LEGE Nr. 27 din 17 mai 1994

privind impozitele şi taxele locale

EMITENT

PARLAMENTUL

Publicat în  MONITORUL OFICIAL NR. 127 din 24 mai 1994

Parlamentul României adopta prezenta lege.

   

Capitolul 1

Dispoziţii generale    

Articolul 1

Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt reglementate prin prezenta lege.

   

Articolul 2

Fondurile băneşti constituite din impozitele şi taxele locale se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor care se finanţează de la bugetele proprii ale unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile legii.

   

Articolul 3

Persoanele fizice, persoanele juridice, asociaţiile familiale, asociaţiile agricole, unităţile economice ale unor persoane juridice, precum şi cele ale organizaţiilor politice şi obşteşti, instituţiilor publice, fundaţiilor şi altora asemenea, unităţile de cult, filialele, sucursalele şi reprezentantele autorizate sa funcţioneze pe teritoriul României, aparţinând persoanelor fizice şi juridice străine, şi altele similare, denumite în continuare contribuabili, au obligaţia de a plati impozitele şi taxele locale reglementate prin prezenta lege.

   

Capitolul 2

Impozitul pe clădiri    

Articolul 4

Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora, indiferent de locul unde acestea sunt situate şi de destinaţia acestora.

În cazul clădirilor proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosinţă, după caz, a contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare sau în folosinţă.

Pentru clădirile care constituie fondul locativ de stat, impozitul pe clădiri se datorează de către unităţile care le administrează.

   

Articolul 5

Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea cotei de 1% asupra valorii stabilite potrivit criteriilor şi normelor de evaluare prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege.

Unităţile care administrează clădirile din fondul locativ de stat, utilizate de persoanele fizice ca locuinţe, plătesc impozitul pe clădiri calculat cu cota prevăzută la primul alineat al acestui articol.

   

Articolul 6

Pentru clădirile altor contribuabili decît cei prevăzuţi la art. 5, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 1,5% asupra valorii la care sunt înscrise clădirile în evidenta acestora, indiferent de locul unde sunt situate acestea. Cu cota de 1,5% se impun şi clădirile persoanelor fizice unde sunt înregistrate sedii de societăţi comerciale sau alte activităţi economice, organizate potrivit legii.

În cazul folosirii parţiale a spaţiului cu sedii de societăţi comerciale sau alte activităţi economice, cota de 1,5% se stabileşte numai asupra acestei părţi din imobil.

   

Articolul 7

La determinarea impozitului pe clădiri în cazul contribuabililor, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 5, se au în vedere atât clădirile aflate în funcţiune, cît şi cele în rezerva sau conservare.

   

Articolul 8

Clădirile aflate în funcţiune şi a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizarii sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii la care au fost înscrise în evidenta.

Lista clădirilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redata în anexa nr. 2.

   

Articolul 9

Clădirile noi, dobîndite în cursul anului, indiferent sub ce forma, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobîndite. Impozitul se calculează pe numele noului contribuabil, proporţional cu perioada de timp rămasă până la sfârşitul anului.

   

Articolul 10

Clădirile demolate în condiţiile legii, clădirile distruse şi cele transmise în administrarea sau, după caz, în proprietatea altor contribuabili, în cursul anului, se scad de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situaţii.

Scăderea de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolata, distrusa sau transmisă în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili.

   

Articolul 11

Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane fizice, se stabileşte pe baza declaraţiei de impunere depusa în condiţiile prezentei legi de către proprietarul clădirii la organul fiscal teritorial pe raza căruia se afla clădirea. Pentru ceilalţi contribuabili, impozitul se calculează de către aceştia prin declaraţie de impunere, care se depune la organele fiscale teritoriale şi se verifica de către acestea.

   

Articolul 12

Impozitul pe clădiri se plăteşte trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

   

Capitolul 3

Impozitul pe terenuri ocupate de clădiri şi alte construcţii    

Articolul 13

Contribuabilii, astfel cum sunt definiţi la art. 3 din prezenta lege, care deţin în proprietate suprafeţe de teren situate în municipii, oraşe şi comune, datorează impozit pe terenuri ocupate de clădiri şi alte construcţii.

   

Articolul 14

Impozitul pe teren se stabileşte anual, în suma fixa pe metru patrat de teren, diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone, după cum urmează:

	lei/m2
	Zona în cadrul localităţii	Categoria localităţii
		municipii	oraşe	comune
	A	120	90	20
	B	70	50	15
	C	45	30	-
	D	30	20	-

   

Articolul 15

Încadrarea terenurilor pe zone, în cadrul localităţilor, se face de către consiliile locale, în funcţie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţilor, de caracterul zonei respective (zona de locuit sau industriala), apropierea sau depărtarea faţă de căile de comunicaţie, precum şi de alte elemente specifice fiecărei localităţi în parte.

   

Articolul 16

Contribuabilii care dobândesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate de stat, avute anterior în administrare sau în folosinţă, datorează impozitul pe terenuri începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a survenit aceasta modificare.

   

Articolul 17

Impozitul pe terenurile situate în oraşele care trec în categoria municipiilor sau în comunele care trec în categoria oraşelor, după caz, se modifica corespunzător noii incadrari a localităţii în care sunt situate terenurile, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a survenit aceasta modificare.

