CONVENŢIE INTERNATIONALA din 7 noiembrie 1952

pentru facilitarea importului de mostre comerciale şi de material publicitar, încheiată la 7 noiembrie 1952*)

EMITENT

CONSILIUL DE STAT

Guvernele semnatare ale prezentei convenţii,

convinse ca adoptarea de reguli comune privind importul mostrelor de mărfuri de orice fel, indiferent dacă sînt produse naturale sau articole manufacturate, şi al materialului publicitar va facilita extinderea comerţului internaţional,

au convenit asupra celor ce urmează:

Articolul 1

Definiţii

În scopul aplicării prezentei convenţii:

Articolul 2

Scutirea de plată drepturilor de import pentru mostrele cu valoare neglijabila

1. Fiecare parte contractantă va scuti de plată drepturilor de import mostrele de mărfuri de orice fel, importate pe teritoriul sau, cu condiţia ca acestea sa nu aibă decât o valoare neglijabila şi sa nu poate fi folosite decât la obţinerea de comenzi pentru mărfuri de felul celor reprezentate prin aceste mostre, în vederea importului lor. Pentru a stabili dacă mostrele au sau nu o valoare neglijabila, autorităţile vamale ale teritoriului de import pot lua în considerare valoarea fiecărei mostre în parte sau valoarea totală a mostrelor care fac parte din aceeaşi trimitere. Valoarea trimiterilor provenind de la acelaşi expeditor către destinatari diferiţi nu va fi totalizata pentru aplicarea prezentului paragraf, chiar atunci cînd aceste trimiteri ar fi importate simultan.

2. Autorităţile vamale ale teritoriului de import vor putea cere ca, pentru a putea beneficia de scutirea de plată drepturilor de import în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, mostrele să fie făcute inutilizabile ca mărfuri prin marcare, rupere, perforare sau altfel, fără totuşi ca aceasta operaţie să le facă să-şi piardă calitatea de mostre.

Articolul 3

Admiterea altor mostre cu scutire temporară de plată drepturilor de import

1. În scopul aplicării prezentului articol, termenul "mostre" cuprinde articolele reprezentative ale unei categorii determinate de mărfuri deja produse sau care sînt modele de mărfuri a căror fabricare este proiectata, cu condiţia ca:

2. Mostrele la care ar urma să se aplice drepturi de import, importate de pe teritoriul unei părţi contractante, cu sau fără intervenţia unui voiajor comercial, de persoane stabilite pe teritoriul oricărei părţi contractante, vor fi admise în scutire temporară de plată drepturilor de import pe teritoriul fiecărei părţi contractante contra consemnarii drepturilor de import şi a altor sume eventual exigibile sau unui angajament garantat care să asigure eventuala lor plata. Sumele consemnate (cu excepţia celor care ar putea fi exigibile în baza articolului VI din prezenta convenţie) nu vor putea depăşi totuşi nivelul drepturilor de import majorate cu 10%.

3. Pentru a beneficia de facilităţile prevăzute de prezentul articol, persoanele interesate trebuie să se conformeze legilor şi regulamentelor emise în aceasta materie de autorităţile teritoriului de import şi formalităţilor vamale în vigoare pe acest teritoriu. În ce priveşte materialele industriale şi agricole şi vehiculele de transport a căror valoare vamală depăşeşte 1000 dolari S.U.A. (sau contravaloarea lor într-o alta moneda), importatorii vor putea fi obligaţi sa declare locurile de destinaţie a acestor materiale şi vehicule; de asemenea, ei vor putea fi invitaţi de către autorităţile vamale ale tarii de import să facă dovada în orice moment ca aceste materiale sau vehicule se afla în locurile declarate. Autorităţile vamale ale tarii de import vor putea sigila aceste materiale şi vehicule sau împiedica în altfel funcţionarea lor pe timpul cat sînt admise cu scutire temporară de plată drepturilor şi vor putea limita locurile în care acestea vor funcţiona în scop de demonstratie.

