CODUL COMERCIAL

Cu modificările pînă la 15 iunie 1906*)

EMITENT

PARLAMENTUL

----------

*) Codul comercial astăzi în vigoare a fost promulgat la 10 Maiu 1887 şi pus în aplicare la 1 Septemvrie acelaşi an. Modelul care a servit legiuitorului nostru din 1887 la alcătuirea lui, a fost Codul comercial al Regatului Italiei, din 31 Octomvrie 1882; decretul italian dela 14 Decemvrie 1882; legea germană asupra politelor din 25 Noiemvrie 1848; Codul comercial german din Iunie 1769; legea germană din Iunie 1872; în fine, legea belgiana din 5 Maiu 1872 asupra gajului comercial şi contractului de comision. Codul comercial a suferit mai multe modificări prin legile din 20 Iunie 1895, din 6 Aprilie 1900, din 3 Martie 1902, care i-a modificat întreaga Cartea III: "Despre falimente", precum şi unele art. din Cartea IV; o alta modificare prin legea din 26 Iunie 1906 şi, în fine, o ultima modificare din 15 Iunie 1906, relativă la art. 479 şi 480 asupra gajului.

    Cartea I DESPRE COMERŢ ÎN GENERE    

Titlul I

DISPOZIŢIUNI GENERALE    

Articolul 1

În comerţ se aplică legea de faţa.

Unde ea nu dispune, se aplică codicele civil.

   

Articolul 2

Bursele, balciurile (iarmarocurile), târgurile, docurile şi intrepozitele, precum şi celelalte instituţiuni cari serva comerţului, se regulează prin legile şi regulamentele lor speciale.

   

Titlul II

DESPRE FAPTELE DE COMERŢ    

Articolul 3

Legea considera ca fapte de comerţ:

1) Cumpărăturile de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea, spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ;

2) Vînzările de producte, vînzările şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şi vînzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ, cînd vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;

3) Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerţ;

4) Cumpărările sau vînzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;

5) Orice întreprinderi de furnituri;

6) Întreprinderile de spectacole publice;

7) Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;

8) Întreprinderile de constructiuni;

9) Întreprinderile de fabrici*), de manufactura şi imprimerie;

10) Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta cînd altul decât autorul sau artistul vinde;

11) Operaţiunile de banca şi schimb**);

12) Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;

13) Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;

14) Cambiele şi ordinele în producte sau mărfuri;

15) Constructiunea, cumpărarea, vînzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigatiunea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, aramarea şi aprovizionarea unui vas;

16) Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;

17) Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vietei;

18) Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;

19) Depozitele pentru cauza de comerţ;

20) Depozitele în dockuri şi intrepozite precum şi toate operaţiunile asupra recepiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, liberate de ele.

-----------

*) În textul italian lipsesc cuvintele: "de fabrici".

**) În textul italian lipsesc cuvintele: "şi schimb".

   

Articolul 4

Se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sînt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.

   

Articolul 5

Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s'ar face pentru uzul sau consumatiunea cumpărătorului, ori a familiei sale; de asemenea revânzarea acestor lucruri şi nici vînzarea productelor pe cari proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau, sau cel cultivat de dânsul.

   

Articolul 6

Asigurările de lucruri sau stabilimente cari nu sînt obiectul comerţului şi asigurările asupra vietei sînt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator.

Contul curent şi cekul nu sînt considerate ca fapte de comerţ în ce priveşte pe necomercianţi, afară numai dacă ele nu au o cauza comercială.

   

Titlul III

DESPRE COMERCIANŢI    

Articolul 7

Sînt comercianţi aceia cari fac fapte de comerţ, avînd comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.

   

Articolul 8

Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi.

   

Articolul 9

Orice persoană care, într'un chip accidental, face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca comerciant; ea este însă supusă legilor şi jurisdictiunei comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune.

   

Articolul 10

Minorul*) de orice sex, pentru a putea face comerţ şi prin urmare a fi considerat major, întrucât priveşte obligaţiunile contractate de dânsul ca comerciant, va trebui să aibă etatea de 18 ani împliniţi, să fie emancipat, să aibă autorizaţiunea înscrisă a tatălui sau, sau în caz de moarte, interdictiunea ori absenta a tatălui, aceea a mamei sale; iar în lipsa de tata şi mama, autorizaţia tutorului cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.

Actele de emancipare şi de autorizare vor fi prezintate la tribunalul în jurisdicţiunea căruia minorul voeşte a-şi stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise în registrul destinat pentru aceasta şi afişate în sala tribunalului, în sala comunei, în localurilor bursei cele mai apropiate, dacă vor fi, şi publicate în foaia anunţurilor judiciare a locului; toate acestea prin îngrijirea grefei.

Grefierul tribunalului va păstra la dosar proba ca afişările şi publicaţiunea s'au făcut.

Înainte de transcriere, afişare şi publicaţiune, minorul nu va putea începe comerţul sau.

----------

*) Textul italian zice: "minorii emancipati, bărbaţi şi femei".

   

Articolul 11

Dispoziţiunea articolului precedent este aplicabilă minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe cari legea le considera ca fapte de comerţ.

   

Articolul 12

Minorul comerciant în condiţiunile art. 10, pentru tot ce priveşte comerţul sau, poate ipoteca şi instraina imobilele sale, fără a avea necesitate de vreo noua autorizaţiune*).

----------

*) Textul italian zice: "minorii comercianţi pot ipoteca şi aliena bunurile lor mobile" lipsind celelalte detalii coprinse în art. 13 din Codul de comerţ român.

   

Articolul 13

Tatăl sau mama cari exercita puterea părintească sau, în lipsa-le, tutorul, nu pot continua comerţul în interesul unui minor dacă nu vor fi autorizaţi, cel*) dintâi de tribunalul civil şi cel de al doilea prin încheierea consiliului de familie omologata de tribunal.

Actul de autorizare va fi afişat şi publicat conform art. 1

-----------

*) Aici trebuie să figureze cuvântul "cei" deoarece se referă la tata şi mama. Textul italian zice: "îl genitore", cuvântul de "mama" lipsind.

   

Articolul 14

Interzisul şi cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianţi şi nici a continua un comerţ*).

-----------

*) Dispoziţiunile acestui articol 14, lipsesc în Codul italian.

   

Articolul 15

Femeea maritata nu poate face comerţ fără consimtimantul expres sau tacit al bărbatului sau. Consimtimantul bărbatului se presuma cînd exerciţiul comerţului femeei este public şi notoriu, afară numai dacă bărbatul a prohibit aceasta în mod expres prin declaraţiune publicată în forma art. 10, paragraful 2.

Cînd femeea nu face decât vinde în detaliu mărfurile traficului bărbatului, ea nu poate numai prin acesta să fie considerată ca comercianta.

Dacă bărbatul este minor, el nu va putea autoriza pe femeea sa a face comerţ decât numai dacă va fi fost şi dânsul autorizat a da acest consimtimant după regulele şi în formele prevăzute de art. 1

Dacă bărbatul este interzis sau absent, autorizaţiunea va fi data de tribunalul civil.

Femeea, deşi comercianta, nu poate însă intra într'o societate comercială, în care şi-ar lua o răspundere nemărginită, fără autorizaţiunea specială a soţului, sau în caz de interdictiune ori absenta a acestuia, fără aceea a tribunalului civil.

În caz cînd soţul autoriza pe femeea în scris, autorizaţiunea va fi transcrisă, afişată şi publicată conform art. 10*).

----------

*) Art. italian nu cuprinde aliniatele 3, 4 şi 6 aflate în textul art. 15 român. A se compara art. 13 şi 15 Cod. com. italian, fiind diferenţe de text.

   

Articolul 16

Femeea comercianta poate, fără autorizaţiunea soţului sau, a sta în judecata şi a se obliga pentru tot ce priveşte comerţul sau.

Ea poate, pentru acest sfîrşit, a ipoteca şi instraina toată averea sa fără consimtimantul soţului.

Cu toate acestea, bunurile dotale nu vor putea fi ipotecate sau înstrăinate decât în cazurile şi după formele prevăzute de codicele civil.

   

Articolul 17

Cînd prin contractul de căsătorie bărbatul va avea vr'un drept asupra bunurilor câştigate de femee, aceste bunuri şi veniturile lor rămîn exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale.

   

Articolul 18

Autorizaţiunea de a face comerţ, data minorului de către părintele sau sau de către tutor în condiţiunile prevăzute mai sus, precum şi aceea data de către bărbat femeei, pot fi revocate în orice timp. Actul de revocare însă trebuie să fie făcut cu observarea formelor prevăzute la art. 1

Cu toate acestea, dacă minorul sau femeea începuse a exercita comerţul, revocarea nu va putea produce nici un efect, de nu va fi aprobată şi de tribunalul civil, după ce acesta, în camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeea şi pe aceia cari le-au retras autorizaţia*).

În nici un caz revocarea nu poate vătăma drepturile celor de al treilea, nici chiar pentru afacerile în curs de executare.

----------

*) În textul art. italian lipsesc cuvintele ultime: "şi pe aceea cari le-au retras autorizaţia".

   

Articolul 19

Contractul de căsătorie între persoane dintre care una este comercianta, va trebui să fie trimis în copie certificată, în termen de o luna dela data lui, de către ofiţerul stării civile cari a celebrat căsătoriae), la tribunalul în jurisdicţiunea căruia se găseşte stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 1.

Ofiţerul stării civile care va omite a îndeplini îndatorirea impusa prin acest articol, va fi supus la o amenda de 25 pînă la 100 lei; iar dacă omisiunea a fost facuta cu rea credinţa, la destituire; în amândouă cazurile, fără prejuditiul drepturilor părţilor interesate*).

-----------

*) În art. italial lipsesc cuvintele: "de către ofiţerul stării civile care a celebrat căsătoria", adaugand însă: "şi extractul constituirei de dota sau dacă e stipulată comunitatea de bunuri".

**) Aliniatul 2 al art. 19 cuprinde dispoziţiunile din art. 17 Codul italian.

   

Articolul 20

Dacă soţul devine comerciant în urma căsătoriei sale, dânsul este dator să depună copie după contractul sau de căsătorie, în termen de o luna socotit din ziua cînd şi-a început comerţul, sub pedeapsa, în caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu.

   

Articolul 21

Cererea de separatiune de patrimonii între soţi, dintre cari unul este comerciant, trebuie să fie publicată în modul prevăzut la art. 1

Hotărîrea asupra cererii de separatiune nu va putea fi pronunţată decât după o luna de zile dela sus zisa publicaţiune.

Dacă se admite separatiunea, hotărîrea definitivă va trebui să fie publicată tot în acelaşi mod, în termen de o luna dela data ei.

În lipsa acestei publicaţiuni, creditorii comerţului soţului pot opune, oricînd interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronunţate şi sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeei, dacă a avut loc.

Deosebit de aceasta ei pot sa exercite acţiunea ce le acorda art. 975 din codicele civil, cînd separatiunea ar fi fost facuta în frauda drepturilor lor.

   

Titlul IV

DESPRE REGISTRELE COMERCIANŢILOR    

Articolul 22

Registrele obligatorii pentru comercianţi sînt: registrul-jurnal, registrul-inventar şi registrul-copiar.

   

Articolul 23

Orice comerciant este dator ca în registrul jurnal sa înscrie pe fiecare zi ce are sa ia şi ce are sa dea, operaţiunile comerţului sau, convenţiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, şi în general tot ce primeşte şi plăteşte sub orice titlu*), trecând la fiecare finit de luna şi sumele întrebuinţate pentru cheltuelile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuesc în contabilitatea comercială, dar cari nu sînt obligatorii**).

---------

*) Textul italian adauga: "civil sau comercial".

**) Art. italian mai cere dela comercianţi de a păstra scrisorile şi telegramele ce primesc, şi de a copia într'un registru scrisorile şi telegramele ce trimit; o parte din aceste cerinţe sînt dealtfel cuprinse în textul art. 25 român.

   

Articolul 24

Comerciantul este dator a forma la începutul comerţului sau şi în fiecare an, sub a sa semnatura, un inventari de averea sa mobila şi imobilă şi de datoriile sale active şi pasive, încheind bilanţul cuvenit. Acest inventari şi bilanţ le va copia în registrul special pentru acesta şi le va semna.

Toate efectele şi datoriile active trebuiesc evaluate în inventar şi bilanţ după preţul curent la epoca facerei inventariului.

Datoriile active greu de încasat sau indoioase se vor preţui după probabilitate; creanţele ce nu se pot încasa se vor înscrie numai pentru memorie.

Dacă sînt mai mulţi tovarasi solidari, trebuie să subsemneze fiecare.

   

Articolul 25

El este ţinut a copia în registrul special şi după ordinea zilei toate scrisorile ce trimite.

   

Articolul 26

Registrele obligatorii vor fi numarotate pe fiecare pagina şi, afară de registrul copiar, parafate de un judecător al tribunalului locului de reşedinţa al comerciantului, sau de către judecătorul ocolului respectiv în localităţile unde nu exista tribunal.

Pe ultima pagina a acestor registre judecătorul va constata numărul filelor ce compun fiecare registru şi va semna aceasta certificare punând sigiliul tribunalului sau al judecătoriei.

   

Articolul 27

Registrele*) pe cari comerciantul este obligat a le avea, afară de copiar, vor fi prezentate tribunalului sau judecătorului de ocol la finele fiecărui an comercial spre incheiare şi viza.

Tribunalul sau judecătorul de ocol va pune imediat, sub ultima operaţiune înscrisă, următoarea viza:

"Astăzi, la . . . . . . . . ., anul . . ., s'a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului . . . . . . . . . . şi s'a vizat cu a nostra semnatura", punându-se şi sigiliul tribunalului sau judecătoriei.

Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru îndeplinirea formalităţilor prevăzute în aceste doua articole.

------------

*) Art. 23 Codul italian zice în loc de "Registrele" cuvintele: "Îl giornale e îl libro degli inventarii".

   

Articolul 28

La fiecare tribunal comercial şi, în localităţile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de judeţ, se va tine un registru în care se va înscrie numele comercianţilor cari şi-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum şi numărul filelor fiecăruia. Tot astfel se va urma şi cu registrele pe cari comerciantul le prezintă anual pentru incheiare şi viza.

Dacă numarotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecătorul de ocol, atunci acesta la finele fiecărui an, este dator sa trimită un tablou tribunalului judeţului sau tribunalului comercial respectiv.

   

Articolul 29

Registrele comercianţilor vor fi ţinute în limba română sau în vreuna din limbele moderne europene, după ordinea datei fiecărei operaţiuni, fără a se lasă vreun loc în alb, fără ştergere sau adaogire; se pot face îndreptări şi ştersături dacă aceasta este necesar; se vor face însă numai astfel ca cuvintele îndreptate sau şterse să fie citibile.

   

Articolul 30

Comercianţii sînt datori a păstra, în timp de 10 ani dela cea din urma viza, registrele pe cari legea le impune a tine, precum şi scrisorile şi telegramele primite.

Asemenea sînt datori a păstra, cel puţin pînă la doi ani, facturile mărfurilor cumpărate şi introduse în stabilimentele lor*).

----------

*) Acest al doilea aliniat lipseşte în Codul italian.

   

Articolul 31

Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonată de judecată după cererea unei părţi decât în afaceri de succesiuni, comunităţi de bunuri, societăţi şi în caz de faliment.

   

Articolul 32

În cursul unei contestatiuni şi oricare ar fi natura ei, judecata, după cererea unei părţi sau chiar din oficiu, va putea ordonă înfăţişarea registrelor spre a se extrage dintr'însele numai ceea ce este privitor la litigiu.

   

Articolul 33

Cînd registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa, se afla în circumscripţia unui alt tribunal, judecătoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecătorului de ocol respectiv pentru a lua cunoştinţa de conţinutul acelor registre, a-l consemna într'un proces-verbal şi a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.

   

Articolul 34

Dispoziţiunile cuprinse în prezentul titlu nu se aplică colportorilor, comercianţilor cari fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelor al cărora comerţ nu iese din cercul unei profesiuni manuale.

   

Titlul V

DESPRE OBLIGAŢIUNILE COMERCIALE ÎN GENERAL    

Articolul 35

Contractul sinalagmatic între persoane depărtate nu este perfect dacă acceptarea n'a ajuns la cunoştinţa propuitorului în termenul hotărît de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi acceptarei, după natura contractului.

Propuitorul însă poate primi ca buna şi o acceptare ajunsă peste termenul hotărît de dânsul, cu condiţiune ca sa încunoştiinţeze îndată pe acceptant despre aceasta.

   

Articolul 36

Cînd propuitorul cere executarea imediata a contractului, şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar, după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.

   

Articolul 37

Pînă ce contractul nu este perfect, propunerea şi acceptarea sînt revocabile. Cu toate acestea, deşi revocarea împiedica ca contractul sa devină perfect, dacă ea însă ajunge la cunoştinţa celeilalte părţi după ce acesta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoca contractul răspunde de daune-interese.

   

Articolul 38

În contractele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa partei căreia este facuta.

   

Articolul 39

Acceptarea condiţionată sau limitată se considera ca un refuz al primei propuneri şi formează o noua propunere.

   

Articolul 40

Cînd urmează a se hotărî adevăratul preţ sau preţul curent al productelor, mărfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice şi al titlurilor industriale, el se ia după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsa, după acelea ale locului celui mai apropiat, sau după orice altfel de proba.

   

Articolul 41

Cînd moneda arătată într'un contract nu are curs legal sau comercial în ţara şi cînd cursul ei n'a fost determinat de însăşi părţile, plata va putea fi facuta în moneda tarei după cursul ce va avea schimbul la vedere în ziua scadentei şi la locul platei; iar cînd în acea localitate n'ar fi un curs de schimb, după cursul pieţei celei mai apropiate, afară numai dacă contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.

   

Articolul 42

În obligaţiunile comerciale co-debitorii sînt ţinuţi solidariceste, afară de stipulaţiune contrarie.

Aceeaşi presumptiune exista şi contrafide-jusorului, chiar ne-comerciant, care garanteza o obligaţiune comercială.

Ea nu se aplică şi la necomercianţi pentru operaţiuni cari, în cat îi priveşte, nu sînt fapte de comerţ.

   

Articolul 43

Datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobînda de drept din ziua cînd devin exigibile.

   

Articolul 44

În obligaţiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de graţie permis de art. 1021 din codicele civil.

   

Articolul 45

Retractul litigios prevăzut de art. 1402, 1403 şi 1404 din codicele civil nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr'un fapt comercial.

   

Articolul 46

Obligaţiunile comerciale şi liberatiunile se probează:

Cu acte autentice;

Cu acte sub-semnatura privată;

Cu facturi acceptate;

Prin corespondenta;

Prin telegrame;

Cu registrele părţilor;

Cu martori, de câte-ori autoritatea judecatoresca ar crede ca trebuie să admită proba testimoniala şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 codicele civil;

În fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.

   

Articolul 47

Telegrama face proba, ca act sub-semnatura privată, cînd originalul este subscris de însăşi persoana arătată într'însă ca trimitatoarei ei. Ea face aceeaşi proba, chiar dacă aceasta persoana este subscrisă, de o alta mana cînd ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda, de însăşi acea persoana.

Dacă subscrierea originalului este autentificată de autoritatea competentă, atunci se aplică principiile generale. În caz cînd identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s'a stabilit prin alte moduri prevăzute de regulamentele telegrafo-poştale, proba contrarie este admisă.

Data telegramelor stabileşte pînă la proba contrarie ziua şi ora în care ele au fost în adevăr expediate de oficiurile telegrafice.

   

Articolul 48

În caz de eroare, schimbare sau întîrziere în transmiterea unei telegrame, se aplică principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea, trimitetorul unei telegrame se presuma afară de orice culpa dacă a îngrijit a o colectiona sau recomanda conform dispoziţiunilor regulamentelor telegrafo-poştale.

   

Articolul 49

În comerţ, mandatul şi orice declaraţiune de consimtimant chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentică de autoritatea competentă, sînt valabile şi fac proba în justiţie.

   

Articolul 50

Registrele comercianţilor, ţinute în regula, pot face proba în justiţie între comercianţi, pentru fapte şi chestiuni de comerţ.

Înscrierea în registre, facuta de prepusul cari tine scriptele sau este însărcinat cu compatibilitatea, are acelaşi efect ca şi cînd ar fi facuta de însuşi stapanul.

   

Articolul 51

Registrele pe care comercianţii sînt obligaţi a le avea şi cari nu vor fi ţinute în regula şi nici investite cu formele prevăzute de lege, nu sînt primite a face proba în justiţie, spre folosul celui ce le-a ţinut.

Neîndeplinirea prescripţiunilor legei în aceasta privinta, poate atrage încă după sine aplicaţiunea pedepselor prevăzute în caz de faliment*).

-----------

*) Acest al doilea aliniat lipseşte în art. 49 respectiv al Codului italian.

   

Articolul 52

Registrele comercianţilor chiar netinute în regula fac proba contra lor. Partea însă care voeşte a se referi la dânsele nu poate scinda conţinutul lor.

   

Articolul 53

Dacă partea, la registrele căreia cealaltă parte oferă sa dea crezamant, refuza a le prezintă, judecata poate deferi acestei din urma jurământul asupra obiectului contestatiunei.

   

Articolul 54

Judecata este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai puţin mare, dacă trebuie a se renunţa la această probă în caz cînd registrele comerciale ale părţilor nu concorda, sau a atribui o credinţa mai mare registrelor uneia din părţi.

   

Articolul 55

Cînd codicele comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisă decât în cazurile în care ea este permisă şi de codicele civil.

   

Articolul 56

Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sînt supuşi, în cat priveşte acest act, legei comerciale, afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.

   

Articolul 57

Data actelor şi a contractelor comerciale trebuie să arate locul, ziua, luna şi anul.

Ea poate fi stabilită, faţă de cel de al treilea, prin toate mijloacele de proba arătate în art. 46.

Data arătată în cambie şi în orice alte titluri la ordin precum şi în girurile lor se considera drept adevarata pînă la proba contrarie.

   

Articolul 58

Posesorul unui titlu la purtător, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu sau un titlu echivalent*).

Cheltuelile privesc pe reclamant.

În privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca şi a altor titluri de asemenea natura, se observa legile speciale.

Revendicarea titlurilor la purtător pierdute sau furate nu se admite decât contra aceluia care le-a găsit sau furat şi contra acelora cari le-au primit cu orice titlu, cunoscînd vitiul cauzei posesiunei.

-----------

*) După primul aliniat, art. italian 56, are un al doilea aliniat, care lipseşte la noi.

   

Articolul 59

Orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract sau în locul care ar rezultă din natura operaţiunei, ori din intenţiunea părţilor contractante.

În lipsa de o clauza expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s'a obligat îşi avea stabilimentul sau comercial sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la formarea contractului.

Dacă însă urmează a se preda un lucru determinant, care după cunoştinţa părţilor se gasiea într'altă parte în momentul formarei contractului, atunci predarea se va face în acel loc.

   

Titlul VI

DESPRE VÂNZARE    

Articolul 60

Vânzarea facuta pe un preţ nedeterminat în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urma.

   

Articolul 61

Vânzarea facuta pe adevăratul preţ sau pe preţul curent este asemenea valabilă. În acest caz preţul se determina conform dispoziţiunilor art. 4.

Determinarea preţului poate fi încredinţată arbitrului unei a treia persoane desemnate în contract sau rămase a se alege în urma.

Cînd persoana desemnată sau aleasă nu voeşte sau nu poate primi, părţile trebuie să proceda la o noua numire.

Dacă părţile nu se invoesc, numirea se face de justiţie.

   

Articolul 62

Cînd mărfurile vândute sînt arătate în contract numai prin catatime, fel şi calitate, fără nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert şi determinat, vânzătorul este obligat a preda, la locul şi în timpul stipulat, catatimea, felul şi calitatea convenite chiar dacă mărfurile cari ar fi fost la dispoziţiunea sa în momentul formarei contractului, sau pe care el şi le-ar fi procurat în urma în executarea lui, ar fi pierit, sau dacă expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost împiedicată din vreo cauza oarecare.

   

Articolul 63

Vânzarea mărfurilor ce se afla în călătorie cu arătarea vasului care le transporta sau care urmează a le transporta, este supusă condiţiunei sosirei în buna stare a acelui vas.

Dacă vânzătorul îşi rezerva drepturile ca, în timpul fixat prin convenţiune, sa arate vasul care transporta sau urmează a transporta mărfurile vândute şi dacă acest termen a trecut, cumpărătorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.

Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va ţine seama de timpul fixat pentru predarea mărfurilor vândute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului.

Dacă prin convenţiune nu se fixeza vreun termen pentru arătarea vasului, cumpărătorul e în drept a cere ca termenul să fie fixat de justiţie.

   

Articolul 64

Dacă prin contract, sau mai în urma, s'a fixat un termen pentru sosirea vasului în care se afla mărfurile ce călătoresc şi termenul expira fără ca vasul să fie sosit, cumpărătorul are drept a renunţa la contract sau a-i prelungi termenul odată sau de mai multe ori.

Cînd însă nu s'a fixat nici un termen pentru sosirea vasului, se înţelege ca părţile au luat drept termen timpul necesar pentru împlinirea călătoriei.

În caz de întîrziere, justiţia, ţinînd seama de împrejurări, poate fixa un termen, şi dacă şi acest termen expira fără ca vasul sa sosească, contractul se considera ca reziliat.

În nici un caz justiţia nu poate fixa un termen mai lung decât de un an, socotit din ziua plecării vasului dela locul unde mărfurile vândute au fost încărcate.

   

Articolul 65

Dacă în cursul călătoriei, din cauza de forta majoră sau caz fortuit, marfa vândută este transportată din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinţează, şi vasul pe care s'a făcut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.

   

Articolul 66

Avariele intamplate în timpul călătoriei, reziliază contractul, dacă mărfurile sînt pînă într'atît de deteriorate încît nu mai pot servi la întrebuinţarea pentru care fusese destinate.

În orice alt caz, cumpărătorul este dator sa primească mărfurile în starea în care se vor afla la sosire, însă cu o potrivita scădere de preţ.

   

Articolul 67

Cînd, mai înainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunei, una din părţi a oferit celeilalte predarea lucrului vândut sau plata preţului, şi acesta nu îşi îndeplineşte la termenul fixat obligaţiunea sa, atunci condiţiunea rezolutorie se împlineşte de drept în favorea partei care îşi executase obligaţiunea sa.

În lipsa de asemenea oferte sau de stipulaţiuni exprese, reziliarea contractului se regulează după dispoziţiunile codicelui civil privitoare la condiţiunea rezolutorie tacită.

În amândouă cazurile cel în culpa răspunde de daunele-interese cauzate.

   

Articolul 68

Cînd cumpărătorul unui lucru mişcător nu-şi îndeplineşte obligaţiunea sa, vânzătorul are facultatea sau a depune lucrul vândut la o casa acreditata de comerţ pe socoteala şi cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde.

Vânzarea se va face prin licitaţiune publică, sau chiar pe preţul curent dacă lucrul are un preţ la bursa sau în târg, de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte şi cu dreptul pentru vînzător la plata diferenţei dintre preţul obţinut şi acela convenit la prima vânzare, precum şi la daune-interese.

Dacă neexecutarea contractului provine din partea vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a face să se cumpare lucrul de către un ofiţer public însărcinat cu asemenea acte.

Cumpărătorul are dreptul a pretinde diferinta în mai mult, dintre preţul plătit a doua oara şi acela convenit cu primul vînzător, precum şi a cere daune-interese dacă ele se cuvin.

Partea care va uza de dreptul ce i se acordă prin acest articol este datoare sa încunoştiinţeze prealabil despre aceasta pe cealaltă parte contractantă*).

-----------

*) Codul de comerţ italian, în art. 68, are la finit următorul aliniat care lipseşte la noi: "Îl contraente che usa delle facolta sudette, deve în ogni caso darne pronta notizia all'altro contraente".

   

Articolul 69

Dacă termenul stipulat într'un contract de vînzarea unui lucru mobil este esenţial naturei operaţiunei, partea care voeşte executarea conventiunei fără sa ţină seama de expirarea termenului stipulat în favorea sa, trebuie să încunoştiinţeze pe cealaltă parte, în termen de 24 de ore dela expirarea termenului.

Chiar în acest caz vînzarea lucrului nu se poate face decât a doua zi după încunoştiinţare.

   

Articolul 70

Cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind din o alta piaţa, este dator sa denunţe vânzătorului vitiile aparente în timp de doua zile dela primire, ori de câte ori un timp mai lung n'ar fi necesar din cauza condiţiunilor excepţionale în care se afla lucrul vândut sau persoana cumpărătorului.

El este dator sa denunţe vitiile ascunse ale lucrului în cele dintâi doua zile dela descoperirea lor*).

Odată acest termen expirat, cumpărătorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru vitiile lucrului vândut.

-----------

*) Art. italian 70 continua: "ferme în ogni caso le disposizioni dell'articolo 1505 del codice civile", care articol se referă la acţiunea redibitorie care provine din cauza vitiilor lucrului vândut.

   

Articolul 71

Prezidentul tribunalului, şi, acolo unde nu exista tribunal, judecătorul de ocol poate ordonă, după cererea cumpărătorului sau a vânzătorului, ca atît calitatea cat şi starea în care se afla lucrul vândut să fie constatate de unul sau mai mulţi experţi, pe cari îi va numi din oficiu.

Prin aceeaşi ordonanţa de numire a experţilor, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecătorul de ocol poate ordonă sau sechestrarea lucrului vândut, sau depunerea lui într'un depozit public sau într'alt loc pe care îl va desemna şi, dacă păstrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli însemnate, chiar vînzarea acelui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine şi în condiţiunile ce se vor determina prin însăşi ordonanţa.

   

Articolul 72

Ordonanţa prezidentului tribunalului sau judecătorului de ocol va trebui să fie comunicată, înainte de punerea ei în lucrare, celeilalte părţi sau reprezentantului sau, dacă vreunul din ei se afla în localitate.

În caz contrariu, ordonanţa va fi comunicată în termenul prevăzut de art. 137 din procedura civilă, dela executarea ei.

Cumpărătorul care nu va voi a beneficia de dispoziţiunile cuprinse în articolul precedent, va trebui, în caz de contestatiune, sa probeze*), atît identitatea cat şi vitiile marfei cumpărate de dânsul.

----------

*) Art. italian 71, al. ultim., se exprima: "...a probare rigorosamente l'identita...etc.".

   

Articolul 73

Dispoziţiunile cuprinse în articolele 67, 68 şi 69 se aplică şi la contractele de bursa încheiate după formele prevăzute de legea ei specială.

   

Titlul VII

DESPRE REPORT    

Articolul 74

Contractul de report consta în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit circulând în comerţ, şi în revânzarea simultanee cu termen şi pe un preţ determinat către aceeaşi persoana a unor titluri de aceeaşi specie.

Pentru validitatea contractului este necesară predarea reală a titlurilor date în report.

Proprietatea lor se transfera la cumpărător.

Părţile pot stipula ca primele, rambursurile şi dobânzile ce se vor cuveni titlurilor în termenul reportului, sa rămînă în profitul vânzătorului.

   

Articolul 75

Revânzarea titlurilor date în report poate fi prelungită prin voinţa părţilor, pentru unul sau mai multe termene succesive.

   

Articolul 76

Dacă la expirarea termenului reportului, părţile lichidează diferintele spre a face separat plăţile lor şi reinoesc reportul asupra unor titluri ce diferă prin cantitatea sau specia lor, sau pe un alt preţ, atunci se considera ca părţile au încheiat un nou contract de report.

   

Titlul VIII

DESPRE SOCIETĂŢI ŞI DESPRE ASOCIAŢIUNI COMERCIALE    

Capitolul 1

Despre societăţi

I. Dispoziţiuni generale

   

Articolul 77

Societăţile comerciale au drept obiect unul sau mai multe fapte de comerţ, şi se deosebesc în următoarele feluri:

1) Societatea în nume colectiv (coprinzator) ale carei obligaţiuni sociale sînt garantate prin responsabilitatea nemărginită şi solidară a tuturor asociaţilor;

2) Societatea în comandită, ale carei obligaţiuni sociale sînt garantate prin responsabilitatea nemărginită şi solidară a unui sau mai multor asociaţi comanditati, şi prin responsabilitatea unui sau mai multor asociaţi comanditari, marginita la o sumă determinata, care poate fi reprezentată şi prin acţiuni;

3) Societatea anonima în care obligaţiunile sociale sînt mărginit garantate numai pînă la concurenta unui capital determinat şi de care fiecare asociat nu răspunde, decât numai cu sumele ce s'a obligat a pune în societate sau cu valoarea acţiunilor sale.

   

Articolul 78

Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simpla şi societatea în comandită prin acţiuni exista sub o firma socială.

Societatea anonima nu are firma socială şi nu poate fi determinata prin numele nici unuia din asociaţi*); ea este însă calificată printr'o denumire particulară sau prin arătarea obiectului întreprinderii sale. Aceasta denumire sau arătare trebuie să se deosebeasca lămurit de aceea a oricărei alte societăţi.

Societăţile sus arătate constituesc, în raport cu cel de al treilea, o persoană juridică distinctă de aceea a asociaţilor.

----------

*) În art. italian 77, al. II, lipsesc cuvintele: "şi nu poate fi determinata prin numele nici unuia dintre asociaţi", cari au fost adăugate de legiuitorul român.

   

Articolul 79

Noul asociat al unei societăţi constituită răspunde, ca şi ceilalţi, de toate obligaţiunile contractate de societate înaintea admiterii lui, chiar dacă s'ar fi schimbat firma socială.

Orice convenţiune contrarie nu are efect faţă de cel de al treilea.

   

Articolul 80

Cesionarul şi asociatul nu au nici un raport juridic cu societatea; ei participa numai la beneficiile şi pierderile cuvenite asociatului, în proportiune cu partea de interes ce li s'a atribuit.

   

Articolul 81

Asociatul care a vărsat în societate una sau mai multe creanţe nu este liberat, decât după ce societatea a obţinut plata sumei drept care s'a făcut vărsămîntul.

Dacă plata nu s'a putut obţine prin urmărirea debitorului, asociatul răspunde de suma datorită cu dobînda legală din ziua scadentei creanţelor vărsate, deosebit de daunele-interese ce s'ar cuveni.

   

Articolul 82

Cînd valoarea lucrurilor vărsate de un asociat nu s'a fixat de către contractanţi, se presupune ca convenită valoarea curenta din ziua fixată pentru vărsare, după cota bursei sau mercurialele locului unde îşi are sediul societatea, şi în lipsa, după o estimaţiune facuta de experţi.

   

Articolul 83

În lipsa de stipulaţiune contrarie, lucrurile vărsate devin proprietatea societăţii.

   

Articolul 84

Asociatul care întârzie sa verse partea sa este răspunzător de daunele-interese cauzate, şi dacă miza s'a stipulat în numerar, este ţinut de drept şi fără nici o cerere, la plata cu dobînda legală a acestei sume, din ziua în care trebuia să facă vărsămîntul, fără a fi scutit de daune-interese, dacă ele s'ar cuveni, şi deosebit de dispoziţiunile articolelor 170 şi 188.

   

Articolul 85

Asociatul nu poate opune societăţii, în compensatiunea daunelor ce i-a cauzat prin dol, abuz de putere sau greseala, foloasele ce i-ar fi adus în orice chip ar fi.

   

Articolul 86

Creditorii particulari ai asociatului nu pot, în timpul duratei societăţii, să-şi exercite drepturile lor decât numai asupra partei din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul social; iar dacă societatea este dizolvată, asupra partei ce i-ar veni din lichidaţiune.

Cu toate acestea, ei pot sechestra orice parte, şi, în societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime, pot sechestra şi chiar vinde părţile sau acţiunile debitorului lor.

   

Articolul 87

Participarea la beneficii concedata impiegatilor sau altor agenţi ai societăţii, ca plata totală sau parţială a muncei lor, nu le atribue numai printr'acesta calitatea de asociaţi.