   

Articolul 18

Impozitul pe teren, prevăzut la acest capitol, nu se aplică terenurilor pentru care se plăteşte taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decît pentru agricultura sau silvicultura, datorată potrivit legii.

   

Articolul 19

Impozitul pe teren se stabileşte, se modifica şi se încasează potrivit prevederilor art. 9-12 din prezenta lege.

   

Capitolul 4

Taxa asupra mijloacelor de transport    

Articolul 20

Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, aparţinând contribuabililor, se stabileşte în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracţiune de capacitate sub 500 cmc, după cum urmează:

		lei/an

	- autoturisme	4.000
	- autobuze, autocare, microbuze, autocamioane de orice fel	12.000
	- autotrenuri de orice fel	14.000
	- tractoare	8.000
	- motociclete, motorete şi scutere	2.000
	- biciclete şi tricicluri cu motor	1.500

Pentru remorci de orice fel, semiremorci şi rulote aparţinând contribuabililor, taxele anuale se stabilesc, în funcţie de capacitatea acestora, astfel:

	- până la 1 tonă	- 50% din taxa stabilită pentru autoturisme;
	- între 1-3 tone inclusiv	- 50% din taxa stabilită pentru tractoare;
	- peste 3 tone	- 50% din taxa stabilită pentru autotrenuri.

Pentru atase, taxa anuală se stabileşte la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete şi scutere.

Sunt scutite de taxa autoturismele, motocicletele cu atas şi triciclurile cu motor care aparţin invalizilor şi sunt adaptate invaliditatii acestora.

   

Articolul 21

Capacitatea cilindrică a motorului şi capacitatea remorcilor se dovedeşte cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau alte documente legale din care să rezulte acestea.

   

Articolul 22

Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa, care aparţin contribuabililor, se stabileşte anual, pentru fiecare mijloc de transport în parte, după cum urmează:

		lei/an
	- luntre, bărci fără motor, folosite pentru uz şi agrement personal	1.000
	- bărci fără motor, folosite în alte scopuri	7.000
	- bărci cu motor	20.000
	- bacuri, poduri plutitoare	15.000
	- şalupe	40.000
	- iahturi	500.000
	- remorchere şi şlepuri	200.000
	- vapoare - pentru fiecare 1.000 tone sau fracţiune de 1.000 tone	50.000

Barcile şi luntrele, folosite de localnicii din Delta Dunării şi Insula Mare a Brailei pentru transport de uz personal, nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport.

   

Articolul 23

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care au fost dobîndite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidentele organelor de poliţie sau ale căpităniei porturilor, după caz, taxa se da la scădere începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una dintre aceste situaţii.

   

Articolul 24

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileşte de către organele fiscale teritoriale pe raza cărora contribuabilii îşi au domiciliul sau sediul, după caz, pe baza declaraţiei de impunere, depusa în condiţiile prezentei legi.

   

Articolul 25

Instituţiile publice, precum şi persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun, din interiorul localităţilor, sunt scutite de plată taxei asupra mijloacelor de transport.

Transportul de călători în comun, din interiorul localităţilor, se referă şi la cel care parcurge o distanta în afară localităţii, dacă se practica tarife stabilite în condiţiile transportului în comun.

   

Articolul 26

Taxa asupra mijloacelor de transport se plăteşte trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Pentru mijloacele de transport dobîndite în cursul anului, taxa datorată se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârşitul anului.

Peroanele fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport, au obligaţia de a achită integral taxa datorată, la data luării în evidenta de către organele fiscale.

   

Capitolul 5

Taxa pentru folosirea locurilor publice    

Articolul 27

Contribuabilii, definiţi potrivit prevederilor art. 3 din prezenta lege, datorează o taxa zilnica pentru folosirea locurilor publice de desfacere din municipii, oraşe şi comune, diferenţiat în raport cu gradul de dotare a spaţiilor puse la dispoziţia acestora, cu natura produselor desfăcute, cu vârsta şi specia animalelor aduse spre vînzare, cu serviciile prestate populaţiei şi cu suprafaţa ocupată, după cum urmează:

	lei/zi
	Nr. crt.	Modul de folosire a locurilor publice
	1.	Pentru vânzarea produselor de orice fel din vehicule sau autovehicule		300 - 500
	2.	Pentru folosirea platourilor, meselor, tarabelor şi a altor spaţii din pieţe, târguri şi oboare, de fiecare m2		250 - 400
	3.	Pentru vânzarea de animale şi păsări, de fiecare animal sau pasăre, astfel:
		a)	bovine, bubaline, cabaline şi porci peste 6 luni	3.000 - 5.000
		b)	porcine până la 6 luni, ovine şi caprine	1.000 - 1.500
		c)	animale mici şi păsări, cu excepţia puilor de o zi, de fiecare animal sau pasăre	250 - 500
		d)	pui de o zi, de fiecare pui	20 - 30
	4.	Pentru ocuparea locurilor necesare vânzării produselor, rezultate din exercitarea unei activităţi autorizate pe cont propriu, de fiecare m2		1.000 - 1.500
	5.	Pentru ocuparea locurilor necesare vânzării obiectelor de ocazie, de fiecare m2		500 - 1.000
	6.	Pentru ocuparea locurilor şi platourilor cu mijloace de transport expuse spre vânzare:
		a)	biciclete cu motor, motorete, scutere, motociclete, tricicluri, cu sau fără ataş, pentru fiecare mijloc de transport	2.000 - 5.000
		b)	alte mijloace de transport cu tracţiune mecanică, de fiecare mijloc de transport, inclusiv remorci de orice fel	10.000 - 20.000
	7.	Intrarea în târguri în care se vând obiecte de ocazie		100 - 200

Taxele prevăzute în prezentul articol se stabilesc de consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, în cadrul limitelor menţionate.

