ACORD din 30 septembrie 1976

între Republica Socialistă România şi Republica Austria privind promovarea,

protecţia şi garantarea reciprocă a investiţiilor

EMITENT

CONSILIUL DE STAT

Republica Socialistă România şi Republica Austria,

în intenţia de a adinci cooperarea economică între cele doua state,

preocupate de a crea condiţii favorabile pentru investiţiile care vor fi efectuate de către persoane juridice româneşti în Austria şi de către cetăţeni şi societăţi austriece în România,

recunoscind ca promovarea, protecţia şi garantarea reciprocă a investiţiilor, conform prezentului acord, vor contribui la stimularea iniţiativei economice,

în dorinţa de a îmbunătăţi, în continuare, condiţiile pentru executarea de proiecte de cooperare economică şi industriala cu privire la protecţia intereselor partenerilor la astfel de proiecte, inclusiv la protecţia juridică a valorilor patrimoniale de orice fel,

constiente de importanţa contribuţiei pe care ameliorarea contactelor de afaceri şi întărirea încrederii în relaţiile de afaceri, care ar rezultă din aceasta, ar avea-o pentru dezvoltarea relaţiilor economice şi comerciale, astfel cum se prevede în Actul final al Conferintei de la Helsinki pentru securitate şi cooperare în Europa,

au convenit cele ce urmează:

Articolul 1

Definiţii

În înţelesul acestui acord:

1. investiţii înseamnă deţinerea următoarelor drepturi ale unei persoane juridice române în Austria, respectiv ale unui cetăţean sau societate austriaca în România, în conformitate cu prevederile legale privind investiţiile, în vigoare în cele doua tari:

2. beneficii înseamnă sume nete care revin de la o investiţie sub forma de: dividende, cote de cistig şi alte venituri. Beneficiile nedistribuite vor fi considerate ca o sporire a patrimoniului şi, ca parte a investiţiei, se bucura de aceeaşi protecţie ca şi acestea;

3. persoana juridică, cu privire la Republica Socialistă România, înseamnă: unităţi româneşti înfiinţate potrivit legislaţiei române şi avînd sediile lor în România;

4. societăţi, cu privire la Austria, înseamnă: persoanele juridice şi societăţi de persoane potrivit dreptului comercial, care sînt înfiinţate în conformitate cu legislaţia austriaca şi au sediile lor în Austria, indiferent dacă răspunderea asociaţiilor sau membrilor lor este limitată sau nelimitată sau dacă activitatea lor are sau nu ca scop realizarea de beneficii. Acestora le aparţin, de asemenea, întreprinderile economice neindependente gestionate de sectorul public.

Articolul 2

Promovare şi garantare

1. Fiecare parte contractantă, pe teritoriul sau, va permite, potrivit prevederilor sale legale, efectuarea de investiţii, asa cum sînt prevăzute în acest acord, de către persoane juridice române în Austria şi de către cetăţeni şi societăţi austriece în România, le va promova în măsura posibilităţilor şi va acorda aprobările legale.

2. Investiţiile efectuate conform paragrafului 1 de mai sus se bucura pe teritoriul celeilalte părţi contractante de protecţie şi garanţie, asa cum se prevede în acest acord.

Articolul 3

Clauza naţiunii celei mai favorizate

1. Fiecare parte contractantă va asigura pe teritoriul sau, pentru investiţiile ce se vor face, în conformitate cu art. 1 paragraful 1, de către persoanele juridice române în Austria şi, respectiv, de cetăţenii şi societăţile austriece în România, un tratament just şi echitabil care va fi cel puţin echivalent cu cel acordat de fiecare parte contractantă investiţiilor din terţe tari cu care are acorduri similare în vigoare.

2. Dacă din legislaţia uneia dintre părţile contractante sau din obligaţiile internaţionale existente sau care vor fi asumate în viitor de părţile contractante, în afară acestui acord, rezultă o reglementare mai avantajoasă pentru investiţiile prevăzute în prezentul acord, atunci aceasta reglementare nu va fi afectată de acest acord.

