi habitatele marine sunt protejate, este prevenit declinul biodiversităţii datorat intervenţiei omului şi funcţionarea diferitelor componente biologice este în echilibru; ...  b) proprietăţile hidromorfologice, fizice şi chimice ale ecosistemelor, inclusiv acele proprietăţi care rezultă din activităţile umane din zona în cauză, susţin ecosistemele. Introducerea în mediul marin de substanţe şi de energie rezultate din activităţile umane, inclusiv zgomotul, nu provoacă efecte poluante. Starea ecologică bună este determinată la nivelul regiunii sau subregiunii marine, prevăzute la art. 4, pe baza descriptorilor calitativi prevăzuţi în anexa nr. 1. Se pune în aplicare o gestionare adaptată la condiţiile de mediu şi care are la bază abordarea ecosistemică cu scopul atingerii unei stări ecologice bune; ... 

6. criterii - caracteristicile tehnice particulare care sunt strâns legate de descriptorii calitativi;

7. obiectiv de mediu - descrierea calitativă şi cantitativă a stării dorite pentru diferitele componente ale apelor marine, precum şi a presiunilor şi a impacturilor exercitate asupra lor, în fiecare regiune şi subregiune marină. Obiectivele de mediu sunt stabilite în conformitate cu art. 10;

8. poluare - introducerea directă sau indirectă în mediul marin, ca urmare a activităţilor umane, de substanţe şi energie, inclusiv surse sonore submarine care rezultă din activităţi umane, care produc sau sunt susceptibile să producă efecte nocive, cum ar fi deteriorarea resurselor vii şi a ecosistemelor marine, inclusiv pierderea biodiversităţii, riscuri pentru sănătatea umană, obstacole pentru activităţi maritime, inclusiv pentru pescuit, turism şi agrement, precum şi pentru alte utilizări legale ale mării, provoacă alterarea calităţii apelor marine din punctul de vedere al utilizării acestora şi reducerea facilităţilor de agrement ale mediului marin sau, în general, afectează utilizarea durabilă a bunurilor şi a serviciilor marine;

9. cooperare regională - cooperarea şi coordonarea activităţilor între statele membre ale UE şi, ori de câte ori este posibil, între state membre şi ţări nemembre ale UE, care împart aceeaşi regiune sau subregiune marină, cu scopul de a elabora şi de a pune în aplicare strategii marine;

10. convenţie privind mările regionale - orice convenţie sau acord internaţional împreună cu organismele lor de conducere, încheiată/încheiat în scopul protecţiei mediului marin din regiunile marine menţionate la art. 4, cum ar fi Convenţia pentru protecţia mediului marin din zona Mării Baltice, Convenţia privind protecţia mediului marin al Atlanticului de Nord-Est şi Convenţia privind protecţia mediului marin şi a zonei de coastă a Mării Mediterane, Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării.

Regiunile marine

   

Articolul 4

(1) Atunci când pune în aplicare obligaţiile care îi revin în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, autoritatea publică centrală din domeniul apelor are în vedere în mod corespunzător faptul că apele marine aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia sa fac parte integrantă din regiunea marină Marea Neagră. ...  (2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene cu privire la subdiviziunile apelor marine până la data de 15 iulie 2010. ... 

Strategia marină

   

Articolul 5

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează, pentru regiunea Marea Neagră, strategia marină aplicabilă apelor sale marine, conform planului de acţiune prevăzut la alin. (3) lit. a) şi b). ...  (2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în cadrul strategiei marine pe care o implementează, cooperează cu alte state membre ale UE din bazinul Mării Negre, precum şi cu statele semnatare ale Convenţiei privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, pentru a adopta măsurile cerute în scopul realizării obiectivelor acesteia. ...  (3) Pentru a se asigura o abordare comună în realizarea stării ecologice bune, coerenţa şi coordonarea activităţilor din regiunea Mării Negre, la implementarea strategiei marine se are în vedere următorul plan de acţiune: ...  a) pregătirea activităţii, care se realizează după cum urmează: ... 

(i) evaluarea iniţială, care trebuie efectuată până la data de 15 iulie 2012, a stării ecologice actuale a apelor teritoriale şi a impactului de mediu al activităţilor umane asupra acestor ape, în conformitate cu prevederile art. 8;

(îi) evaluarea, efectuată până la data de 15 iulie 2012, a stării ecologice bune pentru apele marine, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1);

(iii) stabilirea, până la data de 15 iulie 2012, a unui set de obiective de mediu şi de indicatori asociaţi, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1);

(iv) elaborarea şi punerea în aplicare, până la data de 15 iulie 2014, în lipsa dispoziţiilor contrare ale legislaţiei din domeniu, a unui program de monitorizare în vederea evaluării continue şi a actualizării periodice a obiectivelor, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1);

b) programul de măsuri, care se realizează după cum urmează: ... 

(i) elaborarea, cel mai târziu până în anul 2015, a unui program de măsuri destinat să asigure realizarea sau menţinerea stării ecologice bune, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1)-(3);

(îi) punerea în aplicare, cel mai târziu până în anul 2016, a programului prevăzut la pct. (i), în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (10).

(4) În cazul în care starea ecosistemelor din regiunea Mării Negre este atât de critică încât necesită o acţiune urgentă, autoritatea publică centrală din domeniul apelor împreună cu statele membre ale UE care au graniţă în această regiune vor elabora un plan de acţiune în conformitate cu alin. (1) şi vor prevedea lansarea anticipată a unui program de măsuri, precum şi posibile măsuri de protecţie mai stricte, cu condiţia ca acestea să nu împiedice realizarea stării ecologice bune în altă zonă a regiunii marine. Ca urmare a situaţiei la care face referire alin. (3), statele membre în cauză informează Comisia Europeană cu privire la programul lor revizuit şi acţionează în consecinţă. ... 