   

Articolul 28

Pentru produse, bunuri sau servicii, altele decît cele prevăzute la articolul precedent, consiliile locale pot stabili taxe zilnice de aceeaşi natura, în limitele taxelor menţionate la art. 27.

   

Articolul 29

Taxele pentru folosirea locurilor publice de desfacere se încasează de către organele administraţiei pieţelor, tirgurilor şi oboarelor ori de alte organe împuternicite în acest scop de către consiliile locale, după caz.

   

Articolul 30

Persoanele fizice şi juridice care ocupa temporar sau permanent locuri publice, altele decît cele prevăzute la art. 27, precum şi suprafeţe în faţa magazinelor sau atelierelor de prestări de servicii, după caz, datorează următoarelor taxe:

			lei/m2/zi
	a)	pentru vânzarea de produse sau prestări de servicii diverse	800 - 1.200
	b)	pentru depozitarea de diverse materiale	800 - 1.000
	c)	pentru confecţionarea de produse	1.000 - 1.500

Taxele prevăzute în cadrul acestui articol se stabilesc de consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, în cadrul limitelor menţionate, iar ocuparea locurilor publice se face numai cu aprobarea acestor organe şi cu plata anticipata a taxelor datorate.

Taxele nu se datorează în cazul ocupării trotuarului din faţa locuinţei sau a sediului, pentru reparaţia clădirii sau aprovizionarea cu combustibil sau alte materiale necesare gospodariilor sau societăţilor comerciale, pe o perioadă de timp de maximum 48 de ore inclusiv.

   

Articolul 31

Taxele prevăzute la art. 27 şi 30 nu se datorează în cazul în care se plăteşte chirie, potrivit legii.

   

Articolul 32

Taxele pentru folosirea locurilor publice de desfacere pot fi majorate cu până la 30% de către consiliile locale, în funcţie de asigurarea cu apa curenta pentru spalarea produselor, iluminat, spaţii acoperite, suprafeţe asfaltate, precum şi de gradul de amenajare şi dotare a pieţelor.

   

Articolul 33

Termenul de vărsare a taxelor încasate, conform prevederilor acestui capitol, este ziua lucrătoare imediat următoare încasării acestora.

   

Capitolul 6

Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în domeniul construcţiilor    

Articolul 34

Certificatele, avizele şi autorizaţiile în domeniul construcţiilor eliberate contribuabililor sunt supuse unor taxe diferenţiate, în funcţie de valoarea construcţiilor sau a instalaţiilor, de suprafaţa terenurilor şi de natura serviciilor prestate, astfel:

1. Certificatul de urbanism

	Suprafaţa terenurilor pentru care se solicită certificatul (m2)			Taxa - lei -
	- Pentru mediul urban:
		a)	până la 150	1.000 - 1.450
		b)	până la 250	1.500 - 1.950
		c)	până la 500	2.000 - 2.450
		d)	până la 750	2.500 - 2.950
		e)	până la 1.000	3.000 - 3.500
		f)	peste 1.000	3.500 5 lei/m2
				pentru suprafeţele mai mari de 1.000 m2
	- Pentru mediul rural se percepe 50% din taxa prevăzută pentru mediul urban

2. Autorizaţia de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, efectuate la construcţii, reprezentind monumente, ansambluri istorice, arheologice, de arhitectura, arta, cultura, cai de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare subterane şi aeriene,amenajări de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice:

2% din valoarea autorizata a lucrării sau a construcţiei, inclusiv instalaţiile aferente acesteia.

Pentru construcţiile de locuinţe, taxele astfel stabilite vor fi reduse cu 50% .

3. Autorizarea de foraje şi excavari necesare studiilor geotehnice, ridicarilor topografice, de exploatări de cariera, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatări:

pentru fiecare mp 1.500 - 2.000 lei.

4. Autorizarea construcţiilor provizorii de şantier necesare execuţiei lucrărilor de baza, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea:

3% din valoarea autorizata a construcţiilor provizorii.

5. Autorizaţii de construire pentru organizarea de tabere de corturi, casute sau rulote, campinguri:

2% din valoarea autorizata a lucrării sau a construcţiei.

6. Autorizarea construcţiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi panourilor de afisaj, firmelor şi reclamelor:

pentru fiecare mp 600 lei, dar nu mai puţin de 3.500 lei.

7. Autorizaţia de desfiinţare parţială sau totală a construcţiilor şi amenajărilor pentru care s-a eliberat autorizaţia de la pct. 2-6 se taxeaza cu 50% din taxa plătită la autorizare.

