LEGE nr. 12 din 19 decembrie 1980

privind întărirea autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare şi valutare în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internationala

EMITENT

MAREA ADUNARE NAŢIONALA

Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 111 din 24 decembrie 1980

Dezvoltarea multilaterala a întregii economii naţionale, folosirea avantajelor participării la diviziunea internationala a muncii impun perfecţionarea autoconducerii şi autogestiunii economico-financiare şi valutare în activitatea de comerţ exterior, sporirea, diversificarea şi adaptarea producţiei pentru export în concordanta cu cerinţele pieţei, gospodărirea raţională a resurselor valutare, în vederea asigurării mijloacelor necesare plăţii importurilor şi constituirii rezervelor valutare centralizate ale statului.

Colectivele de oameni ai muncii, organele de conducere colectivă ale unităţilor trebuie să acţioneze permanent pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor de export, reducerea importurilor la strictul necesar şi constituirea, pe aceasta baza, a fondurilor necesare cointeresarii materiale a personalului muncitor care a contribuit efectiv la promovarea mărfurilor româneşti pe piaţa externa, la îmbunătăţirea balanţei valutare.

În scopul intaririi autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare şi valutare în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internationala, stimulării unităţilor economice în sporirea rezervelor în valută ale statului şi extinderii schimburilor externe şi cooperării economice internaţionale,

Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

   

Capitolul 1

Autogestiunea economico-financiară şi valutară în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internationala    

Articolul 1

Întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale care au sarcini de comerţ exterior sînt obligate să asigure creşterea permanenta şi diversificarea producţiei pentru export, realizarea de produse competitive, la un înalt nivel tehnic, prin valorificarea superioară a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, adaptarea operativă a producţiei la cerinţele pieţei externe, folosirea judicioasă a importurilor, promovarea de schimburi reciproc avantajoase şi a unor forme noi, eficiente, de comerţ exterior şi cooperarea internationala.

   

Articolul 2

Întreaga activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internationala se organizează şi se desfăşoară potrivit principiilor autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare şi valutare.

Pe baza acestor principii, rezultatele activităţii de comerţ exterior şi cooperare economică internationala se reflecta în rezultatele financiare de ansamblu ale centralelor, întreprinderilor producătoare de mărfuri pentru export sau beneficiare de mărfuri din import şi întreprinderilor de comerţ exterior.

   

Articolul 3

Pentru realizarea autogestiunii economico-financiare şi valutare, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, unităţile producătoare şi întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa ia măsurile necesare ca producţia pentru export, comercializarea mărfurilor pe pieţele externe şi acţiunile de cooperare economică internationala să asigure acoperirea cheltuielilor în valută pe seama încasărilor valutare din activitatea proprie, restituirea la termen a creditelor în valută primite şi un aport valutar corespunzător, în vederea sporirii rezervelor în valută ale statului şi creării de resurse valutare suplimentare pentru importuri, precum şi constituirea fondurilor destinate cointeresarii materiale a personalului muncitor care participa activ la realizarea exportului.

   

Articolul 4

Consiliul de Miniştri răspunde, potrivit legii, de elaborarea, în cadrul planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, a proiectului planului de comerţ exterior şi cooperare economică internationala şi exercită controlul şi îndrumarea generală asupra activităţii de export, import şi de cooperare economică internationala.

Ministerele, celelalte organe centrale sau locale şi centralele industriale, cu participarea întreprinderilor de comerţ exterior, defalca prevederile planului de comerţ exterior şi cooperare economică internationala pe întreprinderi producătoare sau prestatoare de servicii subordonate.

Totodată, organele şi unităţile economice prevăzute la alineatul precedent au obligaţia sa stabilească sarcini de producţie distincte pentru unităţile subfurnizoare de materiale, piese şi subansamble, care participa la fabricarea produsului finit destinat exportului.

În scopul realizării în exclusivitate a fondului de marfa destinat exportului, la termenele şi în condiţiile de calitate stabilite prin contracte, ministerele, celelalte organe centrale şi centralele industriale au obligaţia de a specializa pentru producţia de export fabrici, secţii sau linii de fabricaţie, inclusiv în cadrul unităţilor subfurnizoare, de a asigura baza tehnico-materială şi forta de muncă necesare.

   

Articolul 5

La realizarea exportului, unităţile subfurnizoare cuprinse în plan au obligaţiile şi drepturile prevăzute de lege pentru centralele sau, după caz, întreprinderile care fabrica produsul finit, exclusiv raportarea livrărilor respective la export.

Prevederile alineatului precedent se aplică şi institutelor de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, care participa la realizarea de exporturi sau executarea de lucrări, precum şi unităţilor producătoare sau prestatoare de servicii în legătură cu livrările de mărfuri sau prestările de servicii cu plata în valută către societăţile mixte de producţie şi comercializare din Republica Socialistă România sau către persoane juridice şi fizice străine.

   

Articolul 6

Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile care produc pentru export sau beneficiază de importuri întocmesc, anual, balanţa comercială şi planul de încasări şi plati valutare ale activităţii proprii de comerţ exterior şi de cooperare economică internationala.

Balanţa comercială a activităţii proprii de comerţ exterior şi cooperare economică internationala se aproba odată cu sarcinile de plan şi cuprinde:

a) exportul, inclusiv în cadrul acţiunilor de cooperare economică internationala; ...  b) importul, inclusiv în cadrul acţiunilor de cooperare economică internationala; ...  c) soldul balanţei comerciale. ... 

Planul de încasări şi plati valutare este partea integrantă a bugetului propriu de venituri şi cheltuieli şi cuprinde:

a) încasări din export, acţiuni de cooperare economică internationala, credite, dobinzi şi din alte activităţi; ...  b) plati pentru importuri, realizarea de acţiuni de cooperare economică internationala, restituiri de credite, dobinzi şi pentru alte activităţi; ...  c) soldul planului valutar. ... 