3. Fiecare parte contractantă va respecta orice alta obligaţie pe care a luat-o în legătură cu investiţiile persoanelor juridice române în Austria şi, respectiv, ale cetăţenilor şi societăţilor austriece în România.

4. Obligaţiile părţilor contractante, menţionate în paragraful 3 de mai sus, cuprind numai obligaţiile luate de forurile competente ale părţilor competente ale părţilor contractante în exercitarea autorităţii publice.

Articolul 4

Expropriere şi despăgubire

1. O parte contractantă va putea expropria investiţii efectuate potrivit prezentului acord numai pe baza prevederilor sale legale şi numai pentru utilitate publică, contra unei despăgubiri corespunzătoare. Aceasta despăgubire va trebui să fie efectuată fără întîrziere, efectiv realizabila şi liber transferabila. Pentru stabilirea şi efectuarea întregii despăgubiri trebuie să fie luate măsuri pregătitoare în momentul exproprierii.

2. Exproprierea, în sensul paragrafului 1, este o preluare a unei investiţii - chiar naţionalizare - dispusă pe baza unei măsuri suverane, sau o alta măsura suverana a autorităţilor competente, avînd efecte identice sau similare.

3. Persoanele juridice române în Austria şi, respectiv, cetăţenii şi societăţile austriece în România, ale căror investiţii suferă pierderi ca urmare a unui război, altui conflict armat sau prin acţiuni care periclitează ordinea publică, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, vor primi de la aceasta parte contractantă o despăgubire corespunzătoare, care trebuie să acopere pierderile suferite.

4. În toate problemele reglementate în acest articol, părţile contractante nu vor trata cererile persoanelor juridice române în Austria şi, respectiv, ale cetăţenilor şi societăţilor austriece în România mai puţin favorabil decît pe cele ale cetăţenilor şi persoanelor juridice şi societăţilor unui stat terţ.

Articolul 5

Diferende privind investiţiile

Dacă exista un diferend privitor la cuantumul unei despăgubiri conform art. 4, între o persoană juridică română în Austria şi, respectiv, cetăţeni şi societăţi austriece în România şi partea contractantă pe teritoriul căreia este efectuată investiţia, după intrarea în vigoare a hotărîrii definitive a autorităţilor competente naţionale, fiecare parte este indreptatita sa supună acest diferend, pentru conciliere sau arbitraj, Centrului internaţional pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii, între state şi persoane ale altor state, potrivit procedurii prevăzute în Convenţia de la Washington din 18 martie 1965.

Articolul 6

Transfer

Fiecare parte contractantă va permite, în cadrul prevederilor sale legale în vigoare, fără întîrziere, transferul în valută în care a fost efectuată investiţia sau în orice valuta convertibilă convenită, a următoarelor sume:

Articolul 7

Valuta

1. Dacă participanţii la o investiţie nu au convenit o alta reglementare, aprobată de autorităţile competente ale părţii contractante pe al carei teritoriu se afla investiţia, transferurile potrivit art. 4, 5 şi 6 vor fi efectuate fără întîrziere în valută convertibilă în care a fost efectuată investiţia sau în orice alta valuta liber convertibilă convenită, la cursul de schimb în vigoare la data transferului.

2. Fără întîrziere, în sensul paragrafului 1, sînt transferurile care se efectuează într-un termen care este necesar, în mod normal, pentru întocmirea formalităţilor de transfer. Termenul curge din ziua în care a fost înaintată autorităţilor competente, în modul cuvenit, cererea împreună cu documentele necesare şi care nu trebuie să depăşească, în nici un caz, o perioadă de doua luni.