II. Despre forma contractului de societate

   

Articolul 88

Contractul de societate trebuie făcut prin act scris.

Societăţile în comandită prin acţiuni şi societăţile anonime trebuiesc constituite prin act autentic.

   

Articolul 89

Actul constitutiv al societăţilor în nume colectiv şi al societăţilor în comandită simpla, afară de data, trebuie să cuprindă:

1) Numele, pronumele sau firma comercială*) şi domiciliul asociaţilor;

2) Firma socială şi sediul societăţii;

3) Asociaţii cari au semnatura socială;

4) Obiectul societăţii, partea pusă în societate de fiecare asociat, dacă este**) în numerar, în creanţe sau în alte bunuri, valoarea ce li s'a dat şi modul evaluarei;

5) Partea fiecărui asociat în beneficii şi pierderi;

6) Epoca cînd trebuie să înceapă societatea şi aceea cînd ea trebuie să înceteze.

----------

*) Aliniatul I al art. italian 88, este astfel redactat: "1. Îl nome e îl cognome, o la ditta, e îl domicilio dei socii".

**) În art. italian 88, al. IV, lipsesc cuvintele: "dacă este", ce au fost adăugate de legiuitorul român.

   

Articolul 90

Actul constitutiv sau statutele societăţilor anonime şi acelea ale societăţilor în comandită prin acţiuni, trebuie să arate:

1) Denumirea şi sediul societăţii, ale stabilimentelor şi reprezentantelor sale;

2) Felul şi natura afacerilor care constituesc obiectul societăţii;

3) Suma capitalului subscris şi a celui vărsat;

4) Persoanele asociaţilor şi domiciliul lor sau numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu arătarea dacă sînt nominative sau la purtător, dacă acţiunile nominative pot fi convertite în acţiuni la purtător şi viceversa; scadenta şi sumele vărsămintelor ce au să facă asociaţii sau actionarii;

5) Valoarea creanţelor sau a altor bunuri puse în societate;

6) În ce mod trebuiesc făcute bilanţurile, calculate şi împărţite beneficiile;

7) Avantajele sau deosebitele drepturi concedate fondatorilor;

8) Numărul administratorilor, drepturile şi datoriile lor, cu arătare care dintr'înşii au semnatura socială; iar în societăţile în comandită prin acţiuni, numele, pronumele şi domiciliul comanditatilor;

9) Numărul cenzorilor;

10) Puterile adunării generale, condiţiunile pentru validitatea deliberatiunilor sale şi pentru exerciţiul dreptului de vot, dacă s'a înţeles a se deroga, în aceasta privinta, la dispoziţiunile art. 158, 159 şi 160;

11) Epoca cînd începe şi cînd încetează societatea.

Pe lîngă acestea, în actul constitutiv al societăţii urmează să se mai arate documentele conţinînd subscriptiunile asociaţilor şi probele depunerei primului varsamant în modul prescris de art. 134.

   

Articolul 91

În termen de 15 zile dela data actului constitutiv al societăţii în nume colectiv şi al societăţii în comandită simpla, un duplicat al actului constitutiv, dacă este sub semnatura privată, sau o copie certificată conformă cu originalul dacă actul este autentic, se va depune la grefa Tribunalului de comerţ în jurisdicţiunea căruia societatea şi-a stabilit sediul sau, pentru a fi transcris în registrul pentru societăţi. În acelaşi timp se va depune şi extracte după actul constitutiv, conţinînd indicatiunile cerute de art. 89, pentru a fi afişate în sala tribunalului, în sala primăriei şi în localurile bursei celei mai apropiate.

Transcriptiunea şi afişările se vor face în urma unei ordonanţe prezidenţiale.

   

Articolul 92

Actul constitutiv şi statutele societăţilor în comandită prin acţiuni şi ale societăţilor anonime se vor depune, prin îngrijirea şi sub răspunderea administratorilor, în cele 15 zile după ce va rămîne definitivă încheierea judecătorească ce a autorizat înfiinţarea societăţii, la grefa tribunalului comercial în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societăţii. Transcriptiunea şi afişarea actului constitutiv şi a statutelor în formele prescrise de articolul precedent, se vor face în urma unei ordonanţe a tribunalului, data în camera de consiliu, faţa cu procurorul tribunalului.

   

Articolul 93

Dacă societatea în momentul constituirei sale sau în urma, institue sau una sau mai multe reprezentante afară de circumscriptiunea tribunalului în care se afla sediul sau, sau al celorlalte stabilimente sociale, mandatul dat reprezentantului trebuie să fie depus, transcris şi afişat în forma şi în termenul stabilite prin art. 91 la tribunalul comercial în circumscriptiunea căruia este instituită reprezentanta.

Societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime trebuiesc, prin staruinta şi sub răspunderea administratorilor, să depună şi să facă a transcrie şi afişa procesul-verbal al deliberatiunei relativ la înfiinţarea a noui stabilimente sau a noui reprezentante în România sau în străinătate, mai înainte de executarea lui, la grefa tribunalului comercial în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societăţii şi la a celor tribunale în circumscriptiunea cărora îşi au sediul nouile stabilimente sau nouile reprezentante.

Administratorii sînt datori sa ceara şi sa starue ca acest proces-verbal să se treacă în registrul pentru societăţi, pe marginea actului constitutiv al societăţii.

   

Articolul 94

Un extract după actul constitutiv al societăţilor în nume colectiv şi în comandită simpla, identic cu cel prevăzut de art. 91*), va trebui să fie publicat, în termen de o luna dela depunerea actului constitutiv la tribunal, prin staruinta administratorilor, în Monitorul Oficial şi în foaia anunţurilor judiciare a locului unde societatea îşi are sediul, stabilimentele sau reprezentantele sale.

-----------

*) În art. italian 93, lipsesc cuvintele: "identic cu cel prevăzut la art. 91", cari au fost adăugate de legiuitorul român.

   

Articolul 95

Actul constitutiv şi statutele societăţilor în comandită prin acţiuni şi anonime se vor publică, prin îngrijirea administratorilor, în întregul lor şi împreună cu toate documentele relative la constituirea societăţii, în Monitorul Oficial şi în foaia anunţurilor judiciare a locului unde societatea îşi are sediul, în termen de o luna dela data ordonanţei tribunalului, prevăzut de art. 92.

   

Articolul 96

Schimbarea, retragerea sau excluderea asociaţilor; schimbările firmei sociale, ale sediului sau ale obiectului societăţii, sau ale asociaţilor care au semnatura socială; reducerea, sporirea sau reconstituirea capitalului; dizolvarea înainte de termenul stabilit în contract; fuziunea cu alte societăţi şi prelungirea peste termenul sus zis, trebuie să rezulte, pentru societăţile în nume colectiv şi în comandită simpla, dintr'o declaraţiune sau deliberatiune expresă a asociaţilor; iar actele relative trebuie să fie depuse, transcrise, afişate şi publicate*) conform dispoziţiunilor din articolele precedente.

Actele sus zise şi în general toate schimbările introduse în dispoziţiunile actului constitutiv sau statutelor societăţilor în comandită prin acţiuni şi anonime, trebuie să rezulte dintr'o deciziune luată în conformitate cu prescripţiunile legei şi actului constitutiv sau statutelor. Aceasta deciziune se va depune la grefa tribunalului de comerţ**). Tribunalul va verifica dacă condiţiunile stabilite de lege au fost îndeplinite şi va ordonă transcriptiunea ei în registrul pentru societăţi. Transcriptiunea, afişarea şi publicarea zisei deceziuni se va face conform prescripţiunilor art. 92 şi 95

-----------

*) Textul italian al articolului 96, al. I, adauga: "în extract", adică publicate în extract.

**) Articolul italian 96, al. ult., zice: "tribunalului civilZ, în loc de: "tribunalului de comertZ, cum a dispus legiuitorul român.

   

Articolul 97

Oricare asociat are dreptul de a îndeplini cu cheltuiala societăţii formalităţile prescrise pentru depunerea şi publicaţiunea actului constitutiv şi a statutelor societăţii, precum şi a actelor prevăzute în art. 96, sau de a cere ca administratorii societăţii să fie condamnaţi la îndeplinirea lor.

   

Articolul 98

Societatea nu este legal constituită, mai înainte de îndeplinirea formalităţilor prescrise de art. 88, 91, 92, 94 şi 95.

Asociaţii, fondatorii, administratorii şi toţi acei cari mai înainte de constituirea societăţii lucrează în numele ei, îşi iau o responsabilitate nemărginită şi solidară pentru toate obligaţiunile ce contractează.

   

Articolul 99

În lipsa de act scris şi a publicatiunilor ordonate de articolele precedente pentru societăţile în nume colectiv şi în comandită simpla, fiecare din societari are dreptul sa ceara dizolvarea societăţii.

Efectele dizolvarei încep a curge din ziua cererii.

Lipsa formalităţilor sus zise nu va putea să fie opusă de către asociaţi celor de al treilea.

În societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime, subscriitorii acţiunilor pot cere să fie liberaţi de obligaţiunea ce decurge din subscriptiunile lor, dacă vor fi trecut trei luni dela expirarea termenului prevăzut de art. 92 pentru depunerea actului constitutiv şi aceasta depunere nu s'a efectuat.

   

Articolul 100

Schimbările actului constitutiv sau ale statutelor, oricare ar fi felul societăţii, nu au putere pînă ce mai întîi nu vor fi transcrise şi publicate în conformitate cu dispoziţiunile art. 96.

   

Articolul 101

Capitalul social nu se va putea reduce decât după trecere de trei luni din ziua în cari va fi apărut în "Monitorul Oficial" şi în foaia anunţurilor judiciare publicaţiunea declaratiunei sau deliberatiunei societăţii în aceasta privinta, cu înştiinţare expresă ca acei cari ar avea vreun interes pot face opoziţiune în acelaşi termen.

Opoziţiunea suspenda executarea deciziunei luată pentru reducţiunea capitalului pînă la retragerea sau respingerea ei prin hotărîre definitivă.

   

Articolul 102

Creditorii particulari ai asociatului în nume colectiv, sau ai asociatului responsabil fără limita în societatea în comandită, ale căror drepturi sînt lichidate prin sentinta definitivă, pot face opoziţiune la deliberatiunea asociaţilor privitoare la prelungirea societăţii peste termenul stabilit pentru durata sa.

Opoziţiunea facuta în cele 10 zile dela publicaţiunea deliberatiunei suspenda, în privinta oponentilor, efectul prelungirii societăţii.

   

Articolul 103

Dizolvarea societăţii înainte de expirarea termenului hotărît pentru durata sa n'are efect, faţa cu cel de-al treilea, decât numai după trecere de o luna dela publicarea actului de dizolvare.

   

Articolul 104

În orice contract scris, stipulat în interesul societăţii, şi în orice act, scrisoare, publicaţiune sau anunţ, emanând dela o societate, va trebui să se arate lămurit felul şi sediul societăţii.

Capitalul societăţii în comandită prin acţiuni şi anonime va fi arătat în aceste acte, după suma efectiv vărsată rezultând din ultimul bilanţ aprobat.

III. Despre deosebitele feluri de societăţi

PARAGRAFUL 1

Despre societatea în nume colectiv

   

Articolul 105

În societatea în nume colectiv numai numele asociaţilor sau firmele lor de comerţ pot face parte din firma socială.

Asociatul care are semnatura socială nu o poate transmite sau ceda, dacă aceasta facultate nu i s'a dat prin contract. În caz contrariu obligaţiunea contractată de cel substituit rămîne în riscul acestuia şi al mandantelui sau, iar societatea nu este obligată către substituit decât numai pînă la concurenta sumei beneficiilor ce se va fi realizat din operaţiune.

   

Articolul 106

Asociaţii în nume colectiv sînt obligaţi solidar pentru operaţiile făcute în numele şi pentru contul societăţii sub semnatura adoptată de dânsa de către persoanele autorizate a administra.

Cu toate acestea, creditorii societăţii nu pot pretinde să fie plătiţi de asociaţi cu din averea lor mai înainte de a fi exercitat acţiunea în contra societăţii.

   

Articolul 107

Celelalte puteri ale asociaţilor administratori se regulează după dispoziţiunile art. 1514 pînă la 1517 din codicele civil.

Majoritatea determinata prin părţile de interes decide asupra opoziţiunei unui sau mai multor asociaţi, prevăzută în paragraful I al art. 1517

   

Articolul 108

Majoritatea asociaţilor, afară de stipulaţiune contrarie, nu are dreptul de a schimba sau modifica felul societăţii şi convenţiunile sociale, şi nici nu poate face alte operaţiuni decât cele determinate prin contract.

   

Articolul 109

Fiecare asociat are acţiune contra societăţii, nu numai pentru sumele cheltuite peste capitalul promis în folosul societăţii şi pentru procentul legal al acestei sume, dar încă şi pentru obligaţiunile contractate de buna credinţa pe seama societăţii.

Dacă asociatul prin actele făcute în aceasta calitate incearca pierdere sau daune, el trebuie să fie despăgubit de tot ce a pierdut şi de daunele suferite.

   

Articolul 110

Asociatul care, fără consimtimantul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalurile sau lucrurile societăţii în folosul sau specula sa proprie sau în aceea a unei alte persoane, este obligat sa restitue societăţii beneficiile ce au rezultat şi daunele-interese cuvenite, fără prejuditiul acţiunii penale de va fi caz.

   

Articolul 111

Nici un asociat nu poate lua din fondul comun mai mult decât i s'a fixat pentru cheltuelile sale particulare. Asociatul care contravine acestei dispoziţii este responsabil de sumele luate ca şi cum n'ar fi vărsat miza sa întreaga, fiind obligat şi la plata daunelor-interese.

   

Articolul 112

Asociaţii în nume colectiv nu pot să se intereseze ca asociaţi cu responsabilitate nemărginită în alte societăţi avînd acelaşi obiect, nici să facă operaţiuni pe contul lor sau pe contul altor persoane în acelaşi fel de comerţ, fără consimtimantul celorlalţi asociaţi.

Consimtimantul se presupune ca dat, dacă interesul sau operaţiunile fiind anterioare contractului de societate şi cunoscute de către ceilalţi asociaţi, aceştia n'au stipulat ca ele sa înceteze.

   

Articolul 113

În caz de contraventiune la dispoziţiunile articolului precedent, societatea, deosebit de dreptul ce-i este recunoscut prin art. 188, poate sau sa decidă ca asociatul a lucrat pentru contul ei, sau sa ceara daune-interese. Acest drept se stinge după trecere de trei luni din ziua cînd societatea va fi avut cunoştinţa de aceste fapte, fără sa fi luat vre-o hotărîre.

PARAGRAFUL 2

Despre societatea în comandită

   

Articolul 114

(Modif. L. 6 Apr. 1900) Societatea în comandită se administrează de către asociaţii cu responsabilitate nemărginită.

În societăţile în comandită prin acţiuni, unicul administrator sau cel puţin o treime din numărul administratorilor vor fi români*).

Numai numele asociaţilor cu responsabilitate nemărginită şi firma lor comercială pot face parte din firma socială.

Dacă, în contra acestei dispoziţiuni, firma cuprinde şi numele asociatului comanditar, acesta devine responsabil solidar şi fără limita de toate obligaţiunile societăţii.

----------

*) Acest al doilea aliniat lipseşte în art. italian corespunzător.

   

Articolul 115

Cînd sînt mai mulţi asociaţi obligaţi solidar sub o firma socială, şi în acelaşi timp asociaţi comanditari, fie ca asociaţii obligaţi solidar administrează toţi împreună, fie ca administraţiunea generală s'a confiat unuia sau mai multora dintre ei, societatea este în acelaşi timp societate în nume colectiv faţa cu asociaţii obligaţi solidar, şi societate în comandită faţa cu comanditarii.

   

Articolul 116

Dispoziţiunile art. 106, 112 şi 113 sînt aplicabile asociatului sau asociaţilor obligaţi solidar.

   

Articolul 117

Asociatul comanditar răspunde pînă la concurenta mizei sale de pierderile şi datoriile sociale.

El nu poate fi constrâns sa restituiasca părţile de interes şi dividendele sociale ce a perceput de buna credinţa şi conform bilanţurilor regulat făcute din care rezultau acele beneficii.

În caz de imputinare a capitalului social, nu se va mai procede la plata de dividende pînă ce din beneficii nu se va împlini treptat capitalul social.

   

Articolul 118

Comanditarul nu poate face nici un act de administraţiune din care să nasca drepturi sau obligaţiuni pentru societate, nici chiar în virtutea unei procuratiuni generale sau speciale pentru o serie sau natura de afaceri. Orice fapt contrariu acestei prohibitiuni îl face responsabil fără limita şi solidar către cei de al treilea pentru toate obligaţiunile societăţii.

Dacă procuratiunea este specială pentru o anume afacere, comanditarul răspunde personal şi solidar cu societatea de obligaţiunile rezultând din acea afacere.

Avizul şi consiliile, actele de control şi supraveghere, numirea şi revocarea administratorilor în cazurile prevăzute de lege şi autorizaţiunile date administratorilor în limitele contractului social pentru acte cari trec peste puterile lor, nu lega pe asociatul comanditar.

   

Articolul 119

În societăţile în comandită prin acţiuni, administratorul poate fi revocat de către adunarea generală a acţionarilor printr'o deciziune luată cu majoritatea cerută de art. 160, cu rezerva pentru asociaţii oponenţi de a uza de facultatea ce le este acordată prin penultimul aliniat de sub acel articol.

Administratorul revocat rămîne responsabil către cei de al treilea pentru obligaţiunile ce a contractat în timpul administraţiunei sale, cu dreptul de recurs în contra societăţii.

Dacă revocarea s'a făcut fără cauza bine-cuventata, administratorul revocat are dreptul la daune interese.

   

Articolul 120

Adunarea generală, cu majoritate*) şi sub rezervele arătate în articolul precedent, poate subroga o altă persoană administratorului revocat, mort, falit, interzis sau legalmente**) incapabil; dacă însă sînt mai mulţi administratori, numirea va trebui să fie aprobată şi de către aceştia.

Administratorul subrogat devine asociat comanditar cu responsabilitate nemărginită.

----------

*) Textul oficial din eroare zice: "majoritate" în loc de "majoritatea", după cum este şi în articolul italian corespunzător.

**) Cuvintele: "sau legalmente" lipsesc în textul italian al art. respectiv.

PARAGRAFUL 3

Despre societatea anonima

   

Articolul 121

Societatea anonima trebuie să aibă un număr de cel puţin 7 asociaţi.

   

Articolul 122

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Societatea anonima se administrează de către unul sau mai mulţi mandatari temporali, revocabili, asociaţi sau nu.

Unicul administrator sau cel puţin o treime din numărul administratorilor, vor fi români.

În societăţile ale căror statute permit dobândirea de imobile rurale, altele decât cele destinate la construcţia unui stabiliment industrial, sau la o exploatare industriala, şi dependintele lor, jumătate plus unul din numărul administratorilor vor fi români*).

---------

*) Aliniatele 2 şi 3 lipsesc în textul art. italian corespunzător. Al. 3 a fost adăugat de legiutorul modificator din 190

   

Articolul 123

Administratorii, prin faptul administraţiunei lor, nu se obliga personal pentru afacerile sociale.

Cu toate acestea, ei răspund de executarea mandatului lor şi de ceea ce decurge din obligaţiunile pe cari legea le impune.

Dânşii nu pot să facă alte operaţiuni decât acelea cari sînt expres menţionate în actul constitutiv; în caz de abatere sînt răspunzători atît către cei de al treilea, cat şi către societate.

   

Articolul 124

Fiecare administrator trebuie să dea pentru gestiunea sa o garanţie care să reprezinte a suta parte*) din capitalul social, fără ca totuşi aceasta garanţie să poată fi mai mica de 8 000 lei**).

Cu toate acestea, prin actul constitutiv se poate stipula ca garanţia sa nu treca peste 15000 lei cînd capitalul societăţii este de 500000 cel mult, nici peste 3000 lei cînd capitalul este mai mare de 50000.

Garanţia va putea fi depusa în numerar sau în efecte publice sau acţiuni ale societăţii pe valoare nominală***).

Garanţia se va efectua prin depunerea acţiunilor în cassa societăţii, dacă prin actul constitutiv sau de către adunarea generală nu s'a desemnat un alt loc.

Dacă acţiunile depuse sînt la purtător, ele se vor converti în acţiuni nominative, şi în orice caz se va face menţiune în registrul acţiunilor ca dânsele serva ca garanţie.

Dacă capitalul nu este împărţit pe acţiuni şi dacă modul cum are să se dea garanţia nu este hotărât prin actul constitutiv, tribunalul comercial****) determina garanţia.

-----------

*) Legiuitorul italian, cere a cincizecea parte din capitalul social, iar nu a suta parte ca cel român.

**) În art. italian lipsesc cuvintele: "fără ca totuşi aceasta garanţie să poată fi mai mica de 8000 lei".

***) Acest aliniat lipseşte în Codul italian.

****) Art. italian respectiv zice: "tribunalul civil".

   

Articolul 125

Numirea administratorilor se face de către adunarea generală; cu toate acestea, primii administratori pot fi numiţi prin actul constitutiv, însă termenul mandatului lor nu poate trece peste 4 ani.

Dacă durata mandatului nu este fixată, se presupune ca el a fost dat pentru 2 ani.

Dacă administratorii numiţi în acelaşi timp sînt mai mulţi decât unul, jumătate dintr'înşii se retrag din administraţiune la împlinirea jumatatei termenului mandatului, şi trebuie să fie înlocuiţi.

Dacă administratorii sînt în număr neegal, atunci se retrag jumătate dintr'înşii mai puţin unul, afară numai dacă nu s'a stipulat într'altfel.

Sortul decide cari sînt administratorii ce trebuiesc să se retragă.

Administratorii sînt întotdeauna reeligibili, cînd actul constitutiv sau statutele societăţii nu dispun într'altfel.

   

Articolul 126

În caz de vacanta a unui loc de administrator, ceilalţi administratori intruniti cu cenzorii şi deliberând, în prezenta a două treimi şi cu majoritate absolută, procedează, dacă actul constitutiv sau statutele nu dispun într'altfel, la înlocuire printr'un alt administrator pînă la convocarea adunarei generale.

Cînd este un singur administrator şi acesta se retrage, adunarea generală va trebui să fie convocată.

În caz de moarte sau de împiedicare fisica, numirea provizorie se va face de către cenzori, însă adunarea generală va fi convocată de urgenta pentru numirea definitivă a administratorului.

IV. Dispoziţiuni comune societăţilor în comandită prin acţiuni şi societăţilor anonime

PARAGRAFUL 1

Despre constituirea societăţii

   

Articolul 127

Fondatorii sînt responsabili solidar şi fără limita de obligaţiunile ce contractează pentru constituirea societăţii, cu drept de recurs în contra acesteia, de va fi caz.

Ei iau asupra-le consecinţele actelor şi cheltuelile necesare constituirei societăţii, şi dacă aceasta, din orice cauza ar fi, nu se poate constitui, fondatorii nu pot recurge contra subcriitorilor acţiunilor.

   

Articolul 128

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Avantajele particulare sau deosebitele drepturi ce fondatorii îşi rezerva la constituirea societăţii, trebuiesc arătate în actul constitutiv al societăţii. Ele trebuiesc să fie aprobate de adunarea generală prevăzută prin art. 135

Ele nu pot fi reprezintate sub o alta forma, decât printr'o tantiema din beneficiile neto ale societăţii şi plata lor nu poate avea loc înaintea aprobarei bilanţurilor.

   

Articolul 129

Societatea se poate constitui printr'unul sau mai multe acte autentice, subscrise de toţi asociaţii ce vor figura în persoana sau prin procuratori cu procuri speciale şi autentice; acest act va arata dacă condiţiunile prescrise de lege s'au îndeplinit şi va conţine numirea administratorilor şi a persoanelor însărcinate sa îndeplinească funcţiunile de cenzori, pînă la întrunirea celei dintâi adunări generale.

   

Articolul 130

Societatea se poate constitui şi prin mijlocul unei subscriptiuni publice. în acest caz fondatorii vor face un prospect cari va arata scopul, capitalul acestei societăţi, clauzele principale ale actului constitutiv sau ale statutelor, şi folosele exclusive ce dânşii îşi rezerva asupra beneficiilor societăţii sau cari sînt cuprinse în proiectul statutelor.

Prospectul va trebui să fie subscris de fondatori şi va putea sa fixeze un alt termen decât cel stabilit prin art. 99 pentru stingerea obligatiunei subscriitorilor. Prospectul va trebui neapărat sa arate persoana care va prezida adunarea prevăzută de art. 135

Prospectul cu semnăturile autentice ale fondatorilor va trebui, înainte de publicaţiune, să fie depuse la grefa tribunalului de comerţ în jurisdicţiunea căruia are a se stabili sediul viitoarei societăţi.

   

Articolul 131

Subscriptiunile acţiunilor se vor face pe unul sau mai multe exemplare, în josul prospectului fondatorilor sau în josul proiectului statutelor societăţii. Fiecare subscriptiune va arata numele şi pronumele sau firma comercială şi domiciliul aceluia care subscrie, numărul acţiunilor subscrise exprimat în litere, data subscriptiunei, şi va conţine declaraţiunea expresă ca subscriitorul cunoaşte şi accepta prospectul sau proiectul de statute.

Subscriptiunile pot asemenea să rezulte din scrisori adresate fondatorilor de către subscriitori, cuprinzînd declaraţiunile sus zise, şi în special declaraţiunea expresă ca subscriitorul cunoaşte şi accepta prospectul sau actul constitutiv, ori statutele societăţii pentru ale carei acţiuni a subscris.

Subscriptiunile trebuie să fie autentificate, oricare ar fi modul cum au fost adunate.

Rezerva beneficiilor exclusive în profitul fondatorilor, conform art. 128, deşi primită de subscriitori, nu va avea efect dacă nu este aprobată de adunarea prevăzută de art. 135.

   

Articolul 132

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Pentru a se putea proceda la constituirea societăţii, este necesar ca întregul capital social să fie subscris şi ca fiecare acţionar sa fi vărsat în numerar cel puţin trei zecimi din valoarea acţiunilor sau din sumele subscrise de dânsul.

Pentru acţiunile reprezentând aportul imobiliar, vărsămîntul celor trei zecimi nu se cere.

Nu se va putea emite noui acţiuni decât după plata integrală a celor dintâi.

În nici un caz acţiunile nu vor putea să fie emise pentru o sumă mai mica decât valoarea lor nominală.

   

Articolul 133

După ce subscriptiunile s-au adunat, fondatorii trebuiesc ca, printr-o încunoştiinţare inserată în "Monitorul Oficial" şi în foaia anunţurilor judiciare a locului unde societatea îşi va avea sediul sau, sa fixeze un termen, pentru facerea vărsământului prescris în articolul precedent, acelor din subscriitori cari nu-l vor fi efectuat odată cu subscriptiunea.

Dacă după trecerea acestui termen sînt subscriitori cari încă n'au făcut vărsămîntul, fondatorii au dreptul sau a-i elibera de obligaţiunea ce au contractat, sau de a-i constrânge la varsamant.

În caz cînd subscriitorii sînt liberaţi de obligaţiunea lor, nu se va putea procede la constituirea societăţii mai înainte de a se subscrie din nou şi plati acţiunile neplătite de dânşii.

   

Articolul 134

Vărsămîntul prescris în art. 132 se va face la Cassa de depuneri, consemnaţiuni şi economie, la casieriele generale din judeţe pe contul zisei casse, la Banca Naţionala şi la sucursalele ei.

Sumele depuse nu vor putea fi restituite decât administratorilor numiţi, cari vor prezintă certificatul prezidentului tribunalului constatând ca toate formalităţile prevăzute de lege pentru constituirea societăţii s'au îndeplinit, sau subscriitorilor dacă societatea nu s'a înfiinţat. Fondatorii nu vor putea sa retragă nici o parte.

   

Articolul 135

Subscriptiunile fiind adunate şi vărsămîntul arătat în art. 132 fiind făcut, fondatorii vor convoca adunarea generală în cele 15 zile dela expirarea termenului fixat conform prescripţiunilor art. 133, afară numai dacă prospectul sau statutele nu dispun într'altfel.

Adunarea:

1) Verifica şi aproba vărsămîntul părţilor sociale şi valoarea lucrurilor mobiliare şi imobiliare puse în societate, dacă a fost determinata; în caz contrariu ea numeşte unul sau mai mulţi experţi pentru evaluarea adevăratului lor preţ;

2) Discuta şi aproba statutele societăţii, dacă n'au fost acceptate în momentul subscriptiunilor;

3) Deliberează asupra părţilor de profit pe cari fondatorii şi le-au rezervat din beneficiile nete ale societăţii;

4) Numeşte administratorii în societăţile anonime, dacă ei n'au fost desemnaţi prin actul pe care s'au făcut subscriptiunile;

5) Numeşte cenzorii.

   

Articolul 136

Fiecare acţionar care va declara în aceasta adunare că nu este destul de luminat, poate cere ca adunarea să fie amânată peste trei zile. Dacă aceasta propunere este susţinută de un număr de asociaţi cari sa reprezinte o pătrime din capitalul reprezentat în adunare, amânarea are loc de drept.

Dacă se cere un termen mai lung, dar nu mai mare de o luna, majoritatea va decide. Orice termen mai mare de o luna trebuie să fie primit de trei pătrimi din numărul asociaţilor prezenţi.

   

Articolul 137

După ce adunarea generală îndeplineşte tot ce este prescris în articolele precedente, va proceda în acea şedinţa la facerea actului constitutiv al societăţii cu concursul membrilor prezenţi, cari reprezintă, în acest scop şi pe asociaţii absenţi.

Dacă nu este posibil ca actul constitutiv să se termine în aceeaşi zi, şedinţa se va putea continua în zilele următoare fără intreruptiune.

   

Articolul 138

Societatea nu se poate înfiinţa decât cu autorizaţiunea tribunalului comercial respectiv, care va fi data după o cerere ce se va face de către fondatori;

La cererea de autorizaţiune se vor alătură:

1) Actul de constituire şi statutele societăţii;

2) Actele doveditore ca capitalul a fost întreg subscris şi ca s'a vărsat de fiecare acţionar în numerar trei zecimi cel puţin din valoarea sumelor sau acţiunilor subscrise de dânsul;

3) Procesele-verbale şi celelalte acte cari constata deliberaţiunile şi decisiunile luate de prima adunare generală;

4) Titlurile de proprietate, cînd se pun imobile în societate şi certificatul tribunalului situaţiunei imobilelor constatator de sarcinile la cari sînt supuse;

5) Un inventar complet, în dublu exemplar, descriptiv de starea mobilelor sau imobilelor cari se pun în societate şi evaluarea lor.

Tribunalul, după ce va obţine avizul Camerei de Comerţ în privinta utilitatei întreprinderii, moralitatei fondatorilor şi administratorilor, exactitatei inventarului şi estimatiunei bunurilor mobiliare şi imobiliare ce se pun în societate, şi după ce va verifica dacă s'au îndeplinit condiţiunile stabilite de lege pentru constituirea legală a societăţii, în şedinţa publică, ascultând pe ministerul public şi pe reprezentanţii societăţii, admite sau nu cererea de autorizaţiune, ori arata modificările ce trebuiesc făcute în statute.

Încheierea tribunalului în aceasta privinta este supusă apelului în termen de 15 zile dela pronunţarea ei.

Dreptul de apel aparţine şi ministerului public.

Curtea de apel se va pronunţa fără recurs în casatiune, cel mult în termen de o luna din ziua facerei apelului, ascultând pe reprezentanţii societăţii şi pe ministerul public în concluziunile sale.

   

Articolul 139

Orice vânzare sau cesiune de acţiuni facuta de subscriitori înaintea constituirei legale a societăţii este nulă şi de nul efect, şi acela care instraineza, poate fi constrîns sa restituiasca sumele ce în acest scop îi vor fi fost plătite.

Nulitatea are loc cu toate ca vînzarea a fost facuta cu clauza "actualmente pentru cînd societatea va fi constituită" sau alta echivalenta*).

------------

*) Art. italian 137 mai cuprinde şi un al treilea aliniat.

   

Articolul 140

Orice operaţiune facuta de fondatori în afară de actele necesare pentru constituirea societăţii este nulă, în ce priveşte pe societate, dacă ea n'a fost aprobată de către adunarea generală.

PARAGRAFUL 2

Despre administratori

   

Articolul 141

Administratorii sînt obligaţi sa ceara şi fondatorii sînt datori să le inmaneze toate documentele şi corespondenta privitoare la constituirea societăţii. Dinsii sînt datori a notifica numirea lor la tribunalul de comerţ, în circumscriptiunea căruia este stabilit sediul societăţii, în cele trei zile de cînd a avut cunoştinţa de aceasta numire şi notificarea sa o facă printr'un act semnat de dânşii în prezenta preşedintelui*) tribunalului sau printr'un act în forma autentică.

-----------

*) Textul italian zice: "în prezenta grefierului".

   

Articolul 142

Afară de registrele prescrise pentru orice comerciant, administratorii societăţilor sînt datori sa ţină:

1) Registrul asociaţilor care să arate numele şi pronumele sau firma comercială şi domiciliul asociaţilor, sau subscriitorilor acţiunilor şi vărsămintele făcute în contul sumelor subscrise sau acţiunilor, atît pentru capitalul primitiv cat şi pentru orice sporire posteriora.

Acest registru trebuie să conţină declaraţiunile de cesiune ale părţilor sau acţiunilor nominative, conform dispoziţiunilor art. 171.

2) Registrul în care să se treca procesele-verbale privitoare la întrunirile şi deliberaţiunile adunărilor generale;

3) Registrul întrunirilor şi deliberatiunilor administratorilor, dacă societatea are mai mulţi administrtori.

Dispoziţiunile art. 26, 27 şi 29 se aplică şi în privinta acestor registre.

   

Articolul 143

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Cînd sînt mai mulţi administratori, prezenta a jumătate cel puţin dintr'înşii, dacă actul constitutiv nu cere un număr mai mare, este indispensabila pentru validitatea deliberatiunilor lor.

Administratorii absenţi cari trimit o autorizaţiune unuia dintre administratorii prezenţi de a delibera şi vota pentru dânşii, sînt socotiţi ca prezenţi şi vor avea răspunderea enuntata de art. 151, alin. 1

   

Articolul 144

Administratorii sînt datori să permită asociaţilor inspecţiunea registrelor arătate în paragrafele 1 şi 2 ale art. 142.

Sînt asemenea datori, dacă li se cere, sa libereze asociaţilor şi cu cheltuiala acestora, certificate constatând conţinutul registrelor acţiunilor şi vărsămintelor.

Pînă la plata integrală a sumelor subscrise şi a acţiunilor, administratorii sînt datori să permită oricui va avea interes, inspecţiunea registrului asociaţilor.

   

Articolul 145

Numirea tuturor impiegatilor asociaţiei se face de către administratori, afară dacă prin actul constitutiv sau statute acest drept nu a fost rezervat adunarei generale.

   

Articolul 146

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Achizitiunea propriilor acţiuni însă numai cu scopul de a amortiza succesiv capitalul social, este admisă la societăţile al căror fond productiv prin chiar regulată exploatare este expus la micşorare sau disparitiune, sau cînd averea societăţii, în temeiul unei sarcini de reversiune sau răscumpărare, se compune din drepturi cu durata limitată.

În asemenea caz, statutele societăţii vor afecta o anumită parte din beneficiul anual, la retragerea din circulaţiune a unui număr de acţiuni, prin tragere la sorţi cu valoarea nominală.

Statutele vor fixa epoca cînd va începe amortizarea capitalului social.

Statutele vor prevedea eliberarea de titluri de dividend în locul acţiunilor retrase şi vor determina partea beneficiului anual ce se rezerva acestor titluri de dividend, care însă nu mai au nici un drept la activul social.

Acţiunile, odată retrase, nu pot fi puse iarăşi în circulaţiune, ci trebuiesc anulate.