4. Ca regula generală, autorităţile vamale ale tarii de import vor trebui sa considere ca suficiente pentru identificarea ulterioară a mostrelor mărcile care au fost aplicate de autorităţile vamale ale unei părţi contractante, cu condiţia ca aceste mostre să fie însoţite de o lista descriptivă certificată pentru exactitate de autorităţile vamale ale acestei părţi contractante. Nu se vor aplica mărci suplimentare pe mostre, decât în cazurile în care autorităţile vamale ale tarii de import le vor socoti necesare pentru a asigura identificarea mostrelor la reexport. Mărcile aplicate nu trebuie să facă inutilizabile mostrele.

5. Termenul stabilit pentru reexportul mostrelor, care vor beneficia de scutirea de plată drepturilor de import prevăzută în prezentul articol, nu va fi mai mic de şase luni. După expirarea termenului stabilit pentru reexport, se vor putea percepe drepturile de import şi celelalte sume eventual exigibile pentru mostrele care nu au fost reexportate. De asemenea, ele vor putea fi percepute fără a se aştepta expirarea acestui termen pentru mostrele care vor inceta sa corespundă condiţiilor stabilite prin paragraful 1 din prezentul articol.

6. La reexportul în termenul stabilit al mostrelor importate în condiţiile prevăzute în prezentul articol se va face fără întîrziere restituirea sumelor consemnate sau eliberarea garanţiei depuse în momentul importului în baza paragrafului 2 din acest articol, la unul din birourile vamale situate la frontiera sau în interiorul teritoriului, care este competent în acest scop, sub rezerva, dacă este cazul, a scaderii drepturilor şi a altor sume aferente mostrelor care n-au fost prezentate pentru reexport. În anumite cazuri speciale, depunerile vor putea fi totuşi restituite într-un alt mod, cu condiţia ca aceasta restituire să se facă rapid. Fiecare parte contractantă va publică o lista a birourilor vamale competente pentru aceste operaţii.

Articolul 4

Importul de material publicitar cu scutire de plată drepturilor de import

1. Fiecare parte contractantă va scuti de plată drepturilor de import cataloagele, listele de preţuri şi înştiinţările comerciale referitoare la:

îi) sa nu cuprindă decât un exemplar al fiecărui document, dacă este compusa din mai multe documente, sau

iii) sa nu depăşească greutatea de 1 kilogram bruto, oricare ar fi numărul documentelor şi exemplarelor.

Trimiterea simultană a unui număr oarecare de colete la diferiţi destinatari pe teritoriul de import nu va fi de natura sa priveze aceste colete de scutire, dacă fiecare destinatar primeşte un singur colet.

2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 din prezentul articol o parte contractantă nu va fi obligată sa scutească de plată drepturilor de import pe teritoriul sau:

Articolul 5

Admiterea de filme publicitare cu scutire temporară de plată drepturilor de import

Potrivit condiţiilor stabilite prin articolul III din prezenta convenţie, fiecare parte contractantă va acorda facilităţile prevăzute în acest articol pentru pozitivele filmelor cinematografice cu caracter publicitar care nu depăşesc lăţimea de 16 mm, cînd va fi stabilit faţă de autorităţile vamale ca filmele constau, în esenta, în reproduceri de fotografii (cu sau fără banda sonora) infatisand natura sau funcţionarea produselor sau a materialelor ale căror calităţi nu pot fi demonstrate satisfăcător de mostre sau cataloage, cu condiţia ca aceste filme:

Articolul 6

Derogarea temporară de la prohibiţii şi restrictii

1. Nici o parte contractantă nu va aplica prohibiţii sau restrictii la import (altele decât drepturile de import), prin contingente, licenţe de import sau alte măsuri asupra mărfurilor provenite de pe teritoriul unei alte părţi contractante:

2. În ce priveşte mărfurile care vor beneficia de admiterea cu scutire temporară în baza dispoziţiilor articolelor III sau V din prezenta convenţie (sau care ar fi beneficiat de aceasta scutire dacă ar fi fost supuse plăţii drepturilor), suspendarea prohibitiilor sau restrictiilor la import nu se va aplica decât pentru perioada în care admiterea temporară este autorizata (sau ar fi fost autorizata dacă aceste mărfuri ar fi fost supuse plăţii drepturilor). În cazul în care mărfurile nu sînt reexportate în perioada cînd aplicarea prohibitiilor sau restrictiilor este suspendată în baza paragrafului 1 din prezentul articol, autorităţile tarii de import vor putea lua măsurile care ar fi fost aplicate dacă prohibitiile sau restricţiile la import nu ar fi fost suspendate.