Excedentul valutar planificat se vărsa ca aport minim la fondul valutar centralizat al statului, organele şi unităţile cu sarcini de comerţ exterior avînd obligaţia de a lua măsuri pentru sporirea acestui excedent, în vederea creşterii rezervelor valutare ale statului.

   

Articolul 7

Importurile planificate se efectuează numai în măsura în care se realizează trimestrial încasările şi vărsămintele stabilite prin plan sau exista contracte de export care să asigure resursele valutare necesare. În situaţia că nu sînt asigurate aceste resurse, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile au obligaţia sa redimensioneze în mod corespunzător volumul importurilor, în cadrul echilibrului valutar planificat.

Pentru unităţile la care importul se face în vederea realizării unor produse de export de către alte unităţi, prevederile alineatului precedent se aplică în cadrul echilibrului valutar al acestor din urma unităţi.

   

Articolul 8

În conformitate cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, întreprinderile de comerţ exterior au obligaţia de a asigura vînzarea mărfurilor româneşti pe pieţele externe, aprovizionarea economiei naţionale cu mărfurile necesare din import şi realizarea acţiunilor de cooperare economică internationala, în condiţii de eficienta economică sporită.

Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale titulare de plan, defalca pe întreprinderi de comerţ exterior planul de export, import şi cooperare economică internationala şi asigura luarea măsurilor necesare pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor stabilite.

   

Articolul 9

Întreprinderile de comerţ exterior au sarcina de a efectua, în condiţiile prevederilor legale în vigoare, şi alte operaţiuni comerciale pe pieţele externe decît cele corespunzătoare art. 8, în vederea realizării de aport valutar şi de beneficii.

Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale repartizează întreprinderilor de comerţ exterior sarcini de aport valutar din alte operaţiuni comerciale, pe baza prevederilor din balanţa de plati externe.

   

Articolul 10

Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa desfăşoare o activitate rentabila, să-şi acopere cheltuielile prin venituri proprii şi să obţină beneficiul planificat din operaţiunile de export-import şi acţiunile de cooperare economică internationala, din care să-şi asigure resursele necesare dezvoltării propriei activităţi, constituirea celorlalte fonduri prevăzute de lege şi să contribuie la dezvoltarea generală a societăţii.

Întreprinderile de comerţ exterior răspund de contractarea şi derularea la extern a întregului fond de marfa planificat la export.

Planul de export al întreprinderii de comerţ exterior se considera îndeplinit în condiţiile realizării fondurilor valutare din exportul mărfurilor primite spre derulare de la unităţile producătoare din ţara, precum şi a aportului valutar total, constituit din aportul valutar aferent fondului de marfa planificat la export, calculat potrivit normelor legale, şi aportul valutar din operaţiuni comerciale pe pieţele externe, stabilit potrivit art. 9 din prezenta lege.

   

Articolul 11

Volumul total de activitate al întreprinderii de comerţ exterior se compune din:

a) operaţiunile comerciale necesare pentru realizarea planului de export şi import; ...  b) activitatea de cooperare în producţie şi alte forme de cooperare economică internationala; ...  c) operaţiunile comerciale necesare pentru realizarea sarcinii de aport valutar; ...  d) activitatea desfăşurată pentru realizarea în Republica Socialistă România de obiective economice pe bază de credite acordate de Banca Internationala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare; ...  e) vînzările şi cumpărările cu plata în valută efectuate în relaţiile cu societăţile mixte de producţie şi comercializare din Republica Socialistă România; ...  f) alte operaţiuni de vînzare, cumpărare sau prestări de servicii cu plata în valută, efectuate potrivit legii în relaţiile cu persoane juridice sau fizice străine. ...     

Articolul 12

Pe baza volumului total de activitate întreprinderile de comerţ exterior elaborează, sub îndrumarea ministerelor şi celorlalte organe centrale în subordinea cărora îşi desfăşoară activitatea, bugete de venituri şi cheltuieli, exprimate în lei, care se supun avizării Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale şi Ministerului Finanţelor.

Bugetul cuprinde totalitatea veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii, atît în lei, cît şi cele în valută transformate în lei, prevăzute în planul de încasări, plati şi beneficii valutare, care face parte integrantă din buget.

La capitolul "venituri" bugetul întreprinderii de comerţ exterior cuprinde toate încasările din export, decontarea către beneficiarii interni a mărfurilor importate, activitatea de cooperare economică internationala şi de prestaţii de servicii internaţionale, operaţiunile comerciale cu aport valutar, comisioane, credite şi dobinzi, precum şi din celelalte activităţi desfăşurate.

La capitolul "cheltuieli" bugetul întreprinderii de comerţ exterior cuprinde toate plăţile pentru importuri, decontarea către unităţile producătoare a mărfurilor exportate, realizarea acţiunilor de cooperare economică internationala şi prestaţiilor de servicii internaţionale, efectuarea operaţiunilor comerciale cu aport valutar, restituirea de credite şi plata dobinzilor, retribuirea personalului muncitor, efectuarea deplasarilor în străinătate, precum şi celelalte cheltuieli pentru realizarea întregii activităţi.

Bugetul de venituri şi cheltuieli al întreprinderii de comerţ exterior cuprinde, de asemenea, soldul dintre veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetele reţelei externe de comercializare şi de asistenţa tehnica şi service, aprobate de organul colectiv de conducere al întreprinderii.

   

Articolul 13

Planul de încasări, plati şi beneficii valutare al întreprinderii de comerţ exterior cuprinde:

a) încasările şi plăţile în valută rezultate din planul de comerţ exterior şi cooperare economică internationala; ...  b) încasările şi plăţile în valută rezultate din operaţiunile comerciale pe pieţele externe efectuate pentru obţinerea de aport valutar. ... 

La "încasări" planul include toate categoriile de încasări valutare ale întreprinderii din export, valorificarea superioară a unor produse pe pieţele externe, executarea de lucrări, acordarea de asistenţa tehnica, activitatea de service, operaţiuni comerciale cu aport valutar, comisioane, dobinzi, precum şi din alte activităţi care generează încasări în valută.