   

Articolul 147

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Societăţile de asigurare asupra vietei şi societăţile care administrează tontinele sînt datoare ca din sumele plătite pentru asigurări şi din procentele acestor titluri, sa întrebuinţeze, dacă sînt naţionale, o pătrime, dacă sînt străine, o jumătate, fie în titluri de ale datoriei publice, fie în alte titluri române acceptate drept garanţie la casele Statului, fie în imobile situate în România, fie în ipoteci asupra unor imobile situate în România şi care vor fi acceptate de către ministerul de comerţ şi industrie. Titlurile se vor depune la Cassa de depuneri şi consemnaţiuni, imobilele vor fi afectate ipoteca în numele Statului, iar creanţele ipotecare depuse în gaj tot la Cassa de depuneri şi consemnaţiuni.

Cupoanele titlurilor depuse precum şi pentru ipoteci şi imobile, o dobînda 4,5 % pe an, care se va plati de societăţile depunatoare, se vor capitaliza tot în condiţiunile mai sus enunţate.

Titlurile depuse din trecut pot fi retrase, inlocuindu-se pentru valoarea lor, după cursul zilei de retragere, cu ipoteci şi imobile, conform celor zise mai sus.

Modul şi termenul acestei depuneri (intrebuintari) şi a degajamentelor (liberarilor) treptate se vor stabili prin regulamente de administraţiune publică.

Societăţile străine de asigurare asupra vietei vor face în poliţele de asigurare alegere de domiciliu în România. În caz contrariu, tribunalul domiciliului asigurări va fi competent pentru toate litigiurile cu societatea.

   

Articolul 148

Cînd administratorii vor constata ca capitalul social s'a imputinat cu o treime, sînt datori sa convoce pe asociaţi pentru a-i intreba dacă voesc sa reconstitue capitalul, sa-l limiteze la suma care a rămas sau să se dizolve societatea.

Dacă rămîne numai o treime din capital, societatea se dizolva de drept, afară numai dacă asociaţii, convocaţi în adunarea generală, nu decid reconstituirea capitalului, sau limitarea lui la suma rămasă.

Cînd societatea s'ar afla în stare de faliment, administratorii sînt datori sa ceara la tribunal declaraţiunea ei în faliment, conform dispoziţiunilor cartei a III-a.

   

Articolul 149

Administratorii sînt solidar responsabili către asociaţi şi către cel de-al treilea:

1) De realitatea versamintelor efectuate de către asociaţi;

2) De existenta reală a dividendelor plătite;

3) De existenta registrelor cerute de lege şi de regulată lor întreţinere;

4) De execuţia întocmai a deciziunilor adunărilor generale;

5) Şi, în general, de stricta observare a datoriilor ce legea, actul constitutiv şi statutele le impun şi care nu au caracterul unei însărcinări speciale şi personale.

   

Articolul 150

Dacă prin actul social, sau prin deciziunea adunarei generale, executarea operaţiunilor sociale este încredinţată unui director străin consiliului de administraţiune, acest director va fi responsabil către asociaţi şi către cei de al treilea întocmai ca şi administratorii, pentru îndeplinirea îndatoririlor sale după prescripţiunile articolului precedent, chiar de ar exista o convenţiune contrarie şi chiar dacă acest director ar fi pus sub autoritatea şi supravegherea administratorilor.

   

Articolul 151

În societăţile cari au mai mulţi administratori, responsabilitatea pentru actele făcute sau pentru omisiuni nu se întinde şi la acei administratori cari, nefiind în culpa, au făcut să se constate imediat în registrul deliberatiunilor împotrivirea lor, încunoştiinţând prin scris despre acesta şi pe cenzori.

În caz de a nu fi participat la acele acte, obligaţiunea de a protesta contra lor nu exista decât dacă în urma administratorul a luat cunoştinţa de dânsele.

   

Articolul 152

Administratorul care într'o operaţiune determinata are, fie în numele sau propriu, fie ca reprezentant al altuia, interese contrarie intereselor societăţii, va trebui sa încunoştiinţeze despre acesta pe ceilalţi administratori şi pe cenzori şi să se abţină dela orice deliberare privitoare la aceasta operaţiune. În caz cînd deliberările n'ar fi fost aprobate de cenzori, administratorii cari au luat parte la deliberări sînt responsabili de pierderile ce ar rezultă pentru societate.

   

Articolul 153

Orice administrator, cenzor sau reprezentant al societăţii, pierde de drept calitatea sa şi trebuie să fie înlocuit dacă este declarat în stare de faliment, interzis ori legalmente incapabil sau condamnat la o pedeapsă corecţională pentru delictele de mituire, fals, furt, escrocherie şi abuz de încredere*).

-----------

*) În textul art. italian 151, lipsesc expresiunile: "legalmente", "mituire" şi "abuz de încredere", adăugate de legiutorul român.

   

Articolul 154

Acţiunea contra administratorilor, pentru fapte cari privesc responsabilitatea lor, aparţine adunarei generale care o exercitează prin cenzori.

Orice asociat are, cu toate acestea, dreptul de a denunta cenzorilor faptele ce crede ca trebuiesc censurate şi ei sînt datori sa verifice, şi dacă le găsesc întemeiate sa dea seama adunarei despre dânsele în raportul lor. Dacă denunţarea este facuta de asociaţi reprezentând cel puţin o zecime a capitalului social, cenzorii sînt datori de a prezintă asupra faptelor denuntate observaţiunile şi propunerile lor*).

Zecimea capitalului se justifica prin depunerea titlurilor de acţiuni în manile cenzorilor sau la una din institutiunile prevăzute în art. 134

Titlurile vor rămîne depuse pînă după întrunirea şi închiderea celei mai apropiate adunări generale, servind asemenea ca sa legitimeze participarea deponentilor la aceasta adunare.

Dacă cenzorii cred de fundata şi urgenta reclamatiunea asociaţilor reprezentând zecimea capitalului social, sînt datori sa convoace imediat o adunare generală; în caz contrariu, chestiunea se va supune adunarei generale celei mai apropiate.

Adunarea va trebui în totdeauna sa delibereze asupra reclamatiunii.

------------

*) În art. italian 152, lipsesc din aliniatul 2 expresiunile: "cu toate acestea", "ce crede ca trebuiesc censurate" şi "să le verifice şi, dacă le găsesc întemeiate", cari au fost adăugate de legiuitorul român.

   

Articolul 155

Cînd sînt banueli fundate ca grave neregularităţi se urmează în îndeplinirea datoriilor administratorilor şi cenzorilor, asociaţii reprezentând o optime din capitalul social pot denunta faptele tribunalului de comerţ, justificând proprietatea acestei optimi în modul prescris de articolul precedent.

Tribunalul, ascultând în camera de consiliu pe administratori şi cenzori, dacă recunoaşte urgenta de a lua măsuri înainte de întrunirea adunarei generale, poate dispune printr'o încheiere, a se inspecta registrele societăţii, numind în acest scop, unul sau mai mulţi comisari ale căror remunerării vor fi în sarcina reclamanţilor, fixând cauţiunea pentru cheltuieli.

Verificarea registrelor nu va avea loc decât după ce reclamanţii vor garanta, cu o sumă ce se va determina de tribunal, plata cheltuielilor la care va da loc verificarea.

Comisarii sînt datori să depună raportul lor la grefa în termenul fixat de tribunal.

Tribunalul va examina raportul în camera de consiliu şi se va pronunţa printr-o hotărîre.

Dacă banuiala nu pare fundata, tribunalul poate să ordone ca raportul să fie publicat în Monitorul Oficial sau în foaia anunţurilor judiciare, în întreg sau numai în concluziunile lui.

În caz contrariu, tribunalul va ordonă măsurile provizorii, urgente ce va crede necesare şi convocarea imediata a adunarei generale.

Hotărîrea va fi executorie provizoriu, chiar dacă se va fi făcut opoziţiune sau apel.

PARAGRAFUL 3

Despre adunările generale

   

Articolul 156

Adunările generale sînt ordinare şi extraordinare.

Adunarea ordinară se întruneşte cel puţin odată pe an, în cele şase luni*) dela închiderea exerciţiului social; ea trebuie ca, afară de desbaterea celorlalte chestiuni puse la ordinea zilei:

1) Sa discute, sa aprobe sau sa modifice bilanţul, după ce va fi ascultat raportul cenzorilor;

2) Sa înlocuiască administratorii cari ies din funcţiunile lor;

3) Sa numiasca cenzori;

4) Sa fixeze retribuţiunea administratorilor, dacă ea nu a fost fixată prin actul constitutiv.

Adunările extra-ordinare sînt convocate de câte ori va fi trebuinta.

----------

*) Articolul italian fixează acest termen la trei luni, în loc de şase.

   

Articolul 157

Convocarea adunărilor generale se face printr-o încunoştiinţare ce se va publică, cu 15 zile cel puţin înainte de data fixată pentru întrunire, în Monitorul Oficial şi prin celelalte mijloace de publicitate prevăzute în actul constitutiv, sau în statutele societăţii.

Depunerea acţiunilor care dau dreptul a lua parte la adunare, trebuie efectuată cu cel puţin 10 zile înainte de ziua intrunirei.

Dacă convocarea s'a făcut pentru un termen de 15 zile, depunerea acţiunilor se va efectua cu 5 zile cel puţin înainte de ziua intrunirei*).

Încunoştiinţarea trebuie să conţină ordinea de zi a chestiunilor care urmează a fi supuse deliberatiunilor adunarei.

Este nulă orice resolutiune luată asupra unei chestiuni necuprinsă în ordinea de zi.

----------

*) Art. italian 155 nu cuprinde aliniatele 2 şi 3 din art. 157 Cod. com. român.

   

Articolul 158

Convocarea adunărilor cari preced constituirea societăţii se va face de către fondatorii, sau de către persoana desemnată prin prospectul prevăzut la art. 130 ca sa prezideze adunarea.

În aceasta prima adunare fiecare subscriitor are dreptul la un vot, oricare ar fi numărul acţiunilor ce a subscris şi pentru ca o deciziune să poată fi luată, se cere prezenta a jumătate din subscriitori şi primirea ei de către majoritatea absolută a celor prezenţi.

   

Articolul 159

Pentru adunările generale, care urmează după constituirea legală a societăţii, convocarea se face de către administratori, şi este necesară prezenta a unui număr de asociaţi cari sa reprezinte cel puţin jumătatea capitalului social. Fiecare asociat are un vot, şi fiecare acţionar care poseda pînă la cinci acţiuni are un vot. Acţionarul care poseda mai mult de cinci, pînă la o suta, are un vot pentru fiecare cinci acţiuni, şi pentru cel ce poseda peste numărul de o suta, are un vot pentru fiecare 25 de acţiuni. Deciziunile se iau cu majoritate absolută. Se poate deroga la aceste dispoziţiuni prin actul constitutiv sau prin statute.

Dacă o adunare este în neputinţă de a lucra din cauza numărului insuficient, adunarea ce se va întruni după o a doua convocare poate să delibereze asupra chestiunilor puse la ordinea zilei cele dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital reprezintata de asociaţii prezenţi.

Dacă ziua pentru întrunirea adunarei ce s'ar convoca a doua oara nu este arătată în încunoştiinţarea publicată pentru cea dintâi adunare, termenul prevăzut în art. 157 va putea fi redus la opt zile.

   

Articolul 160

Cînd actul constitutiv sau statutele nu dispun într'altfel, este totdeauna necesară prezenta unui număr de asociaţi cari sa reprezinte trei pătrimi din capitalul social, şi votul afirmativ al unui număr de asociaţi cari sa reprezinte cel puţin jumătatea aceluiaşi capital pentru a lua o hotărîre asupra:

1) Dizolvarei anticipate*) a societăţii;

2) Prelungirii duratei sale;

3) Fuziunei cu o alta societate;

4) Reducerii capitalului social;

5) Reconstituirei sau sporirei acestui capital;

6) Schimbarei obiectului societăţii;

7) Oricărei alte modificări a actului constitutiv.

Aceasta majoritate este cerută şi în toate celelalte cazuri anume prevăzute de lege.

Asociaţii cari nu primesc decisiunile ce s'ar lua asupra uneia din chestiunile prevăzute în numarile 3, 5 şi 6 şi asupra prelungirii duratei societăţii, cînd ea nu a fost prevăzută**) prin actul constitutiv, au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine plata părţilor sau acţiunilor lor în proportiune cu activul social ce ar rezultă după ultimul bilanţ aprobat.

Dacă aceşti asociaţi sînt prezenţi la adunare, declaraţiunea de retragere va fi facuta în cele 24 de ore dela închiderea adunarei. Pentru asociaţii cari nu au luat parte la adunare, declaraţiunea trebuie facuta în termen de o luna din ziua publicarei rezolutiunei în Monitorul Oficial, sub pedeapsa, în ambele cazuri, de pierderea drepturilor lor.

-----------

*) În textul art. italian 158 lipseşte cuvântul "anticipat".

**) În textul art. italian 158 în loc de cuvântul "prevăzută", se zice "acconsentita", adică: consimţită, convenită.

   

Articolul 161

Administratorii sînt datori sa convoace extraordinar adunarea în termen de o luna, cînd cererea a fost facuta de un număr de asociaţi, reprezentînd a cincea parte din capitalul social, şi dacă ea cuprinde chestiuni de natura a fi tratate de adunare.

   

Articolul 162

Asociaţii nu vor putea fi reprezentaţi în adunările generale decât prin mandatari asociaţi ei însuşi, afară de incapabilii şi persoanele juridice cari pot fi reprezintate prin mandatari neasociaţi*). Exerciţiul acestui drept poate fi limitat prin actul constitutiv sau prin statute.

Administratorii nu pot fi mandatari.

-----------

*) Textul italian nu face diferenţa între asociaţii capabili şi cei incapabili juridiceste, după cum face textul român.

   

Articolul 163

Administratorii nu pot sa ia parte la votul:

1) Pentru aprobarea bilanţurilor;

2) Pentru rezolutiunile ce privesc responsabilitatea lor.

   

Articolul 164

Cînd o treime din numărul membrilor prezenţi în adunarea generală, sau un număr de acţionari prezenţi cari sa întrunească jumătatea capitalului reprezentat în adunare, nu se cred destul de luminati asupra chestiunilor puse în deliberatiune, vor putea cere ca şedinţa să fie amânată peste trei zile.

Ceilalţi membrii nu se pot opune la acesta.

Acest drept nu va putea fi exercitat decât o singură dată pentru aceeaşi chestiune.

Prezenta dispoziţiune nu se aplică în cazul prevăzut de art. 135

   

Articolul 165

Deciziunile luate de adunarea generală în limitele actului constitutiv, statutelor sau legei, sînt obligatorii pentru toţi asociaţii, chiar pentru cei cari nu au luat parte sau cari se opun, cu respectarea dreptului prevăzut de art. 16

Oricare asociat se poate opune la deciziunile cari într'un chip invederat sînt contrarii actului constitutiv, statutelor sau legei, şi prezidentul tribunalului de comerţ, după ce va asculta pe administratori şi pe cenzori, poate să suspende executarea printr-o ordonanţa provizorie cari se va incunostiinta administratorilor.

PARAGRAFUL 4

Despre acţiuni

   

Articolul 166

Acţiunile trebuiesc să fie de o valoare egala.

Ele conferă posesorilor lor drepturi egale, dacă nu s'a stipulat altfel în actul constitutiv, respectându-se în tot cazul pentru orice acţionar dreptul de vot în adunările generale.

Acţiunile pot fi nominative sau la purtător.

Cînd capitalul social nu trece peste un milion lei, acţiunile nu pot fi mai mici de una suta lei fiecare.

Dela un milion pînă la cinci milioane, acţiunile nu pot fi mai mici de doua sute lei fiecare.

Dela cinci milioane capital în sus, acţiunile nu vor putea fi mai mici de cinci sute lei fiecare*).

-----------

*) Ultimele doua aliniate lipsesc din articolul italian corespunzător.

   

Articolul 167

Titlurile acţiunilor nominative sau la purtător trebuie să cuprindă:

1) Denumirea societăţii;

2) Data actului constitutiv şi aceea a publicatiunei sale, cu arătarea locului unde ea a fost facuta;

3) Cifra capitalului social, numărul şi suma totală a acţiunilor;

4) Durata societăţii.

Aceste titluri vor fi tăiate dintr'un registru cu matca*) şi vor purta semnatura a doi administratori, sau a administratorului unic.

------------

*) În art. italian 165, lipsesc cuvintele: "vor fi tăiate dintr'un registru cu matcaZ.

   

Articolul 168

Acţiunile neplătite în întregime sînt totdeauna nominative.

Subscriitorii şi diferiţii cesionari sînt responsabili de plată totală a acţiunilor lor, chiar de le vor fi înstrăinat.

   

Articolul 169

Situaţiunea acţiunilor va fi publicată împreună cu bilanţul exerciţiului social. Ea trebuie să arate versamintele făcute, numărul acţiunilor ajunse la scadenta şi nerepuse în circulaţiune şi suma vărsată în contul lor.

   

Articolul 170

Cînd acţionarul nu va fi efectuat plata vărsămintelor ce datoreşte, societatea, osebit de acţiunea ei contra subscriitorilor şi contra cesionarilor pentru plata, poate vinde acţiunile pe preţul curent, în riscul şi contul acţionarului după cincisprezece zile dela publicaţiunea unei somaţiuni în Monitorul Oficial şi în foaia anunţurilor judiciare a locului unde societatea şi-a stabilit sediul*).

Cînd vînzarea nu se va putea face din lipsa de cumpărători, societatea va putea sa declare acţiunea ajunsă la scadenta şi sa retina vărsămintele făcute în contul ei sau sa exercite contra subscriitorului şi cesionarilor drepturile ce deriva din obligaţiunile ce şi-au luat.

-----------

*) În art. italian 168, lipsesc cuvintele: "şi în foaia anunţurilor judiciare a locului unde societatea şi-a stabilit sediul".

   

Articolul 171

Proprietatea acţiunilor nominative se stabileşte prin înscrierea lor în registrul arătat în alin. I al articolului 142.

Cesiunea acestor acţiuni se face printr'o declaraţiune pe acelaşi registru, subscrisă de cedant şi de cesionar, sau de mandatarii lor.

În caz de moarte a acţionarului şi dacă nu exista vreo opoziţiune, declaraţiunea de transmisiune a proprietăţii pe registrul asociatiunilora) şi a titlurilor acţiunilor nu va putea fi obţinută, decât după ce partea în drept va prezintă titlurile, actul de deces şi încheierea tribunalului locului deschiderei succesiunei, care să constate calitatea sa de succesor.

Proprietatea acţiunilor la purtător se transfera prin simpla tradiţiune a titlului.

Acţiunile la purtător pot fi transformate în acţiuni nominative şi acestea în acţiuni la purtător, afară de cazul cînd acţiunile n'au fost integral plătite.

-----------

*) Textul italian spune: "registrul asociaţilor", după cum ar fi trebuit să fie şi în articolul român.

   

Articolul 172

Cînd o acţiune nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este ţinuta sa înscrie şi sa recunoască transmisiunea, dacă acele persoane nu vor desemna un titular unic.

PARAGRAFUL 5

Despre obligaţiuni

   

Articolul 173

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Societăţile nu pot sa emita titluri de obligaţiuni la purtător sau nominative, pentru o sumă cari ar trece peste capitalul vărsat şi existent, după constatarea celui din urma bilanţ aprobat.

Vor putea cu toate acestea sa emita obligaţiuni, chiar pentru o sumă mai mare, cînd excedentul va fi garantat prin titluri nominative emise de Stat, de judeţe sau comune, şi cari vor fi depuse la Cassa de depuneri, consemnaţiuni şi economie, unde vor sta pînă la stingerea obligaţiunilor emise.

De asemenea vor putea sa emita obligaţiuni, chiar pentru o sumă mai mare decât capitalul vărsat şi existent, dacă excedentul este garantat, fie prin imobile ale societăţii, care se afectează la serviciul acestor obligaţiuni, fie prin creanţe ipotecare ale societăţii, de asemenea afectate la serviciul acestor obligaţiuni. Emisiunea biletelor de banca sau altor titluri echivalente se regulează prin legi speciale.

Obligaţiunile emise pe bază de creanţe ipotecare, nu vor putea întrece 80 % din valoarea imobilelor.

Dispoziţiunile primei părţi a acestui articol nu se aplică cambiilor, livretelor de depunere, bonurilor nominative sau altor titluri de creanta decurgînd din afaceri particulare.

   

Articolul 174

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Emisiunea obligaţiunilor, chiar de va fi prevăzută în actul constitutiv sau în statute, nu se va putea face decât în urma unei decisiuni a adunarei generale, luate cu majoritatea prevăzută în prima parte a art. 16.

Dacă, la o primă adunare generală, nu s'a putut întruni numărul cerut de art. 160, a doua adunare generală va avea loc şi va delibera, oricare ar fi numărul acţionarilor prezenţi. Deciziunile însă, spre a fi valabile, trebuie să întrunească două treimi din voturile exprimate.

Dacă emisiunea se face prin subscriptiune publică, deciziunea împreună cu proiectul de manifest, prevăzut în articolul următor, se va depune la tribunalul de comerţ, pentru a se îndeplini prescripţiunile art. 92.

În cazul prevăzut de al doilea aliniat al art. 173, odată cu deciziunea şi proiectul de manifest, se va depune şi recipisa constatatoare de consemnarea titlurilor. Decisiunea adunarei nu are tărie dacă nu se va transcrie în registrul pentru societăţi.

   

Articolul 175

(Modif. L. 6 Apr. 1900). Dacă obligaţiunile nu se vor fi plasat la una sau mai multe case de banca, ci se vor proceda la emisiune prin subscriptiune publică, administratirii sînt datori sa publice un manifest care să arate:

1) Numele, obiectul şi sediul societăţii;

2) Capitalul social;

3) Data actului constitutiv şi a acelora cari au adus schimbări la acest act sau la statute şi datele publicatiunei lor;

4) Situaţiunea societăţii după ultimul bilanţ aprobat;

5) Valoarea totală a obligaţiunilor ce sînt a se emite şi a celor emise; modul platei obligaţiunilor şi valoarea nominală a fiecăreia, cu arătarea dobanzei ce produc şi dacă sînt nominative sau la purtător;

6) Data publicarei deciziunei adunarei generale, care a aprobat emisiunea.

În cazul prevăzut de aliniatul II. al art. 173, se vor adauga informaţiunile necesare pentru a se putea aprecia garanţia oferită prin acele titluri.

   

Articolul 176

Subscriptiunile obligaţiunilor se vor face în josul unui sau mai multor exemplare ale manifestului de emisiune.

   

Articolul 177

Titlurile obligaţiunilor vor conţine enuntarile cuprinse în manifest şi tabloul plăţilor capitalului şi procentelor.

PARAGRAFUL 6

Despre bilanţ

   

Articolul 178

Administratorii sînt datori să prezinte cenzorilor, cel puţin cu o luna înainte de ziua fixată pentru întrunirea adunarei generale cari are sa-l discute, bilanţul exerciţiului precedent, împreună cu actele justificative, arătându-se lămurit în bilanţ:

1) Capitalul social care exista în realitate;

2) Suma vărsămintelor făcute şi a celor în întîrziere;

3) Beneficiile în adevăr realizate şi pierderile încercate.

Bilanţul societăţilor naţionale sau străine de asigurare asupra vietei şi de administraţiune a tontinelor trebuie să conţină, afară de acestea, proba ca dispoziţiunile art. 147 au fost îndeplinite.

Cu opt zile înainte de adunarea generală se va publică bilanţul societăţii*).

----------

*) Articolul italian 176, nu cuprinde acest ultim aliniat.

   

Articolul 179

Societăţile, cari au drept principal obiect exploatarea creditului, sînt obligate să depună la tribunalul de comerţ, în cele dintâi opt zile ale fiecărei luni, o situaţiune sumară pe luna precedenta, după un formular ce se va stabili printr'un regulament de administraţiune publică, certificându-se conform adevărului printr'o declaraţiune semnată cel puţin de un administrator şi un cenzor.

Societăţile de asigurare vor trebui să se conforme, în ceea ce priveşte bilanţul lor, cu modelul care se va stabili printr'un regulament de administraţiune publică.

   

Articolul 180

Censorii sînt datori ca, în raportul care conţine rezultatul examinării bilanţului şi al administraţiunei urmate, să prezinte observaţiunile lor, propunerile privitoare la aprobarea bilanţului şi alte măsuri necesare.

   

Articolul 181

Bilanţul va sta depus în copie, împreună cu raportul cenzorilor, în biurourile societăţii în cele 15 zile cari preced întrunirea adunarei generale şi pînă ce va fi aprobat. Amendoua aceste acte vor putea fi examinate de către orice persoană, care va proba calitatea sa de asociat.

   

Articolul 182

Administratorii sînt datori ca, în cele 10 zile dela aprobarea bilanţului, să depună o copie la grefa tribunalului de comerţ, alăturând raportul cenzorilor şi procesul-verbal al adunarei generale, pentru a se face menţiune despre acesta în registrul pentru societăţi şi pentru a se lua măsuri de publicarea bilanţului conform dispoziţiunilor art. 95.

   

Articolul 183

Dividende nu se vor putea plati asociaţilor decât din beneficiile reale constatate prin bilanţul aprobat.

Societăţile nu pot sa prevadă prin actele lor constitutive, în statute sau alte documente, procente în favoarea acţiunilor.

Cu toate acestea, se poate prevedea, printr'o stipulaţiune expresă, procente în favoarea acţiunilor prin o preluare de capital, în acele societăţi industriale în care este necesitate de un spaţiu de timp pentru constituirea obiectului social, dar nu pentru mai mult de trei ani, şi care să nu treca peste cinci la suta. În acest caz cifra, procentelor ce trebuiesc plătite va fi calculată în cheltuelile de prima instalatiune şi trecută, împreună cu aceasta, în sarcina bilanţurilor cari vor avea dividende reale.

Asociaţii nu sînt obligaţi sa restitue dividendele ce li s'au plătit.

   

Articolul 184

Asupra beneficiilor nete ale societăţii se va prelua în fiecare an cel puţin o a doua-zecea parte, pentru a se forma un fond de rezerva, pînă ce acesta va atinge cel puţin a cincea parte a capitalului social; dacă fondul de rezerva, după completare, se va fi imputinat dintr'o cauza oarecare, el se va restabili în acelaşi mod.

PARAGRAFUL 7

Despre comerţ

   

Articolul 185

(Modif. L. 6 Apr. 1900). În fiecare adunare ordinară şi în cea prevăzută în art. 135 se va numi trei sau cinci cenzori şi tot atati supleanţi, pentru supravegherea operaţiunilor sociale şi pentru revizuirea bilanţului.

O treime cel puţin din numărul cenzorilor şi din acel al supleanţilor vor fi români.

În societăţile ale căror statute permit dobândirea de imobile rurale, altele de cat cele destinate la contructia unui stabiliment industrial şi a dependintilor sale, jumătate plus unu din numărul cenzorilor vor fi români.

Majoritatea cenzorilor trebuie să aibă domiciliul permanent în localitatea unde societatea îşi are sediul principal.

Censorii vor fi asociaţi; ei pot fi realeşi.

Rudele şi afinii administratorilor, pînă la al patrulea grad inclusiv, nu sînt eligibili, sau pierd calitatea de cenzori.

În caz de moarte, de renunţare, faliment sau de pierderea drepturilor unuia din cenzori, supleantul cel mai în vîrsta îl înlocuieşte. Dacă, cu acest chip, numărul cenzorilor nu se poate completa, cenzorii cari rămîn numesc alte persoane cari sa înlocuiască pe cei absenţi pînă la întrunirea celei mai apropiate adunări generale.

   

Articolul 186

Cenzorii sînt datori:

1) Sa stabilească, de acord cu administratorii societăţii, forma bilanţurilor şi situaţiunilor acţiunilor;

2) Sa examineze, cel puţin la fiecare trei luni, registrele societăţii pentru ca sa ia cunoştinţa de operaţiunile sociale şi sa certifice ca scriptele sînt bine ţinute;

3) Sa facă adesea şi pe neaşteptate inspecţiuni cassei, şi nici odată mai depărtate de un trimestru una de alta;

4) Sa constate, cel puţin odată pe luna, prin mijlocul registrelor sociale, existenta titlurilor sau valorilor de tot felul depuse în gaj, cauţiune, sau în păstrarea societăţii;

5) Sa verifice îndeplinirea dispoziţiunilor actului constitutiv şi a statutelor, privitoare la condiţiunile cerute pentru prezenta asociaţiilor în adunare;

6) Sa revada bilanţul şi să facă raportul în termenul fixat de art. 156 şi 181;

7) Sa supravegheze operaţiunile lichidarei;

8) Sa convoace, după regulele stabilite la art. 157, adunarea extraordinară şi chiar adunarea ordinară, în caz de omisiune din partea administratorilor;

9) Sa ia parte la toate adunările generale;

10) Şi, în fine, sa vegheze ca dispoziţiunile legei, acelea ale actului constitutiv sau ale statutelor, să fie observate de către administratori.

Cenzorii pot sa asiste la întrunirile administratorilor şi să facă să se insereze în ordinile de zi ale acestor întruniri, şi în acelea ale adunărilor generale ordinare şi extraordinare, propunerile ce se vor crede de cuviinţă.

Cenzorii vor depune jumătate din cauţiunea membrului consiliului de administraţiune*).

-----------

*) Acest ultim aliniat lipseşte din articolul 184 italian.

   

Articolul 187

Responsabilitatea cenzorilor se determina după regulile mandatului.

Dispoziţiunea art. 152 se aplică şi la cenzori*).

-----------

*) Acest ultim aliniat lipseşte din textul articolului italian 185

V. Despre excluderea asociaţilor, despre disolutionarea şi fuziunea societăţilor

PARAGRAFUL 1

Despre excluderea asociaţilor

   

Articolul 188

Se va putea exclude din societatea în nume colectiv şi din societatea în comandită simpla:

1) Asociatul care, pus în întîrziere, nu plăteşte ceea ce s'a obligat sa pună în societate;

2) Asociatul-administrator care se va fi servit de semnatura şi de capitalurile sociale în afacerile sale proprii, care comite fraude în administraţiune sau în compatibilitate, şi care absentandu-se, după invitatiunea ce i s'a făcut în formele legale, nu se reintoarce şi nu justifica motivele absentei sale;

3) Asociatul cu responsabilitate nemărginită:

a) Care se amesteca în administraţiune, cînd administratorul este desemnat în actul de societate; ...  b) Care contravine dispoziţiunilor art. 110 şi 112; ...  c) Care este declarat în faliment, interzis, sau legalmente incapabil; ... 

4) Asociatul comanditar care se amesteca în administraţiune contrariu prohibitiunei cuprinsă în art. 118

Asociatul comanditar va putea fi asemenea exclus cînd lucrul ce s'a obligat sa pună în societate a pierit înainte de a-l preda, sau chiar de va fi pierit în urma, dacă şi-a rezervat proprietatea.

Asociatul exclus nu este liberat de obligaţiunile existente în momentul excluderii şi de despăgubirea ce ar datora.

   

Articolul 189

Excluderea asociatului nu atrage, prin ea singura, dizolvarea societăţii.

Asociatul exclus răspunde de pierderi şi are drept la beneficii pînă în ziua excluderii sale; el însă nu va putea cere lichidarea lor pînă ce şi unele şi altele, nu se vor reparti, conform regulilor contractului de societate.

Dacă în momentul excluderei sînt operaţiuni în curs de a se efectua, asociatul este obligat sa suporte consecinţele, şi nu îşi va putea retrage miza sa decât după terminarea acelor operaţiuni.

Asociatul exclus nu are drept la o parte proporţională din avutul social, ci numai la o sumă de bani cari să-i represinte valoarea.

   

Articolul 190

Asociatul exclus rămîne obligat către cei de al treilea pentru toate operaţiunile făcute de către societate, pînă în ziua în care excluderea sa a fost publicată.

PARAGRAFUL 2

Despre disolutionarea societăţilor

   

Articolul 191

Societăţile comerciale încetează:

1) Prin trecerea timpului pentru care au fost contractate;

2) Prin lipsa sau desfiinţarea obiectului societăţii sau prin imposibilitea de a-l realiza;

3) Prin terminarea întreprinderii;

4) Prin falimentul societăţii, atunci chiar cînd va fi urmat de un concordat;

5) Prin pierderea întregului capital sau prin pierderea lui parţială prevăzută de art. 148, cînd asociaţii nu mai voesc a-l reconstitui sau a-l limita la suma rămasă;

6) Prin deciziunea asociaţilor;

7) Prin fuziunea cu alte societăţi.

   

Articolul 192

La expirarea termenului fixat pentru durata sa sau după terminarea obiectului întreprinderii sale, societatea încetează de drept şi nu va putea fi prelungită în mod tacit.

   

Articolul 193

Societatea în nume colectiv încetează prin moartea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul unuia din asociaţi, afară numai dacă nu exista convenţiune contrarie. a Societatea în comandită, afară de convenţiune contrarie, încetează prin moartea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul comanditatului sau a unuia din comanditati.

Societatea în comandită prin acţiuni nu se desfiinţează prin moartea, falimentul, interdictiunea sau declaraţiunea legală de incapacitate a administratorului, dacă în cazurile prevăzute de art. 120 se numeşte un altul în locul sau.

   

Articolul 194

După încetarea sau dizolvarea societăţii, administratorii nu pot întreprinde noui operaţiuni; în caz contrariu ei sînt personal şi solidar responsabili pentru afacerile ce vor fi întreprins.

Prohibiţiunea începe din ziua cînd expira termenul fixat pentru durata societăţii, sau în ziua cînd s'a terminat obiectul întreprinderii sale sau a supravenit mortea unuia din asociaţi care ar face imposibila existenta societăţii, sau de cînd s'a declarat de către asociaţi ori de către tribunal ca societatea este în stare de lichidare.

PARAGRAFUL 3

Despre fuziunea societăţilor

   

Articolul 195

Fuziunea mai multor societăţi trebuie să fie hotărâtă de fiecare societate în parte.

   

Articolul 196

Publicaţiunea prescrisă de art. 96 va fi facuta de către fiecare din societăţile cari au hotărît fuziunea, şi va trebui sa cuprindă încunoştiinţarea prevăzută de art. 101

Dacă printre dânsele se găseşte vreo societate în comandită, prin acţiuni sau anonima, se va observa dispoziţiunile art. 92 şi 95.

Fiecare societate va trebui, afară de acesta, sa publice cu aceleaşi forme bilanţul sau, şi acele cari în urma fuziunei încetează de a exista, vor trebui sa mai publice şi o declaraţiune cuprinzînd modul cum au hotărît sa ajungă la stingerea pasivului lor.

Dacă societatea care a rezultat din fuziune îşi stabileşte sediul sau într'un alt loc decât acela unde îşi avea sediul societăţile cari au fuzionat, noua societate va trebui să se conforme dispoziţiunilor art. 91 şi următorii.

   

Articolul 197

Fuziunea nu va putea avea efect decât după trecerea de trei luni din ziua publicatiunei prescrisă de prima parte a articolului precedent, afară numai dacă nu se va justifica plata tutulor datoriilor sociale, sau depunerea sumei corespondente, la Cassa de depuneri şi consemnaţiuni, sau consimtimantul tuturor creditorilor.

Certificatul constatator ca s'a efectuat depunerea va trebui să fie publicat în conformitate cu dispoziţiunile articolului precedent.

În cursul termenului de mai sus, orice creditor al societăţilor cari fuzioneza va putea să facă opoziţiune. Opoziţiunea suspenda executarea fuziunei pînă la pronunţarea judecatei definitive.

   

Articolul 198

Dacă termenul arătat în articolul precedent expira fără să se fi făcut opoziţiune, fuziunea va putea să fie executată, şi societatea care rămîne în fiinta sau cari rezultă din fuziune, va avea drepturile şi va lua asupra sa obligaţiunile societăţilor stinse.