Cooperarea regională

   

Articolul 6

(1) În vederea realizării coordonării prevăzute la art. 5 alin. (2), autoritatea publică centrală din domeniul apelor utilizează, în măsura în care acest lucru este posibil şi oportun, prevederile Legii nr. 98/1992 pentru ratificarea Convenţiei privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21 aprilie 1992, prin care ţările riverane Mării Negre se angajează să protejeze şi să conserve mediul marin, precum şi alte structuri instituţionale regionale existente în materie de cooperare. ...  (2) Pentru implementarea strategiei marine în regiunea Mării Negre, autoritatea publică centrală din domeniul apelor depune toate eforturile utilizând forurile internaţionale competente, inclusiv mecanismele şi structurile stipulate în Legea nr. 98/1992, pentru a-şi coordona acţiunile cu ţările nemembre ale UE care au suveranitate sau jurisdicţie asupra apelor din aceeaşi regiune. În acest context, autoritatea publică centrală din domeniul apelor se bazează, în măsura în care este posibil, pe programele şi activităţile relevante existente elaborate în cadrul structurilor rezultate din Legea nr. 98/1992 şi acorduri bilaterale încheiate cu ţările riverane regiunii Mării Negre. ...  (3) Coordonarea şi cooperarea sunt extinse, atunci când este cazul, la toate statele membre ale UE situate în bazinul regiunii marine Marea Neagră, inclusiv ţările fără ieşire la mare, pentru a permite statelor membre UE situate în această regiune să îşi îndeplinească obligaţiile, utilizând structurile de cooperare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. ... 

Autorităţile competente

   

Articolul 7

(1) Autorităţile competente pentru implementarea strategiei marine sunt prevăzute în tabelul nr. 1 din anexa nr. 2. ...  (2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor transmite Comisiei Europene lista autorităţilor competente prevăzute la alin. (1) împreună cu informaţiile prevăzute în anexa nr. 2, până la data de 15 ianuarie 2011. ...  (3) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor este autoritatea responsabilă cu cooperarea şi coordonarea regională în conformitate cu prevederile art. 6. ...  (4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor transmite Comisiei Europene lista cu autorităţile competente, care fac parte din organisme internaţionale care sunt relevante în procesul de implementare al strategiei marine şi care sunt prevăzute în tabelul nr. 2 din anexa nr. 2. ...  (5) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor informează Comisia Europeană cu privire la orice modificări ale informaţiilor comunicate în baza alin. (2) în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a unei asemenea modificări. ...     

Capitolul II

Pregătirea, prima componentă a planului de acţiune

Evaluarea

   

Articolul 8

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor evaluează starea iniţială a apelor sale marine, ţinând cont de datele existente, atunci când acestea sunt disponibile şi care cuprind următoarele elemente: ...  a) analiza particularităţilor, a caracteristicilor esenţiale şi a stării ecologice a acestor ape în momentul evaluării, bazate pe lista orientativă a caracteristicilor enumerate în tabelul nr. 1 din anexa nr. 3, acoperind caracteristicile fizice şi chimice, tipurile de habitat, trăsăturile biologice şi hidromorfologia; ...  b) analiza presiunilor şi a impacturilor predominante, inclusiv cele care rezultă din activităţi umane, care influenţează starea ecologică a acestor ape, analiză care: ... 

(i) se bazează pe lista orientativă a elementelor enumerate în tabelul nr. 2 din anexa nr. 3 şi cuprinde aspectele calitative şi cantitative ale efectelor cumulate ale diverselor presiuni, precum şi tendinţele previzibile;

(îi) cuprinde principalele efecte cumulative şi sinergice; şi

(iii) ia în considerare evaluările relevante care au fost efectuate în conformitate cu legislaţia în vigoare;

c) analiza economică şi socială a utilizării acestor ape şi a costurilor degradării mediului marin. ...  (2) Analizele prevăzute la alin. (1) ţin cont de elementele privind apele costiere, tranzitorii şi teritoriale aflate sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea iau în considerare sau au drept bază şi alte evaluări relevante, precum cele efectuate în colaborare cu celelalte ţări din cadrul convenţiilor privind mările regionale sau se bazează pe acestea, astfel încât să realizeze o evaluare globală a stării mediului marin. ...  (3) În cursul pregătirii evaluării prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală din domeniul apelor se asigură că, prin coordonarea stabilită în conformitate cu prevederile art. 5 şi 6: ...  a) metodologia de evaluare este armonizată în regiunea marină Marea Neagră; ...  b) sunt luate în considerare impactul şi caracteristicile transfrontieră. ... 

Determinarea stării ecologice bune

   

Articolul 9

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, ţinând seama de rezultatele evaluării iniţiale realizate potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), stabileşte pentru apele marine proprii un set de caracteristici corespunzătoare unei stări ecologice bune, pe baza descriptorilor calitativi prevăzuţi în anexa nr. 1. În elaborarea acestui set se iau în considerare elementele orientative prevăzute în tabelul nr. 1 din anexa nr. 3 şi în special de caracteristicile fizice şi chimice, tipurile de habitat, de caracteristicile biologice şi hidromorfologie. De asemenea, se ţine cont şi de presiunile şi impacturile produse de activităţile umane în regiunea marină Marea Neagră, luând în considerare listele orientative prevăzute în tabelul nr. 2 din anexa nr. 3. ...  (2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene rezultatele evaluării realizate conform art. 8 alin. (1), precum şi rezultatele determinării efectuate conform alin. (1), în termen de 3 luni de la finalizarea acesteia din urmă. ... 

Stabilirea obiectivelor de mediu

   

Articolul 10

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, pe baza evaluării iniţiale realizate în temeiul art. 8 alin. (1), stabileşte pentru apele marine teritoriale un set complet de obiective de mediu şi de indicatori relevanţi în scopul de a orienta eforturile în vederea atingerii stării ecologice bune a mediului marin, luând în considerare lista orientativă de presiuni şi impacturi prezentată în tabelul nr. 2 din anexa nr. 3, precum şi din lista orientativă de caracteristici prevăzută în anexa nr. 4. La stabilirea obiectivelor şi a indicatorilor respectivi se ţine cont de continuitatea aplicării pentru aceleaşi ape a obiectivelor de mediu relevante existente, stabilite la nivel naţional, comunitar sau internaţional, asigurând compatibilitatea reciprocă a acestor obiective şi luarea în considerare, de asemenea, pe cât acest lucru este posibil, a impacturilor transfrontiere semnificative şi a caracteristicilor transfrontiere. ...  (2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene obiectivele de mediu prevăzute la alin. (1) în termen de 3 luni de la stabilirea acestora. ... 