8. Pentru prelungirea certificatului de urbanism, cît şi a autorizaţiilor, conform prevederilor din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, taxa ce se percepe este de 50% din valoarea taxei iniţiale.

9. Autorizaţiile pentru lucrările de racorduri şi bransamente la reţele publice de apa, canalizare, gaze, termice, energie electrica şi telefonie:

de fiecare instalatie

2.000 - 3.000 lei

10. Aviz comisie urbanism şi amenajarea teritoriului

10.000 - 15.000 lei

11. Certificat nomenclatura stradala şi adresa

2.000 - 2.500 lei

12. Taxe pentru eliberarea autorizaţiilor de orice fel, cu excepţia celor din domeniul construcţiilor, precum şi viza anuală a acestora:

A. Autorizaţii de funcţionare pentru activităţi lucrative şi viza anuală a acestora:

	a)	pentru meseriaşi şi cărăuşi	1.700 - 2.500 lei;
	b)	pentru cazane de fabricat rachiu	2.500 - 5.000 lei;
	c)	pentru liber-profesionişti	5.000 - 8.000 lei;
	d)	pentru mori, prese de ulei şi darace	8.300 - 15.000 lei;
	e)	pentru alte activităţi neprevăzute mai sus	16.600 - 25.000 lei.

B. Autorizaţii sanitare eliberate persoanelor particulare:

3.400 - 5.000 lei.

13. Alte lucrări:

a) copii heliografice de pe planuri cadastrale sau alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale, de fiecare mp de plan:  ... 

- la scara 1 : 500 10.000 lei;

- la scara 1 :1.000 15.000 lei;

- la scara 1 :2.000 20.000 lei;

b) eliberarea sau viza anuală a autorizaţiilor ce dau dreptul de a executa proiecte: 15.000 lei.  ...     

Articolul 35

Valoarea autorizata a lucrărilor pentru care se percep taxe se stabileşte pe baza celor declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire.

Consiliile locale, prin organele tehnice de specialitate, vor regulariza taxa pentru autorizaţia de construire, prin declararea de către solicitant a valorii reale a lucrării, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin autorizaţia de construire.

   

Articolul 36

Cuantumul taxelor de la art. 34 pct. 1, 3, 6, 9, 10, 11 şi 12 se stabileşte în limitele prevăzute de lege de către consiliile locale.

Taxele prevăzute la acest capitol se plătesc înainte de eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor.

Dovada plăţii taxei se păstrează de organul care a eliberat documentele respective.

   

Capitolul 7

Taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj şi reclama    

Articolul 37

Contribuabilii, definiţi potrivit art. 3 din prezenta lege, care folosesc mijloace de publicitate prin afisaj şi reclama, datorează următoarele taxe:

a) taxe pentru publicitate, afisaj şi reclama, datorate în funcţie de dimensiuni:  ... 

		lei/an ───────────
	- sub 1/2 m2 inclusiv	5.000 - 12.000
	- între 1/2 şi 1 m2 inclusiv	9.000 - 23.000
	- între 1 şi 2 m2 inclusiv	18.000 - 35.000
	- între 2 şi 3 m2 inclusiv	34.000 - 75.000
	- între 3 şi 5 m2 inclusiv	94.000 - 190.000
	- peste 5 m2	26.000 - 70.000

pentru fiecare mp sau fracţiune

b) taxele prevăzute pentru firmele instalate la locul exercitării activităţii de către contribuabili:  ... 

		lei/an ──────────
	- până la 1/2 m2 inclusiv	3.000 - 4.000
	- între 1/2 şi 1 m2 inclusiv	5.000 - 8.000
	- între 1 şi 2 m2 inclusiv	7.000 - 12.000
	- peste 2 m2	5.000 - 8.000

pentru fiecare mp sau fracţiune

Pentru afisele de publicitate şi reclama tipărite, taxele prevăzute la lit.a) şi b) din cuprinsul acestui articol se datorează de fiecare exemplar şi se reduc cu 50%.

Cuantumul taxelor prevăzute la lit. a) şi b) se stabileşte de către consiliile locale pe teritoriul cărora se realizează publicitatea, afisajul sau reclama, în limitele de mai sus.

   

Articolul 38

Pentru firmele, reclamele, afisajele şi publicitatea realizate exclusiv într-o limbă străină, taxele prevăzute la art. 37 lit. a) şi b) se majorează de 5 ori.

   

Articolul 39

Contribuabilii care efectuează reclama şi publicitate sub diverse forme, în baza unui contract încheiat în acest sens, sunt obligaţi sa plătească la bugetele locale o taxa de 10% din valoarea contractului.

Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului.

Taxa nu se datorează pentru activităţile sponsorizate în condiţiile prevăzute de lege.

   

Articolul 40

Pentru publicitatea şi reclama făcute în alte condiţii decît cele prevăzute la art. 39, taxa este de 12% din suma bruta a prestaţiei şi se plăteşte de către contribuabilul care realizează publicitatea sau reclama.

Taxa pentru afisele şi biletele de publicitate netiparite este de 1.000 lei de fiecare exemplar. Plata taxei se face prin aplicarea de timbre fiscale - virf şi matca -, astfel încât sa nu poată fi dezlipite şi refolosite.