La "plati" planul include toate categoriile de plati valutare ale întreprinderii pentru importuri, cumpărarea de mărfuri în vederea efectuării de operaţiuni comerciale cu aport valutar, transporturi pe parcurs extern, participarea la tîrguri şi expoziţii internaţionale, reclama comercială, comisioane, dobinzi, deplasări în străinătate, precum şi pentru alte activităţi care generează plati în valută.

   

Articolul 14

Consiliul de Miniştri organizează şi controlează realizarea de către ministere, celelalte organe centrale şi locale a sarcinilor din domeniul comerţului exterior şi cooperării economice internaţionale, urmăreşte îmbunătăţirea continua a calităţii produselor destinate exportului, precum şi ridicarea competitivitatii acestor produse pe pieţele externe, ia măsuri pentru asigurarea echilibrului valutar stabilit prin plan şi creşterea rezervelor valutare ale statului.

Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, Ministerul Finanţelor, ministerele şi celelalte organe centrale au obligaţia sa exercite controlul şi îndrumarea activităţii economico-financiare a întreprinderilor de comerţ exterior şi unităţilor producătoare de mărfuri pentru export, sa ia măsuri pentru buna gospodărire a mijloacelor materiale şi financiare şi creşterea eficientei economice a întregii activităţi de comerţ exterior şi cooperare economică internationala.

   

Articolul 15

Aprecierea activităţii întreprinderilor de comerţ exterior se face pe bază de bilanţ, care include şi rezultatele financiare ale reţelei externe de comercializare şi de asistenţa tehnica şi service.

   

Articolul 16

Întreprinderea de comerţ exterior care nu realizează veniturile prevăzute în buget poate folosi, în condiţiile legii, pe o perioadă de trei luni, credite cu dobinda normală pentru asigurarea desfăşurării în continuare a activităţii.

Organul colectiv de conducere al întreprinderii de comerţ exterior este obligat sa adopte şi sa pună în aplicare un program special de măsuri, în vederea realizării veniturilor prevăzute în buget. Ministerul în subordinea căruia se afla întreprinderea şi Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale sînt obligate sa analizeze lunar activitatea acesteia, luînd măsuri pentru a-şi realiza sarcinile potrivit prevederilor prezentei legi.

În cazul în care la încheierea perioadei de creditare întreprinderea nu îşi realizează volumul de activitate stabilit potrivit prezentei legi, organul de conducere colectivă este obligat sa redimensioneze cheltuielile şi numărul de personal în limita veniturilor obţinute.

Creditarea cu dobinda normală poate fi prelungită cu cel mult trei luni, cu aprobarea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale şi Ministerului Finanţelor, numai dacă se stabileşte, împreună cu ministerul în subordinea căruia se afla întreprinderea, ca aceasta are perspectiva să-şi realizeze volumul de activitate în perioada respectiva.

   

Articolul 17

În cazul în care activitatea unei întreprinderi de comerţ exterior nu se desfăşoară în mod corespunzător, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale deleagă dintre cadrele sale de specialişti un împuternicit pe lîngă conducerea întreprinderii, care asigura aplicarea măsurilor necesare realizării sarcinilor ce revin acesteia potrivit prevederilor prezentei legi.

În situaţii deosebite, cînd activitatea întreprinderii continua să fie nesatisfacatoare, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale propune instituirea regimului special de supraveghere, potrivit legii.

   

Capitolul 2

Raporturile contractuale dintre întreprinderile de comerţ exterior şi unităţile producătoare de mărfuri pentru export sau beneficiare de mărfuri din import    

Articolul 18

Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa prospecteze sistematic pieţele externe, sa informeze unităţile producătoare asupra cerinţelor acestor pieţe, tendinţelor conjuncturale şi preţurilor internaţionale, sa încheie din timp contractele cu partenerii externi, în conformitate cu planul de comerţ exterior şi cooperare economică internationala.

Importurile de maşini şi utilaje se contractează în contrapartida cu exporturi româneşti, în principal din industria constructoare de maşini, pe bază de contracte paralele sau în cadrul unor acţiuni de cooperare în producţie, care să asigure, concomitent cu importul, realizarea exportului.

Încheierea principalelor contracte de export şi import, îndeosebi a celor privind exportul şi importul de maşini şi utilaje complexe şi acţiuni de cooperare economică internationala, se face cu participarea şi a reprezentanţilor unităţilor producătoare, precum şi, după caz, ai institutelor de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare.

   

Articolul 19

Exporturile de instalaţii complexe, efectuarea de lucrări de construcţii-montaj şi executarea altor obiective economice în străinătate se realizează prin furnizorul general sau, după caz, antreprenorul general, stabilit potrivit legii.

Furnizorul general, respectiv antreprenorul general, are, în principal, următoarele obligaţii:

a) să ofere la export instalaţii complexe şi alte obiective care valorifica superior conceptia proprie, instalaţiile, utilajele şi alte produse executate în ţara; ...  b) să asigure din timp, prin institutele de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică, de proiectare şi alte unităţi de specialitate, proiectele şi celelalte documentaţii necesare participării la licitaţii internaţionale, precum şi îmbunătăţirea permanenta a acestora în raport cu cerinţele partenerilor externi; ...  c) să asigure încheierea contractelor de cooperare cu subfurnizorii, proiectantii şi, după caz, cu antreprenorul general, în stricta corelare cu contractul extern, precum şi executarea la termen şi în condiţii de calitate a tuturor obligaţiilor ce revin acestora; ...  d) să asigure punerea în funcţiune a instalaţiilor contractate şi predarea la termen a obiectivelor realizate, efectuarea probelor pentru demonstrarea parametrilor proiectati, executarea eventualelor remedieri şi îndeplinirea altor obligaţii ce îi revin în perioada de garanţie, conform contractului extern, precum şi asistenţa tehnica şi pregătirea personalului partenerului străin în condiţiile convenite cu acesta. ... 

Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale şi Departamentul cooperării economice internaţionale din cadrul acestui minister coordonează şi controlează întreaga activitate de efectuare a exporturilor complexe şi răspund, potrivit legii, de realizarea exportului de instalaţii sau obiective economice complexe şi executarea de lucrări de construcţii şi montaj în străinătate, în conformitate cu prevederile de plan şi cu respectarea contractelor încheiate.

   

Articolul 20

Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa încheie contractele externe la preţuri competitive, practicate pe piaţa internationala, care să asigure valorificarea superioară a produselor de export şi o eficienta corespunzătoare a importurilor.

   

Articolul 21

Întreprinderile de comerţ exterior pot acţiona pe pieţele externe în calitate de comisionare ale întreprinderilor producătoare de mărfuri pentru export sau beneficiare de mărfuri din import, precum şi pe cont propriu, potrivit reglementărilor în vigoare.

   

Articolul 22

Pe baza prevederilor planului de comerţ exterior şi respectiv a contractelor externe, întreprinderile de comerţ exterior încheie cu centralele şi întreprinderile producătoare de mărfuri pentru export sau beneficiare de mărfuri din import contracte economice de comision, de vînzare-cumpărare, de executări de lucrări sau de prestări servicii.

Prevederile contractelor interne constituie obligaţii ferme atît pentru întreprinderile de comerţ exterior, de a asigura condiţiile externe pentru realizarea exportului şi importului, cît şi pentru unităţile producătoare, de a asigura fondul de marfa la nivelul contractat.

Nerespectarea obligaţiilor asumate prin contractele interne atrage răspunderea contractuală a părţilor, precum şi răspunderea disciplinară, penală, civilă sau materială, după caz, a persoanelor vinovate, potrivit legii.

   

Articolul 23

Unităţile contractante sînt obligate sa coreleze contractele interne cu prevederile contractelor externe privind obiectul exportului, importului sau acţiunii de cooperare economică internationala, termenul de livrare, preţul, modalitatea de plată, ambalajul, recepţia, garanţiile, condiţiile de transport şi expediţie, modalitatea de rezolvare a reclamatiilor, penalităţile şi despăgubirile pentru nelivrarea mărfurilor, livrarea cu întîrziere sau cu defectiuni de calitate, precum şi alte prestaţii necesare executării obligaţiilor asumate.

   

Articolul 24

Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa exercite controlul permanent în unităţile producătoare asupra punerii în producţie, executării în termen şi de buna calitate a mărfurilor de export şi sa ia, împreună cu unităţile producătoare, măsuri pentru realizarea contractelor de export.

   

Articolul 25

Unităţile producătoare răspund de realizarea mărfurilor destinate exportului la termenele şi în condiţiile de calitate prevăzute în contractele externe.

   

Articolul 26

Indiferent dacă acţionează pe pieţele externe în calitate de comisionar sau pe cont propriu, întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa preia de la unităţile producătoare, la termenele contractuale, mărfurile pentru care exista contracte externe.

   

Articolul 27

Întreprinderile de comerţ exterior pot cumpara şi prelua de la unităţile producătoare, la preţurile pieţei internaţionale din momentul cumpărării şi cu plata imediata, unele mărfuri de conjunctura, sezoniere sau care fac obiectul tranzacţiilor la burse, precum şi unele bunuri de consum şi alte mărfuri, pentru care nu au fost încheiate contracte externe, dar exista certitudinea exportului, în vederea vinzarii la extern pe cont propriu şi efectuării de operaţiuni comerciale cu aport valutar. Lista acestor produse se stabileşte de Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, împreună cu ministerele economice respective.

   

Articolul 28

Preluarea mărfurilor destinate exportului sau provenind din import se face pe bază de recepţie finala, efectuată de întreprinderile de comerţ exterior prin reprezentanţi proprii sau, pe baza contractuală, prin unităţi specializate.

Controlul calităţii mărfurilor la recepţia finala se efectuează împreună cu organele de control ale Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor, iar pentru anumite produse, în special maşini şi utilaje cu un grad ridicat de complexitate, cu participarea şi a instituţiilor sau unităţilor specializate în controlul, respectiv în exploatarea acestora.

Ministerele economice, celelalte organe centrale şi locale, care au în subordine astfel de instituţii sau unităţi sînt obligate să asigure, la solicitarea întreprinderilor de comerţ exterior, executarea pe baza contractuală a operaţiilor de control.

La recepţia finala nu vor fi admise la export, respectiv la import, mărfurile care nu sînt corespunzătoare cu prevederile contractuale. Respingerea mărfurilor de export sau import la recepţia finala atrage răspunderea unităţilor producătoare, respectiv a furnizorilor externi, potrivit clauzelor contractuale.

   

Articolul 29

Întreprinderile de comerţ exterior împreună cu unităţile producătoare sînt obligate sa ia măsuri pentru derularea ritmica a mărfurilor de export. De asemenea, întreprinderile de comerţ exterior răspund de încasarea valutei la termenele stabilite în contractele externe.

   

Articolul 30

Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, celelalte organe centrale cu sarcini în domeniul transporturilor sînt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea mijloacelor de transport feroviare, auto, navale şi aeriene necesare realizării exportului şi importului, perfecţionarea proceselor tehnologice de transport şi manipulare, prin extinderea containerizarii, transcontainerizarii, paletizarii, pachetizarii şi mecanizarii operaţiilor de încărcare-descărcare, reducerea continua a timpului de imobilizare a mijloacelor de transport.

Unităţile de transport răspund de integritatea şi conservarea produselor pe întregul parcurs, precum şi de realizarea transporturilor de mărfuri în conformitate cu contractele încheiate cu partenerii externi. Ministerele, celelalte organe centrale, unităţile cu sarcini de comerţ exterior sînt obligate sa ia măsuri pentru aducerea ritmica a mărfurilor şi a navelor în porturi, în condiţiile stabilite prin contractele externe, şi împreună cu unităţile portuare, răspund de reducerea continua a timpului de stationare a navelor, creşterea productivitatii muncii în activitatea portuara, asigurarea derulării mărfurilor prin porturi în condiţii de operativitate şi ritmicitate, cu respectarea întocmai a programelor stabilite potrivit legii.