Programe de monitorizare

   

Articolul 11

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, pe baza evaluării iniţiale realizate conform art. 8 alin. (1), elaborează programul de monitorizare în vederea evaluării permanente a stării ecologice a apelor sale marine, pe baza listelor indicative de elemente enumerate în anexa nr. 3 şi a listei prevăzute în anexa nr. 5 şi în funcţie de obiectivele de mediu stabilite în conformitate cu art. 10. Autoritatea competentă pune în aplicare programul de monitorizare. Programele de monitorizare sunt compatibile în cadrul regiunii marine Marea Neagră şi se bazează pe dispoziţiile relevante în materie de evaluare şi de monitorizare stabilite prin Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, sau în temeiul acordurilor internaţionale şi sunt compatibile cu aceste dispoziţii. ...  (2) România împreună cu statele membre ale UE cu care împarte aceeaşi regiune marină elaborează programul de monitorizare în conformitate cu alin. (1) şi se asigură că: ...  a) metodele de monitorizare sunt compatibile în regiunea marină în cauză, pentru a facilita compararea rezultatelor monitorizării; ...  b) sunt luate în considerare impactul şi caracteristicile transfrontieră relevante. ...  (3) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene programele de monitorizare prevăzute la alin. (1) în termen de 3 luni de la elaborarea lor. ...     

Capitolul III

Programul de măsuri, a doua componentă a planului de acţiune

Programul de măsuri

   

Articolul 12

(1) Pentru regiunea marină Marea Neagră, autoritatea publică centrală din domeniul apelor identifică, conform art. 9 alin. (1), măsurile necesare pentru a atinge sau pentru a menţine starea ecologică bună în apele sale marine. Aceste măsuri se elaborează pe baza evaluării iniţiale realizate în baza art. 8 alin. (1), având în vedere obiectivele de mediu stabilite în temeiul art. 10 alin. (1) şi ţinând cont de tipurile de măsuri enumerate în anexa nr. 6. ...  (2) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor integrează măsurile elaborate în temeiul alin. (1) într-un program de măsuri, ţinând cont de măsurile relevante din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apei de îmbăiere, de viitoarea legislaţie din domeniul protecţiei apelor, precum şi de acordurile internaţionale la care România este parte. ...  (3) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în stabilirea unui program de măsuri conform alin. (2), trebuie să ţină cont de dezvoltarea durabilă şi în special de repercusiunile sociale şi economice ale măsurilor prevăzute. În scopul acordării de asistenţă autorităţii sau autorităţilor competente menţionate la art. 7 în vederea realizării obiectivelor lor într-o manieră integrată, autoritatea publică centrală din domeniul apelor poate identifica sau înfiinţa cadrul administrativ pentru a putea beneficia de pe urma unei interacţiuni de acest fel. Autoritatea publică centrală din domeniul apelor se asigură că măsurile sunt rentabile şi realizabile din punct de vedere tehnic şi efectuează, înainte de introducerea oricărei noi măsuri, o evaluare a impactului acesteia, inclusiv analiza cost-beneficiu. ...  (4) Programul prevăzut la alin. (2) cuprinde măsuri de protecţie spaţială, ce fac referire la reţelele coerente şi reprezentative de zone marine protejate, cuprinzând în mod adecvat diversitatea ecosistemelor componente, ca de exemplu zonele speciale de conservare prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost convenite de acordurile internaţionale sau regionale la care România este parte. ...  (5) În cazul în care autoritatea publică centrală din domeniul apelor consideră că gestionarea unei activităţi umane la nivel comunitar sau internaţional ar putea avea un impact semnificativ asupra mediului marin, în special în zonele menţionate la alin. (4), se va adresa, în mod individual sau împreună cu alt stat membru, autorităţii competente sau organizaţiei internaţionale corespunzătoare în vederea examinării şi a unei eventuale adoptări a unor măsuri care ar putea fi necesare pentru realizarea obiectivelor prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru a permite menţinerea sau, după caz, refacerea integrităţii, structurii şi funcţionării ecosistemelor. ...  (6) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor pune la dispoziţia publicului informaţiile corespunzătoare privind zonele prevăzute la alin. (4) şi (5) pentru regiunea marină Marea Neagră nu mai târziu de anul 2013. ...  (7) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor indică în programul de măsuri modalităţile de punere în aplicare a acestuia şi modul în care acesta contribuie la realizarea obiectivelor de mediu stabilite în temeiul art. 10 alin. (1). ...  (8) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor examinează implicaţiile programului de măsuri pentru apele aflate dincolo de apele sale marine teritoriale în scopul diminuării riscului unor efecte negative şi, dacă este posibil, în vederea realizării unui impact pozitiv asupra apelor în cauză. ...  (9) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor notifică Comisiei Europene, precum şi celorlalte state membre ale UE interesate programul de măsuri, în termen de 3 luni de la elaborarea acestuia. ...  (10) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor urmăreşte ca programul de măsuri să fie operaţional în termen de un an de la elaborarea acestuia. ... 

Excepţii

   

Articolul 13

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor poate identifica în apele sale marine situaţii în care, pentru unul dintre motivele enumerate la lit. a)-d), obiectivele de mediu pentru starea ecologică bună nu pot fi realizate sub toate aspectele principale ale măsurilor care sunt luate sau în care pentru motivele enunţate la lit. e), nu pot fi realizate conform următoarelor condiţii: ...  a) acţiunea sau lipsa de acţiune pentru care România nu este responsabilă; ...  b) cauze naturale; ...  c) forţă majoră; ...  d) modificarea sau alterarea caracteristicilor fizice ale apelor marine cauzate de acţiuni întreprinse din motive de interes public superior care depăşesc impactul negativ asupra mediului, inclusiv orice impact transfrontier; ...  e) condiţiile naturale care nu permit îmbunătăţirea în timp util a stării apelor marine, astfel: ... 