   

Articolul 41

Contribuabilii care efectuează reclama şi publicitate în contul altora, prin expunerea de afişe şi panouri cu scop de reclama şi publicitate, în alte condiţii decît cele prevăzute la art. 39 şi 40, sunt obligaţi sa plătească o taxa fixa, egala cu taxa prevăzută la art. 37 lit. a).

Pentru obiectele expuse cu scop de reclama şi publicitate în contul altora şi care nu sunt destinate vinzarii şi desfăşurării propriei activităţi, se plăteşte o taxa lunară de 5.000 lei/obiect.

   

Articolul 42

Pentru reclama şi publicitatea pe orice cale la tigari, produse din tutun şi băuturi alcoolice, taxa se majorează cu 500% .

   

Articolul 43

Taxa de publicitate, afisaj şi reclama, datorată potrivit art. 37, 38 şi 41, se plăteşte anticipat la bugetul consiliului local în raza căruia se realizează publicitatea, afisajul sau reclama.

În situaţiile în care mijloacele de publicitate sau reclama au o durată mai mare de un an, taxa se plăteşte în cursul lunii ianuarie a fiecărui an.

   

Articolul 44

Taxa pentru reclama şi publicitate, datorată potrivit art. 39 şi 40, se vărsa la bugetul consiliului local în raza căruia se realizează aceste activităţi, până la data de 10 a lunii următoare celei în care taxa a devenit exigibilă şi, respectiv, încasată.

   

Articolul 45

Confecţionarea afiselor şi a biletelor de publicitate sau reclama de către persoanele fizice sau persoanele juridice se poate efectua numai după ce se face dovada achitării taxei pentru întregul tiraj.

În cuprinsul tipariturii efectuate se face menţinerea cu privire la tirajul tipărit, cuantumul taxei de afisaj şi documentul de plată a acesteia.

   

Capitolul 8

Taxa pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice    

Articolul 46

Pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice stabilite potrivit legii, pe o durată mai mare de 48 de ore, persoanele fizice în vârsta de peste 18 ani datorează o taxa fixa de 500 lei de persoana, stabilită pentru durata şederii în staţiunea respectiva.

Elevii şi studenţii nu plătesc taxa pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice.

Persoanele handicapate şi pensionării de orice fel nu plătesc taxa pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice în cazul în care efectuează tratament.

   

Articolul 47

Taxa pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice nu se datorează în cazul cazarii la cabanele turistice aflate în afară staţiunilor balneoclimaterice, precum şi de către persoanele care au domiciliul în aceste localităţi, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, elevii şi studenţii aflaţi în tabere de odihnă sau în acţiuni de instruire, documentare şi pregătire.

   

Articolul 48

Taxa pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea sau de cele în cadrul cărora se face tratamentul balnear, o dată cu luarea în evidenta a persoanelor respective.

Pentru persoanele venite pe cont propriu, taxa se încasează de către consiliile locale pe raza cărora se afla staţiunea balneoclimaterica.

   

Articolul 49

În cazul persoanelor fizice străine, care vin la odihna sau la tratament în staţiunile balneoclimaterice, iar taxa respectiva este cuprinsă în costul biletului, persoana juridică care a emis biletul de odihnă sau de tratament are obligaţia de a vărsa la bugetul consiliului local pe raza căruia se afla staţiunea balneoclimaterica taxele încasate, în termen de 10 zile de la încasarea sumei pentru biletul eliberat.

   

Capitolul 9

Taxa pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura şi arheologie    

Articolul 50

Pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura şi arheologice, subordonate consiliilor locale, se stabilesc de către acestea taxe de vizitare cuprinse între 200 şi 1.000 lei de persoana, care vor fi diferenţiate anual, în funcţie de valoarea artistică, istorica şi arhitecturala a obiectivelor respective.

   

Articolul 51

Elevii, studenţii şi militarii în termen care viziteaza muzeele, casele memoriale sau monumentele istorice, de arhitectura şi arheologie, prevăzute la art. 50, beneficiază de o reducere cu 50% din taxa pentru vizitare, iar când vizitarea este realizată în grupuri, organizate de instituţii de învăţământ sau de unităţi militare, în zilele de duminica, aceştia sunt scutiţi de taxa pentru vizitare.

   

Articolul 52

Consiliile locale vor putea stabili o zi pe saptamina în care taxele de vizitare a muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura şi arheologice vor fi reduse cu până la 50% .

De Ziua naţionala a României, vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura şi arheologice se face fără plata taxelor reglementate la acest capitol.

   

Capitolul 10

Alte taxe locale    

Articolul 53

Contribuabilii care au în proprietate sau în folosinţă, după caz, cazane de fabricat rachiu, prese de ulei, mori de cereale şi ferastraie mecanice pentru lemn plătesc o taxa anuală, de fiecare utilaj, de 50.000 lei, iar cei cu darace, pive şi mori pentru boia de ardei, o taxa de 20.000 lei, care se face venit la bugetul consiliului local pe teritoriul căruia se afla instalat utilajul respectiv.

Taxa se datorează pentru fiecare utilaj autorizat sa funcţioneze şi se plăteşte în doua rate egale, prima rata la 30 aprilie, iar a doua rata până la 30 septembrie ale fiecărui an.