Articolul 8

Recunoaşterea preluarilor drepturilor şi obligaţiilor

Dacă o parte contractantă, în cadrul reglementărilor sale legale, preia în baza unei garanţii pe care a dat-o drepturile şi obligaţiile dintr-o investiţie, inclusiv cel privind impozitele şi taxele, cealaltă parte contractantă va recunoaşte aceasta preluare.

Articolul 9

Impozite şi taxe

Prevederile acestui acord nu se aplică în legătură cu perceperea de impozite şi taxe, cu excepţia art. 4 şi 5.

Articolul 10

Înţelegeri privind competenţa

În vederea valorificării pretenţiilor din investiţii, a beneficiilor din investiţii, precum şi a altor pretenţii legate direct, din punct de vedere juridic, de investiţii, părţile contractante recunosc ca:

1. înţelegerile scrise, prin care partenerii la o investiţie s-au supus, pentru o cauza civilă sau comercială, competentei instanţelor unei părţi contractante;

2. înţelegerile scrise, prin care partenerii s-au obligat ca toate sau numai anumite litigii, care au intervenit între ele sau vor interveni în viitor, dintr-un anumit raport juridic, fie ca sînt de natura contractuală sau necontractuala, să le supună unei proceduri arbitrale pe teritoriul unei părţi contractante.

Articolul 11

Executarea hotărîrilor

1. recunoaşterea, respectiv executarea hotărîrii, nu poate contraveni ordinii publice a părţii contractante pe al carei teritoriu urmează să fie efectuată;

2. recunoaşterea şi, respectiv, executarea hotărîrii nu poate să fie opozabilă în caz de autoritate de lucru judecat;

3. în cauza respectiva nu este voie ca o instanţa a părţii contractante pe al carei teritoriu urma să fie valorificată o hotărîre sau o instanţa a unei terţe tari sa fi fost în exclusivitate competenţa;

4. în cazul unei hotărîri date în lipsa, citaţia sau invitaţia care arata deschiderea procedurii va trebui remisă din timp părţii care a fost lipsa şi împotriva căreia se valorifica hotărîrea, fie ca aceasta citaţie a fost data personal acesteia sau reprezentantului sau; în cazul în care aceasta inminare are loc pe teritoriul părţii contractante pe care hotărîrea urmează a se valorifica, atunci ea sa fi fost efectuată pe cale judecătorească;

5. hotărîrea trebuie să fie definitivă şi executorie potrivit legilor părţii contractante pe teritoriul căreia a fost data; dacă se cere executarea, atunci hotărîrea trebuie să fie, de asemenea, executorie conform acestei legi.

Articolul 12

Prevederi procedurale

1. un exemplar al hotărîrii, prevăzut cu semnatura şi sigiliu din care trebuie să rezulte, fără nici o indoiala, ca hotărîrea are ca obiect o pretentie juridică, în sensul art. 10 paragraful 1 fraza introductivă;

2. în cazul unei hotărîri date în lipsa, certificatul judecătoresc despre modul şi data remiterii citaţiei către partea care a fost absenta, prin care aceasta era incunostiintata despre procedura;

3. un certificat sau o dispoziţie judecătorească cu privire la autoritatea de lucru judecat;

4. originalul sau copia certificată a înţelegerii potrivit art. 10 paragraful 1.

1. o copie a sentinţei de arbitraj sau a tranzacţiei;

2. o confirmare cu privire la autoritatea de lucru judecat şi cu privire la executabilitatea sentinţei de arbitraj, respectiv cu privire la executabilitatea tranzacţiei;

3. în cazul unei hotărîri date în lipsa, o adeverinta cu privire la modul şi data remiterii citaţiei sau dispoziţiei care a initiat procedura arbitrală către persoana lipsa;

4. originalul sau o copie certificată a înţelegerii, potrivit art. 10 paragraful 2.

Articolul 13

Prevederile art. 10-12 nu afectează obligaţiile celor două părţi contractante care le-au luat în baza acordurilor multilaterale în care ele sînt partenere.