VI. Despre lichidarea societăţilor

PARAGRAFUL 1

Despre lichidare în general

   

Articolul 199

Cînd actul constitutiv sau statutele societăţii n'au determinat modul cum are să se facă lichidarea şi diviziunea activului social, se vor observa regulele următoare:

Dacă asociaţii nu se invoesc pentru numirea lichidatorilor, ea se va face de judecată, după cererea administratorilor sau a celor interesaţi, rămînînd în vigoare dispoziţiunile art. 212

Pînă la numirea şi acceptarea lichidatorilor, administratorii sînt depozitarii bunurilor sociali şi obligaţi sa dea curs afacerilor urgente.

Oricare ar fi cuprinsul actului constitutiv sau statutelor societăţii, actul de numire sau sentinta care o prevede şi orice act posterior care ar aduce vreo schimbare în persoana lichidatorilor, va trebui, prin îngrijirea acestora, să fie depus şi publicat în conformitate cu dispoziţiunile secţiunei a II-a a acestui capitol.

Dacă lichidarea se face pentruca timpul hotărît pentru durata societăţii a expirat, sau din cauza ca obiectul societăţii s'a îndeplinit, va trebui să se publice o declaraţiune de lichidarea facuta de către administratori sau de către lichidatori.

   

Articolul 200

În urma publicarei actului legal de lichidare, nici o acţiune pentru societate sau contra ei nu se va putea exercita decât în numele lichidatorilor, sau în contra lor.

Toate actele emanate dela o societate în desfacere trebuiesc sa arate ca dânsa este "în lichidare".

Toate regulile stabilite pentru societăţile existente, fie prin legi, fie prin actele constitutive, prin statute, sînt aplicabile şi societăţilor în lichidare, întrucât aceste reguli nu sînt incompatibile cu lichidarea şi întrucât nu exista dispoziţiuni contrarii*).

Lichidatorii sînt supuşi la aceleaşi însărcinări şi au aceeaşi responsabilitate ca şi administratorii.

-----------

*) În art. italian 198, lipsesc cuvintele: "şi întru cat nu exista dispoziţiuni contrarii".

   

Articolul 201

În caz de lipsa a unuia sau mai multor lichidatori, provenită prin moarte, faliment, interdictiune, incapacitate legală, renunţare sau revocare, înlocuirea se va face în acelaşi mod ca şi numirea.

   

Articolul 202

Lichidatorii, îndată după intrarea lor în funcţiune, sînt datori ca, în unire cu administratorii societăţii, sa încheie un inventar şi un bilanţ semnat şi de unii şi de alţii, cari să constate exactă situaţiune a activului şi pasivului societăţii.

Ei sînt datori sa primească şi sa păstreze registrele ce li s'a încredinţat de către administratori, patrimoniul şi hartiele societăţii, şi sa ţină un registru exact, în forma registrului-jurnal, de toate operaţiunile relative la lichidare, după ordinea datei lor.

Asemenea sînt obligaţi să facă cunoscută asociaţilor dacă ei o cer, starea şi modul de executare al lichidarei.

   

Articolul 203

Lichidatorii nu pot întreprinde nici o operaţiune noua de comerţ.

În caz contrariu ei sînt personal şi solidar responsabili pentru acele operaţiuni.

Nu pot sa plătească asociaţilor nici o sumă asupra partei ce li s'ar cuveni din lichidare, pînă ce mai întîi nu se vor plati creditorii societăţii; cu toate acestea, asociaţii vor putea sa ceara ca sumele reţinute să fie depuse în conformitate cu dispoziţiunile art. 134 şi să se facă reparaţiuni chiar în timpul lichidarei, dacă afară de ceea ce va fi necesar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiunilor sociale ajunse sau cari au sa ajungă la scadenta, mai este disponibil cel puţin zece la suta din acţiuni sau din părţile sociale.

   

Articolul 204

Cînd fondurile disponibile ale societăţii nu sînt suficiente, lichidatorii pot cere dela asociaţi sumele necesare dacă aceştia după natura societăţii sînt ţinuţi să le procure, sau dacă sînt încă debitori ai societăţii din valorile acţiunilor subscrise de dânşii sau din părţile ce s'au obligat sa pună în societate.

   

Articolul 205

Afară de puterile mai intinse sau mai restrânse ce lichidatorii au dela asociaţi, ei vor putea:

Sa stea în judecata şi să fie acţionaţi în interesul lichidarei înaintea tuturor instanţelor civile şi penale;

Sa execute şi sa termine operaţiunile de comerţ cari tind la lichidarea societăţii;

Sa vinda prin licitaţiune publică imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii;

Sa facă tranzactiuni şi sa încheie compromise;

Sa lichideze şi sa încaseze chiar în caz de faliment al debitorului, creanţele societăţii, dând chitanţe;

Sa contracteze obligaţiuni cambiale şi să facă împrumuturi ne-ipotecari, şi în general toate actele necesare pentru lichidarea afacerilor sociale.

Ei nu pot însă, în lipsa de dispoziţiuni speciale în actul social sau în actul lor de numire, sa constitue ipoteci asupra bunurilor societăţii, dacă nu vor fi autorizaţi prin ordonanţa prezidentului tribunalului de comerţ data după ce se va lua şi avizul cenzorilor.

În orice caz, lichidatorii nu pot vinde bunurile sociale prin buna învoiala, ci numai prin licitaţiune publică şi nu în bloc*).

-----------

*) Acest ultim aliniat lipseşte din textul articolului italian 203.

De asemenea diferă ca redactiune şi sens aliniatele 4 şi 5 din art. italian 203 şi aliniatul 4 din art. 205 român.

   

Articolul 206

Lichidatorii cari cu propriii lor bani au achitat datoriile societăţii, nu vor putea sa exercite în contra asociaţilor drepturi mai mari decât acelea cari s'ar cuveni creditorilor plătiţi.

   

Articolul 207

Lichidatorii sînt supuşi regulelor mandatului.

   

Articolul 208

Creditorii societăţii au dreptul sa exercite contra lichidatorilor acţiunile cari decurg din creanţele lor ajunse la termen, pînă la concurenta bunurilor sociale indivise cari exista încă, sau o acţiune personală contra asociaţilor pentru plata sumelor datorite din valoarea acţiunilor subscrise ori din aceea ce s'au obligat a pune în societate, sau contra asociaţilor cari, după felul societăţii, şi-au luat o răspundere solidară şi nemărginită.

   

Articolul 209

Lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedica declaraţiunea în stare de faliment.

PARAGRAFUL 2

Reguli speciale pentru lichidarea societăţilor în nume colectiv şi în comandită simpla

   

Articolul 210

După terminarea lichidarei, lichidatorii sînt datori sa formeze bilanţul lichidaţiunii şi sa propună repartiţia între asociaţi.

Dacă lichidarea şi repartitiunea sînt aprobate, dreptul de recurs nu mai exista între asociaţi şi nici contra lichidatorilor.

În caz de contestatiune, asociatul oponent va fi dator să-şi expuna motivele sale şi sa intenteze acţiune, în cele treizeci de zile dela notificarea legală a bilanţului şi a proiectului de repartitiune.

După expirarea acestui termen, bilanţul şi repartitiunea se considera ca aprobate şi lichidatorii sînt liberaţi.

Intentandu-se acţiune, chestiunile relative la lichidare vor fi de drept separate de acelea ale repartitiunei, pentru care lichidatorii pot sa rămînă străini.

   

Articolul 211

Odată ce bilanţul va fi aprobat şi repartitiunea patrimoniului social terminată, registrele şi documentele cari nu vor fi necesare vreunuia din co-partasi se vor depune la asociatul desemnat de majoritatea voturilor, care este dator să le conserve în timp de cinci ani.

PARAGRAFUL 3

Regulile speciale pentru lichidarea societăţilor în comandită prin acţiuni şi anonime

   

Articolul 212

Numirea lichidatorilor în societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime se va face de către adunarea generală, cari ordonă lichidarea, dacă actul constitutiv sau statutele nu dispun într'altfel.

Pentru numirea lichidatorilor sau înlocuirea lor în caz de moarte, faliment, interdictiune, incapacitate legală, renunţare sau revocare, se cere prezenta unui număr de asociaţi cari sa reprezinte trei pătrimi din capitalul social şi votul afirmativ al unui număr din ei cari sa reprezinte jumătatea aceluiaşi capital. În caz contrariu, numirea sau înlocuirea se va face de către judecata după cererea celor interesaţi.

   

Articolul 213

Prin numirea lichidatorilor încetează mandatul administratorilor cari sînt datori sa remită celor dintâi administraţiunea socială.

Administratorii sînt obligaţi, cu toate acestea sa dea concursul lor la lichidare, dacă li se cere.

   

Articolul 214

Conturile administratorilor, pentru timpul trecut dela cel din urma bilanţ aprobat de asociaţi şi pînă la începerea lichidarei, vor fi date lichidatorilor, cari au dreptul să le aprobe sau sa ridice şi sa susţină contestaţiunile la cari ar putea da loc.

   

Articolul 215

Cînd unul sau mai mulţi dintre administratori societăţii sînt numiţi lichidatori, conturile menţionate în articolul precedent se vor depune şi publică, de odată cu bilanţul final de lichidare, cu dreptul pentru asociaţi de a-l contesta după aceleaşi reguli şi formalităţi.

Dacă însă lichidarea trece peste durata unui exerciţiu social, conturile se vor alătură la primul bilanţ anual pe cari lichidatorii sînt obligaţi sa'l prezinte adunarei.

   

Articolul 216

Dacă lichidarea durează mai mult decât un an, lichidatorii sînt ţinuţi sa încheie bilanţul anual, conformându-se dispoziţiunilor legei şi ale actului constitutiv.

   

Articolul 217

Lichidarea fiind terminată, lichidatorii fac bilanţul final arătând porţiunea cuvenită fiecărei părţi sau acţiuni în repartitiunea activului social.

În nici un caz societarul sau acţionarul pentru porţiunea ce i s'ar cuveni, nu va putea lua în proprietate o parte sau totalitatea imobilului ce ar aparţine societăţii, ci împărţirea imobilelor se va face prin licitaţiune publică.

Bilanţul încheiat de către lichidatori, însoţit de raportul cenzorilor, se va depune la tribunalul de comerţ şi se va publică după formele prevăzute de art. 95

Orice asociat poate, în termeni de treizeci de zile dela aceasta publicaţiune, să facă contestatiune printr'o cerere adresată tribunalului de comerţ.

Toate contestaţiunile ce se vor face în acest timp vor fi întrunite şi se vor judeca cel mult în termen de 15 zile prin una şi aceeaşi hotărîre.

Orice asociat are dreptul sa intervină în această instanţă; iar sentinta data va fi oposabila şi asociaţilor cari n'au intervenit*).

-----------

*) În art. italian 215 lipsesc aliniatele 2 şi 6 (final), cari au fost introduse de legiuitorul român.

   

Articolul 218

Dacă termenul sus arătat a expirat fără a se face vreo contestatiune, bilanţul se considera ca aprobat de către toţi posesorii de acţiuni şi lichidatorii, sub rezerva de a plati repartitiunile, vor fi liberaţi.

Deosebit de expirarea termenului, chitanţa de primirea celei din urma repartitiuni presupune aprobarea contului şi a impartirei făcute.

   

Articolul 219

Sumele cuvenite asociaţilor cari nu se vor fi prezentat să le ceara în cele doua luni dela publicarea menţionată în art. 217, se vor depune la Cassa de depuneri, cu arătarea numelui proprietarului sau numerelor acţiunilor, dacă ele sînt la purtător.

Casa de depuneri va plati persoanei arătate, sau posesorului, retinand titlul.

   

Articolul 220

Efectuandu-se lichidarea şi repartitiunea sau depozitul arătat mai sus, registrele societăţii dizolvate se vor depune şi se vor conserva în timp de cinci ani la tribunalul de comerţ. Orice parte interesată va putea sa ia cunoştinţa de dânsele.

VII. Dispoziţiuni relative la societăţile cooperative

   

Articolul 221

În statutele oricărei societăţi se poate stipula ca capitalul social va fi susceptibil de creştere prin vărsăminte treptate făcute de către asociaţi, şi de diminuare prin luarea înapoi, totală sau parţială, a mizelor vărsate.

Societăţile ale căror statute vor conţine stipulatiunea de mai sus, se numesc cooperative şi sînt supuse, afară de regulele generale cari le sînt proprii, după forma lor specială şi dispoziţiunile articolelor următoare.

   

Articolul 222

Societăţile cooperative se constituesc prin act autentic.

Actul constitutiv, afară de cele arătate în art. 89 şi 90, după natura diferita a societăţii, va determina, sub pedeapsa de nulitate*):

1) Condiţiunile de admiterea noilor asociaţi, modul şi timpul cînd dânşii vor fi datori să facă vărsămîntul părţilor lor sociale;

2) Condiţiunile retragerei şi excluderei asociaţilor;

3) Formalităţile convocarei adunărilor generale şi ziarele desemnate pentru publicaţiunea actelor societăţii.

------------

*) În art. italian 220 lipsesc cuvintele: "sub pedeapsa de nulitate".

   

Articolul 223

Societăţile cooperative sînt totdeauna supuse dispoziţiunilor privitoare la societăţile anonime, în ceea ce priveşte autorizarea judecătorească pentru a se putea înfiinţa*), publicaţiunea actelor lor constitutive şi a modificărilor posterioare, îndatoririle şi responsabilitatea administratorilor.

Administratorii se vor alege dintre asociaţi; ei vor putea fi scutiţi prin actul constitutiv de obligaţiunea de a da cauţiune.

Sînt asemenea aplicabile societăţilor cooperative dispoziţiunile cari se raporta la adunările generale, bilanţ, cenzori şi la lichidarea societăţilor prin acţiuni, întrucât nu vor fi contrarie prescripţiunilor articolelor următoare sau actului constitutiv.

Calitatea de cooperativa trebuie să fie anume arătată, deosebit de felul societăţii, în toate actele enumarate la art. 104.

-----------

*) Textul art. italian 221, nu cuprinde cuvintele: "autorizarea judecătorească pentru a se putea înfiinţa".

   

Articolul 224

Capitalul social nu se va putea fixa, prin actul constitutiv sau prin statutele societăţii, la mai mult de 20000 lei.

El va putea fi însă mărit prin decisiunile adunarei generale, luate din an în an; fiecare sporire nu va putea fi mai mare decât 20000 lei.

   

Articolul 225

Nimenea nu poate să aibă într'o societate cooperativa o parte socială mai mare de 5000 lei, sau un număr de acţiuni a cărora valoare nominală sa intreca această sumă.

   

Articolul 226

Acţiunile vor fi întotdeauna nominative.

Valoarea nominală a acţiunilor nu va putea fi mai mare decât 100 lei, nici mai mica de 25 lei.

Ele nu vor putea fi negociabile, dacă nu vor fi integral liberate; cesiunea se va face după formele de transmiterea acţiunilor nominative, şi statutele pot sa atribuie consiliului de administraţiune sau adunarei generale dreptul de a se opune la transmitere.

   

Articolul 227

Statutele vor determina o sumă, sub care nu va putea scădea capitalul social prin retragerea de mize, autorizata de art. 221.

Aceasta suma nu va putea fi mai mica decât a 10-a parte a capitalului social.

Societatea nu se va putea constitui, decât dacă s'a făcut, de către fiecare asociat vărsămîntul unei zecimi din capital, sau din valoarea nominală a acţiunilor subscrise*).

----------

*) Codul italian nu cuprinde acest art. 227

El este o inovatiune a legiuitorului român.

   

Articolul 228

Dispoziţiunile primei părţi şi ale primului aliniat ale art. 132 şi 148 nu se aplică la societăţile cooperative.

Actul constitutiv al acestor societăţi va putea deroga la dispoziţiunile art. 146 şi la acelea ale numărului 3 de sub art. 167.

   

Articolul 229

Administratorii societăţilor cooperative sînt datori sa ţină registrul asociaţilor în conformitate cu dispoziţiunile art. 142, şi pe lîngă acesta sa mai arate în ele:

1) Data admiterii, retragerei sau excluderei fiecărui asociat;

2) Contul sumelor vărsate şi retrase de către fiecare din ei.

Vor fi datori să depună la finele fiecărui trimestru, la tribunalul comercial în circumscriptiunea căruia societatea îşi are sediul, o lista de asociaţii cu responsabilitate nemărginită, intrati, iesiti şi rămaşi în societate, cu arătare de numele, pronumele şi domiciliul lor.

Lista va fi semnată de către adminstratori şi conservată la grefa, cu dreptul pentru oricine de a lua cunoştinţa de dânsa.

   

Articolul 230

Asociaţii nu vor putea să fie reprezentaţi la adunarea generală, de cat numai în cazul unei impiedicari legitime, prevăzută în actul constitutiv sau în statute.

Fiecare asociat nu are decât un singur vot, oricare ar fi numărul acţiunilor ce poseda.

Nici un mandatar nu poate să represinte în aceiaşi adunare generală, decât numai pe un singur asociat, afară de dreptul sau personal dacă şi dânsul este asociat.

   

Articolul 231

Admiterea nouilor asociaţi se face prin semnatura lor personală sau a unui mandatar special, pusă pe registrul asociaţilor.

Semnatura va fi certificată de doi asociaţi, cari sa nu fie administratori.

Dacă actul constitutiv sau statutele nu se opun, fiecare asociat are dreptul să se retragă din societate oricînd va voi.

Declaraţiunea de retragere se va scrie, de către asociatul cari se retrage, în registrul asociaţilor, sau se va notifica societăţii prin portarei. Ea nu'şi produce efectul decât la finele anului social curgator, dacă a fost facuta înainte de începutul ultimului trimestru al aceluiaşi an. Dacă însă ea s'a făcut mai târziu, asociatul rămîne răspunzător şi pentru anul viitor.

Excluderea asociaţilor nu poate avea loc decât pentru motive determinate prin lege şi*) prin actul constitutiv. Hotărîrea în aceasta privinta va fi luată de către adunarea generală sau de către consiliul de administraţie conform cu dispoziţiunile sus citatului articol.

----------

*) Textul italian zice: "prin lege sau prin actul constitutiv", iar nu: "prin lege şi prin actul constitutiv", cum e la noi.

   

Articolul 232

Asociatul care încetează de a mai face parte din societate, fie prin retragere de buna-voe, fie în urma excluderei sale de către adunarea generală, rămîne răspunzător, în timp de doi ani, către asociaţi şi către cei de al treilea, de toate obligaţiunile sociale existente în momentul retragerei sau excluderei sale, în limitele responsabilitatei stabilite prin actul constitutiv.

   

Articolul 233

Oricare ar fi forma societăţii cooperative, ea va fi valabil reprezentată în justiţie prin administratorii săi.

   

Articolul 234

Societatea nu încetează prin moartea, retragerea, interdictiunea, incapacitatea legală sau falimentul unuia dintre asociaţi; ea continua de drept între ceilalţi asociaţi.

   

Articolul 235

Actele constitutive ale societăţilor cooperative precum şi actele de retragere şi de admitere, vor fi scutite de taxa de înregistrare şi de timbru.

VIII. Dispoziţiuni relative la societăţile civile şi la societăţile constituite în tari străine

   

Articolul 236

Societăţile civile vor putea sa imprumute formele societăţii prin acţiuni; în acest caz ele sînt supuse dispoziţiunilor prezentului codice, exceptându-se cele privitoare la faliment şi competenţa.

   

Articolul 237

Societăţile prin acţiuni şi celelalte societăţi şi asociaţiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite şi avînd sediul în ţara străină, vor putea să-şi stabilesca un sediu secundar sau o reprezentanta în România:

a) Dacă vor dovedi, printr'o declaraţiune a guvernului lor, ca în ţara unde sînt înfiinţate se observa deplina reciprocitate pentru societăţile române de acelaşi fel; ...  b) Dacă vor îndeplini prescripţiunile din prezenta secţiune, fiecare fel de societate în ceea ce o priveşte. ...     

Articolul 238

(Modif. Lg. 6 Apr. 1900) Societăţile legal constituite în ţara străină, care îşi stabilesc în România un sediu secundar sau o reprezentanta, sînt supuse la dispoziţiunile prezentului codice, în ce priveşte depunerea şi transcriptiunea, afişarea şi publicaţiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor cari aduc schimbări la unul sau la altul din zisele acte, şi a bilanţurilor; ele sînt datoare încă sa publice, în formele prevăzute de această lege, numele persoanelor cari dirig sau administrează aceste sedii, sau care represinta în orice mod societatea în ţara.

Aceste persoane sînt raspunzatore faţă de cel de al treilea ca administratorii societăţilor naţionale.

Dacă societăţile sînt altfel decât cele prevăzute în art. 77, ele vor fi supuse la îndeplinirea formalităţilor prescrise, pentru depunerea şi publicarea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor prin acţiuni, şi le sînt aplicabile toate dispoziţiunile prezentei secţiuni, relative la aceleaşi societăţi.

Publicaţiunile vor trebui sa cuprindă şi arătarea capitalului constituit pentru operaţiunile din România.

   

Articolul 239

Societăţile cari, deşi constituite în ţara străină au însă în România sediul şi obiectul principal al întreprinderii lor, vor fi supuse chiar pentru forma şi validitatea actului lor constitutiv, deşi încheiat în străinătate, la toate dispoziţiunile prezentului codice, ramanend supuse şi la îndeplinirea prescripţiunilor secţiunei de faţa pentru a putea funcţiona în ţara*).

----------

*) În art. italian 230, al. 2 lipsesc cuvintele finale: "rămînînd supuse şi la îndeplinirea presciptiunilor secţiunei de faţa pentru a putea funcţiona în ţara".

   

Articolul 240

Nici o societate străină nu va putea face în România operaţiuni la cari nu este indreptatita în ţara unde îşi are sediul principal.

   

Articolul 241

Guvernul va putea, ori de câte ori va găsi cu cale, a revizui operaţiunile societăţilor străine.

   

Articolul 242

Societăţile străine sînt supuse aceloraşi impozite al cari sînt supuse societăţile române de aceiaşi natură.

   

Articolul 243

(Suprimat prin Lg. din 6 Apr. 1900).

   

Articolul 244

Societăţile prin acţiuni, legal constituite în ţara străină, nu vor putea să îşi înfiinţeze un sediu secundar sau o reprezentanta în România, fără a avea şi prealabilă autorizaţiune a guvernului român.

Aceasta autorizaţiune nu se va putea da decat după ce se va lua avizul camerei de comerţ din Bucureşti şi, dacă societatea îşi stabileşte sediul într'un alt loc, şi pe acel al camerei de comerţ din acea localitate, sau al celei mai apropiate, cînd n'ar fi camera de comerţ în acel loc.

   

Articolul 245

(Modif. Lg. 6 Apr. 1900) Cererea de autorizaţiune va fi însoţită de următoarele acte:

1) Statutele societăţii, autentificate în regula precum şi orice alte acte dovedind existenta legală a societăţii în ţara unde s'a înfiinţat, şi o declaraţiune formala ca societatea se supune legilor române;

Statutele nu vor putea sa deroge principiilor stabilite în acest codice;

2) Recipisa casei de depuneri, constatând depunerea cauţiunei fixată de guvern pentru a asigura îndeplinirea obligaţiunilor ce societatea va contracta în ţara. Aceasta cauţiune nu va putea, în nici un caz, să fie mai mica de 10000 lei, şi guvernul va putea cere chiar sporirea ei pînă la o pătrime din capitalul de acţiuni al societăţii. Societăţile de asigurare vor da o cauţiune de cel puţin 25000 lei, pentru fiecare ramura în parte.

Aceste cauţiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinta a acţionarilor şi creditorilor din ţara.

Cauţiunea va consista exclusiv în efecte publice ale Statului român, după cursul zilei cînd se face consemnarea, şi va fi depusa pe numele societăţii, care singura va fi recunoscută de proprietara;

Societăţile care vor înfiinţa fabrici sau alte stabilimente industriale, cele care s'ar ocupa cu creari sau exploatări de cai şi de comunicatiuni şi de mine, precum şi băncile, avînd de obiect operaţiuni financiare şi de credit, vor fi scutite de depunerea sus zisei cauţiuni;

3) O declaraţiune a societăţii, omologata de autoritatea competentă a tarei respective, ca cauţiunea va servi spre a garanta numai afacerile făcute de societate în România.

   

Articolul 246

(Modif. L. 6 Apr. 1900) Deosebit de condiţiunile stabilite prin articolele precedente şi de acelea pe cari guvernul le va fixa după împrejurări, societăţile prin acţiuni, străine, vor avea sa observe şi dispoziţiunile speciale următoare:

1) Societăţile prin acţiuni străine îşi vor alege unul din oraşele tarei ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operaţiunile lor în ţara.

Acest reprezentant va depune o copie autentică după procura sa generală;

2) Societăţile prin acţiuni străine vor publică, pentru fiecare an, cel mai târziu în luna Maiu a anului următor, un bilanţ asupra operaţiunilor lor din ţara, conform prescripţiunilor legei.

Asemenea ele vor inainta guvernului, imediat după publicarea lor, dările de seama şi bilanţurile ce vor publică la sediul lor principal;

3) Guvernul va putea, prin ministerul public, cere tribunalului de comerţ sa pronunţe retragea autorizatiunei în cazurile următoare:

a) Cînd capitalul de acţiuni al societăţii autorizate se va fi redus, prin orice împrejurare, la jumătatea sumei arătată cînd s'a făcut cererea de autorizaţiune; ...  b) Cînd, prin orice împrejurare s'ar diminua cauţiunea depusa conform art. 245, fără ca societatea, în termen de 30 de zile, sa o fi completat; ...  c) Cînd se va constata ca societatea face operaţiuni străine celor prevăzute în actul de constituire; ...  d) Cînd aceste societăţi nu vor observa dispoziţiunile prezentei secţiuni; ...  e) Cînd ar inceta reciprocitatea prevăzută de alin. I de sub art. 237; ...  f) Cînd societatea a încetat a funtiona în ţara sa de origine. ... 

Tribunalul de comerţ va statua în camera de consiliu, ascultând şi societatea incriminata, şi motivat. Încheierea sa nu e susceptibilă decât de apel în termen de una luna dela pronunţare. Curtea de apel, ascultând societatea, va statua definitiv;

4) Cauţiunea depusa se va restitui numai atunci cînd se va dovedi că nu mai exista în ţara nici o obligaţiune a societăţii autorizate, sau cînd o societate română, recunoscută ca buna de guvern, va garanta neconditional pentru societatea străină care va cere liberarea cauţiunei;

5) Acţiunile societăţilor străine funcţionînd în ţara nu vor putea fi admise la cota bursei române, decât după ce societăţile vor fi funcţionat cel puţin un an în România, avînd publicat bilanţul lor pentru exerciţiul respectiv*).

-----------

*) Acest articol lipseşte din codul italian.

   

Articolul 247

Îndeplinirea formalităţilor şi condiţiunilor prescrise prin articolele precedente supune pe societăţile străine la consecinţele legale stabilite pentru societăţile naţionale, fără ca aceste societăţi străine să poată dobândi în România alte drepturi decât cele recunoscute străinilor prin legi şi regulamentee), şi fac pe societate răspunzătoare de toate obligaţiunile contractate de administratorii sau reprezentanţii săi, chiar cînd aceştia, prin contractarea lor, ar fi depăşit puterile ce li se conferise.

------------

*) În art. italian 231, lipsesc cuvintele: "fără ca aceste societăţi străine să poată dobândi În România alte drepturi decât cele recunoscute străinilor prin legi şi regulamente", adăugate de legiuitorul român spre a se pune de acord cu art. 7 din vechea Constituţie.

   

Articolul 248

(Suprimat prin L. din 6 Apr. 1900).

   

Articolul 249

Societăţilor străine de felul celor prevăzute de art. 239, cari funcţionează, precum şi celor cari vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea în aplicatiune a prezentei legi, li se acordă un termen de trei luni spre a-şi regula positiunea în conformitate cu dispoziţiunile legei de faţa.

   

Articolul 250

Persoanele cari vor face orice fel de operaţiuni sub orice titlu, în favorea şi pe seama societăţilor străine cari nu vor îndeplini condiţiunile şi formele prescrise prin prezenta secţiune, şi vor păgubi printr'acesta şi pe Stat de taxele la cari are drept, vor fi răspunzătoare de daunele cauzate Statului român prin operaţiunile lor şi supuse la pedepsele prevăzute de art. 323 din codul penal.

   

Capitolul 2

Despre asociaţiuni

I. Despre asociatiunea în participaţiune

   

Articolul 251

Asociatiunea în participaţiune are loc atunci cînd un comerciant sau o societate comercială acorda uneia sau mai multor persoane ori societăţi, o participaţiune în beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni sau chiar asupra întregului lor comerţ.

   

Articolul 252

Asociatiunea în participaţiune poate să aibă loc asemenea şi pentru operaţiunile comerciale făcute de către ne-comercianţi.

   

Articolul 253

Asociatiunea în participaţiune nu constitue, în privinta celor de al treilea, o fiinta juridică distinctă de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept şi nu se obliga decât către acela cu care au contractat.

   

Articolul 254

Participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune, chiar dacă au fost procurate de dânşii.

Cu toate acestea, întrucât priveşte raporturile lor între dânşii, asociaţii pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restitue în natura, avînd dreptul, în caz cînd restitutiunea nu s'ar putea face, la reparaţiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaţilor se marginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficii şi pierderi.

   

Articolul 255

Afară de dispoziţiunile articolelor precedente, convenţiunile părţilor determina forma, întinderea şi condiţiunile asociaţiunei.

   

Articolul 256

Asociaţiunile în participaţiune sînt scutite de formalităţile stabilite pentru societăţi, dar ele trebuie să fie probate prin act scris.

II. Despre asociatiunea de asigurare mutuala

   

Articolul 257

Asociatiunea de asigurare mutuala are de scop de a împărţi între asociaţi daunele cauzate prin riscurile cari sînt obiectul asociaţiunii.

Ea constitue, faţa cu cei de al treilea, o persoană juridică distinctă de persoana asociaţilor.

   

Articolul 258

Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie să fie probată prin act scris.

Ea se regulează prin convenţiunile părţilor.

   

Articolul 259

Asociatiunea se administrează prin asociaţi, cari sînt mandatarii săi temporali şi revocabili.

   

Articolul 260

Regulele privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicarea actului constitutiv, a statutelor, a actelor cari aduc schimbări unuia sau altuia dintr'însele, a bilanţurilor societăţilor anonime şi la penalităţile relative la aceste societăţi, sînt aplicabile şi asociaţiunilor de asigurare mutuala.

Din bilanţurile acestor asociaţiuni va trebui să rezulte îndeplinirea dispoziţiunilor art. 147.

   

Articolul 261

Asociaţii nu sînt obligaţi sa contribuiasca decât cu partea determinata prin contract şi în nici un caz nu sînt ţinuţi către cel de al treilea, decât fiecare în proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis în asociaţiune.

   

Articolul 262

Acela care a pierdut lucrul pentru cari s'a asociat încetează de a face parte din asociaţiune ramanandu-i însă dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.

   

Articolul 263

Asociatiunea nu se dizolva prin interdictiunea sau moartea unuia din asociaţi.

Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa.

   

Capitolul 3

Dispoziţiuni penale şi transitorii    

Articolul 264

Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codicele penal pentru escrocherie, acei cari simuland sau afirmând fals existenta subscriptiunilor sau vărsămintelor într'o societate prin acţiuni, sau anuntand publicului, cu rea credinţa, ca interesate în societate persoane cari nu sînt, sau cari prin alte simulatiuni au obţinut sau au încercat să obţină subscriptiuni sau vărsăminte.

   

Articolul 265

(Modif. Lg. 6 Apr. 1900) Se vor pedepsi cu o amenda pînă la cinci mii lei, afară de pedepsele mai grele, prescrise de codul penal:

1) Fondatorii, administratorii, directorii, cenzorii şi lichidatorii societăţilor, cari în relaţiunile sau comunicările de tot felul făcute către adunarea generală, în bilanţuri sau în situaţiunea acţiunilor, au enuntat cu rea credinţa fapte neadevărate asupra condiţiunilor societăţii, sau cari cu ştiinţa au ţinut ascunse, în totul sau în parte, fapte relative la aceleaşi condiţiuni;

2) Administratorii şi directorii cari, cu ştiinţa, în lipsa de bilanţuri sau contrariu cu ceea ce rezultă dintr'însele, sau prin mijlocire de bilanţuri fraudulos stabilite, au distribuit asociaţilor, acţionarilor sau comanditarilor*), interese sau dividende neluate din beneficiile reale;

3) Administratorii şi directorii cari au emis acţiuni mai jos decât valoarea lor nominală, au cumpărat acţiuni ale societăţii contrariu dispoziţiunilor art. 146, sau au înaintat bani pe acţiuni ale societăţii, sau emis obligaţiuni prin călcarea dispoziţiunilor alin. I şi II ale art. 174;

4) Administratorii şi directorii cari au efectuat reducţiunea capitalului sau fuziunea societăţii, contravenind dispoziţiunilor art. 101 şi 197;

5) Administratorii şi directorii societăţilor de asigurare asupra vietei şi al societăţilor administrative de tontine, cari vor fi contravenit dispoziţiunilor art. 147;

6) Lichidatorii cari au repartit activul social între asociaţi, contravenind dispoziţiunilor art. 203

Aceeaşi pedeapsa se aplică cenzorilor cari, în cazurile arătate în numerele 2, 3, 4, 5 şi 6 de sub acest articol, nu au îndeplinit îndatoririle lor.

----------

*) În art. italian 247, al. 2, lipsesc cuvintele: "acţionarilor sau comanditarilor*.

   

Articolul 266

Dacă depunerea actului constitutiv şi a statutelor societăţilor în comandită prin acţiuni sau anonime, a actelor cari aduc schimbări ziselor acte, a situaţiunilor lunare şi a bilanţurilor, la tribunalul civil sau la tribunalul de comerţ, după împrejurări, nu s'a făcut în termenele fixate, sau s'a făcut în mod incomplet, fiecare din persoanele care sînt datoare a o face sau de a ordonă să se facă, se va pedepsi cu o amenda, care va putea să se ridice pînă la cincizeci lei pentru fiecare zi de întîrziere.

   

Articolul 267

Administratorii societăţilor cooperative, avînd asociaţi cu responsabilitate nemărginită, cari nu depun la tribunalul de comerţ, la finele fiecărui trimestru, lista prescrisă de art. 229, şi grefierul care nu va denunta aceasta omisiune procurorului tribunalului în cele zece zile următoare, vor fi pedepsiţi cu o amenda pînă la trei sute lei.

   

Articolul 268

Orice abatere dela dispoziţiunile art. 104, 157, 167 şi 200 şi de la cele dintâi doua aliniate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei.

   

Articolul 269

Societăţile constituite înainte de punerea în lucrare a prezentului codice, vor fi supuse dispoziţiunilor art. 104, 169, 180, 181 şi 182, precum şi dispoziţiunilor cari carmuesc lichidarea şi fuziunea societăţilor sau reducerea capitalului lor.

Societăţile existente, cari ar voi să-şi modifice statutele lor, sau cari ar voi sa prelungesca termenul pentru care fuseseră constituite, vor fi datoare să-şi pună statutele în conformitate cu prezentul codice.

   

Titlul IX

DESPRE CAMBIA ŞI DESPRE CEC    

Capitolul 1

Despre cambie

I. Condiţiunile esenţiale ale cambiei

   

Articolul 270

Cambia cuprinde sau obligaţiunea de a plati sau obligaţiunea de a face să se plătească, la scadenta, o sumă hotărâtă infatisatorului, după formele stabilite în capitolul de faţa.

Cambia cuprinzînd obligaţiunea de a plati se mai numeşte şi bilet la ordin.

Cambia cuprinzînd obligaţiunea de a face să se plătească, se mai numeşte şi poliţa sau trata*).