ART 54

Contribuabilii care deţin câini de paza, câini de agrement şi de vinatoare plătesc o taxa anuală, diferenţiată în raport cu numărul câinilor deţinuţi şi cu scopul pentru care sunt folosiţi, astfel:

a) câini de paza: ... 

- pentru cel de-al doilea câine 1.000 lei

- pentru al treilea câine şi următorii,

de fiecare câine 4.000 lei

b) câini de vinatoare : ... 

- pentru primul câine 5.000 lei

- pentru al doilea câine şi următorii,

de fiecare câine 10.000 lei

c) câini de agrement : ... 

- pentru primul câine 15.000 lei

- pentru al doilea câine şi următorii,

de fiecare câine 20.000 lei.

Prin câini de agrement, în sensul prezentei legi, se înţeleg câini ţinuţi şi crescuti în locuinta.

   

Articolul 55

Pentru ciinii necesari pazei animalelor, pentru ciinii de orice fel, de până la 6 luni, precum şi pentru ciinii insotitori ai nevazatorilor şi cei folosiţi de echipele de salvamont, nu se datorează taxa.

   

Articolul 56

Taxele datorate se plătesc până la 30 mai inclusiv a fiecărui an sau în termen de 30 de zile de la declarare.

În cazul în care deţinerea câinilor încetează, indiferent de cauza, taxa anuală nu se recalculează.

   

Articolul 57

Organele sanitar-veterinare vor verifica, cu ocazia prezentării câinilor la vaccinare, dovada plăţii taxelor prevăzute de prezenta lege, aducind la cunoştinţa organelor fiscale cazurile de neprezentare a dovezii de plată.

   

Articolul 58

Consiliile locale pot institui şi alte taxe, altele decît cele reglementate de prezenta lege, pentru serviciile publice nou-create la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor, în scopul satisfacerii unor necesitaţi ale locuitorilor, cu condiţia ca taxele percepute să asigure cel puţin acoperirea cheltuielilor cu înfiinţarea, întreţinerea şi, după caz, funcţionarea acestor servicii.

Domeniile în care pot fi instituite noi taxe, fără a se limita, sunt cele prevăzute în anexa nr. 3 la prezenta lege.

   

Articolul 59

Instituirea de noi taxe se publică în presa şi se afişează la sediile consiliilor locale, precum şi în alte locuri publice, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicare.

   

Articolul 60

Pentru evidenta, urmărirea şi încasarea taxelor prevăzute la art. 48 alin. 2 şi art. 58, consiliile locale pot folosi, pentru localităţile unde volumul taxelor o justifica, personal angajat prin convenţii civile, plătit pe bază de tarife din încasări stabilite ca atare de consiliile locale respective.

Sumele plătite drept remiza se supun impozitului pe salarii, în condiţiile legii.

   

Capitolul 11

Dispoziţii comune şi tranzitorii    

Articolul 61

Contribuabilii sunt obligaţi să depună declaraţii de impunere la organele fiscale teritoriale pe raza cărora îşi au domiciliul, sediul sau se afla bunurile impozabile sau taxabile, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor, construcţiilor, terenurilor, mijloacelor de transport şi altor bunuri supuse obligaţiilor fiscale, potrivit prezentei legi, sau de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau a taxei datorate.

   

Articolul 62

Pentru neachitarea în termen a impozitelor şi taxelor locale reglementate prin prezenta lege, contribuabilii plătesc o majorare de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere, calculată din ziua imediat următoare de când impozitul sau taxa era datorată, dar fără a depăşi suma datorată.

În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, plata impozitului sau a taxei, după caz, se face, fără majorări de întârziere, în ziua lucrătoare imediat următoare.

În situaţiile în care impozitele şi taxele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare a nedepunerii declaraţiei ori datele declarate nu corespund realităţii, stabilirea sau modificarea impozitului sau a taxei, după caz, se poate face pe 2 ani anterior celui în care s-a efectuat constatarea.

Termenul de prescripţie pentru dreptul de a cere executarea silită este de 2 ani.

Impozitul sau taxa, respectiv diferenţa de impozit sau de taxa, stabilite în condiţiile menţionate în cuprinsul acestui articol, se plătesc în termen de 30 de zile de la data comunicării.

La diferenţele de impozit sau de taxe stabilite se calculează majorări de întârziere de la data când impozitul sau taxa era datorată.

Funcţionarul vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor şi taxelor datorate răspunde pecuniar, în limita majorărilor de întârziere calculate.

   

Articolul 63

Contribuabilii pot face contestaţie privind aşezarea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, în termen de 30 de zile de la data primirii înştiinţării de plată, la Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucureşti, după caz, care are obligaţia sa o rezolve în termen de 30 de zile de la înregistrare.

Pentru soluţionarea contestaţiilor se va cere şi avizul consiliului local.

Împotriva deciziei date de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucureşti, după caz, contribuabilii pot face plîngere, în termen de 30 de zile de la primirea deciziei, la Ministerul Finanţelor care, în termen de 40 de zile, are obligaţia sa o soluţioneze.

Împotriva soluţiei date de Ministerul Finanţelor se poate face plîngere în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia la judecătoria în a carei raza teritorială contribuabilul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul principal.