(i) autoritatea publică centrală din domeniul apelor prezintă clar în programul de măsuri aceste situaţii, care vor fi comunicate şi Comisiei Europene. În identificarea acestor situaţii se vor lua în considerare consecinţele pentru statele riverane regiunii marine Marea Neagră;

(îi) autoritatea publică centrală din domeniul apelor adoptă măsuri adecvate pentru aceste situaţii în scopul continuării urmăririi obiectivelor de mediu, în vederea evitării oricărei noi deteriorări a stării apelor marine afectate pentru motivele expuse la lit. b), c) sau d) şi pentru a atenua impactul negativ la nivelul regiunii marine mai sus menţionate sau în apele marine ale altor state membre ale UE.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. d), autoritatea publică centrală din domeniul apelor urmăreşte ca modificările sau alterările cauzate de situaţiile prevăzute mai sus să nu împiedice sau să nu compromită într-o manieră definitivă realizarea stării ecologice bune la nivelul regiunii marine sau în apele marine ale altor state membre UE. ...  (3) Măsurile pentru aceste situaţii prevăzute la alin. (1) lit. e) pct. (îi) sunt, în măsura posibilului, integrate în programele de măsuri. ...  (4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează şi pune în aplicare toate elementele strategiei marine prevăzute la art. 5 alin. (2), dar nu este obligată, cu excepţia evaluării iniţiale descrise la art. 8, să ia măsuri specifice, în cazul în care nu există un risc semnificativ pentru mediul marin sau în cazul în care costurile acestor măsuri ar fi disproporţionate având în vedere riscurile pentru mediul marin şi cu condiţia să nu continue deteriorarea acestuia. ...  (5) Atunci când, pentru oricare dintre motivele menţionate anterior, autoritatea publică centrală din domeniul apelor nu ia niciun fel de măsuri, aceasta transmite Comisiei Europene justificările necesare pentru a-şi motiva decizia, evitând, în acelaşi timp, compromiterea permanentă a obiectivului de a realiza starea ecologică bună. ... 

Recomandări pentru acţiunea comunitară

   

Articolul 14

(1) În cazul în care se identifică o problemă cu impact asupra stării ecologice a apelor sale marine, care nu poate fi rezolvată prin metodele adoptate la nivel naţional, sau care este legată de o altă politică comunitară ori de un acord internaţional, autoritatea publică centrală din domeniul apei informează Comisia Europeană şi transmite punctul său de vedere în acest sens. ...  (2) În cazul în care este necesară o acţiune a instituţiilor comunitare, autoritatea publică centrală din domeniul apelor adresează recomandări corespunzătoare Comisiei Europene sau Consiliului Uniunii Europene referitoare la măsurile privind problemele menţionate la alin. (1). ...     

Capitolul IV

Actualizare, rapoarte şi informarea publicului

Actualizarea

   

Articolul 15

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor urmăreşte permanent ca strategia marină să fie actualizată în funcţie de situaţiile ce apar în zona sa marină. ...  (2) În sensul alin. (1), autoritatea publică centrală din domeniul apelor revizuieşte următoarele elemente din strategia marină care se actualizează la fiecare 6 ani, într-o manieră coordonată, potrivit prevederilor art. 5, astfel: ...  a) evaluarea iniţială şi determinarea stării ecologice bune, astfel cum sunt prevăzute la art. 8 alin. (1) şi la art. 9 alin. (1); ...  b) obiectivele de mediu stabilite în baza art. 10 alin. (1); ...  c) programele de monitorizare elaborate în baza art. 11 alin. (1); ...  d) programele de măsuri elaborate în baza art. 12 alin. (2). ...  (3) Detaliile referitoare la orice actualizări efectuate ca urmare a revizuirii prevăzute la alin. (2) sunt comunicate Comisiei Europene, secretariatelor convenţiilor privind mările regionale şi oricăror alte state membre interesate, într-un termen de 3 luni de la data publicării acestora, în conformitate cu art. 17 alin. (2). ... 

Rapoarte intermediare

   

Articolul 16

În termen de 3 ani de la data publicării fiecărui program de măsuri sau de la data actualizării acestuia în conformitate cu art. 17 alin. (2), autoritatea publică centrală din domeniul apelor transmite Comisiei Europene un raport intermediar succint, în care se prezintă progresele realizate în punerea în aplicare a programului respectiv.

Consultarea şi informarea publicului

   

Articolul 17

(1) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor, conform legislaţiei în vigoare, urmăreşte ca toţi factorii interesaţi să aibă timpul necesar să participe la implementarea prezentei strategii, implicând structurile sau organele existente responsabile cu gestionarea problemelor ce ţin de obiectivul acesteia, inclusiv Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, organele consultative ştiinţifice şi consiliile consultative regionale. ...  (2) În conformitate cu legislaţia naţională în vigoare, autoritatea publică centrală din domeniul apelor publică şi pune la dispoziţia publicului pentru observaţii rezumatele următoarelor elemente ale strategiei marine sau ale actualizărilor respective, astfel: ...  a) evaluarea iniţială şi determinarea stării ecologice bune, prevăzute la art. 8 alin. (1) şi la art. 9 alin. (1); ...  b) obiectivele de mediu stabilite în baza art. 10 alin. (1); ...  c) programele de monitorizare elaborate în baza art. 11 alin. (1); ...  d) programele de măsuri elaborate în baza art. 13 alin. (2). ...  (3) În ceea ce priveşte accesul la informaţii în materie de mediu se aplică prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare. ... 

Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură Comisiei Europene, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce îi revin din prezenta ordonanţă de urgenţă, în special evaluarea stării mediului marin din România, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, dreptul de acces şi de utilizare a datelor şi informaţiilor rezultate în urma evaluării iniţiale efectuate în temeiul art. 8 şi în urma programului de monitorizare elaborat în temeiul art. 11. În termen de cel mult 6 luni de la data la care datele şi informaţiile rezultate în urma evaluării iniţiale efectuate în temeiul art. 8 şi în urma programului de monitorizare elaborat în temeiul art. 11 devin disponibile, autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură Agenţiei Europene de Mediu accesul la aceste informaţii şi date, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce îi revin.