Condiţiunile esenţiale ale cambiei sînt:

1) Data;

2) Numirea de cambie sau poliţa rostita în textul înscrisului;

3) Numele persoanei sau firma primitorului;

4) Clauza la ordin**);

5) Arătarea sumei de plătit;

6) A scadentei;

7) A locului platei;

8) Semnatura tragatorului sau a emitentului, cu numele sau cu firma sa, ori a mandatarului sau special.

Cambia care cuprinde obligaţiunea de a face să se platesca (poliţa) trebuie să mai arate:

9) Persoana trasului adică numele sau firma persoanei care are să facă plata***).

Nu se cere să se arate în cambie valoarea sau cauza, nici tragerea dintr'un loc într'altul.

-----------

*) În art. italian 251, lipsesc aceste doua aliniate dela început al. 2 şi 3

**) În textul italian lipseşte acest aliniat.

***) Din art. italian corespunzător lipsesc cuvintele: "adică numele sau firma persoanei care are să facă plataZ. El însă mai cuprinde un aliniat, care lipseşte la noi.

   

Articolul 271

Scadenta nu poate să fie decât una şi aceeaşi pentru toată suma arătată în cambie, şi poate să fie:

1) la o zi fixa;

2) la vedere (înfăţişare);

3) La un timp anume hotărît după vedere: la una sau mai multe zile, la una sau mai multe luni după vedere;

4) La un timp anume hotărît după ziua emiterii (după data);

5) La un anume balciu;

Dacă cambia nu arata epoca platei, ea e platibila la vedere (înfăţişare)*).

-----------

*) Acest aliniat lipseşte în Codul italian.

   

Articolul 272

Dacă în poliţa locul de plată nu se arata anume, poliţa se va plati la locul arătat lîngă numele sau firma trasului. În biletul la ordin, locul emisiunii se socoteşte ca loc de plată şi în acelaşi timp ca domiciliu al emitentului, dacă un alt loc de plată nu s'a arătat.

   

Articolul 273

(Modif. Lg. 6 Apr. 1900) Lipsa aratarei numelui persoanei sau firmei primitorului la facerea cambiei, precum şi lipsa vre-uneia din condiţiunile esenţiale arătate în articolele de mai sus, exclude calitatea şi efectele speciale ale cambiei, cu rezerva efectelor ordinare ale obligatiunei, după natura sa comercială sau civilă.

Promisiunea de dobânzi cuprinsă în cambie sau renunţarea la prescripţiune*) se socoteşte ca nescrisa.

------------

*) În art. italian 254, lipsesc cuvintele din acest aliniat final: "sau renunţarea la prescripţiune".

   

Articolul 274

Cambia poate să fie trasa asupra unei persoane şi platibila la alta.

Ea poate să fie trasa în folosul tragatorului. Tragatorul se poate desemna el însuşi ca primitor*).

Ea poate să fie trasa după ordinul şi în socoteala unui al treilea.

------------

*) În textul italian lipsesc cuvintele: "Tragatorul se poate desemna el însuşi ca primitor*.

   

Articolul 275

Cînd cambia e sub semnatura privată şi scrisă de un altul decât debitorul, acesta, dacă nu e comerciant, industrias, plugar, vier, sluga sau lucrator cu mana, e dator sa adauge la semnatura sa cuvintele "bun şi aprobat", arătând în litere suma pentru care se obliga.

   

Articolul 276

Cambia se poate emite şi în forma autentică. Cambia semnată prin punere de deget, cu pecete sau cu alte semne, nu are tărie dacă nu este facuta în forma prevăzută de legea pentru autentificarea actelor*).

-------------

*) În materia cambiei, legiuitorul român a avut în vedere, pe lîngă Codul de comerţ italian, şi legea germană asupra politelor din 1848 şi 1869

II. Despre gir

   

Articolul 277

Proprietatea cambiei, cu toate garanţiile şi drepturile ce decurg din ea, se transmite prin gir.

Girantii sînt solidar răspunzători de acceptarea şi de plată cambiei la scadenta.

   

Articolul 278

Dacă tragatorul, purtătorul ) sau girantul a interzis transferarea cambiei prin gir, inserand într'însă clauza "nu la ordin" sau o alta clauza echivalenta, girurile făcute contra acestei interziceri produc numai în privinta celui care a inserat clauza efectele unei cesiuni.

-------------

*) Din eroare se zice aci "purtatorul* în loc de "emitentul*, cum e în textul italian, căci purtatorul nu are interes de a insera o atare clauza.

   

Articolul 279

Girul trebuie să fie scris pe cambie, datat şi semnat de girant.

Girul este valabil şi cînd girantul scrie numai numele sau firma sa în dosul cambiei, fără sa arate numele aceluia în ordinul căruia el e făcut (gir în alb).

Infatisatorul e în drept sa umple girul în alb.

   

Articolul 280

Girul în care s'a adăugat clauza "pentru încasare", "prin procuraţiune", "pentru mandat", "valoarea în garanţie", sau altele de asemenea, nu transmite proprietatea cambiei, ci împuterniceşte pe infatisator a cere plata cambiei, a o protesta şi a notifica lipsa de plată autorului sau, a cere în justiţie plata, a încasa suma depusa şi a o gira prin procuraţiune.

Dacă se adauga în gir clauza "fără garanţie", "fără oblig"*), sau o alta asemenea, girantul e scutit de obligaţiunea cambiala ce ar putea sa decurgă din girul sau.

------------

*) În art. italian lipsesc cuvintele: "fără oblig", cari au fost adăugate de legiuitorul român.

   

Articolul 281

Girul cambiei ajunsă la scadenta produce numai efectul unei cesiuni.

III. Despre acceptatiune

PARAGRAFUL 1

Dispoziţiuni generale

   

Articolul 282

Cambia trasa la o epoca fixa după vedere, trebuie să fie înfăţişată pentru acceptare înăuntrul anului dela data sa, sub pedeapsa pentru posesor de a pierde acţiunea sa de recurs în contra girantilor şi în contra tragatorului*).

Tragatorul şi fiecare din giranti vor putea sa fixeze un termen mai scurt decât un an. În acest caz acela care a stabilit acest termen şi obligaţii cari vin după dânsul vor fi descărcaţi de acţiunea de recurs, dacă cambia nu s'a înfăţişat prin acceptare în termenul fixat de dânşii.

Cînd cambia e trasa dintr'un loc al tarei şi platibila într'o ţara străină cu care comerţul se face pe apa, în total sau în parte, termenul indicat în prima parte a acestui articol va fi indoit în timp de rasboiu maritim.

-------------

*) În textul italian lipsesc cuvintele: "în contra girantilor şi în contra tragatorului".

   

Articolul 283

Acceptatiunea trebuie să fie scrisă pe cambie şi semnată de acceptant.

Acceptarea se exprima prin cuvântul "accept" sau prin alte cuvinte de asemenea; cu toate acestea, pentru ca o acceptare să fie valabilă, este destul ca acceptantul să semneze numele sau firma sa pe faţa anteriora a cambiei.

   

Articolul 284

Acceptarea unei cambie trasa la o epoca fixa dela înfăţişare trebuie să fie datată. Dacă trasul refuza datarea acceptului sau, sau, în lipsa de accept, a pune pe cambie o viza datată, în acest caz posesorul va trebui să facă să se stabilesca înfăţişarea la timp a cambiei prin un protest de lipsa de datare făcut înăuntrul termenului de înfăţişare.

Ziua protestului va tine loc, în acest caz, de data sau de zi de înfăţişare.

Dacă nu s'a făcut protest, atunci scadenta în contra acceptantului care a omis datarea, se socoteşte dela cea de pe urma zi a termenului de înfăţişare*).

-------------

*) Art. italian 263, diferă întru catva de textul român, care a avut în vedere şi legea germană asupra combiilor.

   

Articolul 285

Acceptarea trebuie să fie cerută la domiciliul trasului, chiar cînd cambia ar arata un alt loc de plată.

   

Articolul 286

Acceptarea cambiei platibila într'un alt loc decât acela al reşedinţei acceptantului, trebuie să arate persoana prin mijlocirea căreia urmează să se facă plata. În lipsa unei asemenea indicatiuni, este presupus ca acceptantul voeşte sa platesca el însuşi la locul fixat pentru plata.

   

Articolul 287

Acceptarea trebuie să fie data la înfăţişarea cambiei, sau cel mai târziu în cele 24 de ore dela înfăţişare. Ea nu poate fi revocată după ce cambia a fost înapoiată.

   

Articolul 288

Acceptarea poate să fie restrînsa la o sumă mai mica decât cea însemnată în cambie.

Dacă se adauga alte restricţiuni în accept, atunci cambia astfel acceptată se priveşte ca o cambie a carei acceptare s'a refuzat, şi posesorul poate să exercite recursul în garanţie în contra girantilor şi în contra tragatorului; cu toate acestea acceptantul rămîne indatorat conform regulilor relative la cambie, în limitele acceptului sau.

   

Articolul 289

Acceptarea defectuoasă sau refuzul total ori în parte al acceptarei se constata în chipul arătat în secţiunea VIII a capitolului de faţa.

   

Articolul 290

Acceptantul contractează direct obligaţiunea de a plati cambia.

Acceptantul este obligat prin acceptarea facuta, deşi tragatorul ar fi căzut în faliment înaintea acceptarei fără ca acceptantul sa o fi ştiut.

Acceptantul e de asemenea indatorat conform regulelor relative la cambie către tragator; el însă nu are în contra tragatorului acţiunea cambiala.

PARAGRAFUL 2

Despre acceptatiunea prin interventiune sau pentru onoare

   

Articolul 291

Cambia pe care trasul nu a acceptat-o poate fi acceptată de persoanele arătate într'însă pentru a o accepta sau a o plati la nevoie.

   

Articolul 292

Cambia care nu e acceptată de tras, nici de persoanele arătate pentru a o accepta sau plati la nevoie, poate fi acceptată de către un al treilea.

Posesorul cambiei are facultatea de a primi sau nu acceptarea prin interventiune ce o oferă cel de al treilea*); cu toate acestea acceptarea celui de al treilea nu lipseşte pe posesor de acţiunea de recurs pentru a dobândi cauţiune, afară numai dacă din actul de protest nu reiese ca posesorul a consimţit la acea acceptare.

Pot încă interveni ca persoane de al treilea, trasul sau persoanele arătate pentru a accepta cambia sau a o plati la nevoie, cu toate ca în aceasta calitate ele ar fi refuzat acceptarea.

------------

*) În textul italian lipsesc cuvintele: "Posesorul cambiei are facultatea de a primi sau nu acceptarea prin interventiune ce o oferă cel de al treilea*, cari sînt adăugate de legiuitorul român.

   

Articolul 293

Acceptantul prin interventiune se obliga conform regulilor relative la cambie către toţi girantii cari succed persoanei în onoarea căreia el a acceptat.

Aceasta obligaţiune se stinge cînd cambia nu se înfăţişează acceptantului pentru onoare în termenul hotărît pentru facerea protestului.

Persoana onorata şi girantii anteriori păstrează acţiunea de recurs pentru lipsa de acceptare în contra autorilor lor, deşi cambia a fost acceptată prin interventiune.

   

Articolul 294

Dacă acceptantul pentru onoare a omis sa însemneze în acceptul sau, în onoarea carei persoane anume se face acceptarea, aceasta se socoteşte data în onoarea tragatorului.

Între mai multe acceptatiuni pentru onoare, precaderea se cuvine aceluia cari liberează mai mulţi obligaţi, sub pedeapsa pentru posesor de a pierde acţiunea de recurs în contra acelora cari ar fi fost liberaţi.

   

Articolul 295

Acceptantul prin interventiune trebuie să facă a i se inmana prin posesor protestul pentru neacceptare, şi sa-l remită fără întîrziere persoanei onorate.

IV. Despre aval

   

Articolul 296

Plata cambiei poate fi garantată prin aval.

Avalul e scris pe cambie şi semnat de către acela care îl da.

El se exprima prin cuvintele "pentru aval" sau altele de asemenea.

   

Articolul 297

Datatorul avalului ia asupra-şi îndatoririle persoanei pentru care se face garant şi se obliga conform regulelor relative la cambie, cu toate ca obligaţiunea persoanei pentru care s'a dat avalul nu ar fi valabilă.

Dacă nu se arata persoana pentru care se da avalul, el e socotit dat la poliţe, pentru acceptant; iar dacă poliţa nu e încă acceptată, pentru tragator. La biletele la ordin sau valori cambiale, el e socotit dat pentru emitent.

Posesorul cambiei trebuie să îndeplinească în contra datatorului avalului toate actele cari sînt trebuinciose pentru a păstra acţiunea cambiala în contra persoanei pentru care s'a dat avalul.

   

Articolul 298

Datatorul avalului care plăteşte cambia sosita la scadenta, e subrogat în drepturile ce are posesorul în contra persoanei pentru care s'a dat avalul şi în contra obligatilor anteriori.

V. Despre duplicate şi copii

PARAGRAFUL 1

Despre duplicate

   

Articolul 299

Tragatorul sau emitentul cambiei e ţinut a da primitorului, după cererea sa*), unul sau mai multe duplicate.

Ori-ce alt posesor al cambiei poate de asemenea sa ceara duplicate. El trebuie să se adreseze pentru aceasta la girantul sau nemijlocit, care la rândul sau se adresează la girantul sau nemijlocit, pînă cînd cererea ajunge în cele din urma la tragator.

-----------

*) În art. italian 277, lipsesc cuvintele: "după cererea sa".

   

Articolul 300

Ori-ce duplicat trebuie să aibă aceiaşi cuprindere ca şi cambia şi să fie însemnat ca prima secunda, etc.

În lipsa unei asemenea indicatiuni, fie-care exemplar e socotit ca o cambie deosebită.

   

Articolul 301

Dacă s'a plătit cambia după înfăţişarea unuia din mai multe exemplare emise, celelalte pierd puterea lor. Respunderea de celelalte exemplare are însă loc în cazurile următoare;

1) Girantul care a girat mai multe exemplare ale aceleiaşi cambie la diferite persoane, şi toţi girantii posteriori ale căror semnături se găsesc pe exemplarele neînapoiate în momentul platei, răspund de girurile lor;

2) Acceptantul care a acceptat mai multe exemplare ale aceleiaşi cambii, răspunde de acceptarile aflate pe exemplarele neînapoiate în momentul platei;

3) Dacă mai multe exemplare sînt girate către persoane diferite şi toate acceptate, girantul şi acceptantul sînt ţinuţi solidar pentru fiecare gir şi pentru toate acceptele.

   

Articolul 302

Acel care a trimis un exemplar al cambiei pentru acceptare, trebuie să însemneze pe celelalte exemplare persoana la care s'a expediat acest exemplar pentru acceptare; omisiunea acestei însemnări nu exclude efectele cambiei.

Depozitarul exemplarului expediat pentru acceptare e dator sa-l inmaneze posesorului duplicatului la a sa cerere*).

Posesorul unui duplicat pe care este însemnat la cine se găseşte exemplarul expediat pentru acceptare, nu poate să exercite recursul în garanţie pentru lipsa de acceptare sau pentru lipsa de plată, dacă nu dovedeşte în formele stabilite în secţiunea VIII a capitolului de faţa:

1) Ca exemplarul expediat pentru acceptare nu i s'a înmânat de către depozitar;

2) Ca acceptarea sau plata nu s'a putut dobândi în temeiul duplicatului.

-------------

*) Acest al doilea aliniat lipseşte din art. italian 28

PARAGRAFUL 2

Despre copii

   

Articolul 303

Ori-ce posesor al unei cambie poate să scoată copii pentru trebuinţele sale.

Copiile scoase trebuie să fie conforme cu originalul şi sa cuprindă toate girurile şi însemnările ce se găsesc în el, cu adaugirea "acesta e o copie" sau o alta de asemenea.

   

Articolul 304

Acceptarea şi girurile originale scrise pe copie îndatorează pe acceptant şi pe giranti ca şi cînd ar fi scrise pe cambia originala.

VI. Despre scadenta

   

Articolul 305

O cambie la vedere are scadenta la înfăţişarea ei.

   

Articolul 306

Scadenta unei cambii platibila la o epoca fixa după vedere, e hotărâtă prin data acceptarei sau aceea a infatisarei constatată în modul prevăzut de art. 284

   

Articolul 307

Dacă termenul e fixat pe zile, scadenta are loc la ultima zi a termenului; în calculul termenului nu intra nici ziua cînd s'a emis cambia platibila după data, sau cînd s'a înfăţişat pentru acceptare cambia platibila după vedere, nici ziua scadentei. Cambia platibila la o luna sau mai multe luni, sau la o săptămîna sau mai multe săptămâni după data sau după vedere, e platibila la data lunei sau a saptamanei scadentei corespunzătoare cu data emiterii sau a infatisarei.

Dacă această dată corespunzătoare nu exista, cambia e platibila în ziua cea de pe urma a lunei scadentei.

Dacă scadenta este fixată la jumătatea unei luni, ea se împlineşte la 15 ale acelei luni.

Scadenta la începutul sau la sfîrşitul lunei este la prima sau ultima zi a lunei.

   

Articolul 308

Termenul unei cambii, platibila în timpul unui balciu se împlineşte în ajunul spargerei balciului, sau în ziua de balciu dacă balciul nu tine mai mult de o zi.

VII. Despre plata

PARAGRAFUL 1

Dispoziţiuni generale

   

Articolul 309

Posesorul unei cambie girata dovedeşte ca e proprietarul ei prin seria neîntreruptă de giruri cari au ajuns pînă la dânsul.

Girurile şterse sînt socotite nescrise.

Acela care plăteşte nu e indatorat sa examineze autenticitatea girurilor.

   

Articolul 310

Cambia trebuie să fie înfăţişată pentru plata; plătită la locul arătat într'însă şi la ziua scadentei. Dacă ziua scadentei e o sărbătoare legală, ziua platei e cea dintâi zi de lucru următoare.

   

Articolul 311

Cambia emisă la vedere, sau la o epoca fixa după vedere, trebuie să fie înfăţişată pentru plata în termenul şi în modul prevăzut de art. 282.

   

Articolul 312

Termene de graţie, de favoare, pentru plata cambiei nu pot avea loc.

   

Articolul 313

Cînd suma de plătit este scrisă în acelaşi timp în litere şi în cifre, dacă este deosebire, suma cea mai mica va trebui să fie plătită.

   

Articolul 314

Posesorul cambiei nu poate să refuze o plata în parte, deşi cambia ar fi fost acceptată pentru suma întreaga; dar ca să-şi păstreze recursul în garanţie pentru suma neplatita, el va trebui sa dovedească, printr'un protest*), lipsa în parte de plată.

-----------

*) Din textul articolului italian lipsesc cuvintele: "printr'un protest".

   

Articolul 315

Cambia trebuie să fie plătită în moneda arătată într'însă, cu distincţiunile prevăzute de art. 41.

   

Articolul 316

Posesorul cambiei nu poate să fie silit a primi plata înainte de scadenta.

Acela cari plăteşte o cambie înainte de scadenta este răspunzător de validitatea platei.

   

Articolul 317

Plata unei cambie facuta în manele posesorului la scadenta şi fără opoziţiune din partea cui-va, liberează pe debitor.

   

Articolul 318

Posesorul cambiei, ca sa dobândească plata, trebuie să dea adeverinta pe însăşi cambia şi sa inmaneze debitorului cambia achitată.

Dacă debitorul a făcut numai o plata în parte, creditorul trebuie să facă menţiune despre plata în parte pe cambia saue) să-i inmaneze o adeverinta deosebită.

Dacă plata are loc după protest, actul de protest şi socoteala de intorcere trebuie de asemenea să fie înmânate debitorului care plăteşte.

-------------

*) În loc de cuvântul "sau", textul articolului italian zice "şi". De asemenea aliniatul ultim lipseşte din textul italian al art. 295

   

Articolul 319

Lipsa totală sau parţială de plată se dovedeşte în modul stabilit la secţiunea VIII a capitolului de faţa.

Protestul pentru neplata trebuie să fie făcut în ziua ce urmează după aceea a scadentei; dacă acea zi este o Dumineca sau sărbătoare legală, protestul se va face în cea dintâi zi de lucru ce urmează.

   

Articolul 320

Dacă plata cambiei nu e cerută la scadenta, acceptantul sau emitentul, după expirarea termenului protestului pentru neplata, are dreptul a consemna suma arătată în cambie la casa de depuneri, şi a depune recipisa la tribunalul locului unde trebuia să se facă plata, fără nici o alta încunoştiinţare, pe rizicul şi cu cheltuiala posesorului.

   

Articolul 321

Debitorul cambiei nu poate fi oprit dela plata ei decât în caz de pierderea cambiei şi de faliment al posesorului.

PARAGRAFUL 2

Despre plata prin interventiune sau pentru onoare.

   

Articolul 322

Dacă cambia nu e plătită de către tras, de către acceptant, de către emitent, sau de către persoanele indicate ca sa o platesca la nevoie, ea poate fi plătită de către un al treilea.

Plata prin interventiune trebuie să fie declarata în actul de protest.

   

Articolul 323

Acela cari plăteşte o cambie prin interventiune e subrogat în toate drepturile posesorului, în limitele arătate în art. următor.

   

Articolul 324

Dacă plata prin interventiune e facuta pentru onoarea tragatorului sau a emitentului, toţi girantii sînt liberaţi.

Dacă ea este facuta pentru onoarea unui girant, toţi girantii posteriori sînt liberaţi.

Între mai mulţi cari oferă plata prin interventiune, are precădere acela cari operează mai multe liberaţiuni. Un intervenient care plăteşte, cu toate ca se invedereaza din cambie sau din protest ca un altul care ar fi operat mai multe liberaţiuni a oferit sa platesca cambia, nu are recursul în garanţie în contra acelor giranti cari ar fi fost liberaţi prin plata oferită de celălalt*).

-----------

*) Ultimul aliniat din art. 324 român are o redactie mult mai abreviata în art italian 301.

   

Articolul 325

Dacă trasul care n'a acceptat, se prezintă în aceasta calitate ca sa platesca o cambie protestata, el trebuie să aibă precădere înaintea altora. Cînd însă trasul se prezintă ca sa plătească prin interventiune, atunci se aplică dispoziţiunile art. precedent.

VIII. Despre protest

   

Articolul 326

Protestul trebuie să fie făcut de portărel după cererea posesorului cambiei.

Asistenţa de martori nu este necesară.

În oraşele neresedinte de tribunal protestul se va face de judecătorul de ocole).

-----------

*) Acest al treilea aliniat lipseşte în articolul italian 303.

   

Articolul 327

Protestul trebuie să se facă printr'un singur act:

1) La locul însemnat în cambie pentru acceptare sau pentru plata şi, în lipsa de asemenea indicatiuni, la reşedinţa sau la domiciliul trasului sau al acceptantului, sau al emitentului, ori la ultimul sau domiciliu cunoscut;

2) La reşedinţa sau domiciliul persoanelor însemnate în cambie, fie de către tragator, fie de către girant, pentru a o accepta sau plati la nevoie;

3) La reşedinţa sau domiciliul celui de al treilea care a acceptat cambia prin interventiune.

În caz de gresita sau de falsa arătare a locurilor sus numite, portărelul este dator sa consemne în actul de protest cercetările făcute pentru a găsi aceste persoane.

   

Articolul 328

Protestul trebuie să cuprindă:

1) Transcrierea exactă a cambiei, a acceptarei, a girurilor şi a tuturor aratarilor şi insemnarilor cuprinse într'însă;

2) Numele persoanei pentru care şi în contra căreia se face protestul;

3) Somatiunea adresată persoanei în contra căreia se face protestul, obiectul somaţiunei, locul şi data unde şi cînd s'a făcut somatiunea;

4) Răspunsul obţinut sau arătarea ca persoana în contra căreia e făcut protestul n'a dat nici un răspuns.

Protestul trebuie să fie semnat de portărel.

Dacă cambia s'a pierdut şi nu exista un duplicat sau o copie, protestul, în locul transcrierei, va trebui sa cuprindă o descriere pe cat se poate de precisa a cambiei.

   

Articolul 239

Portărelul nu va putea să facă acte de protest, în care el singur, rudele sau afinii lui, în linie directa în toate gradele, şi în linie colaterală pînă la gradul al treilea inclusiv, ar fi părţi interesate.

Portărelul va arata în actul de protest mijloacele prin cari s'a încredinţat de identitatea persoanelor contra cărora s'a făcut protestul.

Ştersăturile, răsăturile şi orice scriptura între rinduri sau cu semn de trimitere, trebuie să fie aprobate şi semnate de portărel.

   

Articolul 330

Originalul protestului se va aduce la tribunal şi, adeverindu-se de preşedinte sau de către acela care-i tine locul, se va da infatisatorului. Portărelul este ţinut, sub pedeapsa de cheltuieli şi daune-interese către părţi, sa treca toate protestele în întreg, zi cu zi şi după ordinea datei, într'un registru special, numerotat şi parafat de preşedinte, cuprinzînd data, natura, specia actului şi numele părţilor. În caz de pierdere dovedită a originalului, el se poate înlocui prin un extract legalizat din registru.

   

Articolul 331

Nici un act din partea posesorului cambiei nu poate să înlocuiască protestul spre a dovedi îndeplinirea actelor necesare pentru a conserva acţiunea cambiala.

Cu toate acestea, protestul pentru lipsa de acceptare sau pentru lipsa de plată poate fi înlocuit, dacă posesorul consimte la acesta, printr'o declarare datată şi semnată de persoana care refuza de a accepta sau de a plati. Aceasta declarare trebuie să fie investită cu data certa în termenul prescris pentru facerea protestului, sau cel mai târziu în cele douăzeci şi patru ore cari vor urma după expirarea acestui termen.

Aceasta declarare poate fi facuta sau pe cambia sau prin act separat. Declararea prin act separat trebuie să cuprindă transcrierea exactă, cerută de aliniatul întîi al art. 328.

Formalităţile prescrise în acest articol se vor observa sub pedeapsa de nulitate*).

-----------

*) Acest ultim aliniat lipseşte în textul italian 307.

   

Articolul 332

Moartea sau falimentul trasului, sau protestul pentru lipsa de acceptare, nu apara pe posesorul cambiei de îndatorirea de a constata lipsa de plată în chipul arătat în articolele de mai sus.

   

Articolul 333

Clauza "fără protest" sau "fără cheltuieli" apara de protest, dar nu dispensa de înfăţişarea cambiei pentru acceptare sau plata*).

-----------

*) Art. italian 309, spune ca aceasta clauza se considera ca nescrisa.

   

Articolul 334

Pierderea drepturilor prin nefacerea protestului în termenul prescris de lege, nu are loc cînd o forta majoră a împiedicat sau întârziat protestul. Forta majoră rămîne însă în sarcina posesorului, dacă el omite să facă protestul îndată ce împrejurările nu se mai potrivesc*).

------------

*) Acest articol 334, nu are echivalentul sau în Codul de comerţ italian.

IX. Despre contra-cambie

   

Articolul 335

Posesorul cambiei neplatita poate să încaseze suma arătată într'însă, cheltuelile şi desdaunarea pentru preţul schimbului plătit de dânsul, printr'o contra-cambie trasa la vedere asupra tragatorului sau asupra unuia din giranti.

Acela care a plătit contra-cambia poate să se despăgubească şi el în acelaşi mod contra obligatilor anteriori.

   

Articolul 336

Contra-cambia va fi însoţită de cambia protestata, de protest, sau de declararea data conform art. 331*) şi de o socotela de intorcere.

Socotela de intorcere trebuie să arate:

1) Suma în capital a cambiei protestate cu dobînda dela ziua scadentei;

2) Cheltuelile protestului şi alte cheltuieli legiuite, precum: comisioane de banca, plata mijlocitorilor de schimb, timbru şi porto pentru scrisori;

3) Numele persoanei asupra căreia s'a tras contra-cambia;

4) Preţul schimbului cu care s'a negociat contra-cambia.

-----------

*) În art. italian 311, lipsesc cuvintele: "sau declararea data conform art. 331".

   

Articolul 337

Preţul schimbului datorit posesorului se regulează după cursul schimbului locului unde cambia era platibila asupra reşedinţei persoanei asupra căreia s'a tras contra-cambia.

Preţul schimbului datorit girantului care a plătit cambia se regulează după cursul schimbului locului de unde s'a afirmat conform prescripţiunilor art. 4.

   

Articolul 338

Ori-ce girant care a plătit cambia, poate să stearga propriul sau gir şi toate girurile posterioare.

X. Despre acţiunea cambiala

   

Articolul 339

Dacă lipsa de acceptare e dovedită în formele prescrise în secţiunea VIII, tragatorul şi girantii sînt solidari şi unul către altul obligaţi a da o cauţiune pentru plata cambiei la scadenta, şi pentru plata cheltuielilor.

   

Articolul 340

Posesorul unei poliţe acceptate va avea dreptul a cere o cauţiune dela giranti şi dela tragator, dacă acceptantul este în faliment, sau dacă el a suspendat plăţile ori dacă o execuţiune în contra-i a rămas fără efect, dovedind, în formele stabilite în secţiunea VIII, ca cauţiunea n'a fost data de acceptant şi ca o noua acceptare nu se poate dobândi dela persoanele indicate la nevoie.

Ori-ce girant poate cere cauţiune în contra obligatilor anteriori, infatisand probele arătate mai sus.

Posesorul şi giratarii vor avea acelaşi drept şi în cazul cînd emitentul unui bilet la ordin a căzut în faliment sau a suspendat plăţile, ori a fost urmărit fără rezultat*).

-----------

*) Art. italian 315, nu cuprinde acest ultim aliniat, care a fost adăugat de legiuitorul român.

   

Articolul 341

Dacă cambia e platibila într'un alt loc decât reşedinţa acceptantului sau a emitentului şi la o altă persoană, lipsa de plată va trebui să fie constatată după regulile stabilite în secţiunea VIII*), chiar pentru a se conserva acţiunea în contra acceptantului şi în contra emitentului.

----------

*) În textul oficial, din eroare, se face trimitere la secţiunea VII, care se referă la plata cambiei, iar nu la protest. În textul italian aceasta eroare nu exista.

   

Articolul 342

Posesorul cambiei protestate pentru neplata trebuie să înştiinţeze pe girantul sau despre aceasta în cele doua zile dela data protestului sau a declararei de care se vorbeşte în art. 331.

Ori-ce girant înştiinţat trebuie să facă aceiasi înştiinţare autorului sau nemijlocit în cele doua zile după primirea înştiinţării, şi asa mai departe pînă la tragator sau pînă la primul girant.

Înştiinţarea e socotită data prin predarea la posta, în înlăuntrul termenului de mai sus, a unei scrisori recomandată.

Dacă un girant n'a arătat în gir locul domiciliului sau, înştiinţarea despre lipsa de plată trebuie să fie data autorului sau nemijlocit.

Acela care omite înştiinţarea sau nu o da autorului sau nemijlocit, e ţinut către toţi girantii anteriori la repararea daunei cauzate prin aceasta omisiune, pierzand încă şi dreptul la dobânzi şi cheltuieli în contra acestor persoane, dela care nu va putea cere decât suma arătată în cambie.

   

Articolul 343

Posesorul cambiei neplatita la scadenta poate să exercite acţiunea cambiala în contra unora din obligaţi sau în contra unui singur dintre ei, fără sa piardă dreptul sau în contra celorlalţi.

El nu e ţinut sa observe ordinea girurilor.

   

Articolul 344

Acţiunea posesorului cambiei neplatita la scadenta se margineste la plata sumei indicate în cambie, a dobânzilor şi a cheltuielilor justificate prin socoteala de intorcere după dispoziţiunile art. 336 şi 337.

Girantul care a plătit cambia are dreptul sa ceara dela un girant anterior sau dela emitent*) plata sumei indicată în socoteala de întoarcere cu dobînda dela ziua platei şi plata cheltuielilor şi a preţului schimbului.

----------

*) Din textul italian 319, lipsesc cuvintele: "dela un gitrant anterior sau dela un emitent".

   

Articolul 345

Dacă posesorul cambiei exercita acţiunea sa de regres individual contra unuia din obligaţii anteriori, el trebuie s'o intenteze în cele 15 zile de la data protestului, sau a declararei de care se vorbeşte în art. 331.

Dacă locul de reşedinţa al debitorului este într'o depărtare mai mare de trei miriametri dela locul unde cambia era platibila, termenul va fi sporit cu câte o zi pentru fiecare trei miriametri. Fracţiunile mai mici de doi miriametri nu se vor numara; fracţiunile de doi miriametri şi mai mult vor spori termenul cu o zi.

   

Articolul 346

Dacă cambia este trasa sau emisă în România şi plătibilă în ţara străină, acţiunea de regres în contra obligatilor reşezînd în Regat trebuie să fie exercitată în termen:

De 60 de zile dacă cambia e platibila în Europa, exceptându-se Islanda şi Insulele Feroe, asupra unei pieţe maritime a Asiei sau a Africei pe Mediterana, pe Marea Neagra, pe canalul de Suez sau pe Marea Roşie, sau asupra unei pieţi interioare legate cu una din pieţele maritime sus zise cu o cale ferată.

De 120 zile dacă cambia e platibila asupra unei pieţi maritime sau legată cu dânsa cu cale ferată a Oceaniei sau asupra unei pieţe a Americeii dincoace de Capul Horn.

De doua sute patruzeci zile în celelalte cazuri*).

Termenele de mai sus vor fi indoite în timp de rasboiu maritim, dacă cambia e platibila asupra unei pieţi cu care traficul se face în tot sau în parte pe calea marei.

----------

*) Art. italian 321, are redactat astfel acest aliniat: "di 240 giorni, se e pagabile în qualsiasi altro luogo".

   

Articolul 347

(Suprimat prin L. din 6 Apr. 1900).

   

Articolul 348

Dacă posesorul exercita acţiunea cambiala, colectiv în contra girantilor şi în contra tragatorului, el se bucura în privinta fie-căruia din ei de termenul fixat în articolele de mai sus.

Girantii au dreptul sa exercite aceiaşi acţiune, sau individual sau colectiv, în aceleaşi termene.

În privinta lor, termenul curge dela data platei sau dela data primirei citatiunei în judecata pentru plata*).

-------------

*) Acest al treilea aliniat lipseşte în art. italian 332.

   

Articolul 349

(Modif. L. din 6 Apr. 1900). Debitorul unei cambie nu va putea opune decât excepţiunile privitoare la forma titlului sau lipsa condiţiilor necesare pentru exerciţiul acţiunii şi excepţiile personale aceluia care a exercitat aceasta acţiune.

Aceste excepţiuni vor trebui să fie propuse la prima înfăţişare.

Excepţiunile personale însă nu vor putea întârzia condamnarea la plata, decât dacă ele sînt lichide şi de o grabnica soluţie şi, în toate cazurile, întemeiate pe o proba scrisă.

Acţiunile cambiale, fie de competenţa judecătorilor de ocoale, fie de a tribunalului, şi apelurile făcute în contra hotărârilor dela prima instanţa în aceasta materie, se vor judeca în termen de o luna de zile şi cu precădere. Hotărîrile date asupra cambiilor, atît la prima instanţa cat şi în apel, vor fi fără drept de opoziţie.

Termenul de apel în materie cambiala va curge dela data pronunţării hotărîrei dela prima instanţa, judecătorie sau tribunal.

   

Articolul 350

Posesorul cambiei pierde acţiunea în recurs în contra tragatorului şi în contra girantilor după expirarea termenelor de mai sus:

1) Pentru înfăţişarea cambiei platibila la vedere sau la o epoca fixa după vedere;

2) Pentru protestul de neplata;

3) Pentru exerciţiul acţiunii de recurs;

Girantii pierd de asemenea acţiunea lor de recurs în contra obligatilor anteriori, după expirarea termenilor de mai sus, fie-care în ceea ce-l priveşte.

Cererea în judecata, deşi intentată înaintea unor judecători necompetenti, împiedica pierderea acţiunii de recurs.

   

Articolul 351

Cu toată pierderea acţiunii de recurs, tragatorul rămîne obligat către posesorul cambiei pentru suma dela care tragatorul ar avea, în alt chip, un folos nedatorat în paguba posesorului.