   

Articolul 31

Raportarea realizării exportului şi importului, inclusiv în cadrul acţiunilor de cooperare economică internationala, se face atît la întreprinderile de comerţ exterior, cît şi la unităţile producătoare, pe baza declaraţiei vamale sau a altor documente stabilite potrivit legii.

La produsele şi grupele de produse exprimate în plan valoric şi în unităţi naturale, planul de export se considera îndeplinit dacă a fost realizată sarcina valorică, cu respectarea normelor de consum de materii prime.

Valoarea producţiei nete aferente exportului respectiv se calculează pornind de la cantităţile exportate şi preţurile efective obţinute, transformate în lei la cursul de revenire stabilit pe mărfuri sau grupe de mărfuri. Valoarea producţiei astfel determinata este utilizata pentru eliberarea fondului de retribuire.

   

Articolul 32

La export, unităţile producătoare răspund pentru deficientele de calitate la mărfurile livrate partenerilor externi, constatate conform prevederilor contractuale. În cazul unor reclamaţii privind mărfurile exportate, unităţile producătoare şi întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa acţioneze cu promptitudine pentru soluţionarea acestora, potrivit contractului extern.

La import, întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa prevadă în contractele externe clauze precise şi ferme cu privire la calitatea mărfurilor, garantarea bunei funcţionari, atingerea parametrilor tehnico-economici şi răspunderea partenerilor externi. În cazul apariţiei unor deficiente la mărfurile importate, întreprinderile de comerţ exterior şi unităţile beneficiare sînt obligate sa determine furnizorii externi să asigure, în condiţiile prevăzute în contracte, remedierea sau înlocuirea cu promptitudine a produselor necorespunzătoare, precum şi plata de despăgubiri sau alta modalitate de recuperare a daunelor respective.

   

Capitolul 3

Relaţiile financiare dintre întreprinderile de comerţ exterior şi unităţile producătoare de mărfuri pentru export sau beneficiare de mărfuri din import    

Articolul 33

Începînd cu 1 ianuarie 1981 se introduce cursul comercial unic în activitatea de comerţ exterior.

Cursul comercial unic reflecta media cursurilor de revenire la export şi import, pe produse şi grupe de produse şi se stabileşte anual, împreună cu acestea, prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială. În vederea sporirii eficientei activităţii de comerţ exterior şi intaririi continue a monedei naţionale, la stabilirea cursului comercial unic şi a cursului de revenire pe produse şi grupe de produse se porneşte de la necesitatea valorificării superioare a produselor de export pe pieţele externe, prin îmbunătăţirea activităţii de comercializare şi reducerea costurilor interne de producţie, a realizării importurilor în condiţii cît mai avantajoase, urmărindu-se reducerea cursurilor de revenire la export şi realizarea unor cursuri corespunzătoare la import.

De la data introducerii cursului comercial unic, planul de comerţ exterior şi cooperare economică internationala, planul de turism internaţional şi de prestaţii internaţionale, planul de încasări şi plati valutare, planul de operaţiuni necomerciale, balanţa de plati externe, operaţiunile în valută ale băncilor şi alte operaţiuni în valută, precum şi raportarea realizării acestora vor fi exprimate în lei, la cursul comercial unic.

   

Articolul 34

Valuta realizată din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internationala sau, după caz, necesară pentru desfăşurarea acestei activităţi se cedează, respectiv se primeşte de la Banca Română de Comerţ Exterior şi este decontată întreprinderilor de comerţ exterior la cursul de revenire stabilit anual pe mărfuri sau grupe de mărfuri.

În vederea urmăririi modului de asigurare a echilibrului valutar şi evidenţierii activităţii întreprinderilor de comerţ exterior, acestea au la Banca Română de Comerţ Exterior, pe lîngă conturi în lei, conturi de evidenta în valută.

Pentru operaţiunile comerciale pe pieţele externe realizate în scopul obţinerii de aport valutar, ca şi pentru alte operaţiuni efectuate potrivit legii, întreprinderile de comerţ exterior pot deschide la Banca Română de Comerţ Exterior conturi în valută. Pentru disponibilităţile ce li se cuvin conform legii, aflate în aceste conturi, întreprinderile de comerţ exterior primesc dobinzi în valută.

   

Articolul 35

Preţurile externe de export şi de import se reflecta în rezultatele economico-financiare ale unităţilor producătoare de mărfuri pentru export sau beneficiare de mărfuri din import.

   

Articolul 36

La export întreprinderile de comerţ exterior decontează unităţilor producătoare contravaloarea mărfurilor exportate, la preţul extern transformat în lei la cursul de revenire stabilit pe mărfuri sau grupe de mărfuri, din care deduc cota de comision sau rabat comercial, stabilită conform normelor legale.

Decontarea mărfurilor exportate către unităţile producătoare se face pe măsura încasării valutei de la extern, la termenele prevăzute în contractele externe. Pînă la încasarea contravalorii în lei a mărfurilor exportate, întreprinderile producătoare pot folosi credite în lei, cu dobinda normală.

La exportul pe credit pe o perioadă mai mare de un an, întreprinderile de comerţ exterior decontează unităţilor producătoare contravaloarea mărfurilor exportate la livrare. Pînă la încasarea valutei de la extern întreprinderile de comerţ exterior folosesc credite în lei acordate de Banca Română de Comerţ Exterior, în condiţiile prevăzute de normele în vigoare.

La exportul de maşini, utilaje, instalaţii complexe, precum şi la executarea de lucrări de construcţii-montaj şi alte lucrări în străinătate, cota aferentă garanţiei pentru buna funcţionare, pentru obţinerea parametrilor tehnici şi de capacitate este decontată unităţilor producătoare sau executante la expirarea perioadei de garanţie sau atingerea parametrilor.