Finanţarea comunitară

   

Articolul 18

(1) Având în vedere caracterul prioritar inerent stabilirii unor strategii marine, punerea în aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă este sprijinită prin instrumente financiare comunitare existente, în conformitate cu normele şi condiţiile corespunzătoare. ...  (2) Programele de măsuri elaborate de statele membre ale UE sunt cofinanţate din fonduri europene, în conformitate cu instrumentele financiare existente. ... 

Transpunerea

   

Articolul 19

Autoritatea publică centrală din domeniul apelor transmite Comisiei Europene textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le emite sau pe care Guvernul le emite în domeniul reglementat de prezenta ordonanţă de urgenţă.

   

Articolul 20

Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

                                                 *

Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acţiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru "Strategia pentru mediul marin"), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 164 din 25 iunie 2008.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

---------------

Ministrul mediului şi pădurilor,

Laszlo Borbely

Ministrul transporturilor

şi infrastructurii,

Radu Mircea Berceanu

Ministrul agriculturii

şi dezvoltării rurale,

Mihail Dumitru

Ministrul administraţiei

şi internelor,

Vasile Blaga

Şeful Departamentului

pentru Afaceri Europene,

Bogdan Mănoiu

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Bucureşti, 30 iunie 2010.

Nr. 71.

   

Anexa 1

Descriptori calitativi pentru determinarea stării ecologice bune

1. Diversitatea biologică este conservată. Calitatea şi numărul habitatelor, precum şi distribuţia şi abundenţa speciilor sunt adaptate condiţiilor fiziografice, geografice şi climatice existente.

2. Speciile neindigene introduse în urma activităţilor umane sunt la un nivel care nu perturbă ecosistemele.

3. Populaţiile tuturor peştilor şi crustaceelor exploatate în scopuri comerciale sunt în limitele securităţii biologice, prezentând o distribuţie a populaţiei în funcţie de vârstă şi mărime, care indică starea bună a stocurilor.

4. Toate elementele ce formează reţeaua trofică marină, în măsura în care sunt cunoscute, sunt prezente în abundenţă şi diversitate normală şi la un nivel care să asigure abundenţa speciilor pe termen lung şi să menţină în totalitate capacitatea lor de reproducere.

5. Eutrofizarea rezultată din activităţi umane, în special efectele sale negative, cum ar fi pierderi ale biodiversităţii, degradarea ecosistemelor, proliferarea algelor toxice şi dezoxigenarea apelor profunde, este redusă la minimum.

6. Aspectul integral al fundului mării asigură că structura şi funcţiile ecosistemului sunt conservate, iar ecosistemele bentonice, în special, nu sunt afectate.

7. Modificarea permanentă a condiţiilor hidrografice nu dăunează ecosistemelor marine.

8. Nivelul de concentraţie al contaminanţilor nu provoacă efecte datorate poluării.

9. Concentraţiile de contaminanţi prezente în peşti şi în alte resurse vii destinate consumului uman nu depăşesc limitele fixate de legislaţia comunitară sau de alte norme aplicabile.

10. Proprietăţile şi cantităţile de deşeuri marine nu provoacă daune mediului costier şi marin.

11. Introducerea de energie, inclusiv surse sonore submarine, se face la un nivel care nu dăunează mediului marin.

Pentru determinarea caracteristicilor stării ecologice bune a regiunii marine, astfel cum se prevede la art. 9 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea publică centrală din domeniul apelor analizează fiecare dintre descriptorii calitativi enumeraţi în prezenta anexă, în scopul de a identifica descriptorii ce trebuie utilizaţi pentru stabilirea stării ecologice bune a regiunii marine respective. În cazul în care se consideră că nu este oportun să se folosească unul sau mai mulţi descriptori, se trimite Comisiei Europene o justificare în cadrul notificării efectuate în conformitate cu art. 9 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă.

   

Anexa 2

Autorităţi competente

[conform art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă]

Tabelul nr. 1

Nr. crt	Autoritatea competentă	Adresa	Statutul juridic	Responsabilităţi
1.	Ministerul Mediului şi Pădurilor	Bd. Libertăţii nr. 12, sectorul 5	art. 1 alin. (3) şi art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 1.635/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor	Transpunerea şi implementarea directivei
2.	Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale	Bd. Carol I nr. 17, sectorul 2	art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 25/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale	Protejarea resursei vii, eliminarea pescuitului din ariile marine protejate, controlul pescuitului, renunţarea la uneltele de pescuit agresive pentru populaţii, practici agricole durabile
3.	Ministerul Administraţiei şi Internelor/ Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră	Str. Răzoare nr. 5, sectorul 6	Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, cu modificările şi completările ulterioare	Control, intervenţie în caz de accident, protecţia resurselor vii şi combaterea braconajului, monitorizarea navelor în apele teritoriale, asigurarea perimetrului cu nave în caz de poluare
4.	Ministerul Transpor- turilor şi Infrastruc- turii	Bd. Dinicu Golescu nr. 38, sectorul 1	Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii cu modificările şi completările ulterioare	Elaborează norme şi reglementări specifice în transporturi, cu privire la protecţia mediului şi aprobă planurile de gestionare a deşeurilor generate de nave şi a reziduurilor mărfii.
5.	Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri	Calea Victoriei nr. 152, sectorul 1	Hotărârea Guvernului nr. 1.634/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri	Elaborează norme şi reglementări specifice, în vederea valorificării potenţialului energetic al Mării Negre.