În cazul prevăzut de art. 341, aceasta dispoziţiune va fi de asemenea aplicabilă acceptantului unei politi şi emitentului unui bilet la ordin.

XI. Despre cambie purtînd semnatura unor persoane incapabile sau o semnatura falsa ori falsificata

   

Articolul 352

Cambia semnată de persoane incapabile e valabilă în privinta persoanelor capabile cari au semnat'o.

Cambia purtînd o semnatura falsa sau falsificata are tărie faţa cu toţi girantii şi cu emitentul ale căror semnături nu sînt false sau falsificate.

   

Articolul 353

Acei care au girat, avalizat sau acceptat o cambie falsa, sînt obligaţi faţa cu posesorul ca şi cînd ar fi girat, avalizat sau acceptat o cambie adevarata.

XII. Despre cambia pierdută sau sustrasa*)

-----------

*) Atît titlul cat şi textul articolelor ce urmează, în Codul de comerţ italian se referă numai la poliţele sustrase, nu şi la cele "pierdute", cum e la noi.

   

Articolul 354

O cambie pierdută sau sustrasa se poate declara fără tărie faţa cu ori-ce posesor care nu va exercita drepturile sale în termenul hotărât prin dispoziţiunile următoare.

   

Articolul 355

Proprietarul unei cambii pierdută sau sustrasa poate cere anularea ei la tribunalul comercial al locului platei. Dacă prezidentul tribunalului va găsi ca reclamantul a justificat proprietatea şi pierderea sau sustragerea cambiei, el va ordonă, prin încheiere, publicarea unei ordonanţe, cuprinzînd transcrierea exactă sau o descriere precisa a cambiei pierdute sau sustrase şi invitarea către oricine o poseda, de a o infatisa la grefa tribunalului, instiintand ca, în lipsa de înfăţişare ea se va declara fără tărie faţa cu posesorul.

Termenul pentru prezentarea cambiei va fi de 40 zile pentru cambiile trase sau emise în ţara; iar pentru cele afară din ţara se vor aplica termenele prevăzute în art. 346.

Ordonanţa va trebui să fie afişată în sala tribunalului, în localurile bursei celei mai apropiate şi în sala comunei locului platei. Ea va trebui să fie publicată de asemenea în foaia anunţurilor judiciare ale aceluiaşi loc şi în alte ziare pe cari, după împrejurări, prezidentul le va insemna în încheierea sa.

Termenul va curge dela data scadentei cambiei, dacă ea n'a ajuns încă la scadenta, şi în caz contrariu dela publicarea ordonanţei.

   

Articolul 356

În cursul termenului stabilit în articolul precedent, proprietarul cambiei va putea exercita toate actele cari tind la păstrarea drepturilor sale, şi după scadenta el va putea cere plata, dând cauţiune, sau în lipsa de cauţiune, consemnarea sumei.

După trecerea acestui termen şi constatandu-se ca cambia pierdută sau sustrasa nu s'a prezentat, ea se va declara fără tărie, faţa cu posesorul, prin o hotărîre a tribunalului data contradictoriu cu cei obligaţi.

Aceasta hotărîre va descarca cautiunile date.

   

Articolul 357

Posesorul care se va justifica prin o serie neîntreruptă de giruri nu poate fi obligat a înapoia cambia, exceptându-se cazul de rea credinţa sau de greseala mare săvîrşită în dobândirea ei.

XIII. Despre ordinul în producte sau mărfuri

   

Articolul 358

Ordinul în producte sau mărfuri e o poliţa şi se regulează după dispoziţiunile capitolului de faţa, cu rezerva modificărilor cuprinse în articolele următoare.

   

Articolul 359

Ordinul în producte sau mărfuri trebuie să cuprindă numirea de poliţa sau de ordin în producte sau mărfuri, rostita în textul înscrisului, şi sa arate natura productelor sau mărfurilor de predat, calitatea şi cantitatea lor.

   

Articolul 360

În ordinul în producte sau mărfuri se va hotărî epoca cînd va trebui să se facă predarea.

În lipsa de asemenea lămurire, calitatea de poliţa va fi exclusa, cu rezerva efectelor obligaţiunilor după natura lor civilă sau comercială.

   

Articolul 361

După trecerea termenului fixat în ordin, posesorul va avea facultatea a-l executa sau prin încărcarea marfei pe apa sau pe uscat, sau prin strămutarea acestei marfi în alte locuri de depozit, sau în alte magazii.

Dacă posesorul vrea sa o păstreze în depozitele sau în magaziile unde ea se găseşte, după trecerea termenului fixat prin ordin, mărfurile vor rămîne pe socoteala şi în rizicul sau.

   

Articolul 362

În lipsa de convenţiuni speciale, cheltuelile predarei sau, după cazuri, acelea ale mesurarei sau ale cantarirei, vor fi în sarcina aceluia cari trebuie să predea.

Cheltuelile primirei vor fi în sarcina creditorului căruia va trebui să se facă predarea.

   

Articolul 363

Preţul marfei nepredate se va regula, întrucât priveşte plata despăgubirilor, după cursul pieţei la locul şi în timpul hotărât pentru predare.

Cursul se va regula după dispoziţiunile cuprinse în art. 4.

   

Capitolul 2

Despre cec    

Articolul 364

Ori-cine are sume de bani disponibile la o banca sau la ori-ce persoana, va putea dispune de aceste sume, în tot sau în parte, în folosul unui al treilea, printr'un cec.

   

Articolul 365

Cekul trebuie să arate suma de plătit, să fie datat şi semnat de emitent. El va putea fi emis la infatisator sau în folosul unei persoane numite*). Va putea fi plătibil la vedere sau într'un termen care nu va fi mai mare de dece zile dela înfăţişare.

El va putea să fie subscris în ordin şi transmis chiar prin gir în alb**).

----------

*) Textul art. italian 340, nu cuprinde cuvintele: "sau în folosul unei persoane numite".

**) Acest al doilea aliniat lipseşte în art. 340, din Codul italian.

   

Articolul 366

Sînt aplicabile cekului toate dispoziţiunile privitoare la gir, la aval, la semnatura persoanelor incapabile, la semnăturile false sau falsificate, la scadenta şi plata cambiilor, la protest, la acţiunea în contra emitentului şi în contra girantilor, la biletele pierdute sau sustrase.

   

Articolul 367

Posesorul cekului trebuie să-l înfăţişeze trasului pentru plata, în cele opt zile dela data dacă el este emis în locul platei, şi în cele cincisprezece zile dacă el e plătibil într'un loc osebit de acela unde el este emis. Ziua datei nu este cuprinsă în acest termen.

   

Articolul 368

Posesorul cekului care nu-l înfăţişează în termenele de mai sus pierde acţiunea sa în contra girantilor; el pierde chiar acţiunea sa în contra emitentului, dacă suma nu este disponibilă prin faptul trasului, la scadenta termenelor de mai sus.

   

Articolul 369

Acela care emite un cec fără data, sau cu o dată falsa, sau fără sa existe în mâinile depozitarului suma disponibilă, va fi pedepsit cu o amenda egala cu zece la suta a sumei arătată în cec, afară de pedepsele prevăzute în legea penală, dacă va fi caz.

   

Titlul X

DESPRE CONTUL CURENT    

Articolul 370

Contractul de cont curent produce:

1) Strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor, prin acea ca el le trece în debitul sau, şi novatiunea obligatiunei de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerţ sau a unui alt titlu de credit, e presupusa facuta sub "rezerva incasarei";

2) Compensatiunea reciprocă între părţi, pînă în concurenta debitului şi a creditului respectiv, la încheierea socotelei, cu rezerva platei diferenţei;

3) Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului, dela data înscrierii.

Dobânzile sînt cele comerciale şi se socotesc pe zi, dacă părţile nu s'au învoit alt-fel.

   

Articolul 371

Existenta contului curent nu exclude drepturile de comision şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul-curent.

   

Articolul 372

Încheierea contului-curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenta termenelor stabilite prin convenţiuni, şi în lipsa la 31 Decemvrie a fie-cărui an.

Dobînda diferenţei curge dela data lichidarei.

Numai diferenţa (saldo) lichidată la încheierea contului curent poate fi supusă execuţiunei sau oprirei în mana unui al treilea sau asigurata prin ipoteca. Dacă s'a consimţit o ipoteca pentru credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dânsul decât pînă la concurenta soldului final al contului*).

___________

*) Art. italian 347, nu cuprinde acest de pe urma aliniat.

   

Articolul 373

Contractul de cont curent e de drept desfiinţat:

1) Prin scadenta termenului convenit;

2) În lipsa de convenţiune, prin retragerea uneia din părţi;

3) Prin falimentul uneia din părţi;

Desfiinţarea contractului de cont-curent se poate cere în caz de moarte, de interdictiune sau incapacitate legală a uneia din părţi.

   

Titlul XI

DESPRE MANDATUL COMERCIAL ŞI DESPRE COMISION    

Capitolul 1

Despre mandatul comercial

I. Despre mandatul comercial în general

   

Articolul 374

Mandatul comercial, are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandantului.

Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.

   

Articolul 375

Deşi conceput în termeni generali, mandatul comercial nu se întinde şi la afacerile cari nu sînt comerciale, afară numai dacă aceasta se declara cu preciziune prin mandat.

Dacă mandatarul nu are instrucţiuni decât asupra unor părţi ale afacerii, mandatul se socoteşte liber pentru celelalte.

Mandatul pentru o anume afacere cuprinde împuternicire şi pentru toate actele necesare executarei lui, chiar cînd nu ar fi anume arătate.

   

Articolul 376

Comerciantul care nu vrea sa primească o însărcinare este dator, în cel mai scurt termen posibil, să facă cunoscut mandantului neprimirea; în acest caz este încă dator a face să se păstreze în loc sigur lucrurile ce i s'au expediat şi sa ingrijesca de dânsele în socoteala mandantului, pînă ce acesta va putea lua măsurile necesare.

În caz de întîrziere, el va putea încă cere sechestru judiciar şi chiar vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

   

Articolul 377

Dacă lucrurile primite în socoteala mandantului prezintă semne*) de stricăciuni suferite în timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate măsurile necesare pentru păstrarea drepturilor mandantului faţa cu cel ce a făcut transportul; alt-fel este responsabil de lucrurile primite după descriptiunile cuprinse în scrisorile de carat sau în poliţele de încărcare. Dacă stricăciunea reclama îngrijiri urgente, mandatarul poate cere vînzarea lucrurilor după formele prevăzute de art. 71.

-----------

*) Art. italian 352, zice: "semne vizibile" (segni visibili).

   

Articolul 378

Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotărască a revoca sau modifica mandatul.

   

Articolul 379

Mandatarul este răspunzător de stricăciunile lucrurilor ce-i sînt încredinţate spre păstrare, afară de cele provenite din caz fortuit, forta majoră, din vitiul sau chiar natura lor.

   

Articolul 380

Mandatarul e ţinut a plati dobînda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua în care era dator a le trimite sau a le consemna.

   

Articolul 381

Mandatarul care nu se conformă instrucţiunilor primite dela mandant, răspunde de daune-interese*).

-----------

*) Art. italian 356, continua: "o în difetto d'istruzione, secondo gli uşi del commercio".

   

Articolul 382

Mandatarul este dator a incunostiinta fără întîrziere pe mandant despre executarea mandatului.

Dacă, în urma primirei acestei incunostiintari, mandantul întârzie răspunsul un timp mai lung decât cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului.

   

Articolul 383

Mandatarul care schimba destinaţiunea sumelor primite în socoteala mandantului, e dator dobînda la aceste sume din ziua în care le-a primit, deosebit de daune-interese provenind din neîndeplinirea mandatului şi de orice alta acţiune, chiar penală în caz de dol sau frauda.

   

Articolul 384

Mandatarul este dator să îşi arate mandatul persoanelor cu cari tratează, cînd i se cere.

El nu poate opune celor de al treilea instrucţiunile deosebite ce i s'ar fi dat de către mandant, afară numai dacă nu probează ca aceştia aveau cunoştinţa de ele în momentul cînd obligaţiunea a fost contractată.

   

Articolul 385

Mandantul e ţinut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru îndeplinirea mandatului, afară numai dacă nu exista convenţiune contrarie.

   

Articolul 386

Suma ce se datoreşte mandatarului pentru executarea mandatului se determina, în lipsa de convenţiune, de către judecata, după împrejurări.

   

Articolul 387

Mandatarul, pentru tot ce i se datoreşte din executarea mandatului sau şi chiar pentru atributiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercită asupra lucrurilor mandantului pe cari mandatarul le deţine pentru executarea mandatului, sau cari se găsesc la dispoziţiunea sa, în magazinele sale sau în depozite publice, sau pentru cari el poate proba prin posesiunea legitima a poliţei de încărcare, sau a scrisorii de carat, ca i s'au expediat.

Creanţele sus zise au precădere asupra ori-căror alte creanţe contra mandantului şi chiar contra vânzătorului ce revendica, cu toate ca plăţile şi cheltuelile vor fi fost făcute înainte sau după ce lucrurile au intrat în posesiunea mandatarului.

În caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumpărate în socoteala lui, se exerciteza conform dispoziţiunilor dela cap. 2, titlul IV, cartea III din acest codice.

Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către mandatar, privilegiul subzistă asupra preţului.

   

Articolul 388

Pentru a exercita dreptul arătat în articolul precedent, mandatarul trebuie să notifice formal mandantului sumele ce-i sînt datorite, cu invitatiune de a i se face plata în termen de cinci*) zile şi cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va procede la vînzarea lucrurilor supuse privilegiului.

Mandantul va putea face opoziţiune, citând pe mandatar înaintea judecatei. Opoziţiunea va trebui să fie notificată mandatarului în termen de trei zile de la primirea notificatiunei de către mandant.

Dacă mandantul nu are reşedinţa sau domiciliul ales în locul de reşedinţa al mandatarului, termenul pentru opoziţiune va fi de 10 zile dacă mandantul domiciliază în circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile dacă domiciliază în ori-ce altă parte a tarei; de doua luni dacă domiciliază afară din România.

Dacă termenul a trecut sau opoziţiunea s'a respins, mandatarul poate, fără alta formalitate, să facă a se vinde lucrurile sus zise, conform dispoziţiunilor art. 68

-----------

*) În Codul italian acest termen este de trei zile: "di farne pagamento entro tre giorni".

   

Articolul 389

Dacă mai mulţi mandatari sînt numiţi prin acelaşi act, fără a se arata ca ei trebuie să lucreze împreună, fie-care din ei poate lucra în lipsa celuilalt.

Dacă prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze împreună şi mandatul nu este primit de toţi, acei ce accepta se socotesc autorizaţi a-l îndeplini cînd ar forma majoritatea celor numiţi.

Co-mandatarii sînt responsabili solidar.

   

Articolul 390

Afară de cazurile prevăzute de codicele civil, mandatul încetează:

1) Prin căsătoria femeei comerciante ce a dat sau primit mandatul, dacă nu este autorizata a continua comerţul conform dispoziţiunilor art. 15;

2) Prin revocarea autorizatiunei de a exercita comerţul, ce fusese acordată femeei maritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.

   

Articolul 391

Mandantul sau mandatarul care, fără cauza justa, prin revocarea sau renunţarea sa, întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune-interese.

Dacă executarea mandatului este întreruptă prin moartea mandantului sau a mandatarului, retribuţiunea acestui din urma se va determina după ceea ce s'a executat în proportiune cu ceea ce s'ar fi datorit pentru completa executare a mandatului.

II. Despre prepuşi şi reprezentanţi

   

Articolul 392

Prepus este acela care este însărcinat cu comerţul patronului sau, fie în locul unde acesta îl exercita, fie în alt loc.

   

Articolul 393

Patronul răspunde de faptele prepusului şi de obligaţiunile contractate de el în limitele insarcinarei ce i-a dat.

Dacă sînt mai mulţi patroni, fie-care din ei este solidar responsabil.

Dacă patronul este o societate comercială, responsabilitatea societarilor se regulează după natura societăţii.

   

Articolul 394

Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.

Mandatul expres trebuie să fie depus la tribunalul în a căruia jurisdicţiune prepusul are a îndeplini însărcinarea, spre a fi transcris în registrul destinat pentru acesta şi a fi conform dispoziţiunilor art. 1

Un extract al mandatului va fi publicat, prin îngrijirea grefierului, în foaia anunţurilor judiciare a localitatei. Pînă la îndeplinirea formalităţilor de mai sus se aplică dispoziţiunile articolului următor.

   

Articolul 395

Faţa cu cel de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socoteşte general, şi cuprinde toate actele necesare exerciţiului comerţului pentru care este dat.

Patronul nu poate opune celor de al treilea vre-o restricţiune a mandatului tacit, dacă nu probează ca ei o cunoşteau în momentul contractarei obligatiunei.

   

Articolul 396

Prepusul este totdeauna dator a trata în numele patronului şi sa arate în sub-semnatura sa, pe lîngă numele şi pronumele sau propriu, numele şi pronumele sau firma patronului cu menţiunea "prin procura", sau alta asemenea.

În lipsa unei asemenea declaraţiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea însă pot exercita şi contra patronului acţiunile ce deriva din actele prepusului privitoare la exerciţiul comerţului cu care acesta a fost însărcinat.

   

Articolul 397

Prepusul nu poate, fără învoirea expresă a patronului, a face operaţiuni, nici a lua parte, în socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoţuri de natura aceluia cu cari este însărcinat.

În caz contrariu, prepusul este responsabil de daune-interese, şi patronul are încă dreptul de a retine pentru sine folosele ce ar rezultă din aceste operaţiuni.

   

Articolul 398

Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispoziţiunilor cuprinse în titlul III şi IV al acestei cărţi, în ce priveşte comerţul cu care este însărcinat.

   

Articolul 399

Revocarea mandatului expres trebuie să fie facuta în aceleaşi forme cu care el a fost dat.

   

Articolul 400

Prepusul poate intenta ori-ce acţiune şi a fi chemat în judecata în locul patronului pentru obligaţiunile contractate de dânsul în exerciţiul comerţului cu care a fost însărcinat.

   

Articolul 401

Dispoziţiunile acestei secţiuni se aplică reprezentanţilor caselor comerciale sau ai societăţilor străine cari de obicinuit trateza sau încheie în ţara, în numele şi pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost însărcinaţi.

III. Despre comisii-călători pentru comerţ

   

Articolul 402

Ori-cine trimite în alta localitate o persoană din serviciul sau, autorizând-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau să facă operaţiuni de ale comerţului sau, rămîne obligat prin faptele contractate de aceasta persoana în marginile insarcinarei ce i-a dat.

   

Articolul 403

Dispoziţiunile art. 396 se aplică comisilor-călători; aceştia însă nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

IV. Despre comisii pentru negot

   

Articolul 404

Comisii pentru negot sînt prepuşi pentru vînzarea în detaliu a mărfurilor; ei au dreptul ca în locul unde exerciteza comerţul şi în momentul predarei sa ceara şi sa încaseze preţul mărfurilor vândute, putând da pentru acesta valabilă chitanţa în numele patronului lor.

Afară din magasin, ei nu pot cere plata creanţelor patronului fără autorizaţie specială.

   

Capitolul 2

Despre comision    

Articolul 405

Comisionarul are de obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului.

Între comitent şi comisionar exista aceleaşi drepturi şi obligaţiuni ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele următoare.

   

Articolul 406

Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie.

Comitentul nu are acţiune în contra persoanelor cu cari a contractat comisionarul, şi nici acestea nu au vre-o acţiune în contra comitentului.

   

Articolul 407

Comisionarul trebuie să ţină deosebite între dânsele şi chiar de ale sale proprii, lucrările*) diferiţilor comitenţi, şi să aibă în registrele sale partida deosebită pentru fiecare operaţiune.

Dacă comisionarul are în contra aceleiaşi persoane creanţe provenind din diferite operaţiuni făcute în contul comitentilor săi, sau din o operaţiune a sa proprie şi a altuia, el este dator a cere dela acel debitor un înscris deosebit pentru fie-care afacere, şi în caz de plată sa arate în registrele sale persoana pentru care plata s'a făcut.

În lipsa de asemenea arătare, plata se va împărţi proporţional între fie-care creanta.

-----------

*) Art. italian 382, zice "la cose", adică "lucrurile", iar nu "lucrările", cum e la noi.

   

Articolul 408

Operaţiunile făcute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale rămîn în sarcina sa, şi prin urmare:

1) Dacă a vândut cu preţ mai mic decât cel hotărît sau, în lipsa, mai mic de cat cel curent, el este dator sa platesca comitentului diferinta, afară numai dacă nu ar proba ca vînzarea cu preţul hotărît nu se putea face, şi ca vanzand ast-fel comitentul a fost scutit de paguba;

2) Dacă a cumpărat cu un preţ mai mare decât cel hotărât, comitentul poate refuza operaţiunea şi a o considera ca facuta în socoteala comisionarului, dacă acesta nu ar oferi sa platesca diferinta preţului;

3) Dacă lucrul cumpărat nu corespunde cu calitatea convenită, comitentul îl poate refuza.

   

Articolul 409

Comisionarul care, fără autorizaţiunea comitentului, face înaintări de bani, vinzari sau alte operaţiuni pe credit, îşi ia asupra-şi ori-ce răspundere, şi comitentul îi poate cere plata neîntârziată a creditelor făcute cedîndu-i interesele şi foloasele ce ar rezultă din acesta.

   

Articolul 410

Comisionarul cari vinde pe datorie este dator sa arate comitentului, în scrisoarea de aviz, persoana cumpărătorului şi termenul acordat; altminteri operaţiunea se presupune ca s'a făcut pe bani gata; proba contrarie nu este admisă.

   

Articolul 411

Cînd comisionarul este însărcinat sa vinda sau sa cumpere cambie, obligaţiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit circulând în comerţ sau mărfuri avînd preţ la bursa ori în piaţa, dacă comitentul nu a dispus într'alt-fel, el însuşi poate să-i procure pe preţul cerut*), ca vînzător, lucrurile ce trebuia sa cumpare, sau sa retina pentru sine după preţul curent, ca cumpărător, lucrurile ce trebuia sa vinda în socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.

Dacă în cazurile mai sus arătate, comisionarul, după îndeplinirea insarcinarei sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpărarea sau vînzarea s'a făcut pe contul sau şi sa ceara dela comisionar executarea contractului.

------------

*) Credem ca din eroare se zice aci "cerut" în loc de "curent", cum e şi în textul italian, aci fiind vorba de preţul curent.

   

Articolul 412

Comisionarul nu este răspunzător pentru îndeplinirea obligaţiunilor luate de către persoanele cu cari a contractat, afară de convenţiune contrarie.

Cînd comisionarul ia o asemenea răspundere, el este obligat personal, faţa cu comitentul, pentru îndeplinirea obligaţiunilor rezultând din contract.

În acest caz, el are dreptul la proviziunea specială numita "pentru garanţie", "pentru credit". Aceasta proviziune se stabileşte de părţi prin convenţiunea lor, iar în lipsa este lăsată la apreciarea judecatei.

   

Titlul XII

DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT    

Articolul 413

Contractul de transport are loc între expeditor sau acela care da însărcinarea pentru transportul unui lucru şi întreprinzătorul care se obliga a-l face în numele sau propriu şi în socoteala altuia, ori între unul dintre aceştia şi cărăuşul ce se însărcinează a-l face.

Se numeşte "cărăuş" persoana care îşi ia însărcinarea ca într'un mod oare-care să transporte sau să facă a se transporta un obiect oare-care.

Obligaţiunile între expeditor şi*) întreprinzătorul de transporturi pe apa, şi căpitan sau patron, sînt regulate prin dispoziţiunile prevăzute în cartea II a acestui codice.

-----------

*) În art. italian 388, se zice "sau" iar nu "şi", ca şi în textul român.

   

Articolul 414

Expeditorul trebuie să dea cărăuşului care i-ar face cerere o scrisoare de carat.

Scrisorea de carat poate să fie la ordin sau la purtător.

Forma şi efectele girului scrisorii de carat sînt regulate prin dispoziţiunile titlului IX din aceasta carte.

   

Articolul 415

Scrisorea de carat trebuie să fie datată, subscrisă de expeditor şi sa cuprindă;

1) Natura, greutatea, măsura sau numărul lucrurilor de transportat, şi dacă lucrurile sînt în lăzi sau pachete şi calitatea acestora, numărul şi sigiliile sau mărcile puse pe dânsele;

2) Numele expeditorului şi locuintae) sa;

3) Numele şi locuintae) cărăuşului;

4) Locul de destinatiune şi persoana destinatarului cu arătare dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător.

5) Portul sau preţul transportului şi sumele datorite cărăuşului pentru expeditiune, adăugându-se cheltuelile anticipate sau de provizion;

6) Timpul în care trebuie să fie făcut transportul sau, cînd transportul are loc pe calea ferată, dacă trebuie făcut cu mare sau mica iuteala;

7) Cele-alte stipulaţiuni asupra cărora părţile s-au înţeles.

Expeditorul se poate desemna el însuşi ca destinatar.

-----------

*) Art. italian 390, în loc de expresiunea: "locuinta" dintextul român, zice: "residenza".

   

Articolul 416

Expeditorul este dator a incredinta cărăuşului actele de vama sau altele ce ar fi de trebuinta; el este răspunzător de cuprinsul şi regularitatea lor.

   

Articolul 417

Cărăuşul va da expeditorului, cînd acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de carat subscris de dânsul.

Dacă scrisoarea e la ordin sau la purtător, girul sau remiterea exemplarului semnat de cărăuş, transfera posesiunea lucrurilor transportate.

Convenţiunile necuprinse în scrisoarea de carat nu au nici o tărie, faţa cu destinatarul sau posesorul exemplarului scrisorii de carat la ordin sau la purtător, ce a fost subscris de cărăuş.

   

Articolul 418

Dacă cărăuşul primeşte lucrurile de transportat fără nici o rezervă, se presupune ca ele nu prezintă vitii aparente de imbalotare.

   

Articolul 419

Cărăuşul este dator să facă expediţiunea lucrurilor de transportat după ordinea în care le-a primit, afară dacă prin natura lor, din cauza destinatiunei ce acele lucruri au sau pentru alte cuvinte, nu ar trebui să se urmeze într'alt-fel, sau dacă nu ar fi împiedicat de vreun caz fortuit sau forta majoră.

   

Articolul 420

Dacă din caz fortuit sau forta majoră, transportul este împiedicat sau peste măsura întârziat, cărăuşul trebuie să încunoştiinţeze îndată pe expeditor, care are facultate de a rezilia contractul plătind numai cheltuelile făcute de cărăuş, şi dacă împiedicarea are loc în timpul efectuarei transportului, cărăuşul are încă dreptul la plata portului în proportiune cu drumul făcut. În amândouă cazurile se va înapoia cărăuşului exemplarul scrisorii de carat la ordin sau la purtător, pe care l-a subscris.

   

Articolul 421

Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul şi de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decât aceea arătată în scrisoarea de carat, ori de a dispune cum va crede de cuviinţă, dar este dator a plati cărăuşului cheltuelile făcute şi pagubele directe şi imediate rezultând din executarea acestui contra-ordin.

Obligaţiunea cărăuşului de a executa ordinul expeditorului încetează din momentul în care lucrurile, fiind ajunse la locul de destinatiune, persoana căreia îi sînt destinate şi care poseda actele necesare a făcut cererea de predare cărăuşului, sau din momentul în care acesta i-a remis scrisoarea de carat. În aceste cazuri numai destinatarul lucrurilor*) transportate are facultatea de a dispune de dânsele.

Dacă scrisoarea de carat este la ordin sau la purtător, dreptul arătat în prima parte a acestui articol este al celui ce poseda exemplarul scrisorii de carat subscris de cărăuş. Cărăuşul, primind contra-ordin are dreptul sa ceara restituirea exemplarului sus zis sau, dacă destinaţiunea lucrurilor de transportat s'a schimbat, el poate pretinde o noua scrisoare de carat.

-----------

*) În textul oficial, din eroare, se zice "lucrărilor" în loc de "lucrurilor", cum este şi în textul art. italian 396

   

Articolul 422

Termenul predarei lucrurilor transportate se hotărăşte prin învoirea părţilor. În lipsa, el este lăsat la aprecierea judecatei*).

-----------

*) Art. italian 397, în acest al doilea caz, lasă ca termenul să fie determinat nu de judecată, ca la noi, ci de uzul comercial.

   

Articolul 423

Cărăuşul este răspunzător de faptele subordonaţilor săi, de ale tuturor cărăuşilor succesivi şi de ale ori-carei alte persoane carei dânsul i-a încredinţat facerea transportului.

   

Articolul 424

Diferiţii cărăuşi au dreptul de a face să se declare, pe scrisoarea de carat sau într'alt-fel, starea în care se afla lucrurile ce se transporta în momentul cînd ele le sînt încredinţate.

În lipsa unei asemenea declaraţiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile în buna stare şi conform cu arătările cuprinse în scrisoarea de carat.

   

Articolul 425

Cărăuşul este răspunzător de pierderea sau stricăciunea lucrurilor ce i-au fost încredinţate spre transport, din momentul în care le primeşte pînă la acela al predarei lor destinatarului, afară dacă nu probează ca pierderea sau stricăciunea au provenit din caz fortuit sau din forta majoră, din chiar vitiul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului.

   

Articolul 426

Dacă sînt de transportat lucruri fragile sau care se strica uşor, animale sau lucruria), pentru care transportul urmează să fie făcut în anume condiţiuni, administraţiunile căilor ferate pot stipula ca pierderea sau stricăciunea să se presupună ca provenită din vitiul lucrurilor transportate, din cauza naturei lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului, afară numai dacă ele sînt în culpa vădită.

----------

*) În art. italian 401, lipsesc cuvintele: "animale sau lucruri".

   

Articolul 427

Stricăciunile se vor proba conform dispoziţiunilor art. 71, şi expeditorul, posesorul scrisorei de carat sau destinatarul, după distincţiunile prevăzute în art. 421, poate fi autorizat de către justiţie sa ceara predarea lucrurilor transportate, cu sau fără cauţiune.

   

Articolul 428

În caz de întîrziere în efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, cărăuşul pierde o parte din preţul transportului în proportiune cu durata intarzierei, şi pierde întreg preţul transportului dacă întârzierea a durat indoit de timpul hotărît pentru facerea transportului, afară de pagubele mai mari de care este răspunzător dacă s'ar proba ca ele au provenit din aceasta cauza.

Cărăuşul nu este responsabil de întîrziere, dacă probează ca ea a provenit din caz fortuit sau forta majoră, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.

Lipsa mijloacelor îndestulătoare de transport nu ajung pentru a justifica întârzierea.

   

Articolul 429

Cărăuşul îşi poate margini răspunderea pînă la concurenta unei sume de atît la suta pentru lucrurile cari, prin natura lor, sînt supuse în timpul transportului la o micşorare în greutate sau în măsura. Aceasta suma trebuie să fie hotărâtă mai dinainte şi specificată pentru fiecare lada sau colet, dacă lucrurile sînt împărţite în lăzi sau colete.

Cărăuşul nu poate beneficia de convenţiunea prin care dânsul şi-a mărginit răspunderea, dacă expeditorul sau destinatarul probează ca micşorarea nu a provenit din natura lucrurilor, sau dacă probează ca, după împrejurările ce au avut loc, micşorarea nu putea ajunge la aceea hotărâtă de părţi.

   

Articolul 430

Paguba provenită prin pierdere sau stricăciune se calculează după preţul curent al lucrurilor transportate la locul şi în timpul predarei. Preţul curent se stabileşte după dispoziţiunile art. 40, scăzându-se cheltuelile ce întotdeauna se fac la caz de pierdere sau stricăciune.

Dacă paguba este cauzată prin dol sau negligenta vădită, cuantumul despăgubirei se determina după dispoziţiunile art. 1084 şi 1086 din codicele civil.

În caz de pierdere a obiectelor unui călător predate cărăuşului fără arătarea conţinutului, cuantumul despăgubirei se determina după împrejurările particulare ale faptului.

   

Articolul 431

Cărăuşul nu răspunde de lucrurile preţioase, bani şi titluri ce nu i-au fost declarate, şi în caz de pierdere sau stricăciune nu este răspunzător decât de valoarea arătată.

   

Articolul 432

După ajungerea lucrurilor transportate sau după trecerea zilei în care ele trebuiau sa ajungă la locul de destinatiune, destinatarul poate exercita toate drepturile derivând din contractul de transport, precum şi acţiunile de despăgubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrurilor şi a scrisorii de carat.

   

Articolul 433

Cărăuşul nu este obligat sa predea lucrurile transportate pînă cînd persoana ce se prezintă a le primi nu-şi îndeplineşte obligaţiunile.

În caz de neînţelegere, dacă destinatarul plăteşte suma ce crede ca datoreşte, şi depune în acelaşi timp şi diferenţa pînă la suma pretinsa de cărăuş, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate.

Dacă scrisoarea de carat e la ordin sau la purtător, cărăuşul se poate opune ca să facă predarea pînă la restituirea exemplarului subscris de dânsul.

   

Articolul 434

Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, în momentul predarei, starea în care se afla lucrurile transportate, deşi ele n'ar prezintă încă semne exterioare de stricăciune.

Destinatarul care primeşte lucrurile e obligat sa platesca ceea ce se datoreşte pentru transport după scrisoarea de carat, precum şi toate celelalte cheltuieli.

   

Articolul 435

Dacă cărăuşul preda lucrurile transportate, fără a arata sumele ce i se datoaresc lui, cărăuşilor anteriori sau expeditorului, sau fără a pretinde depunerea sumei asupra căreia exista neînţelegere, pierde dreptul de regres şi rămîne răspunzător către expeditor şi cărăuşii anteriori pentru sumele ce li se cuveneau; are însă acţiune contra destinatarului.

   

Articolul 436

Ori-ce cerere de despăgubire trebuie îndreptată contra primului sau*) ultimului cărăuş. Se poate indrepta şi contra cărăuşului intermediar, cînd s'ar proba ca paguba s'a cauzat în timpul cînd acesta a făcut transportul.

Ori-ce cărăuş chemat a răspunde de fapte ce nu sînt ale sale, are facultatea de a chema în garanţie sau pe cărăuşul care l-a precedat imediat, sau pe cărăuşul intermediar răspunzător de paguba, după dispoziţiunile stabilite mai sus.

-----------

*) În art. italian 411, lipsesc cuvintele: "contra primului sau".

   

Articolul 437

Pentru toate creanţele rezultând din contractul de transport, cărăuşul are privilegiu asupra lucrurilor transportate pînă la predarea lor destinatarului.

Dacă sînt mai mulţi cărăuşi, cel din urma dintre ei exercita drepturile celor anteriori.

   

Articolul 438

Dacă nu se găseşte destinatarul, sau se iveşte neînţelegere în privinta primirei lucrurilor transportate, prezidentul tribunalului respectiv sau judecătorul de ocol poate ordonă depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea în care se afla lucrurile, şi sa ordone vînzarea lor pînă la concurenta sumelor datorite cărăuşului, observându-se formele prevăzute de art. 71.

Dacă nu e nici o contestatiune, cărăuşul, pentru a obţine plata ce i se datoreşte, se va conformă dispoziţiunilor art. 388.

   

Articolul 439

Dacă în contractul de transport a fost prevăzută vre-o clauza penală pentru neîndeplinirea sau întîrziere a predarei, se poate cere şi executarea transportului şi clauza penală.

Pentru plata clauzei penale nu se cere ca paguba să se probeze.

Cînd s'ar dovedi ca paguba suferită este mai mare decât clauza penală, se poate cere diferinta.

Clausa penală nu poate să aibă loc cînd, în cazurile prevăzute de art. 425 şi 428, cărăuşul nu este supus la răspundere.

   

Articolul 440

Plata portului şi primirea fără rezerva a lucrurilor transportate, chiar cînd plata portului ar fi fost facuta înainte, sting orice acţiune contra cărăuşului.