Depunerea contestaţiei sau a plingerii nu suspenda urmărirea şi încasarea impozitelor şi a taxelor locale şi a majorărilor de întârziere datorate.

Impozitele şi taxele plătite în plus se compensează sau se restituie, după caz, în termen de 30 de zile de la data comunicării plusului sau a deciziei respective.

   

Articolul 64

Contestaţiile cu privire la aşezarea şi încasarea impozitelor şi a taxelor locale sunt supuse unei taxe de timbru de 2% calculată la suma impozitului sau a taxei contestate. Aceasta taxa nu poate fi mai mica de 1.000 lei.

Plingerile împotriva deciziei date se timbrează cu jumătate din taxa plătită la contestaţie.

Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta contestaţie sau plîngere, cu acelaşi obiect, înregistrată şi rezolvată anterior, a fost taxată.

Contribuabilii sunt obligaţi sa specifice în cuprinsul contestaţiei sau al plingerii cuantumul impozitului sau al taxei contestate.

În situaţia admiterii integrale sau parţiale a contestaţiei, taxa de timbru se restituie integral sau proporţional cu reducerea impozitului sau a taxei contestate. Taxele pentru care s-au anulat timbre fiscale nu se restituie.

   

Articolul 65

Consiliile locale şi judeţene pot acorda, de la caz la caz, pentru motive temeinic justificate, eşalonări de plati în cel mult 12 rate lunare, aminari de plati până la sfârşitul anului calendaristic, precum şi reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor şi taxelor locale neachitate.

   

Articolul 66

Persoanele fizice, veterani şi invalizi de război şi beneficiari ai prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, se scutesc de plată impozitelor şi taxelor locale reglementate prin prezenta lege.

   

Articolul 67

Contribuabilii din străinătate, cu activitate în România, plătesc impozitele şi taxele locale, majorările aferente şi amenzile contravenţionale stabilite potrivit prezentei legi, în lei, prin transformarea valutei necesare la cursul de schimb valutar în vigoare la data când se face plata.

   

Articolul 68

Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracţiuni:

a) depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 61;  ...  b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 61;  ...  c) sustragerea de la impunere a unor bunuri supuse impozitării sau taxarii.  ... 

Contravenţia menţionată la lit a) se sancţionează cu amendă de la 100.000 lei la 250.000 lei, iar cele de la lit. b) şi c), cu amendă de la 250.000 lei la 1.000.000 lei.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele fiscale teritoriale.

Contravenţiilor prevăzute mai sus li se aplică dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25, 26 şi 27.

Sancţiunile se aplică şi persoanelor juridice. Plîngerea acestora se adresează judecătoriei în aceleaşi condiţii ca şi în cazul persoanelor fizice.

   

Articolul 69

Organele fiscale teritoriale au obligaţia de a verifica la persoanele fizice şi la persoanele juridice realitatea declaraţiilor de impunere şi modul de aşezare şi de încasare a impozitelor şi taxelor locale reglementate prin prezenta lege.

În situaţia în care, din controalele efectuate, se constata diferenţe de impozite şi taxe, se vor lua măsuri pentru recalcularea şi încasarea acestora potrivit legii sau, după caz, pentru compensarea sau restituirea lor, la cerere.

   

Articolul 70

În cazul neachitarii la termen a impozitelor şi a taxelor locale reglementate de prezenta lege, organele fiscale teritoriale şi organele consiliilor locale, pentru cele stabilite de acestea, pot dispune achitarea sumelor restante din conturile agenţilor economici, pe cale de decontare bancară, care constituie titlu executoriu, sau prin aplicarea gradelor de urmărire silită, prevăzute de lege, asupra elementelor patrimoniale ale debitorilor.

   

Articolul 71

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanţelor, norme privind metodologia de calcul, formularistica corespunzătoare referitoare la aşezarea şi urmărirea impozitelor şi a taxelor locale.

   

Articolul 72

Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, după caz, precum şi materială sau civilă, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

   

Articolul 73

Impozitele şi taxele locale reglementate prin prezenta lege constituie venituri ale bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale unde contribuabilii îşi au domiciliul, sediul sau se afla bunurile impozabile sau taxabile, cu excepţia taxelor care, potrivit dispoziţiilor legale, se gestionează, administrează şi utilizează ca venituri extrabugetare.

   

Articolul 74

Impozitele şi taxele locale stabilite în sume fixe, precum şi normele din anexa nr. 1 la prezenta lege, se modifica anual prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de rata inflaţiei, cu 3 luni înainte de începerea anului următor.

   

Articolul 75

Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice străine, în măsura în care, prin convenţii sau alte acorduri internaţionale la care România este parte ori, pe bază de reciprocitate, nu se stabileşte altfel.

   

Articolul 76

Prevederile prezentei legi se aplică începând cu data de întâi a lunii următoare publicării ei în Monitorul Oficial al României, cu excepţia cap. 2, 3, 4, care se vor aplica de la 1 ianuarie 1995.