Articolul 14

Investiţii existente

Sînt supuse acestui acord şi investiţiile efectuate de persoanele juridice române în Austria, respectiv de cetăţeni şi societăţi austriece în România, în conformitate cu prevederile legale ale celeilalte părţi contractante şi pe teritoriul acesteia, înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord.

Articolul 15

Diferende dintre părţile contractante

1. În cazul unor diferenţe de opinii cu privire la interpretarea sau aplicarea acestui acord, părţile contractante vor iniţia, pentru găsirea unei soluţii, consultaţii pe cale diplomatică, duse într-un spirit prietenesc.

2. Atita vreme cît o diferenţa de opinii nu poate fi aplanata pe aceasta cale, în rastimpul unui an începînd de la data în care uneia dintre părţile contractante i-a fost propusă de către cealaltă parte contractantă începerea consultatiilor amintite în paragraful 1 de mai sus, atunci aceasta poate fi supusă, la cererea uneia dintre părţile contractante, unui tribunal arbitral.

3. Tribunalul arbitral este format pentru fiecare caz în parte, fiecare parte contractantă numind un membru, iar ambii membri cad de acord asupra alegerii unui preşedinte care trebuie să fie cetăţean al unui stat terţ şi care urmează a fi desemnat de ambele părţi contractante.

Membrii sînt numiţi în cadrul unei perioade de doua luni, preşedintele în cursul unei perioade de 5 luni, după ce o parte contractantă a comunicat celeilalte părţi ca doreşte sa supună diferendul unui tribunal arbitral.

4. În cazul în care termenele arătate la paragraful 3 de mai sus nu vor fi respectate, atunci, în lipsa unei alte înţelegeri, fiecare parte contractantă poate ruga pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie să facă numirile necesare. În cazul în care preşedintele este cetăţean al uneia dintre cele doua părţi contractante, sau dacă este împiedicat dintr-un alt motiv, în acest caz urmează ca vicepreşedintele să facă numirile respective. În cazul în care vicepreşedintele este cetăţean al uneia dintre părţile contractante sau este şi el indisponibil, atunci membrul Curţii Internaţionale de Justiţie care urmează imediat în rang şi care nu are cetăţenia uneia dintre părţile contractante va face numirile respective.

5. Tribunalul de arbitraj hotărăşte în diferendele care îi sînt supuse, în conformitate cu dreptul internaţional. Tribunalul de arbitraj decide cu majoritate de voturi. Hotărîrile sale sînt obligatorii.

Fiecare parte contractantă suporta cheltuielile membrului sau, precum şi ale reprezentării în procedura dinaintea tribunalului de arbitraj; cheltuieli preşedintelui, precum şi celelalte cheltuieli, vor fi suportate de ambele părţi contractante în părţi egale.

6. Tribunalul de arbitraj îşi stabileşte propria sa procedura.

Articolul 16

Dispoziţii finale

1. Acest acord urmează a fi ratificat. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate în Bucureşti.

2. Acest acord intră în vigoare la 60 de zile după schimbul instrumentelor de ratificare. El rămîne în vigoare timp de 10 ani şi se prelungeşte pe timp nedefinit, atît timp cît nu va fi denunţat, în scris, pe cale diplomatică, de către una dintre părţile contractante, cu un an înainte de expirarea acesteia. După expirarea a 10 ani, acordul poate fi denunţat oricînd, cu o perioadă de preaviz de un an.

3. Pentru investiţiile efectuate şi beneficiile rezultate din acestea, pe perioada valabilităţii prezentului acord, prevederile sale vor continua să fie în vigoare timp de 10 ani, începînd de la data încetării valabilităţii sale.

Întocmit în Viena la 30 septembrie 1976, în doua exemplare în limba română şi în limba germană, fiecare text fiind autentic în egala măsura.

Pentru Republica Socialistă România,

Ion Avram

Pentru Republica Austria,

Erich Bielka

-----