Nr. crt	Autoritatea competentă	Adresa	Statutul juridic	Responsabilităţi
Membri
1.	Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare pentru Protecţia Mediului (Institutul Naţional "Grigore Antipa")	Bd. Mamaia nr. 300, Constanţa	Hotărârea Guvernului nr. 1.442/2009 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Cercetare -Dezvoltare pentru Protecţia Mediului şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a acestuia	Activităţi de cercetare şi monitorizare a stării ecologice a ecosistemelor marine Operatorul tehnic al reţelei naţionale de monitoring fizic, chimic, biologic al apelor marine costiere şi de supraveghere a eroziunii costiere, fiind abilitat să propună Ministerului Mediului şi Pădurilor reglementări în domeniu.
2.	Administraţia Naţională "Apele Române"	Str. Edgar Quinet nr. 6, sectorul 1	Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare	Autoritatea competentă de implementare a directivei. Armonizarea cerinţelor Directivei-cadru "Strategia pentru mediul marin" cu cerinţele Directivei- cadru a apei referitoare la atingerea obiectivelor de mediu pentru zona costieră. Monitorizarea şi controlul calităţii apelor tranzitorii şi marine (ape maritime interioare şi marea teritorială), precum şi alte activităţi ce decurg din legislaţia în vigoare
3.	Administraţia Biosferei "Delta Dunării"	Str. Portului nr. 34A, 820243 - Tulcea	Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", cu modificările ulterioare	Protecţia zonelor protejate marine aflate în dreptul rezervaţiei
4.	Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului	Bd. Splaiul Independenţei nr. 294, sectorul 6, Bucureşti	Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.635/2009 şi cu respectarea legislaţiei privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi ale altor acte normative aplicabile.	Controlul emisiilor, avize de mediu. La nivel local îndeplineşte sarcinile şi responsabilităţile autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, conform competenţelor stabilite de către această autoritate, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu ale celorlalte reglementări în vigoare.
5.	Garda Naţională de Mediu	Bd. Unirii nr. 78, bl. J2, sectorul 3, Bucureşti	Hotărârea Guvernului nr. 112/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, cu modificările ulterioare	Control şi sancţiuni în caz de poluare şi distrugere a ecosistemului marin
6.	Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură	Str. Agricultorilor nr. 37-39, sectorul 2, Bucureşti	Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2008 privind organizarea structura şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, cu modificările şi completările ulterioare	Gestionarea resursei vii din zonele protejate marine
7.	Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale	Str. Mendeelev nr. 36-38, sectorul 1, Bucureşti	Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale	Conform art. 2 lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009, urmăreşte aplicarea măsurilor stabilite pentru protecţia mediului, în cursul şi după efectuarea operaţiunilor petroliere şi a activităţilor miniere.
8.	Autoritatea Navală Română	Incintă Port Constanţa nr. 1, Constanţa	Hotărârea Guvernului nr. 1.133/2002 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Navale Române, cu modificările ulterioare	Controlează gestionarea şi predarea tuturor deşeurilor generate la bordul navelor şi a reziduurilor mărfurilor transportate; cercetează evenimentele şi accidentele de navigaţie, inclusiv poluările accidentale cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare, produse de către nave, în apele teritoriale; coordonează acţiunile de intervenţie pe mare, în caz de poluare marină.
9.	Compania Naţională "Administraţia Porturilor Maritime" - S.A. Constanţa	Str. Gara Maritimă poarta 1, Constanţa	Hotărârea Guvernului nr. 517/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Administraţia Porturilor Maritime" - S.A. Constanţa, cu modificările şi completările ulterioare	Urmăreşte şi coordonează activităţile de transport naval în porturi desfăşurate de operatorii economici autorizaţi; gestionează activitatea de preluare a deşeurilor provenite din exploatarea navelor şi a reziduurilor mărfii.
10.	Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Constanţa	Str. M. Eminescu nr. 2 Constanţa	Ordinul ministrului sănătăţii nr. 127/2009 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu modificările ulterioare	Monitorizarea apelor de îmbăiere din zonele de competenţă
11.	Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Tulcea	Str. Viitorului nr. 50 Tulcea	Ordinul ministrului sănătăţii nr. 127/2009, cu modificările ulterioare	Monitorizarea apelor de îmbăiere din zonele de competenţă
12.	Autorităţile administraţiei publice locale riverane Mării Negre, respectiv judeţele Tulcea şi Constanţa	Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 9 şi 11 din Legea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare nr. 241/2006	Asigurarea calităţii corespunzătoare a apei deversate în mare

Tabelul nr. 2

┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────┐

│ Coordonare regională şi subregională │ │

├──────────────────┬──────────────────────┬──────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤

│Comisia Mării │Dolmabahce Sarayi 2 │Convenţia privind protecţia │Coordonarea activităţii de │

│Negre │Hareket Kosku 34353 │Mării Negre împotriva poluării │monitoring şi control al │

│ │Besiktas Istanbul, │(Convenţia de la Bucureşti, │poluării. Evaluarea stării │

│ │Turkey │1992) │biodiversităţii în regiunea │

│ │ │ │marină Marea Neagră │

├──────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤

│Comisia │- │Acord între Ministerul Mediului │Coordonarea activităţii în │

│româno-bulgară │ │şi Gospodăririi Apelor din │zona comună în vederea │

│ │ │România şi Ministerul │implementării DCSM │

│ │ │Mediului şi Apelor din │ ┤

│ │ │Republica Bulgaria privind │ │

│ │ │cooperarea în domeniul │ │

│ │ │gospodăririi apelor, semnat la │ │

│ │ │Bucureşti, 2004 │ │

├──────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤

│Comisia Dunării │Vienna international │Convenţia pentru protecţia │Coordonarea activităţii de monitoring │

│ │Centre, D0412, Viena, │fluviului Dunărea │şi control al calităţii apei fluviului │

│ │Austria │ │Dunărea │

│ │ │ │Asigurarea unei calităţi corespunzătoare│

│ │ │ │a fluviului va contribui la │

│ │ │ │îmbunătăţirea calităţii apei marine │

└──────────────────┴──────────────────────┴──────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────┘

   

Anexa 3

Lista orientativă de caracteristici, presiuni şi impacturi

[menţionată la art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (3),

art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă]