Autorităţile teritoriului de import vor putea cere, în acest scop, garanţii corespunzătoare, cum ar fi depunerea unei garanţii speciale, deosebită de cea destinată să asigure plata drepturilor de import.

3. Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor împiedica o parte contractantă să aplice prohibiţii sau restrictii la import:

Articolul 7

Simplificarea formalităţilor

1. Fiecare parte contractantă va reduce la minimum formalităţile cerute pentru aplicarea facilităţilor prevăzute în prezenta convenţie.

2. Fiecare parte contractantă va trebui sa publice fără întîrziere toate reglementările emise în aceasta materie, astfel ca persoanele interesate să poată lua cunoştinţa în vederea evitării prejudiciilor pe care ele le-ar putea suporta din aplicarea unor formalităţi despre care nu au cunoştinţa.

Articolul 8

Reglementarea diferendelor

1. Orice diferend care s-ar putea ivi între doua sau mai multe părţi contractante cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii se va reglementa, în măsura posibilului, prin negocieri directe între ele.

2. Orice diferend care nu va fi reglementat prin negocieri va fi supus unei persoane sau unui organism acceptat de comun acord de părţile contractante între care s-a ivit diferendul; dacă totuşi aceste părţi nu se pot pune de acord asupra alegerii acestei persoane sau organism, oricare dintre ele va putea solicita preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sa desemneze un arbitru.

3. Decizia data de persoana sau organismul desemnat potrivit paragrafului 2 din prezentul articol va fi obligatorie pentru părţile contractante interesate.

Articolul 9

Semnarea şi ratificarea

1. Prezenta convenţie va fi deschisă pînă la 30 iunie 1953 pentru semnare de către guvernele tuturor părţilor contractante ale Acordului general asupra tarifelor vamale şi comerţului, precum şi de către guvernele tuturor statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de către alt stat căruia secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite i-a comunicat o copie a prezentei convenţii în acest scop.

2. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării sau acceptării guvernelor semnatare conform procedurii prevăzute de constituţia lor. Instrumentele de ratificare sau acceptare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 10

Aderarea

1. Prezenta convenţie va fi deschisă aderării guvernelor statelor la care se referă paragraful 1 al articolului IX.

2. Aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument de aderare la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 11

Intrarea în vigoare

Cînd cincisprezece dintre guvernele la care se referă articolul IX îşi vor fi depus instrumentele de ratificare, acceptare sau aderare, prezenta convenţie va intra în vigoare în ce le priveşte în a treizecea zi de la data depunerii celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare, acceptare sau aderare. Pentru orice alt guvern ea va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii de către acesta a instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aderare.

Articolul 12

Denunţarea

1. După ce prezenta convenţie va fi în vigoare timp de trei ani, orice parte contractantă o va putea denunta, adresand o notificare în acest scop secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

2. Denunţarea va deveni efectivă după şase luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 13

Aplicarea teritorială

1. Orice guvern va putea, la depunerea instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aderare sau oricînd ulterior, sa declare printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite ca prezenta convenţie se va aplica la unul sau mai multe dintre teritoriile pe care el le reprezintă pe plan internaţional şi ca aceasta se va aplica teritoriilor arătate în notificare, începînd din a treizecea zi de la data la care secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi primit aceasta notificare sau la data la care convenţia va intra în vigoare în baza articolului XI, dacă aceasta din urma data este posterioară.