Ministerele, celelalte organe centrale, centralele, întreprinderile producătoare şi întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa ia măsuri pentru reducerea costurilor şi modernizarea permanenta a producţiei, pentru creşterea gradului de valorificare a produselor pe pieţele externe, în scopul sporirii eficientei economice.

   

Articolul 37

La import, întreprinderile de comerţ exterior decontează unităţilor beneficiare contravaloarea mărfurilor importate la livrare, după cum urmează:

a) produsele la care se prevăd prin plan cursuri de revenire se livreaza la preţuri formate prin transformarea în lei a preţurilor externe la cursul de revenire pe mărfuri sau grupe de mărfuri, la care se adauga taxele vamale şi cota de comision stabilită conform normelor legale; ...  b) produsele la care nu se prevăd prin plan cursuri de revenire se livreaza la preţuri formate prin transformarea în lei a preţurilor externe la cursul comercial unic, la care se adauga taxele vamale şi cota de comision stabilită conform normelor legale. ...     

Articolul 38

În cazul apariţiei unor fenomene conjuncturale deosebite pe pieţele externe, care conduc la importante influente negative sau pozitive faţă de cursurile de revenire planificate, nedeterminate de activitatea unităţilor producătoare sau de comerţ exterior, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale şi Ministerul Finanţelor, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale cu sarcini de comerţ exterior, prezintă spre aprobare propuneri de modificare a cursurilor de revenire respective sau cu privire la oportunitatea continuării efectuării exporturilor, respectiv importurilor, care rezultă ca sînt neeficiente.

În bugetul de stat se prevede anual un fond de regularizare a influentelor conjuncturale, care se formează din prelevarile rezultate din influentele favorabile ale preţurilor, din taxele vamale la import şi din alte surse.

   

Articolul 39

Întreprinderile de comerţ exterior au dreptul sa folosească credite în lei şi în valută, acordate de Banca Română de Comerţ Exterior şi celelalte bănci autorizate, în vederea cumpărării unor mărfuri de export de la unităţile producătoare, realizării cheltuielilor de depozitare şi consignaţie în străinătate, efectuării de operaţiuni comerciale cu aport valutar, precum şi pentru alte activităţi.

Creditele în lei se acordă întreprinderilor de comerţ exterior pe termen scurt, conform reglementărilor în vigoare, în cadrul volumului de credite stabilit anual potrivit legii. Creditele în valută se acordă întreprinderilor de comerţ exterior în condiţiile pieţei internaţionale.

   

Articolul 40

Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale şi Ministerul Finanţelor, împreună cu Banca Naţionala şi băncile specializate, elaborează norme metodologice cu privire la decontarea şi creditarea la intern a operaţiunilor de comerţ exterior şi cooperare economică internationala.

   

Capitolul 4

Stimularea activităţii de export a unităţilor producătoare şi a întreprinderilor de comerţ exterior    

Articolul 41

Unităţile producătoare au dreptul sa folosească, pentru necesitaţi proprii, o parte din volumul încasărilor valutare obţinute peste prevederile din planul lor valutar, pe seama sporirii producţiei şi a exportului, inclusiv în cadrul acţiunilor de cooperare economică internationala, în condiţiile realizării cursurilor de revenire planificate.

Pentru unităţile de stat partea din încasările valutare suplimentare care poate fi folosită de acestea este de 80 la suta şi se repartizează astfel:

a) cel puţin 50 la suta pentru întreprinderea producătoare; ...  b) pînă la 10 la suta la dispoziţia centralei care are în subordine unitatea producătoare; ...  c) 20 la suta la dispoziţia ministerului, organului central sau local respectiv. ... 

În cazul unităţilor cooperatiste partea ce se acordă acestora din încasările valutare suplimentare este de 50 la suta, cu următoarea destinaţie:

a) cel puţin 30 la suta pentru unitatea producătoare; ...  b) cel mult 20 la suta la dispoziţia organului central coordonator. ...     

Articolul 42

În cazul în care produsul exportat peste prevederile de plan este realizat prin colaborare de mai multe unităţi, din cota de valuta ce revine unităţii care a executat produsul finit o parte se repartizează unităţilor colaboratoare, în funcţie de contribuţia avută la executarea produsului.

   

Articolul 43

Sumele în valută la care au dreptul unităţile şi organele menţionate la art. 41 şi 42 vor fi prevăzute în balanţa de plati externe şi vor putea fi utilizate pentru importuri destinate dezvoltării producţiei de export şi introducerii de tehnologii noi sau pentru achiziţionarea de materiale, subansamble şi piese necesare, cu justificările şi aprobările prevăzute de lege.

   

Articolul 44

Valuta cuvenită din depăşirea planului de export se păstrează în conturi valutare distincte la bănci, cu plata dobinzilor în valută legale. Pentru contravaloarea valutei păstrate în aceste conturi băncile pot acora credite în lei, în limita sumei aferente la cursul de revenire mediu realizat la export de unitatea respectiva, cu plata dobinzilor curente.

   

Articolul 45

Fondurile valutare din depăşirea planului de export, neutilizate în anul în care au fost realizate, pot fi folosite în anul următor.

După această perioadă, fondurile valutare neutilizate se vărsa la fondul valutar centralizat al statului, iar unităţile deţinătoare primesc contravaloarea în lei, inclusiv a dobinzilor aferente, calculată la cursul de revenire mediu realizat la export de unitatea respectiva.

   

Articolul 46

Personalul muncitor din unităţile producătoare de mărfuri pentru export beneficiază de stimulente constituite din majorarea fondului de participare la beneficii, premii pentru rezultate deosebite, fonduri din valuta realizată peste plan în vederea organizării de excursii colective în străinătate şi de alte drepturi, prevăzute de lege.