Tabelul nr. 1

Caracteristici

Caracteristici fizice şi chimice	- topografia şi batimetria fundului marin; - regimul anual şi sezonier de temperatură şi acoperire cu gheaţă, viteza curenţilor, creşterea apelor de adâncime expunerea la valuri, caracteristici de amestec, turbiditatea, timp de staţionare; - distribuţia spaţio-temporală a salinităţii; - distribuţia spaţio-temporală a nutrienţilor (azot mineral dizolvat, azot total, fosfor anorganic dizolvat, fosfor total, conţinut total de oxigen) şi oxigenului; - standarde pH şi presiunea parţială a dioxidului de carbon [pCO(2)]) sau alte procedee echivalente utilizate pentru măsurarea acidificării mediului marin.
Tipuri de habitate	- tip/tipuri de habitate dominante ale fundului mării şi ale coloanei de apă, cu descrierea caracteristicilor fizice şi chimice, cum sunt adâncimea, regimul de temperatură al apei, circulaţia curenţilor şi a altor mase de apă, salinitatea, structura şi compoziţia substraturilor fundului mării; - identificarea şi cartografierea tipurilor de habitat speciale, în special a celor recunoscute sau identificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, sau de convenţiile internaţionale ca prezentând un interes special din punct de vedere ştiinţific ori al biodiversităţii; - habitate din zonele care merită o atenţie specială datorită caracteristicilor, localizării sau importanţei strategice a acestora. Este vorba de zone supuse la presiuni extreme sau specifice ori de zone care necesită un regim de protecţie special.
Caracteristici biologice	- descrierea comunităţilor biologice asociate habitatelor dominante ale fundului mării şi ale coloanei de apă: această descriere trebuie să conţină informaţii despre comunităţile de fitoplancton şi de zooplancton, incluzând speciile şi variabilitatea lor sezonieră şi geografică; - informaţii asupra angiospermelor, macroalgelor şi faunei nevertebrate bentice, inclusiv compoziţia taxonomică, biomasa şi variabilitatea anuală/sezonieră; - informaţii asupra structurii populaţiei ihtiologice, inclusiv abundenţa, distribuţia şi structura vârstă/mărime a populaţiilor; - descrierea dinamicii populaţiilor, a zonei de răspândire naturală şi reală şi a stării speciilor de mamifere şi de reptile marine prezente în regiunea marină; - descrierea dinamicii populaţiilor, a zonei de răspândire naturală şi reală şi a statutului speciilor de păsări marine prezente în regiunea marină; - descrierea dinamicii populaţiilor, a zonei de răspândire naturală şi actuală şi a statutului altor specii prezente în regiunea marină, care fac obiectul legislaţiei în domeniu sau al altor acorduri internaţionale; - un inventar al speciilor neindigene, exotice privind evoluţia temporală, abundenţa şi răspândirea spaţială a acestora sau, dacă este cazul, al formelor genetice distincte de specii indigene prezente în regiunea marină.
Alte caracteristici	- descrierea situaţiei cu referire la substanţele chimice, inclusiv la substanţele chimice cu efecte negative, a contaminării sedimentelor, surselor punctiforme de poluare majoră, problemelor legate de sănătatea umană şi contaminării biotei (în special a acelei biote destinate consumului uman); - o descriere a tuturor celorlalte particularităţi sau caracteristici tipice ori distinctive ale regiunii marine.

Tabelul nr. 2

Presiuni şi impacturi

Pierderi fizice	- înăbuşire (de exemplu, punerea în funcţiune de structuri realizate de om sau evacuarea reziduurilor de dragare); - colmatare (de exemplu, prin construcţii permanente).
Daune fizice	- modificări în înnămolire (de exemplu: la deversări, la mărirea scurgerilor sau la dragare/evacuarea reziduurilor de dragare); - eroziune (cauzată, de exemplu, de impactul produs asupra fundului mării de pescuitul comercial, navigaţie, manevrele de ancorare); - extracţia selectivă (cauzată, de exemplu, de explorarea şi exploatarea resurselor biologice şi nebiologice de pe fundul mării şi din subsol).
Alte perturbări fizice	- zgomotul subacvatic (de exemplu: activităţi nautice, echipament acustic subacvatic); - deşeuri marine.
Interferenţa cu procese hidrologice	- modificări importante ale regimului termic (cauzate, de exemplu, de deversările de la centralele electrice); - modificări importante în regimul de salinitate (cauzate, de exemplu, de prezenţa construcţiilor care obstrucţionează circulaţia apei sau a captărilor de apă).
Contaminarea cu substanţe periculoase	- introducerea de compuşi sintetici (de exemplu, substanţe prioritare prevăzute în Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt relevante pentru mediul marin, ca de exemplu pesticide, agenţi antiseptici, produse farmaceutice, provenind, de exemplu, din pierderi din surse difuze, poluare de către nave, depuneri atmosferice şi substanţe active din punct de vedere biologic); - introducerea de substanţe şi compuşi nesintetici (de exemplu, metale grele, hidrocarburi provenind, de exemplu, din poluarea de către nave şi din explorarea şi exploatarea zăcămintelor de petrol, gaz şi minerale, depuneri atmosferice, aluviuni); - introducerea de radionuclizi.
Eliminarea sistematică şi/sau intenţionată de substanţe	- introducerea de alte substanţe, care pot fi solide, lichide sau în stare gazoasă, în apele marine în urma eliminării sistematice şi/sau intenţionate a acestora în mediul marin, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi/sau cu convenţiile internaţionale la care România este parte.
Îmbogăţirea cu nutrienţi şi materii organice	- introducerea de îngrăşăminte şi de alte substanţe bogate în azot şi fosfor (de exemplu, din surse punctiforme şi difuze, inclusiv agricultura, acvacultura, depunerile atmosferice); - introducerea de substanţe organice (de exemplu, apele uzate, maricultura, aluviuni).
Perturbaţii biologice	- introducerea de organisme patogene microbiene; - introducerea de specii neindigene şi translocaţii; - extracţia selectivă de specii, inclusiv capturile accidentale (de exemplu, pescuitul comercial şi sportiv).