Cu toate acestea acţiunea contra cărăuşului pentru pierderea parţială sau stricăciunea ce nu se putea cunoaşte în momentul predarei, subzistă şi după plata portului şi primirea lucrurilor transportate, dacă se dovedeşte ca pierderea sau stricăciunea a avut loc între darea lucrului în primirea cărăuşului şi predarea facuta de acesta, cu condiţiunea însă ca cererea pentru verificare să fie facuta îndată după ce se va fi descoperit paguba, şi nu mai târziu decât cinci zile*) după primirea lucrurilor de către destinatar.

----------

*) Art. italian 415, prevede un termen de şapte zile.

   

Articolul 441

Orice stipulaţiuni care ar exclude sau ar margini în transporturile pe calea ferată, obligaţiunile şi răspunderile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 427, 428, 429, 430e), 432, 433, 436, şi 440 sînt nule şi de nul efect, chiar dacă ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare, afară numai de cazul cînd prin tarife speciale s'ar stabili ca preţul transportului să fie mai mic decât acela cuprins în tarifele ordinare.

----------

*) Art. italian 416, nu face trimitere şi la acest art. 430, care în Codul italian poarta numărul 405

   

Titlul XIII

DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE    

Capitolul 1

Dispoziţiuni generale    

Articolul 442

Asigurarea este un contract prin care asiguratorul se obliga ca, drept o primă, sa despăgubească pe asigurat de pierderile sau daunele ce acesta ar incerca din oare-care întâmplări fortuite ori de forta majoră, sau a plati o sumă de bani după durata sau oare-cari întâmplări ce ar avea loc în vieata uneia sau mai multor persoane.

ART. 443 Asigurările maritime sînt în special regulate prin dispoziţiunile prevăzute în cartea II a acestui codice.

   

Articolul 444

Societăţile de asigurare mutuala regulate prin dispoziţiunile titlului VIII sînt supuse şi regulelor cuprinse în titlul prezent, întrucât acestea nu sînt incompatibile cu natura lor specială.

   

Articolul 445

Contractul de asigurare se va face prin act scris.

Poliţa de asigurare va fi datată şi va arata:

1) Persoana asiguratului şi reşedinţa sau domiciliul sau;

2) Persoana asiguratorului şi reşedinţa sau domiciliul sau;

3) Obiectul asigurări ;

4) Suma asigurata;

5) Prima de asigurare;

6) Riscurile ce asiguratorul ia asupra-şi şi timpul de cînd aceste riscuri încep şi cînd se sfârşesc.

   

Articolul 446

Dacă prin poliţa nu se declara pentru cine anume s'a contractat asigurarea, ea se socoteşte contractată pe seama celui ce o face.

   

Articolul 447

Asiguratorul poate, la rândul sau, să facă să se asigure de către un altul lucrurile ce şi el a asigurat.

Asiguratul poate să asigure prima de asigurare.

Cesiunea drepturilor asiguratului, faţa cu asiguratorul, se face transferand poliţa printr'o declaraţiune subscrisă de cedant şi de cesionar; faţa cu cel de al treilea, ea nu are tărie dacă nu s'a notificat asiguratorului sau acceptat de acesta prin act scris.

   

Capitolul 2

Despre asigurarea în contra daunelor

I. Dispoziţiuni generale

   

Articolul 448

Asigurarea se poate face nu numai de proprietar, dar şi de creditorul care are vreun privilegiu sau o ipoteca asupra lucrului, şi în general de ori-cine are un interes invederat şi legitim sau vre-o răspundere pentru conservarea lucrului.

   

Articolul 449

Asigurarea contra daunelor poate fi facuta pentru întreaga valoare a lucrului, pentru o parte a valoarei sau pentru o sumă determinata.

Asigurarea se poate face asemenea asupra unei oare-care părţi a lucrului, asupra mai multor lucruri de odată sau deosebite, sau asupra unei universalitati de lucruri.

Pot fi asigurate cîştigurile ce se spera şi fructele neculese în cazurile prevăzute de lege.

   

Articolul 450

Dacă asigurarea contra daunelor nu acoperă decât o parte din valoarea lucrului asigurat, asiguratul suferă o parte proporţională din daunele şi pierderile încercate.

   

Articolul 451

Lucrurile asigurate pentru întreaga lor valoare nu pot fi din nou asigurate pentru acelaşi timp şi pentru aceleaşi riscuri.

Cu toate acestea, a doua asigurare este valabilă:

1) Dacă este subordonata nulitatei primei asigurări sau insolvabilitatei totale sau parţiale a primului asigurator;

2) Dacă drepturile rezultând din prima asigurare s'au cedat celui de al doilea asigurator, sau dacă s'a renunţat la primul asigurator.

   

Articolul 452

Dacă prin cel dintâi contract nu s'a acoperit întreaga valoare a lucrurilor asigurate, asiguratorii posteriori răspund de restul valoarei după ordinea datei contractelor.

Toate asigurările contractate în aceeaşi zi se considera ca făcute în acelaşi timp şi sînt valabile, pînă la concurenta valoarei întregi, în proportiune cu suma asigurata de fiecare din ele.

   

Articolul 453

Asigurarea pentru o sumă mai mare decât valoarea lucrurilor asigurate, nu foloseşte asiguratului dacă a fost dol sau frauda din partea sa; iar asiguratorul de buna credinţa are dreptul la prima.

Dacă nu a fost dol nici frauda din partea asiguratului, asigurarea este valabilă pînă la concurenta valoarei lucrurilor asigurate; asiguratul nu este ţinut a plati prima pentru cat a declarat mai mult, însă este dator o indemnitate egala cu jumătatea primei şi nu mai mare decât jumătate la suta din suma asigurata.

   

Articolul 454

Ori-ce declaraţiune falsa sau gresita, ori-ce ascundere de împrejurări sau fapte cunoscute asiguratului, dau loc la nulitatea asigurări cînd declaraţiunea sau ascunderea ar fi fost de asa natura ca asiguratorul, dacă ar fi cunoscut adevarata stare a lucrurilor, nu ar fi încheiat contractul sau nu l-ar fi făcut în aceleaşi condiţiuni.

Asigurarea este nulă chiar cînd declaraţia sau ascunderea sînt relative la împrejurări care în realitate nu au avut influenţa asupra daunei sau pierderei lucrurilor asigurate.

Dacă asiguratul a fost de rea credinţa, asiguratorul are dreptul la prima.

   

Articolul 455

Asigurarea este nulă dacă asiguratorul şi asiguratul sau persoana ce a asigurat cunoştea ca n'au fost riscuri, sau ca ele incetasera, ori ca paguba se şi intamplase.

Dacă numai asiguratorul cunoştea lipsa sau încetarea riscurilor, asiguratul nu este dator a plati prima; dacă cel ce a făcut asigurarea stia ca dăuna avusese loc, asiguratorul nu este ţinut la executarea contractului, dar are dreptul la prima.

   

Articolul 456

Asigurarea se socoteşte ca cum nu ar fi existat, dacă lucrul asigurat nu a fost supus riscurilor; asiguratorul însă are dreptul la o indemnitate care se va determina conform art. 455*) al. 1

----------

*) Credem ca articolul care trebuie citat aci este art. 453, corespunzător cu art. 428 din Codicele italian, care este arătat şi în textul italian. În adevăr art. 456 se referă la, art. 453, care fixează indemnizaţiile prevăzute de acest art. 456

El nu se poate referi deci la art. 455, cum din eroare arata textul.

   

Articolul 457

Asiguratorul nu mai este responsabil cînd asiguratul, prin faptul sau a transformat riscurile sau le-a mărit prin schimbarea unei circumstanţe esenţiale ast-fel încît, dacă aceasta noua stare de lucruri ar fi existat în momentul incheierei contractului, asiguratorul nu şi-ar fi dat consimţămîntul, sau nu ar fi consimţit la asigurarea în aceleaşi condiţiuni.

Aceasta dispoziţiune nu se aplică cînd asiguratorul a continuat executarea contractului după ce a avut cunoştinţa de acea schimbare.

   

Articolul 458

Dacă asiguratul cade în faliment în timpul cînd riscurile sînt încă posibile şi asiguratorului nu i s'a plătit prima, acesta poate cere cauţiune sau rezilierea contractului.

Asiguratul are aceleaşi drepturi dacă asiguratorul cade în faliment sau este în stare de lichidaţiune.

   

Articolul 459

Sînt în sarcina asiguratorului pierderile şi stricăciunile ce se intampla lucrurilor asigurate din cazuri fortuite sau de forta majoră, pentru care şi-a luat răspunderea.

Asiguratorul nu răspunde de pierderile şi pagubele provenite din însuşi vitiul lucrurilor asigurat şi nedenuntat, nici de acelea cauzate prin faptul sau culpa asiguratului, a agenţilor, comisionarilor sau comitentilor săi.

El nu răspunde de riscurile rasboiului sau de daunele rezultând din miscari populare, afară de convenţiune contrarie.

   

Articolul 460

Despăgubirea datorită de către asigurator pentru daunele intamplate se determina după valoarea ce aveau lucrurile asigurate în timpul sinistrului.

Dacă valoarea asigurata a fost precedată de o preţuire facuta prin experţi aleşi de ambele părţi, acesta nu o poate ataca decât pentru frauda, simulatiune sau falsificare, fără prejudiciul ori-carei alte acţiuni, chiar penale.

Dacă nu s'a făcut preţuire, valoarea lucrurilor asigurate poate fi stabilită prin toate mijloacele de proba admise de lege.

Afară de dispoziţiunile relative la asigurările contra riscurilor navigatiunei, asiguratul nu are dreptul sa abandoneze asiguratorului lucrurile rămase sau scapate din sinistru. Valoarea lucrurilor rămase sau scapate se scade din suma datorită de asigurator.

   

Articolul 461

În termen de trei zile după sinistru sau de cînd a avut cunoştinţa de dânsul, asiguratul este dator sa-l facă cunoscut asiguratorului; încă este dator a face tot ceea ce-i va sta prin putinta spre a evita sau micşora daunele.

Cheltuelile făcute în acest scop de către asigurat sînt în sarcina asiguratorului, deşi suma lor adăugată la acea a daunelor ar trece peste suma asigurata, numai sa nu se dovedesca ca, în totul sau în parte, aceste cheltuieli au fost făcute fără chibzuinta.

   

Articolul 462

Asiguratorul care a plătit despăgubirea pentru stricăciunea sau pierderea lucrurilor asigurate, este abrogat, faţa cu cel de al treilea, în drepturile ce din cauza daunei nasc pentru asigurat. Asiguratorul este responsabil de ori-ce act care a vătăma asemenea drepturi.

Dacă despăgubirea s'a plătit numai în parte, asiguratul şi asiguratorul au dreptul sa recurgă contra celui de al treilea în proportiune cu cat li se datoaresce fie-căruia.

   

Articolul 463

În caz de înstrăinare a lucrurilor asigurate, drepturile şi îndatoririle vechiului proprietar nu trec la noul proprietar, dacă nu este convenţiune.

II. Despre unele specii de asigurare contra daunelor

   

Articolul 464

Dacă creditorul a asigurat solvabilitatea debitorului sau, asiguratorul, înainte de a plati suma asigurata, are dreptul sa invoace beneficiul de discutiune conform art. 1662 şi următoarele din codicele civil.

Asiguratorul care plăteşte suma asigurata este subrogat în drepturile asiguratului, faţa cu debitorul, cu rezerva arătată în art. 462 în caz de despăgubire parţială.

   

Articolul 465

Asigurarea contra pagubelor provenite din foc cuprinde toate daunele cauzate de incendiu ori din ce cauza ar proveni, afară de culpa grava, imputabilă personal asiguratului, şi de cazurile prevăzute în ultimul aliniat al art. 459.

Asigurarea cuprinde încă şi daunelor derivând din vitiul propriu al cladirei asigurate deşi el n'a fost arătat, afară dacă nu se probează ca asiguratul avea cunoştinţa de acel vitiu în momentul incheierei contractului.

   

Articolul 466

Sînt asimilate daunelor provenind din incendiu, dacă nu este convenţiune contrarie;

1) Stricăciunile cauzate lucrurilor asigurate de incendiul întâmplat la o constructiune invecinata, sau provenind din mijloacele întrebuinţate pentru a se opri sau a se stinge incendiul:

2) Pierderile şi stricăciunile intamplate prin orice cauza, în timpul transportului, lucrurilor asigurate, dacă acesta s'a făcut în scopul de a le apara de incendiu;

3) Stricăciunile cauzate prin daramarea constructiunei asigurate, dacă s'a făcut în scopul de a se opri sau de a se împiedica incendiul;

4) Pagubele provenind din stricăciunile produse prin trasnet, prin exploziuni sau alte asemenea accidente, chiar dacă nu s'ar fi dat naştere la incendiu.

   

Articolul 467

Riscul asiguratorului contra daunelor provenind din incendiu începe dela jumătatea zilei ce urmează datei poliţei de asigurare dacă nu este convenţiune contrarie.

   

Articolul 468

Daunele produse de incendiul unei clădiri se determina prin comparatiunea valoarei ce avea clădirea înainte de sinistru cu aceea ce o are după incendiu.

   

Articolul 469

Asiguratorul contra riscurilor locative, sau contra riscului recursului vecinilor, răspunde numai de daunele materiale cari sînt consecinţa imediata şi directa a sinistrului.

   

Articolul 470

În caz de asigurarea recoltelor sau a fructelor pămîntului, despăgubirea datorită de către asigurator se determina după valoarea ce aceste producte ar fi avut în timpul maturitatei lor, sau în timpul în care obicinuit se culeg dacă sinistrul nu ar fi avut loc.

   

Articolul 471

Asigurarea lucrurilor ce se transporta poate avea drept obiect valoarea lor cu cheltuelile trebuincioase pînă la locul de destinatiune şi profitul separat pentru cel mai mare preţ ce ar avea în acel loc.

Dacă profitul sperat nu este anume preţuit în poliţa, el nu este cuprins în asigurare.

   

Articolul 472

Riscul asiguratorului de transporturi începe din momentul în care lucrurile au fost depuse pentru transport şi continua pînă în momentul în care sînt ajunse la locul de destinatiune, dacă nu este convenţiune contrarie.

Intreruptia timporala a transportului şi schimbarea drumului hotărît sau a modurilor de expeditiune nu liberează pe asigurator de riscuri, dacă aceasta intreruptiune şi schimbare ar fi fost necesară pentru facerea transportului.

   

Capitolul 3

Despre asigurările asupra vietei    

Articolul 473

Ori-cine poate ca, drept o primă, să asigure plata unei sume de bani după durata sau intamplarile ce ar avea loc în însuşi viaţa sa sau a unei alte persoane.

Asigurarea asupra vietei unei alte persoane e nulă dacă contractantul nu are nici un interes la existenta ei*).

-----------

*) Acest al doilea aliniat lipseşte în art. italian 449.

   

Articolul 474

Asiguratorul nu datoreşte plata sumei asigurata dacă mortea persoanei ce şi-a asigurat vieata a provenit din sinucidere, duel, sau e consecinţa unui delict ori a unei crime comisă de asigurat.

În aceste cazuri asiguratorul câştiga prima, dacă nu este convenţiune contrarie.

   

Articolul 475

Schimbarea locuinţei, ocupatiunilor, starei şi felului vietei asiguratului, nu fac sa înceteze efectele asigurări dacă nu au caracterele arătate la art. 457 şi dacă asiguratorul, după ce le-a cunoscut, nu a cerut rezilierea contractului.

În caz de reziliere, asiguratorul este dator sa restituiasca asiguratului a treia parte din prima.

   

Articolul 476

Dispoziţiunile articolelor 454 şi 455 se aplică şi la asigurările asupra vietei.

   

Articolul 477

În caz de moarte sau faliment al aceluia ce a asigurat asupra vietei sale proprii, sau asupra vietei unei alte persoane, o sumă ce are a se plati alteia, deşi aceasta i-ar putea fi mostenitoare, foloasele asigurări rămîn în beneficiul exclusiv al persoanei desemnată prin contract, afară întrucât priveşte versamintele făcute, de dispoziţiunile codicelui civil relative la raporturi şi reductiuni în succesiuni şi la revocarea actelor făcute în frauda creditorilor.

   

Titlul XIV

DESPRE GAJ    

Articolul 478

Gajul constituit de către un comerciant sau de un ne-comerciant pentru fapte de comerţ, se constata, între părţile contractante, prin toate probele admise de legea comercială şi prevăzute în art. 46 din acest codice, fără a se distinge dacă părţile au sau nu acelaşi domiciliu.

Faţa însă cu cei de al trealea, gajul nu poate fi dovedit decât prin înscris, dacă suma pentru care să constituit gajul trece peste 500 lei.

   

Articolul 479

Gajul cambielor şi titlurilor la ordin poate fi constituit prin gir cu clauza "valoarea în garanţie" sau o alta de asemenea*), din care să rezulte voinţa părţilor ca aceste titluri au fost date în gaj, iar nu ca s'a transmis proprietatea lor.

(Adaus L. 15 Iunie 1906).

Gajul asupra creanţelor şi drepturilor încorporate netransmisibile prin gir pot fi constituite prin acte făcute în forma cesiunilor. În aceste cazuri însă, actul trebuie să conţină menţiunea ca cesiunea se face cu titlu de gaj.

Gajul asupra acţiunilor, părţilor de interes şi obligaţiunilor nominative ale societăţilor financiare, industriale, comerciale sau civile, poate fi constituit printr'un transfer înscris în registrele societăţii, cu aratatea "pentru cauza de garanţie".

Dacă s'a dat în gaj o creanta mobila, creditorul gajist, pentru a-şi avea privilegiul sau faţa cu cel de al treilea, urmează sa notifice debitorului creanţei data în gaj, constituirea gajului**).

-----------

*) Art. italian 455, termina aci primul sau aliniat, partea ce urmează lipsind din textul italian. Partea finala a art. 497 român a fost modificată prin legea din 15 Iunie 1906, care i-a adăugat un nou aliniat, al doilea.

**) Art. italian 455, nu cuprinde acest ultim aliniat.

   

Articolul 480

Creditorul are dreptul de a fi plătit cu privilegiu asupra lucrului ce i s'a constituit în gaj.

Acest privilegiu nu exista decât dacă lucrul s'a pus şi se afla în posesiunea creditorului sau a unei alte persoane aleasă de părţi.

Creditorul este presupus ca are în posesiunea sa lucrurile date în gaj cînd ele se afla în magazinele sale sau ale comisionarului sau, în vasele sale, la vama sau într'un depozit public, sau dacă înainte de sosirea lor e în posesiunea poliţei de încărcare, sau a scrisorei de carat girata cu clauza "valoarea în garanţie" sau o alta asemenea.

(Adaus L. 15 Iunie 1906).

Prin derogatie la dispoziţia de mai sus, gajul constituit asupra produselor solului pendinte încă prin rădăcini sau deja culese precum şi asupra materiilor industriale prime, în stare de fabricatiune sau deja fabricate şi aflate în fabrici sau depozite, se considera constituit prin singurul efect al conventiunei, dela data actului, care va indica numărul, natura, calitatea şi locul unde se afla gajul, fără ca să se ia din posesiunea debitorului sau constituentului, lucrurile constituite în gaj.

Data actului face deplina credinţa.

În timp de 5 zile aceste acte de gaj se vor transcrie în registrul prevăzut de art. 728 bis din procedura civilă.

În cazul în care gajul se va afla într'o comuna alta decât aceea unde este reşedinţa judeţului, grefierul tribunalului va comunică de urgenta primarului respectiv un extract de orice intabulare efectuată, pentru a se face menţiune de ea în registrul care se va înfiinţa în acest scop.

În privinta celor de al treilea, drepturile creditorului gajist nu vor începe decât de la data intabularei, iar atunci cînd este locul a se face menţiune în registrul primăriei, dela data acelei menţiuni.

Se vor respecta dispoziţiunile art. 1729 şi 1730 din codul civil.

   

Articolul 481

Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit în gaj. Dacă efectele date în gaj au sosit la scadenta, creditorul gajist este dator a urmări şi incasa valoarea lor.

Cheltuelile făcute îi sînt înapoiate şi, după ce îşi va incasa creanta cu toate accesoriile ei, va da socoteala de ceea ce rămîne.

   

Articolul 482

(Mod. Lg. 6 Apr. 1900).

În caz de neplata la termen a întregii datorii pentru care s'a constituit gajul, creditorul poate proceda la vînzarea obiectelor date în gaj.

Pentru acest sfîrşit el se va adresa preşedintelui tribunalului cu cerere de a fi autorizat sa vândă gajul.

Preşedintele va statua asupra cererii de vânzare a gajului şi, prin ordonanţa ce va da, va incuviinta vînzarea, fie în modul convenit de părţi, dacă ele au stipulat în ce mod să se vândă gajul, fie în mod public şi prin organul unui agent judecătoresc desemnat de preşedinte, dacă părţile n'au prevăzut alt mod de vânzare.

În caz de faliment, cererea de vânzare a gajului se va notifica sindicului, pentru ca, în termen de trei zile, să poată uza de facultatea ce-i este lăsată de art. 782.

Dacă în acest termen sindicul nu va retrage gajul, executarea cerută şi încuviinţată de preşedinte îşi va urma cursul ei, fără a putea fi împiedicată sau suspendată prin lucrările falimentului.

Suma prinsă din vînzarea gajului va fi în acest caz depusa la Cassa de consemnaţiuni şi creditorii falitului vor putea exercita asupra acestei sume drepturile eventuale ce le-ar câştiga prin contestatiuni făcute cu ocaziunea verificarei creanţelor.

   

Articolul 483

Ordonanţa aceasta nu va deveni executorie decât după ce va fi fost notificată debitorului şi aceluia cari a procurat gajul, cu indicarea zilei, locului şi orei la care se va proceda la vânzare şi, după ce vor fi expirat cele trei zile ale opoziţiunei, ordonanţa va ramanea definitivă şi în ultim resort, dacă în trei zile dela primirea ei debitorul sau tertiul care a procurat gajul nu vor fi făcut opoziţiune şi nu vor fi chemat pe creditor înaintea tribunalului.

În caz de opoziţiune, citarea părţilor şi judecarea opoziţiunei se vor face de urgenta şi cel mult în termen de opt zile dela primirea opoziţiunei.

   

Articolul 484

Termenul pentru a face apel contra hotărîrei intervenite asupra acestei opoziţiuni va fi de opt zile dela comunicarea hotărîrei tribunalului.

   

Articolul 485

Termenele mai sus fixate nu sînt susceptibile de a fi mărite în raport cu distanta.

Dacă debitorul sau tertiul care a procurat gajul nu sînt domiciliaţi în cuprinsul acestui tribunal şi n'au făcut electiune de domiciliu în acel cuprins, notificările menţionate la articolele precedente vor fi valabil făcute prin afişarea lor în sala de audienta a tribunalului şi prin publicarea lor în Monitor sau în foile anunţurilor judecătoreşti din acea localitate.

Procesul-verbal al portărelului, constatând îndeplinirea acestor formalităţi va tine loc în acest caz de dovada a notificarei.

Notificarea primei ordonanţe a preşedintelui se va face, chiar în aceasta ultima ipoteza, conform art. 74 din procedura civilă.

   

Articolul 486

Ordonanţa care autoriza vînzarea, dacă nu s'a făcut în opoziţie termenul prescris, şi hotărîrea data de Tribunal asupra opoziţiei, în caz cînd s'a făcut asemenea opoziţie, sînt executorii de drept şi fără cauţiune chiar cînd s'ar fi făcut apel contra acelor acte şi înainte de expirarea termenului de apel.

   

Articolul 487

Drepturile acordate creditorului gajist prin articolele precedente nu sînt suspendate prin falimentul sau moartea debitorului ori a celuia care a procurat lucrul dat în gaj.

   

Articolul 488

Este nulă orice clauza care ar autoriza pe creditor a-şi apropria gajul, ori a dispune de dânsul fără îndeplinirea formelor de mai sus*).

-----------

*) În art. italian 459 lipsesc cuvintele: "ori a dispune de dânsul fără îndeplinirea formelor de mai sus".

   

Articolul 489

Dispoziţiunile precedente nu modifica legile speciale şi regulamentele ce privesc băncile şi alte institute autorizate a face înaintări de bani şi împrumuturi de depozite şi lucruri date în gaj.

Gajul asupra mărfurilor depuse în magazinele generale e regulat prin dispoziţiunile legei speciale din 28 iunie 1881, şi gajul asupra vaselor de comerţ prin dispoziţiunile cartei a II-a a acestui codice.

    Cartea II DESPRE COMERŢUL MARITIM ŞI DESPRE NAVIGAŢIUNE    

Titlul I

DESPRE VASE ŞI PROPRIETARII LOR    

Articolul 490

Vasele sînt bunuri mobile.

Fac parte din vas: imbarcatiunile, uneltele, instrumentele, armele, munitiunile, proviziunile şi în general toate lucrurile destinate uzului sau permanent, chiar cînd ar fi oare-care timp separate de vas.

   

Articolul 491

Contractele pentru constructiunea vaselor, modificările şi rezilierile lor, precum şi declaraţiunile şi cesiunile de participare la proprietatea unui vas în constructiune, făcute de către comitent sau de către constructorul care a luat asupra sa constructiunea, trebueste a fi făcute în scris, şi nu se pot opune celor de al treilea dacă nu sînt transcrise în registrele căpităniei portului sau al autorităţilor maritime unde e întreprinsă constructiunea.

   

Articolul 492

Pe lîngă drepturile decurgînd din dispoziţiunile codicelui civil relative la locaţiune, comitentul mai poate cere reziliarea contractului pentru incapacitatea manifesta sau pentru frauda constructorului.

Constructorul poate desfiinta contractul pentru caz de forta majoră.

În caz de moarte a constructorului, contractul se desfiinţează după dispoziţiunile art. 1485 din codicele civil.

   

Articolul 493

Ori-ce înstrăinare sau cesiune totală sau parţială a proprietăţii sau folosinţei unui vas trebuie facuta prin act scris, afară de dispoziţiunile cuprinse în titlul IV din aceasta carte.

Dacă înstrăinarea sau cesiunea are loc în ţara, ea poate fi facuta prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea dacă nu e transcrisă în registrele căpităniei portului unde vasul se găseşte înscris. Afară din ţara, înstrăinarea trebuie facuta prin act încheiat dinaintea consului şi nu are tărie faţa cu cei de al treilea dacă nu este transcrisă în registrele consulatului. Consulatul este dator sa trimeata copie legalizată după actul de înstrăinare la căpitănia portului unde se afla vasul înscris.

În toate cazurile, înstrăinarea trebuie să fie notată şi pe actul de naţionalitate cu arătare dacă vânzătorul rămîne creditor al preţului total sau în parte.

Capitanii de porturi şi autorităţile consulare nu pot primi şi transcrie actul de înstrăinare, dacă nu li se prezintă actul de naţionalitate al vasului, afară de cazul prevăzut la art. 499 din acest codice.

Cînd se va fi înstrăinat vasul la mai multe persoane, data adnotatiunei pe actul de naţionalitate determina preferinta.

   

Articolul 494

Autorităţile consulare în ţara străină nu pot primi actele de înstrăinare ale vaselor, dacă nu se va fi asigurat plata sau garanţia datoriilor privilegiate notate pe actul de naţionalitate.

   

Articolul 495

Contractul de gaj asupra vasului sau asupra unei porţiuni din el, trebuie făcut prin înscris.

Înscrisul făcut în ţara prin care se constitue gajul, nu are putere faţa cu cei de al treilea, dacă nu este transcris în registrele căpităniei portului unde vasul este înscris, sau în acelea ale autorităţii consulare ale locului unde se găseşte vasul cînd înscrisul de gaj este făcut în ţara străină. Consulul este obligat sa trimită îndată o copie legalizată după contractul de gaj la oficiul maritim unde vasul se afla înscris.

În amândouă cazurile, gajul trebuie să fie notat pe actul de naţionalitate al vasului.

Capitanii de porturi şi autorităţile consulare în ţara străină nu pot transcrie actul de gaj dacă nu li se prezintă actul de naţionalitate, afară de cazurile prevăzute în art. 496 şi 499.

În actul de transcriptiune se va face menţiune despre adnotarea gajului pe actul de naţionalitate.

   

Articolul 496

Înscrisul constitutiv al gajului asupra unui vas în constructiune nu are putere faţa cu cei de al treilea dacă nu e transcris în registrele oficiului maritim în a cărui circumscriptiune se face construcţia.

Cînd după terminarea constructiunei se da vasului actul de naţionalitate, se va adnota în acest act înscrisurile constitutive de gaj ce au fost transcrise în registrele căpităniei portului.

   

Articolul 497

Nu este necesitate de numirea vr'unui custode pentru ca gajul asupra unui vas să-şi aibă tărie.

   

Articolul 498

Dacă înscrisul care constituieste gajul e la ordin, girul transmite creanta şi ori-ce alt drept accesoriu.

   

Articolul 499

Dacă înstrăinarea, cesiunea sau constituirea în gaj a unui vas se face în ţara, pe cînd vasul se afla în călătorie către o ţara străină, părţile pot conveni ca adnotarea pe actul de naţionalitate să se facă în cancelaria consulatului locului unde se afla vasul sau unde se duce, cu condiţiunea ca acest loc să fie declarat în scris deodată cu cererea de transcriptiune a titlului. În acest caz capitanul portului va trimite îndată o copie legalizată după acel titlu oficiului consular sus zis cu spesele reclamantului.

Contractul nu are tărie faţă de cei de al treilea decât dela data adnotării pe actul de naţionalitate.

   

Articolul 500

Contractele de constructiuni, de înstrăinare sau de gaj ale vaselor mici cari nu sînt destinate a ieşi din porturi, din râuri, din canaluri sau lacuri şi a altora ce nu au acte de naţionalitate, nu au putere faţa cu cel de al treilea, dacă nu sînt transcrise într'un registru ce se va tine de autorităţile şi în formele ce se vor determina printr'un regulament de administraţiune publică.

   

Articolul 501

Proprietarul unui vas este răspunzător de faptele căpitanului şi ale celorlalte persoane ale echipajului şi ţinut de obligaţiunile contractate de căpitan, pentru tot ce priveşte vasul şi expediţiunea. Cu toate acestea, proprietarul sau co-proprietarul care nu s'a obligat personal poate, în toate cazurile, prin abandonul vasului sau a navlului ce i se datorează sau este a i se datori, să se libereze de răspundere sau de obligaţiunile sus zise, exceptându-se însă acelea relative la salariile şi emolumentele persoanelor echipajului.

Cînd capitanul este proprietar sau co-proprietar al vasului, el nu are dreptul de abandon; iar dacă el nu este decât co-proprietar, în lipsa de speciale convenţiuni, nu este răspunzător personal pentru îndeplinirea obligaţiunilor ce a contractat relativ la vas şi expeditiune, decât în proportiune cu interesul ce are.

   

Articolul 502

Abandonul vasului se poate face către toţi creditorii sau numai către unii dintr'înşii.

Declaraţiunea de abandon va fi transcrisă în registrele oficiului maritim unde vasul este înscris şi după ce transcriptiunea s'a făcut*); ea va fi notificată creditorilor a căror titluri sînt transcrise în acelaşi registru sau adnotate pe actul de naţionalitate.

În privinta creditorilor cari au introdus o acţiune sau făcut o somaţiune, abandonul se va face prin portarei, notificandu-se la domiciliul ales de creditor, sau, în lipsa, la grefa tribunalului de comerţ, în termen de opt zile dela primirea citatiunei sau a somaţiunei primită dela creditor, sub pedeapsa de a nu se mai tine în seama.

----------

*) Aci trebuie să figureze o virgula, iar nu punct şi virgula; în textul italian, după cuvântul "inscrisZ este o virgula, ca şi după cuvintele "s'a facutZ.

   

Articolul 503

În caz de abandon, orice creditor poate lua pentru sine vasul, cu obligaţiune de a plati pe ceilalţi creditori privilegiaţi. Dacă sînt mai mulţi creditori cari voesc a lua vasul, se va preferi cel ce a făcut întîi declaraţiunea; şi dacă declaraţiunea este facuta în acelaşi timp, se va preferi creditorul mai mare în suma.

Dacă nici un creditor nu voeşte a lua pe seama sa vasul, el va fi vândut după stăruinţele creditorului celui mai diligent; preţul va fi distribuit între creditori, şi ceea ce va ramanea după plata datoriilor va fi al proprietarului.

   

Articolul 504

Proprietarul poate departa pe căpitan.

În caz de depărtare, nici o despăgubire nu va fi datorită, afară numai dacă acest drept n'a fost stipulat în scris.

Dacă capitanul departat e co-proprietar al vasului, el poate renunţa la co-proprietate şi cere plata capitului ce ar reprezintă partea sa de proprietate.

Suma acestui capital se determina prin expertiza.

   

Articolul 505

Pentru tot ce se atinge de interesul comun al proprietarilor unui vas, deciziunile majoritatei sînt obligatorii şi pentru minoritate.

Majoritatea se formează din cei cari reprezintă un interes în vas mai mare de cat jumătatea valoarei lui.

Tribunalul este ţinut sa încuviinţeze vînzarea cu licitaţiune a unui vas, cînd i se va cere de un număr de co-proprietari reprezentând jumătatea proprietăţii vasului, afară numai dacă părţile n'ar fi convenit într'altfel.

Dacă vînzarea unui vas este cerută de grave şi urgente împrejurări privitoare la interesul comun, tribunalul poate incuviinta, deşi co-proprietarii ce o cer nu reprezintă mai mult decât o pătrime a proprietăţii vasului.

   

Titlul II

DESPRE CĂPITAN    

Articolul 506

Capitanul sau patronul însărcinat cu comanda unui vas este răspunzător pentru greşelile sale, chiar uşoare, pe cari le comite în exerciţiul funcţiunilor sale.

Responsabilitatea căpitanului, în cazurile prevăzute de acest codice, nu încetează decât probandu-se obstacole provenite din caz fortuit sau forta majoră.

   

Articolul 507

Capitanul nu poate refuza încărcarea lucrurilor cu transportul cărora s'a însărcinat, sub cuvânt că nu sînt potrivite cu vasul sau.

   

Articolul 508

Capitanul este răspunzător de lucrurile încărcate.

Da recipisa de primire prin poliţa de încărcare.

Capitanul nu răspunde de lucrurile preţioase, de bani şi titlurile de credit ce nu i-au fost declarate.

Capitanul este răspunzător de stricăciunile ce din ori-ce cauza s'au întâmplat lucrurilor aşezate de dânsul pe podeaua de sus a vasului, fără consimtimantul în scris al încărcătorului. Aceasta dispoziţiune nu se aplică la călătoriile cele scurte ce se fac din port în port şi din liman în liman, pe lîngă tarmuri, fie pe mare, fie pe râuri.

   

Articolul 509

Capitanul are dreptul a întocmi echipajul vasului, a fixa retribuţiunea persoanelor ce-l compun, însă e dator a face acesta în înţelegere cu proprietarii vasului, cînd ei se vor afla într'acel loc.

   

Articolul 510

Capitanul este dator sa ţină un registru al vasului împărţit în următoarele patru cărţi;

Jurnal general şi de contabilitate;

Jurnal de navigaţiune;

Jurnal de încărcare sau manual al bordului, şi

Inventarul bordului.