Pentru exportul realizat peste prevederile de plan, cota cuvenită pentru majorarea fondurilor de participare la beneficii a personalului muncitor din unităţile de stat, stabilită prin Decretul Consiliului de Stat nr. 145/1979 privind stimularea prin beneficiu a producţiei pentru export, se majorează de la 10 la 20 la suta.

   

Articolul 47

Personalul muncitor al întreprinderilor de comerţ exterior beneficiază pentru rezultatele obţinute în activitatea de export, de premii ce se acordă în cursul anului pentru realizari deosebite, precum şi de premii pentru încheierea de operaţiuni de export-import şi prestări de servicii care prezintă o eficienta valutar-financiară ridicată pentru economia naţionala şi alte drepturi prevăzute de lege.

Pentru exportul realizat peste prevederile de plan, personalul întreprinderilor de comerţ exterior beneficiază de premii suplimentare ce se acordă în cadrul unei cote stabilită anual în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, din beneficiile peste plan realizate ca urmare a depăşirii sarcinii de export.

   

Capitolul 5

Măsuri privind obiectul de activitate şi organizarea întreprinderilor de comerţ exterior    

Articolul 48

Toate întreprinderile de comerţ exterior pot efectua, în afară obiectului de activitate aprobat, exporturi de produse ale construcţiei de maşini, în cadrul operaţiunilor de contrapartida pentru importuri, precum şi exporturi de orice fel de mărfuri româneşti, dacă se realizează indicatorii de eficienta planificati.

Întreprinderile de comerţ exterior pot efectua, de asemenea, potrivit art. 9, operaţiuni comerciale pe pieţele externe cu orice fel de mărfuri şi valori străine.

Exporturile şi operaţiunile prevăzute la alineatele precedente sînt coordonate de Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale.

   

Articolul 49

La operaţiunile comerciale privind importul unor mărfuri şi disponibilizarea la export de mărfuri româneşti similare, calculul eficientei economice şi al aportului valutar se face în valută, iar la decontările interne se aplică acelaşi preţ în lei, atît pentru marfa importata cît şi pentru cea exportata.

   

Articolul 50

Dimensionarea întreprinderilor de comerţ exterior şi numărul posturilor TESA se stabilesc în funcţie de natura operaţiunilor efectuate şi produselor comercializate, prin aplicarea normativelor de structura şi personal în vigoare la volumul total de activitate, desfăşurat pe grupe de mărfuri, prestaţii şi lucrări şi se aproba potrivit legii.

   

Articolul 51

În funcţie de volumul total de activitate, nomenclatorul de produse şi specificul conjunctural sau sezonier al mărfurilor, structura organizatorică a întreprinderilor de comerţ exterior cuprinde:

a) compartimente pentru tratative şi contractari externe, care răspund de asigurarea portofoliului de comenzi externe pentru planul de export, import şi cooperare economică internationala, precum şi de realizarea sarcinii de aport valutar din operaţiuni comerciale pe pieţele externe.  ... 

Personalul încadrat în aceste compartimente este organizat pe grupe de mărfuri şi zone geografice, în funcţie de specificul produselor şi al pieţelor externe;

b) compartimente pentru urmărirea realizării contractelor la intern, care răspund de încheierea şi executarea contractelor interne cu unităţile producătoare de mărfuri pentru export sau destinate acţiunilor de cooperare economică internationala, inclusiv de asigurarea fondului de marfa contractat, precum şi de încheierea şi executarea contractelor interne cu unităţile beneficiare de mărfuri din import. Personalul încadrat în aceste compartimente este organizat astfel încît sa cuprindă unităţile producătoare pentru export sau beneficiare de mărfuri din import; ...  c) compartimente pentru urmărirea realizării contractelor în exterior, care răspund de îndeplinirea obligaţiilor contractuale în relaţiile cu partenerii externi, soluţionarea reclamatiilor la export şi import, asigurarea service-ului, organizarea şi funcţionarea reţelei de comercializare în străinătate. Personalul încadrat în aceste compartimente este organizat pe zone geografice; ...  d) alte compartimente specifice activităţii de comerţ exterior, precum şi compartimentele comune pe economie stabilite potrivit legii. ... 

Întreprinderile de comerţ exterior care, datorită specificului activităţii lor, nu pot organiza compartimente distincte prevăzute la literele a, b şi c, constituie colective de lucru pentru tratative şi contractari externe, urmărirea realizării contractelor la intern şi urmărirea realizării contractelor în exterior în cadrul compartimentelor organizate pe alte criterii.

   

Articolul 52

Pentru a se asigura adaptarea corespunzătoare a organizării, întreprinderile de comerţ exterior pot constitui, în cadrul structurii generale, compartimente de muncă cu un număr mai redus de personal decît cel prevăzut în normativele în vigoare, cu respectarea numărului total de personal, precum şi a raportului aprobat potrivit legii, între numărul personalului de conducere şi cel al personalului de execuţie.

Numărul, nivelul, dimensionarea şi subordonarea compartimentelor se stabilesc în funcţie de specificul activităţii fiecărei întreprinderi de comerţ exterior şi se aproba de Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale.

   

Articolul 53

Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, ministerele şi celelalte organe centrale cu sarcini de comerţ exterior, precum şi organele de conducere colectivă ale întreprinderilor de comerţ exterior sînt obligate să asigure stabilitatea personalului muncitor în cadrul compartimentelor, pentru a se realiza continuitatea în activitatea pe pieţele externe şi specializarea pe genuri de operaţiuni şi produse.

   

Articolul 54

Pentru dezvoltarea activităţii comerciale pe pieţele externe, se pot înfiinţa, în condiţiile legii, cu aprobarea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale şi cu avizul ministerelor şi celorlalte organe centrale în subordinea cărora urmează să-şi desfăşoare activitatea, unităţi cu autogesiune economico-financiară şi valutară şi cu independenta în realizarea obiectului de activitate sau filiale ale întreprinderilor de comerţ exterior, organizate pe aceleaşi principii, specializate în efectuarea de operaţiuni comerciale pentru realizarea de aport valutar şi beneficii în valută.