   

Articolul 77

Pe data aplicării dispoziţiilor prezentei legi se abroga: Legea nr. 25/1981 privind impozitele şi taxele locale; Decretul nr. 425/1981 privind stabilirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale; Decretul nr. 504/1957 privind producţia, vânzarea, circulaţia şi desfacerea băuturilor alcoolice; art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1992 cu privire la impozitele şi taxele locale, aprobată prin Legea nr. 114/1992, şi pct. 3 din cap. 1, pct. 5, 6, 7 şi 9 din cap. 2 din anexa la aceasta ordonanţa; pct. 8 lit. a), b) şi c) paragraful 3^1 din Legea nr. 114/1992; art. 2, 3, 5, 6 şi anexele nr. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 45/1992 privind stabilirea nivelului unor taxe în sume fixe datorate statului, în lei, de persoanele fizice şi juridice şi introducerea plăţii taxei asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică şi a mijloacelor de transport pe apa, deţinute de regiile autonome, societăţile comerciale şi de ceilalţi agenţi economici organizaţi ca persoane juridice; Ordonanţa Guvernului nr. 26/1992 privind taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în domeniul construcţiilor; cap. 8, 12, 13 şi 14, 15, 16 şi 17 din anexa nr. 2 la Ordonanţa Guvernului nr. 10/1993 privind actualizarea, în funcţie de rata inflaţiei, a unor taxe stabilite în sume fixe pentru serviciile prestate în favoarea unor persoane fizice şi juridice, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ION RATIU

   

Anexa 1

VALORILE IMPOZABILE PE METRU PATRAT

la clădiri şi la alte construcţii aparţinând persoanele fizice

	Nr. crt.	Felul şi destinaţia clădirilor şi altor construcţii				Valoarea impozabilă pe m2 - lei -
	I. Clădiri şi alte construcţii situate în comune, precum şi în satele aparţinătoare municipiilor şi oraşelor
	1.	Clădiri de locuit, cu excepţia celor de la pct. 3:
		a)	cu pereţi din cărămidă arsă, piatră, beton şi alte materiale asemănătoare			6.700
		b)	cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, chirpici, pământ bătut şi alte materiale asemănătoare			4.600
	2.	Alte clădiri, cu excepţia celor de la pct. 3:
		a)	cu pereţi din cărămidă arsă, piatră, beton şi alte materiale asemănătoare			4.800
		b)	cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, chirpici, pământ bătut şi alte materiale asemănătoare			2.000
	3.	Clădiri şi alte construcţii pentru orice destinaţie, cu pereţi de orice fel, acoperite cu stuf, paie, trestie sau coceni				2.000
	II. Clădiri şi alte construcţii situate în municipii şi oraşe, precum şi în localităţile componente ale acestora
	1.	Construcţii, cu excepţia celor de la pct. 2-6:
		a)	cu pereţi din beton sau din cadre de beton armat:
			- cu încălzire centrală			16.800
			- fără încălzire centrală			15.700
		b)	cu pereţi din cărămidă arsă sau piatră - fără cadre de beton armat - şi alte materiale asemănătoare:
			- cu instalaţii (de apă, lumină etc.)			14.500
			- fără instalaţii			11.600
		c)	cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, chirpici, pământ bătut şi alte materiale asemănătoare:
			- cu instalaţii (de apă, lumină etc.)			6.700
			- fără instalaţii			5.800
	2.	Construcţii anexe din afara corpului principal
		al clădirilor:
		a)	cu pereţi din cărămidă arsă, piatră, beton şi alte materiale asemănătoare			2.900
		b)	cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, chirpici, pământ bătut şi alte materiale asemănătoare			1.500
	3.	Clădiri servind pentru ocupaţii profesionale (ateliere etc.):
		a)	cu pereţi din cărămidă arsă, piatră, beton şi alte materiale asemănătoare			7.300
		b)	cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, chirpici, pământ bătut şi alte materiale asemănătoare			4.400
	4.	Subsoluri locuibile		60%
	5.	Mansarde locuibile		50%		- din norma pe m2 a clădirii din care fac parte
	8.	Pivniţe din corpul clădirilor:
		a)	tencuite sau pavate	50%
		b)	netencuite şi nepavate	30%

   

Anexa 2

LISTA

clădirilor care nu sunt supuse impozitului

1. Clădirile instituţiilor publice, cu excepţia celor folosite în alte scopuri.

2. Clădirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura şi arheologie, precum şi muzeele şi casele memoriale, cu excepţia spaţiilor acestora folosite în alte scopuri.

3. Clădirile care prin destinaţie constituie lacasuri de cult, aparţinând cultelor recunoscute de lege.

   

Anexa 3

LISTA

serviciilor publice în care consiliile locale pot institui noi taxe potrivit art. 58 din lege

1. Verificarea şi întreţinerea reţelei în domeniul apei potabile şi industriale.

2. Colectarea deşeurilor menajere.

3. Utilizarea bailor publice.

4. Prestarea serviciilor de vidanjare.

5. Valorificarea nisipului şi a pietrisului din albiile râurilor, din cariere etc.

6. Folosirea pasunilor şi izlazurilor comunale

7. Folosirea reproducatorilor comunali

8. Taxe pentru animale aduse la oborul comunal

9. Taxe pentru taierea animalelor în unităţile specializate ale consiliilor locale

10. Taxe pentru cântăritul mărfurilor.

----------------------------