   

Anexa 4

Lista orientativă de caracteristici ce trebuie luate

în considerare la stabilirea obiectivelor de mediu

1. Analiza adecvată a tuturor elementelor care caracterizează apele marine aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia României în regiunea marină Marea Neagră

2. Necesitatea de a fixa: a) obiective stabilind condiţiile cerute potrivit definiţiei stării ecologice bune; b) obiective măsurabile şi indicatorii aferenţi permiţând asigurarea monitorizării şi evaluării; şi c) obiective operaţionale asociate unor măsuri de punere în aplicare concrete în vederea facilitării realizării acestora

3. Determinarea stării ecologice care trebuie realizată sau menţinută şi precizarea acestei stări în termeni de proprietăţi măsurabile ale elementelor care caracterizează apele marine ale României în regiunea Mării Negre

4. Coerenţa setului de obiective şi absenţa conflictelor dintre ele

5. Indicarea de resurse necesare la realizarea obiectivelor

6. Formularea obiectivelor, inclusiv a eventualelor obiective intermediare, asociate unui termen de realizare

7. Specificarea indicatorilor prevăzuţi pentru a monitoriza progresele şi a orienta deciziile de gestiune în vederea atingerii obiectivelor

8. Dacă este cazul, menţionarea punctelor de referinţă (puncte de referinţă limită şi ţintă)

9. În stabilirea obiectivelor se va ţine seama de preocupările sociale şi economice

10. Examinarea setului de obiective de mediu, a indicatorilor aferenţi şi a punctelor de referinţă limită şi ţintă determinate în funcţie de obiectivele generale stabilite la art. 1 din ordonanţa de urgenţă, cu scopul de a determina dacă realizarea obiectivelor de mediu va avea drept consecinţă faptul ca starea apelor marine aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia României să fie conformă acestor obiective

11. Compatibilitatea obiectivelor de mediu cu obiectivele pe care Comunitatea şi statele membre s-au angajat să le atingă în virtutea acordurilor internaţionale şi regionale aplicabile, reţinându-le pe cele mai pertinente pentru regiunea sau subregiunea marină în cauză, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la art. 1 din ordonanţa de urgenţă

12. Odată stabilit setul de obiective de mediu şi indicatorii aferenţi, toate acestea trebuie examinate în ansamblu în lumina obiectivelor stabilite la art. 1 din ordonanţa de urgenţă, cu scopul de a determina dacă realizarea obiectivelor de mediu va avea drept consecinţă faptul că starea mediului marin să fie conformă acestor obiective

   

Anexa 5

Programe de monitorizare

1. Necesitatea de a furniza informaţii referitoare la evaluarea stării ecologice şi estimarea perioadei restante şi a progreselor deja realizate pentru realizarea stării ecologice bune conform anexei nr. 2 şi a criteriilor şi normelor metodologice care trebuie definite prin aplicarea art. 9 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă

2. Necesitatea de a asigura producerea de informaţii care fac posibilă identificarea indicatorilor adecvaţi pentru obiectivele de mediu prevăzute la art. 10

3. Necesitatea de a asigura producerea de informaţii care permit evaluarea impactului măsurilor menţionate la art. 13 din ordonanţa de urgenţă

4. Necesitatea de a include activităţi pentru identificarea cauzei degradării şi eventualele măsuri corective ce trebuie luate pentru a reface starea ecologică bună, în cazul în care au fost observate abateri de la această stare, care a fost identificată

5. Necesitatea de a furniza informaţii despre poluanţii chimici prezenţi în speciile destinate consumului uman în zonele de pescuit comercial

6. Necesitatea de a include activităţi pentru a confirma că măsurile corective produc schimbările dorite şi nu au niciun efect secundar nedorit

7. Necesitatea de a strânge informaţiile în funcţie de condiţiile din regiunea marină deţinută conform art. 4 din ordonanţa de urgenţă

8. Necesitatea de a asigura comparabilitatea abordărilor şi metodelor de evaluare în cadrul regiunii marine Marea Neagră, precum şi cu alte regiuni/subregiuni marine

9. Necesitatea de a pune la punct specificaţii tehnice şi metode standard pentru monitorizarea la nivel comunitar în măsură să permită comparabilitatea informaţiilor

10. Necesitatea de a asigura, în măsura posibilului, compatibilitatea cu programele existente elaborate la nivel regional şi internaţional în scopul favorizării coerenţei dintre aceste programe, şi de a evita suprapunerile de activităţi, folosind ghidul de monitoring corespunzător pentru regiunea marină în cauză

11. Necesitatea de a include, ca parte în evaluarea iniţială, prevăzută la art. 8 din ordonanţa de urgenţă, o evaluare a principalelor schimbări în condiţiile ecologice şi, dacă este cazul, probleme noi şi viitoare

12. Necesitatea de a trata, ca parte în evaluarea iniţială prevăzută la art. 8 din ordonanţa de urgenţă, elementele relevante menţionate în anexa nr. 3, inclusiv variabilitatea lor naturală şi de a evalua progresul pentru realizarea obiectivelor de mediu stabilite conform art. 10 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, utilizând, după caz, indicatorii stabiliţi şi punctele lor de referinţă limită şi ţintă

   

Anexa 6

Programe de măsuri

1. Controlul intrărilor: măsuri de gestionare care influenţează dimensiunea permisă a activităţii umane

2. Controlul ieşirilor: măsuri de gestionare care influenţează gradul de perturbare permis asupra componentelor ecosistemului

3. Controlul distribuţiei spaţiale şi temporale: măsuri de gestionare care influenţează locul şi momentul în care este permisă o activitate

4. Măsuri de coordonare a gestionării: instrumente care asigură că gestionarea este coordonată

5. Măsuri de ameliorare a urmăririi, dacă este fezabil, a poluării marine

6. Măsuri de stimulare economică: măsuri de gestionare care, datorită interesului economic pe care îl prezintă, stimulează utilizatorii ecosistemelor marine să acţioneze în aşa fel încât să contribuie la realizarea stării ecologice bune

7. Instrumente de diminuare şi remediere: instrumente de gestionare care orientează activităţile umane spre o refacere a componenţilor deterioraţi ai ecosistemelor marine

8. Comunicarea, participarea părţilor interesate şi conştientizarea publicului

-------------