   

Articolul 55

Sub îndrumarea ministerelor şi celorlalte organe centrale în subordinea cărora îşi desfăşoară activitatea şi cu aprobarea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, întreprinderile de comerţ exterior îşi organizează, în condiţiile legii, reţeaua de comercializare externa, în funcţie de eficienta economică a operaţiunilor, legislaţia şi condiţiile locale şi de înţelegerile cu ţările respective.

Reţeaua de comercializare externa este alcătuită din filiale, sucursale, societăţi comerciale proprii sau mixte, birouri tehnico-comerciale, expoziţii permanente şi magazine de desfacere, depozite de mărfuri şi alte forme de comercializare.

În scopul cumpărării de materii prime şi alte produse direct de la producătorii externi, atît pentru acoperirea necesarului de import al economiei naţionale, cît şi pentru efectuarea de operaţiuni comerciale cu aport valutar, întreprinderile de comerţ exterior pot organiza în cadrul reţelei de comercializare externa centre proprii sau societăţi mixte de achizitionare, în condiţiile legii.

Pentru vînzarea de produse româneşti şi achiziţionarea de mărfuri din import, întreprinderile de comerţ exterior pot angaja agenţi comerciali, cu garanţii materiale corespunzătoare.

   

Articolul 56

Întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa organizeze, împreună cu unităţile producătoare, reţeaua externa de asistenţa tehnica şi service pentru produsele exportate, alcătuită din depozite de piese de schimb, centre de întreţinere, ateliere de reparaţii şi altele.

   

Articolul 57

Reţeaua externa de comercializare şi de asistenţa tehnica şi service îşi desfăşoară activitatea pe bază de autogestiune economico-financiară şi valutară, se organizează, de regula, pentru mai multe produse din aceiaşi categorie şi se încadrează cu personal propriu sau cu agenţi locali.

   

Articolul 58

Retribuirea personalului muncitor care îşi desfăşoară activitatea în întreprinderile de comerţ exterior şi în cadrul reţelei externe de comercializare, asistenţa tehnica şi service, inclusiv a agenţilor comerciali, se face pe bază de cote procentuale din volumul încasărilor şi beneficiilor realizate din activitatea de comerţ exterior, în raport de rezultatele efectiv obţinute.

Criteriile de acordare a retributiei, pe baza cărora se stabilesc cotele procentuale pe întreprinderi de comerţ exterior, se aproba prin decret al Consiliului de Stat, pe baza propunerilor Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Muncii.

   

Articolul 59

În cadrul cotelor procentuale pe fiecare întreprindere de comerţ exterior, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, împreună cu Ministerul Muncii, stabileşte indici de corectie specifici pe compartimente de muncă, care să ţină seama de necesitatea asigurării cu contracte externe a planului de comerţ exterior şi cooperare economică internationala, realizării fondului de marfa în conformitate cu contractele externe, derulării ritmice a exporturilor sau importurilor, precum şi obţinerii aportului şi beneficiului valutar din operaţiuni comerciale pe pieţele externe.

   

Articolul 60

Directorii, directorii adjuncţi şi asimilaţii acestora din întreprinderile de comerţ exterior, indiferent de subordonate, precum şi din compartimentele de comerţ exterior şi cooperare economică internationala din unităţile producătoare sînt numiţi, eliberaţi din funcţie, transferati sau sancţionaţi numai cu acordul prealabil al Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale.

Participarea la beneficii, acordarea de premii şi alte stimulente prevăzute de lege personalului muncitor menţionat la alineatul precedent se fac numai cu aprobarea Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale.

   

Capitolul 6

Măsuri privind activitatea unităţilor economice române participante la societăţile mixte de producţie şi comercializare din ţara sau din străinătate    

Articolul 61

Unităţile economice române participante la societăţile mixte de producţie şi comercializare din ţara sau străinătate sînt obligate sa acţioneze, împreună cu partenerii externi, pentru realizarea volumului de activitate stabilit, a încasărilor valutare şi a beneficiului prevăzut.

   

Articolul 62

Unităţile economice române participante la societăţi mixte de producţie şi comercializare din ţara sau străinătate iau măsuri, împreună cu partenerii externi, pentru ca acestea să efectueze, în afară obiectului lor de activitate, alte operaţiuni comerciale din care rezultă aport valutar, cu respectarea legislaţiei din ţara în care îşi au sediul.

   

Articolul 63

Analiza şi aprecierea de către organele române a activităţii societăţilor mixte din ţara şi străinătate, constituite cu participarea unităţilor economice române, se fac pe baza rezultatelor de bilanţ.

   

Capitolul 7

Dispoziţii finale    

Articolul 64

Întreprinderile de comerţ exterior au obligaţia de a lua măsuri pentru a asigura îmbunătăţirea continua a eficientei deplasarilor în străinătate în interes de serviciu.

Cheltuielile necesare efectuării deplasarilor în străinătate, ca şi alte cheltuieli valutare necesare desfăşurării activităţii comerciale, se prevăd în bugetele întreprinderilor de comerţ exterior şi se recuperează prin preţul extern al mărfurilor exportate sau aportul valutar realizat la operaţiunile comerciale, cu respectarea prevederilor legale.

   

Articolul 65

Prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi întreprinderilor de comerţ exterior care au în obiectul lor de activitate executarea de lucrări în străinătate şi prestarea de servicii pentru partenerii externi, precum şi compartimentelor din unităţile economice autorizate, potrivit legii, să efectueze operaţii de comerţ exterior pe piaţa externa.

   

Articolul 66

Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, administrativă, penală, materială sau civilă, după caz, potrivit legii.

   

Articolul 67

Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 1981.

Pe aceeaşi dată dispoziţiile contrare prezentei legi se abroga.

Această lege a fost adoptată de Marea Adunare Naţionala în şedinţa din 19 decembrie 1980.

PREŞEDINTELE

MARII ADUNĂRI NAŢIONALE,

NICOLAE GIOSAN

--------