2. Orice guvern care în sensul paragrafului 1 al prezentului articol a făcut o declaraţie extinzand prezenta convenţie asupra unui teritoriu pe care îl reprezintă pe plan internaţional, va putea denunta convenţia pentru acest teritoriu, conform dispoziţiilor articolului XII.

Articolul 14

Rezerve

1. Orice stat va putea, cu ocazia semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aderare, sa declare că nu se va considera legat de anumite dispoziţii ale prezentei convenţii, pe care le va specifică.

2. Notificând, potrivit articolului XIII al prezentei convenţii, ca aceasta se va aplica unuia sau mai multor teritorii pe care le reprezintă pe plan internaţional, orice stat va putea face o declaraţie analoga celei prevăzute de paragraful 1 al prezentului articol, pentru unul sau toate teritoriile prevăzute în notificare.

3. Cînd un stat va formula o rezervă cu privire la unul din articolele prezentei convenţii cu ocazia semnării, ratificării, acceptării, aderării sau notificării prevăzute la articolul XIII de mai sus, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va comunică textul acestei rezerve tuturor statelor care sînt sau pot deveni părţi la aceasta convenţie. Orice stat care va fi semnat, ratificat sau acceptat convenţia sau va fi aderat la aceasta înainte ca rezerva sa fi fost formulată (sau dacă convenţia nu a intrat în vigoare, care va fi semnat, ratificat, acceptat sau va fi aderat la aceasta, la data intrării ei în vigoare) va avea dreptul să facă obiecţii contra oricăreia dintre aceste rezerve. Dacă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite nu primeşte nici o obiectie din partea statelor autorizate sa o facă, în termen de nouăzeci de zile de la data comunicării rezervei (sau de la data intrării în vigoare a convenţiei, dacă această dată este posterioară), respectiva rezerva va fi considerată ca acceptată.

4. În cazul primirii unei obiecţii din partea unui stat autorizat s-o formuleze, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica aceasta obiectie statului care a formulat rezerva, invitandu-l să-i facă cunoscut dacă este dispus să îşi retragă rezerva sau prefera, după caz, sa renunţe la ratificarea, acceptarea, aderarea sau la aplicarea convenţiei la teritoriul sau teritoriile la care s-ar aplica rezerva.

5. Un stat care a formulat o rezervă cu privire la care s-a făcut o obiectie, potrivit paragrafului 3 al prezentului articol, nu va deveni parte contractantă la convenţie decât dacă aceasta obiectie a fost retrasă sau a încetat de a fi valabilă în condiţiile stabilite la paragraful 6 al aceluiaşi articol; el nu va putea revendica beneficiul acestei convenţii pentru un teritoriu pe care îl reprezintă pe plan internaţional în favoarea căruia a formulat o rezervă care a dat loc unei obiecţii, potrivit paragrafului 3 al prezentului articol, decât dacă aceasta obiectie a fost retrasă sau a încetat a mai fi valabilă în condiţiile stabilite în paragraful 6 de mai jos.

6. Orice obiectie formulată de un stat care a semnat convenţia fără sa o ratifice sau sa o accepte îşi va pierde valabilitatea dacă în termen de douasprezece luni de la data formulării ei statul respectiv nu a ratificat sau acceptat convenţia.

Articolul 15

Notificarea semnarilor, ratificărilor, acceptarilor şi aderărilor Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor statelor semnatare şi care au aderat, ca şi statelor care cer aceasta, semnarile, ratificarile şi acceptarile prezentei convenţii, precum şi aderarile la aceasta; el le va comunică, de asemenea, data la care convenţia va intra în vigoare şi orice notificare primită de el în baza articolelor XII şi XIII.

Drept pentru care subscrişii plenipotentiari au semnat prezenta convenţie.

Încheiată la Geneva la şapte noiembrie una mie noua sute cincizeci şi doi, în limbile engleza şi franceza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus la arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite tuturor statelor semnatare şi care au aderat, copii certificate pentru conformitate ale acestei convenţii.

-----------