Registrul nu poate fi întrebuinţat dacă mai întîi fiecare foaie nu va fi fost numerotată şi parafată de funcţionarul însărcinat special cu acesta; el va fi ţinut conform dispoziţiunilor art. 29, observându-se regulile următoare:

În jurnalul general şi de contabilitate va fi notat tot ceea ce se rapoarta la atribuţiunile căpitanului faţa cu echipajul şi cu călătorii, la lucrurile încărcate, la ceea ce se petrece mai important în timpul călătoriei, la deciziunile luate, la veniturile şi cheltuelile vasului, şi în general, la tot ceea ce priveşte interesul proprietarilor, armatorilor sau încărcătorilor şi care poate da loc la vre-o răspundere sau cere în judecata, afară de însemnările particulare ce trebuiesc făcute în celelalte jurnale;

În jurnalul de navigaţiune se va insemna, în special, direcţiunile urmate, calea percursa, manevrele făcute, observaţiunile geografice, meteorologice şi astronomice şi tot ce priveşte navigatiunea;

În jurnalul de încărcare sau manual al bordului vor fi însemnate datele şi locurile încărcării, natura, calitatea şi cantitatea lucrurilor încărcate, destinaţiunea lor, persoana încărcătorilor şi destinatarilor, locul şi data predarei şi tot ce priveşte încărcarea;

În inventariul bordului trebuiesc a fi însemnate uneltele, instrumentele şi toate obiectele ce se afla pe vas, precum şi ori-ce schimbare li s'ar intampla.

Regulile pentru ţinerea uniforma a jurnalului nautic, a cărţilor din care se compune şi pentru verificarea inventariului faţa cu legile maritime, sînt determinate de regulament, publicat prin decret regal.

   

Articolul 511

Ţinerea registrului nu e obligatorie pentru navigatiunea pe râuri sau lacuri şi pentru călătoriile vaselor cu capacitate mai mica de cincizeci tone, cînd aceste călătorii nu se întind mai departe de ţărmurile Marei-Negre, la Odesa şi Constantinopole.

   

Articolul 512

Capitanul va face sa i se viziteze vasul în cazurile şi modurile stabilite prin regulamentele şi legile speciale.

Înainte de plecare, el se va asigura ca vasul este în stare proprie de a face călătoria, ca este bine încărcat sau cu savura necesară.

   

Articolul 513

Capitanul este dator a avea pe vas:

1) Actul de naţionalitate;

2) Lista echipajului;

3) Poliţele de încărcare şi contractul de navlu;

4) Actele de vizita;

5) Chitanţele de plată sau înscrisurile de cauţiune ale vamei.

   

Articolul 514

Capitanul va comanda în persoana vasul la intrarea şi ieşirea din porturi, limanuri, canaluri sau râuri.

El este obligat a întrebuinţa, cu spesele vasului, un pilot experimentat ori decate ori aceasta ar fi declarata obligatorie prin legile tarei sau prescrisă de regulamentele ori uzurile locale în străinătate.

   

Articolul 515

În caz de contraventiune la dispoziţiunile art. 510, 512, 513 şi 514, capitanul este răspunzător de orice paguba către cei interesaţi.

   

Articolul 516

Cînd capitanul se afla în localitatea unde domiciliază proprietarii, armatorii sau procuratorii lor, el nu poate, fără specială lor autorizare, sa ordone reparaţiunea vasului, sa cumpare pânze, funii sau alte lucruri pentru vas, şi nici sa-l închirieze sau sa ia bani cu împrumut în contul vasului sau poverei (incarcaturei) sale.

   

Articolul 517

Dacă vasul este închiriat cu consimţămîntul proprietarilor sau al majoritatei acestora şi vre-unul dintre co-proprietari refuza a contribui la cheltuelile necesare pentru expeditiune, capitanul, după douăzeci şi patru de ore dela somatiunea facuta celor ce refuza a da partea lor de cheltuiala, poate cere autorizaţiunea tribunalului comercial sau, în lipsa, a judecătorului de ocol, ca sa ia în contul lor cu împrumut suma cuvenită, cu sau fără gaj, asupra partei de interes ce dânşii au în vas.

   

Articolul 518

În timpul călătoriei, capitanul, după ce va constata necesitatea printr'un proces-verbal, subscris de către fruntasii echipajului, poate întrebuinţa pentru serviciul vasului lucrurile ce se găsesc la bord, cu obligaţiunea de a plati preţul lor celui în drept.

   

Articolul 519

Dacă în cursul călătoriei va fi trebuinti de bani pentru reparaţiuni, cumpărare de proviziuni, sau pentru alte urgente trebuinţe ale vasului, capitanul este dator, dacă e posibil, a incunostiinta neîntârziat pe armatori, incarcatori sau destinatari, şi, după ce va constata necesitatea după cum s'a stabilit prin articolul precedent, poate cere, în ţara, autorizaţia tribunalului de comerţ, şi în lipsa, a judecătorului de ocol, iar în străinătate, a autorităţii consulare a Regatului, sau în caz de lipsa, a autorităţii străine locale, pentru a-şi procura suma necesară, luînd bani cu împrumut pe corpul vasului, dând gaj sau vanzand lucrurile încărcate sau obligandu-se către cei ce vor procura direct material, unelte, proviziuni sau vreo lucrare. Titlul împrumutului şi actul proband operaţiunile sus zise, se vor transcrie în modul stabilit prin prezentul codice şi adnota pe actul de naţionalitate al vasului de către funcţionarul maritim sau consular, sau de către autoritatea ce a dat autorizarea, prin îngrijirea căpitanului, în timp de zece zile dela data contractului, sub pedeapsa de a se pierde rangul privilegiului.

Vânzarea lucrurilor încărcate se va face prin licitaţiune publică.

Proprietarii vasului sau capitanul ce-i reprezintă vor tine cont de lucrurile vândute, după valoarea ce vor avea în locul şi timpul descarcarei vasului.

Inchirietorul sau diferiţii incarcatori, cînd se învoiesc, se pot opune la vînzarea sau darea în gaj a lucrurilor lor, descarcandu-le şi plătind navlul în proportiune cu calea facuta. Dacă consimtimantul unuia sau mai multor incarcatori lipseate, acela cari va voi sa uzeze de aceasta facultate, va plati navlul întreg pentru partea sa de încărcare.

   

Articolul 520

În cursul călătoriei, capitanul poate, dacă este urgenta, sa notifice orice acte sau chiar sa pornească judecata în numele şi interesul proprietarilor vasului, întrucât priveşte vasul şi navigatiunea cu care este însărcinat.

Asemenea, cei de al treilea cînd se vor afla în alt loc decât acela unde domiciliază proprietarii vasului sau cei ce-i reprezintă, pot să facă somaţiuni, sa urmărească sau sa intenteze acţiuni contra căpitanului, întru ce priveşte faptele lui sau ale echipajului, sau obligaţiunile contractate de el în cursul expeditiunei. Actele trebuie notificate sau personal căpitanului, sau la bordul vasului.

Proprietarii pot întotdeauna să-şi insusesca judecata pornită de căpitan sau contra lui.

Condamnatiile pronunţate contra căpitanului nu ridica proprietarilor dreptul de a face abandonul vasului conform dispoziţiunilor art. 501.

   

Articolul 521

Capitanul, mai înainte de a pleca din locul în care a făcut cheltuelile extraordinare sau a contractat obligaţiuni, va trimite proprietarilor sau armatorilor vasului sau procuratorilor un cont subscris de el însuşi, atît de cheltuelile făcute, cu arătarea actelor justificative dacă sînt, cat şi de obligaţiunile contractate, cu numele, pronumele şi locuinta creditorilor.

Dacă încărcarea s'a făcut în contul proprietarilor sau armatorilor, capitanul le va trimite un cont de lucrurile încărcate şi de preţul lor.

   

Articolul 522

Capitanul care fără necesitate a contractat obligaţiuni, a pus în gaj sau vândut lucruri încărcate sau proviziuni, sau a pus în conturile sale avarii şi cheltuieli neadevărate, e obligat personal către armatori şi către toţi cei interesaţi la despăgubire, afară de acţiunea penală, dacă este caz.

   

Articolul 523

Capitanul nu poate vinde vasul fără mandat special din partea proprietarului, afară de cazul cînd vasul nu mai e în stare de a putea naviga.

Declaraţiunea de imposibilitate a navigatiunei, cum şi autorizarea pentru vânzare vor fi pronunţate, în ţara, de tribunalul respectiv, iar în străinătate de către autoritatea consulară a tarei.

Vânzarea va fi facuta prin licitaţiune publică.

   

Articolul 524

Capitanul care s'a indatorat a face o călătorie, e ţinut de a o îndeplini; altfel e obligat la daune şi cheltuieli către proprietari şi inchirietori.

Dacă vasul a fost declarat în imposibilitate de a mai naviga, capitanul e dator a îngriji, cu tot dinadinsul, să-şi procure alt vas cu care să poată transporta lucrurile încărcate la locul de destinatiune.

   

Articolul 525

Capitanul care călătoreşte avînd parte din profit asupra încărcării, nu poate face, pe contul sau particular, nici un fel de comerţ, dacă în scris nu s'a convenit într'alt-fel.

În caz de contraventiune, lucurile încărcate de căpitan în contul sau particular rămîn în profitul celorlalţi interesaţi.

   

Articolul 526

La sosirea în portul de destinatiune, atît la ducere cat şi la intorcere, sau la locul unde cu voie sau silit se adaposteste, precum şi în caz de naufragiu, capitanul va cere sa i se vizeze registrul vasului de către funcţionarul public competent. Dacă s'au intemplat evenimente extra-ordinare cari intereseza vasul, lucrurile încărcate sau persoanele, capitanul, afară de îndatoririle la cari este supus de codicele şi regulamentele marinei comerciale, e ţinut să-şi facă raportul sau.

Raportul va cuprinde locul şi timpul plecării, calea urmată, pericolele peste cari a dat, dezordinele intamplate pe vas şi în general toate evenimentele importante ale călătoriei.

   

Articolul 527

Raportul va fi făcut cat mai neîntârziat şi cel mult în douăzeci şi patru de ore după sosire sau adăpostire, către prezidentul tribunalului, către judecătorul de ocol, dacă sosirea sau adăpostirea este într'un port al tarei; şi către autoritatea consulară a tarei, şi, în lipsa către autorităţile străine locali, dacă vasul se afla sosit sau adapostit în port străin.

Raportul făcut în ţara se va depune la grefa tribunalului respectiv. Judecătorul de ocol îl va trimite asemenea, fără întîrziere, prezidentului tribunalului.

   

Articolul 528

Prezidentul, judecătorul de ocol sau autoritatea consulară care a primit raportul, va verifica faptele cuprinse într'însul, interogand în neprezenta căpitanului şi separat persoanelor echipajului, şi dacă e cu putinta şi călătorii. Răspunsurile trebuie a fi scrise. Ori-ce alte informaţiuni folositore în descoperirea adevărului trebuiesc culese prin toate mijloacele permise de lege.

Verificaţiunea va fi facuta în cel mai scurt timp şi ziua fixată pentru acest sfîrşit se va face cunoscută printr'un anunţ lipit la poarta localului autorităţii către care raportul a fost făcut, prin afişe la bursa cea mai apropiată, în vecinătăţile locului unde vasul este ancorat şi ori unde se va găsi de cuviinţă.

Persoanele interesate şi cei ce vor să le reprezinte, chiar fără mandat, sînt admise a asista la verificare.

Procesele-verbale încheiate asupra operaţiunilor de mai sus se vor alătură la raport.

Constatările cuprinse în raport pot fi combătute prin proba contrarie.

   

Articolul 529

Rapoartele ce nu sînt verificate nu pot fi primite în descărcarea căpitanului şi nu fac proba în judecata, afară de cazul cînd capitanul singur a scăpat de naufragiu în locul unde şi-a făcut raportul.

   

Articolul 530

Capitanul nu poate descarca nici un lucru din vas, pînă ce nu şi-a făcut şi nu i s'a verificat raportul, exceptându-se cazurile urgente.

   

Titlul III

DESPRE ÎNROLAREA ŞI SALARIILE PERSOANELOR ECHIPAJULUI    

Articolul 531

Persoanele ce compun echipajul sînt: capitanul sau patronul, ofiţerii, marinarii şi lucrătorii indicaţi în rolul echipajului, format în modul prevăzut de regulamente, precum şi maşiniştii, fochiştii şi toate celelalte persoane funcţionînd sub orice numire în serviciul maşinilor la vasele cu abur.

Rolul va arata salariile sau partea de beneficiu datorite persoanelor echipajului.

Celelalte condiţiuni ale inrolarei trebuiesc cuprinse în contractul de inrolare.

   

Articolul 532

Contractul de inrolare va fi făcut prin act scris, legalizat de autoritatea maritima în ţara, de cea consulară în străinătate trecut în registrele oficiului maritim şi transcris în registrul vasului.

Dacă cineva este inrolat în ţara străină, unde nu se afla autoritatea consulară, română, contractul va fi transcris numai în registrul vasului.

În orice caz, contractul de inrolare va fi subscris de căpitan şi de inrolat; şi dacă acesta nu poate sau nu ştie subscrie, de doi martori.

Convenţiunile cari nu sînt investite cu aceste formalităţi nu au nici o tărie.

Dispoziţiunile precedente nu sînt obligatorii pentru contractele de inrolare în cazurile prevăzute de art. 511.

   

Articolul 533

Contractul de inrolare enunta, în mod lămurit şi precis, durata lui şi navigatiunea în vederea căreia se încheie.

În vederea speculaţiunilor comerciale, destinaţiunea şi navigatiunea pot fi ţinute secrete; în asemenea caz însă, echipajul trebuie să fie încunoştiinţat şi sa consimtă a fi inrolat în astfel de condiţiuni. Consimtimantul trebuie exprimat prin act scris în forma stabilită prin articolul precedent.

   

Articolul 534

Inrolatul e dator a-şi continua serviciul şi după expirarea termenului inrolarei, pînă la intorcerea vasului în ţara, la locul destinatiunei sale, cu condiţiunea ca intorcerea să se facă direct, fără alte întârzieri decât cele neaperate. În acest caz, acela căruia s'a prelungit înrolarea are dreptul la o retributiune proporţională salariului.

Înrolarea se înţelege întotdeauna terminată, deşi termenul prevăzut în contract nu a expirat, cînd vasul s'a întors în ţara la locul destinatiunei sale după ce şi-a făcut prima călătorie şi după ce a fost descărcat.

   

Articolul 535

Dacă durata inrolarei nu este fixată, marinarul poate cere părăsirea serviciului după doi ani dela inrolare, afară de dispoziţiunea prevăzută în articolul precedent. Dacă vasul se afla în ţara străină şi nici s'a dispus, nici s'a început călătoria de întoarcere în ţara, marinarul, afară de plată salariului ce i se cuvine, mai are dreptul la cheltuelile de intorcere în patrie, dacă capitanul nu i-ar înlesni alta îmbarcare.

Marinarul nu poate cere sa iasa din serviciu într'un port care nu este cel de destinatiune.

Înrolarea pe timp nedeterminat şi pentru toate călătoriile ce s'ar întreprinde, nu impedeca pe marinar de a cere după doi ani ieşirea din serviciu, afară numai dacă nu s'a convenit în mod expres ca serviciul sa continue şi peste doi ani.

   

Articolul 536

După expirarea termenului inrolarei, capitanul va da act scris fiecărei persoane a echipajului, pentru ieşirea din serviciu.

Acest act va arata numele şi felul vasului, numele şi pronumele căpitanului, timpul cat a ţinut înrolarea, şi va fi înscris în registrul vasului.

Cînd, dintr'o cauza oare-care, capitanul se va afla în neputinţă de a scrie el însuşi actul, el va fi scris, în prezenta sa, de ajutorul sau locţiitorul sau, şi subscris de doi martori*).

-----------

*) Art. italian 526, cere şi semnatura acelui ce a scris actul; el termina astfel: "e sottoscritto da questo e da due estimoni".

   

Articolul 537

Capitanul şi persoanele echipajului nu pot, sub nici un cuvânt, incarca în contul lor, pe vas, nici un fel de marfa fără învoirea proprietarilor şi fără sa platesca navlul, dacă nu sînt autorizaţi a face acesta prin condiţiunile inrolarei lor.

   

Articolul 538

Persoanele echipajului înrolate cu luna, au dreptul la salariu din ziua în care sînt înscrise pe rol, dacă nu s'a convenit într'alt fel.

   

Articolul 539

Cînd călătoria a fost împiedicată prin faptul proprietarilor, căpitanului sau inchirietorilor, înainte de plecarea vasului, marinarii inrolati pentru călătoria întreaga sau cu luna au dreptul la plata zilelor servite, şi ca despăgubire, a retine ceea ce au primit înainte. Dacă nu li s'a plătit nimic înainte, marinarii inrolati cu luna primesc ca despăgubire salariul cuvenit pe o luna; cei ce au fost inrolati pentru călătoria întreaga, primesc o sumă corespunzatore salariului pe o luna, făcându-se calculul după durata probabila a călătoriei, şi dacă durata probabila nu trece peste o luna, primesc întreg salariul cu cat s'au învoit.

Cînd călătoria este împiedicată după plecarea vasului:

1) Marinarii inrolati pentru întreaga călătorie au dreptul la tot salariul conform invoelei;

2) Marinarii inrolati cu luna au dreptul la salariul cuvenit pentru timpul cat au servit, şi afară de acesta încă la o dreapta despăgubire în proportiune cu salariul cuvenit pentru restul duratei probabile a călătoriei pentru care se inrolasera;

3) Marinarii inrolati pentru călătoria întreaga sau cu luna au încă dreptul la cheltuelile pentru întoarcere la locul de unde a plecat vasul, dacă capitanul sau altul interesat, sau autoritatea competentă, nu le procura imbarcarea pe alt vas cu destinatiune pentru acel loc.

   

Articolul 540

Dacă comerţul cu locul de destinatiune al vasului este interzis, sau dacă vasul este oprit printr'un ordin al guvernului înainte de începerea călătoriei, marinarii nu au dreptul decât la plata zilelor servite pînă atunci.

   

Articolul 541

Dacă interzicerea comerţului sau oprirea vasului se intampla în cursul călătoriei;

1) în caz de interzicere, marinarii au dreptul la plata salariului pentru timpul cat au servit;

2) în caz de oprire, marinarii inrolati cu luna au dreptul la jumătatea salariului pentru timpul cat tine oprirea, şi marinarii inrolati pentru întreaga călătorie au dreptul la salariul cuvenit prin inrolare.

Dacă se acordă vre-o despăgubire pentru interzicere sau pentru oprire, marinarii inrolati cu luna primesc restul salariului; iar cei inrolati pentru întreaga călătorie primesc o adaogire de salariu în proportiune cu timpul cat a ţinut oprirea; în orice caz indemnitatea datorită tuturor marinarilor nu va putea trece peste a treia parte din indemnitatea acordată vasului.

   

Articolul 542

Dacă se prelungeşte călătoria, suma salariului marinarilor inrolati pentru întreaga călătorie se măreşte în proportiune cu timpul prelungirii.

   

Articolul 543

Dacă descărcarea vasului se face de bunăvoie într'un loc mai apropiat decât cel arătat în contractul de închiriere, salariile nu sînt supuse la scădere.

   

Articolul 544

Marinarii inrolati cu parte la câştig sau navlu, nu au dreptul la plata zilelor servite, nici la despăgubire pentru călătoria împiedicată, intarziata sau prelungită din caz fortuit sau forta majoră.

Cînd călătoria este împiedicată, intarziata sau prelungită prin faptul încărcătorilor, persoanele echipajului iau parte la despăgubirile ce s'ar acorda vasului. Aceste despăgubiri sînt împărţite între proprietarii vasului şi persoanele echipajului în aceeaşi proportiune în care s'ar fi împărţit între ei navlul.

Dacă împiedicarea provine din faptul căpitanului sau al proprietarilor, ei sînt datori despăgubirile cuvenite persoanelor echipajului.

   

Articolul 545

În caz de pradare, de sfaramare sau de naufragiu cu pierderea întreaga a vasului şi a poverei, marinarii nu pot pretinde nici un salariu. Nu sînt însă obligaţi a restitui ceea ce li s'a dat prin anticipatiune.

   

Articolul 546

Dacă se scapa vre-o parte a vasului, marinarii inrolati pentru întreaga călătorie sau cu luna sînt plătiţi pentru timpul servit din remasitele vasului sau din ceea ce s'a putut scapa de prada.

Dacă lucrurile scapate sau redobândite nu ajung, sau dacă nu s'a scăpat sau redobîndit decât povara, ei sînt plătiţi subsidiar din navlu.

Marinarii inrolati cu participarea la navlu, sînt plătiţi în proportiune cu ceea ce s'a cîştigat din navlu.

Marinarii, în ori-ce condiţiune inrolati, au dreptul la plata zilelor servite de ei pentru scăparea rămăşiţelor vasului şi lucrurile inecate.

   

Articolul 547

Marinarul ce se imbolnaveste în timpul călătoriei sau care e rănit în serviciul vasului, primeşte salariul; el este căutat şi îngrijit cu cheltuelile vasului. Dacă este rănit la îndeplinirea unui serviciu comandat în interesul vasului şi poverei, e căutat şi îngrijit cu cheltuelile vasului şi poverei.

Cînd căutarea sănătatei cere ca marinarul să fie debarcat, capitanul va depune la autoritatea consulară a tarei, sau la autoritatea competinte a locului, suma ce se găseşte necesară pentru însănătoşire şi întoarcere în patrie.

În ori-ce caz, marinarul debarcat nu are dreptul la cheltuieli de căutare a sănătatei şi la salariu pentru mai mult de patru luni din ziua debarcarei.

   

Articolul 548

Dacă marinarul e rănit sau se imbolnaveste din greseala sa proprie, sau pe cînd se găseşte pe uscat fără autorizare, cheltuelile pentru căutarea sănătatei sînt în sarcina sa, însă capitanul este dator sa i le înainteze.

Dacă marinarul trebuie să fie debarcat, capitanul îngrijeşte pentru căutarea sănătatei lui şi pentru intorcerea în patrie în modul arătat prin articolul precedent, afară de dreptul la restituire a cheltuielile înaintate, şi salariul nu i se plăteşte decât pentru timpul servit.

   

Articolul 549

În caz de moarte a marinarului în timpul călătoriei:

1) Dacă era inrolat cu luna, salariul ce i se cuvine se datoreşte moştenitorilor pînă la ziua mortei sale;

2) Dacă era inrolat cu călătoria şi moare în timpul ducerei sau în portul de destinatiune, salariul se datoreşte pe jumătate; iar cînd moare în timpul intorcerei, salariul se datoreşte întreg;

3) Dacă marinarul era inrolat cu parte la câştig sau la navlu, i se datoreşte partea întreaga, cînd moare după începerea călătoriei:

Marinarului mort în aperarea vasului, i se datoreşte întreg salariul pentru toată călătoria, dacă vasul a scăpat.

   

Articolul 550

Marinarul prins şi făcut prizonier pe vas are dreptul la salariu pînă în ziua cînd a fost prins.

Dacă a fost prins şi făcut prizonier pe cînd era trimis pe mare sau pe uscat pentru serviciul vasului, are dreptul la întregul salariu pînă, în ziua în care şi-ar fi îndeplinit serviciul. La plata ia parte şi marfa încărcată pe vas, dacă trimiterea s'a făcut şi în interesul ei.

   

Articolul 551

Dacă în timpul inrolarei vasul este vândut, persoanele echipajului au dreptul la intorcerea în patrie cu cheltuelile vasului şi la plata salariilor.

   

Articolul 552

Capitanul poate concedia pe marinar înaintea termenului inrolarei şi fără să fie obligat de a dovedi ca şi-a călcat datoriele, dar este dator ca odată cu concediul să-i înlesnească mijloacele necesare pentru intorcerea în patrie.

Marinarul concediat fără cauza binecuvantata, afară de plată pentru serviciul îndeplinit, are dreptul la o indemnitate.

Dacă concediul este dat în portul în care s'a făcut înrolarea şi înaintea plecării, indemnitatea este egala cu salariul pe o luna. Dacă concediul este dat după plecare sau într'un port al tarei altul decât acela în care s'a făcut înrolarea, indemnitatea este egala cu salariul pentru patruzeci zile.

Dacă concediul este dat afară din apele tarei indemnitatea este egala cu salariul pentru o luna pe costele Marei-Negre din Europa; pentru doua luni pe costele Marei Mediterane şi celelalte coaste ale Marei-Negre; pentru patru luni pe orice alte coste.

În nici unul din cazurile de mai sus, capitanul nu poate să pretindă dela proprietarii vasului restituirea indemnizaţiilor plătite, dacă concediul nu a fost dat cu consimtimentul lor.

Nici o indemnitate nu se datoreşte marinarului concediat înainte de închiderea rolului echipajului.

   

Articolul 553

Persoanele echipajului au dreptul să fie întreţinute pe vas, pînă cînd li se vor plati salariile sau partea din profit ce li se cuvine.

   

Articolul 554

În lipsa de convenţiune contrarie, persoanele echipajului, după terminarea inrolarei, sînt datoare a-şi continua serviciul pînă la ajungerea la destinatiune şi descărcarea vasului. În schimb, au dreptul la plata şi întreţinere pentru tot timpul cat servesc după expirarea termenului inrolarei.

Dacă în timpul carantinei vasul trebuie să plece pentru o noua călătorie, persoana ce nu voeşte a se inrola are dreptul să fie debarcată în lazaret şi plătită pînă cînd vasul va capata libera practica.

Cheltuelile pentru întreţinere, carantina şi lazaret, sînt în sarcina vasului.

   

Articolul 555

Salariile şi cîştigurile marinarilor nu pot fi cedate nici sechestrate decât pentru alimente datorite după lege şi pentru datorii către vas, născute cu ocaziunea serviciului pe vas. În primul din aceste cazuri reţinerea prin sechestru asupra salariului sau câştigului nu poate trece peste a treia parte.

   

Articolul 556

Dispoziţiunile privitoare la salariile şi îngrijirea marinarilor se aplică şi la căpitan sau patron, precum şi la ofiţeri sau orice altă persoană a echipajului.

   

Titlul IV

DESPRE CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE    

Capitolul 1

Dispoziţiuni generale    

Articolul 557

Contractul de închiriere trebuie făcut prin act scris.

Actul trebuie să cuprindă:

1) Numele, naţionalitatea şi capacitatea vasului;

2) Numele şi pronumele inchirietorului şi chiriaşului;

3) Numele şi pronumele căpitanului sau patronului;

4) Locul şi timpul ce s'a stabilit pentru încărcare şi descărcare;

5) Navlul (chiria);

6) Dacă închirierea se raporta la întregul vas sau numai la o parte a lui;

7) Indemnitatea ce s'ar cuveni în caz de intarziare.

Proba prin scris nu este necesară dacă închirierea are de obiect vasele şi călătoriile arătate la art. 511

   

Articolul 558

Schimbarea căpitanului sau a patronului arătat în act, chiar după concediul dat de proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele contractului de inchiriare, dacă nu s'a convenit într'alt-fel.

   

Articolul 559

Timpul încărcării sau al descarcarei vasului se stabileşte prin convenţiunea părţilor; în lipsa de asemenea convenţiuni, el se determina de oficiul maritim local.

   

Articolul 560

Dacă închirierea este cu luna sau pe un timp oare-care şi nu este hotărâtă de cînd începe, ea curge din ziua cînd începe încărcarea lucrurilor ce sînt de transportat pînă la ziua cînd sînt descărcate la locul de destinatiune.

   

Articolul 561

Dacă înainte de plecarea vasului călătoria pentru locul de destinatiune este împiedicată prin faptul vre-unui guvern străin, contractul este desfiinţat şi nici una dintre părţi nu datorează celeilalte vre-o despăgubire.

Cheltuelile pentru încărcare şi descărcare privesc pe încărcător.

   

Articolul 562

Dacă plecarea vasului sau continuarea călătoriei este împiedicată pentru catva timp, din caz fortuit sau forta majoră, contractul subzistă, şi nu este loc la adăugire de navlu (chirie) sau la despăgubire din cauza intarzierei.

Pe cat timp tine împiedicarea, încărcătorul poate descarca cu cheltuiala sa lucrurile sale, cu obligaţiune însă de a le reincarca sau de a despăgubi pe căpitan; pentru îndeplinirea acestei obligaţiuni el va da cauţiune.

   

Articolul 563

În caz de blocus al portului de destinatiune sau alt caz fortuit ori de forta majoră, care ar împiedica intrarea vasului în acel port, capitanul, dacă nu are ordine sau dacă ordinele primite nu le pot executa, este dator sa lucreze în cel mai bun mod pentru apărarea intereselor încărcătorului, ori intrand în alt port vecin, ori intorcandu-se la portul de unde a plecat.

   

Articolul 564

Dispoziţiunile art. 440 se aplică şi la contractul de închiriere prevăzut în acest capitol.

   

Capitolul 2

Despre poliţa de încărcare    

Articolul 565

Poliţa de încărcare trebuie să cuprindă: natura, specia, calitatea şi cantitatea lucrurilor încărcate.

Ea va fi datată şi va arata:

1) Persoana încărcătorului şi reşedinţa sa;

2) Persoana căreia este îndreptată expediţiunea şi reşedinţa sa;

3) Numele şi pronumele căpitanului sau patronului;

4) Numele, naţionalitatea şi capacitatea vasului;

5) Locul plecării şi acel al destinatiunii;

6) Navlul (chiria).

Vor fi însemnate pe marginea poliţei mărcile şi numerele lucrurilor încărcate.

Poliţa poate fi la ordin sau la purtător; în primul caz, formele şi efectele girului sînt regulate prin dispoziţiunile titlului IX al primei cărţi.

Poliţa nu poate fi subscrisă de căpitan înainte de încărcare.

   

Articolul 566

Poliţa de încărcare va fi facuta în patru originale, destinate căpitanului, proprietarului sau armatorului vasului, încărcătorului şi persoanei căreia lucrurile încărcate trebuiesc predate.

Pe fiecare original se va arata persoana căreia este destinată.

Dacă încărcătorul cere unul sau mai multe duplicate ale originalului destinat persoanei căreia sînt a se preda lucrurile încărcate, se vor aplica dispoziţiunile art. 299 şi 300.

Originalele destinate căpitanului şi proprietarului sau armatorului vasului sînt subscrise de către încărcător, celelalte de către căpitan.

Subscrierea şi predarea respectiva a originalelor vor avea loc în douăzeci şi patru de ore după terminarea încărcării.

Încărcătorul va preda în acelaşi termen căpitanului, facturile lucrurilor încărcate şi chitanţele de plată sau certificatele de cauţiune ale vamei.

   

Articolul 567

Capitanul va preda la locul de destinatiune mărfurile celui care-i va prezintă poliţa de încărcare, oricare ar fi numărul ei, dacă nu i s'a notificat vre-o opoziţiune.

În caz de opoziţiune, sau dacă se prezintă mai mulţi purtători ai poliţei de încărcare, capitanul, cu autorizaţia justiţiei, va depune mărfurile în locurile ce i se va desemna; el va putea încă să obţină autorizaţiunea de a vinde o parte dintr'însele pentru plata navlului.

   

Articolul 568

Poliţa de încărcare formată în modul stabilit mai sus, face proba faţa cu toate părţile interesate în încărcare, precum şi între ele şi asiguratori.

   

Articolul 569

În caz de deosebire între poliţele aceleiaşi încărcări, face proba aceea ce se afla la căpitan, dacă este scrisă în întregime de către încărcător sau de către comisionarul sau; aceea ce se prezintă de către încărcător sau de persoana căreia este adresată expediţiunea face proba, dacă este scrisă în întregime de căpitan.

   

Articolul 570

Comisionarul sau destinatarul care a primit lucrurile arătate în poliţa de încărcare sau în contractul de închiriere, este dator, la cerere, a da căpitanului chitanţa de primire; alt-fel este răspunzător de cheltuelile făcute şi de pagubele ocasionate chiar prin întîrziere.

   

Capitolul 3

Despre navlu (chirie)    

Articolul 571

Navlul se regulează prin convenţiunea părţilor şi se probează prin contractul de închiriere sau prin poliţa de încărcare.

Navlul poate avea de obiect:

a) Întregul vas sau o parte a lui, pentru una sau mai multe călătorii, sau pentru un timp determinat; ...  b) Transportul unor lucruri determinate după număr, greutate sau volum. ...     

Articolul 572

Capitanul care a făcut declaraţiune ca vasul este de o capacitate mai mare sau mai mica decât cea adevarata, este răspunzător de orice daune către chiriaşul vasului.

Nu se socoteşte ca eroare în declaraţiune, dacă diferinta nu trece peste a douăzecea parte, sau dacă declaraţiunea este conformă cu actul de naţionalitate.

   

Articolul 573

Dacă vasul este închiriat în întregul său şi dacă chiriaşul nu da toată povara, capitanul nu poate, fără învoirea acestuia, sa încarce alte lucruri. Chiriaşul se foloseşte de navlul lucrurilor ce completează povara.

   

Articolul 574

Chiriaşul care înainte de plecarea vasului declara că nu mai face călătoria fără sa fi încărcat ceva, e dator a plati jumătatea navlului.

Dacă nu a declarat că nu mai voeşte a face călătoria sau dacă incarca o cantitate mai mica decât cea învoită, e dator a plati navlul întreg.

Dacă incarca o cantitate mai mare, e dator sa platesca pentru excedent, în raport cu navlul convenit.

   

Articolul 575

Dacă contractul de închiriere are de obiect transportul unor lucruri determinate, încărcătorul poate înainte de plecarea vasului să-şi retragă lucrurile încărcate, plătind însă jumătatea navlului.

În asemenea caz, cheltuelile de încărcare, de descărcare şi de reîncărcare a lucrurilor ce trebuiesc transportate, precum şi cheltuelile pentru întîrziere privesc pe încărcător.

   

Articolul 576

Capitanul poate da afară din vas la locul încărcării lucrurile ce găseşte că nu i-au fost declarate, sau sa ceara pentru navlul lor cel mai mare preţ care se plăteşte în acelaşi loc pentru lucrurile de acelaşi fel.

   

Articolul 577

Încărcătorul care, în timpul călătoriei, retrage lucrurile încărcate, este dator a plati navlul întreg şi toate cheltuelile cauzate de descărcare.

Dacă lucrurile sînt retrase prin faptul şi din culpa căpitanului, acesta este responsabil de daune şi cheltuieli.

   

Articolul 578

Dacă vasul intarziaza la plecare, în cursul călătoriei sau la locul de descărcare, prin faptul chiriaşului, acesta este răspunzător de cheltuelile intarzierei.

Dacă vasul închiriat pentru ducere şi intorcere se înapoiază neincarcat sau încărcat în parte, se datoreşte navlul întreg, afară de despăgubirea ce s'ar cuveni pentru întîrziere.

   

Articolul 579

Capitanul e dator chiriaşului despăgubire, dacă prin faptul sau vasul a întârziat la plecare, în timpul călătoriei sau la locul descarcarei.

   

Articolul 580

Dacă, din caz fortuit sau forta majoră, capitanul este silit să-şi repare vasul în cursul călătoriei, chiriaşul este dator sa aştepte sau sa platesca navlu întreg.

Dacă vasul nu se poate repara, navlul se datorează în proportiune cu călătoria facuta.

Dacă pentru transportul lucrurilor încărcate la locul de destinatiune capitanul inchiriase*) un alt vas, noua închiriere se socoteşte facuta în contul încărcătorului.

----------

*) Aci trebuie să se zica "închiriază", cum e şi în textul italian, iar nu "inchiriase", cum din eroare s'a făcut în textul român.

   

Articolul 581

Capitanul pierde navlul şi e ţinut la despăgubire pentru chiriaş, dacă acesta probează ca vasul nu era în stare a naviga cînd a plecat.

Proba este admisă chiar contra actelor de vizita.

   

Articolul 582

Cînd s'ar interzice comerţul cu ţara către cari călătoreşte vasul, capitanul are dreptul la navlul întreg cu toate ca vasul ar fi constrâns să se întoarcă încărcat la locul de plecare; dar dacă vasul e închiriat pentru ducere şi intorcere, se datoreşte jumătatea navlului întreg sau a celor două navluri socotite la un loc.

   

Articolul 583

Dacă vasul e închiriat pentru a merge într'un port spre a lua o povara şi a o duce în alt port, şi interdictiunea de comerţ supravine pe cînd vasul călătoreşte spre a lua acea povara, capitanul are drept la cheltuelile făcute în executarea contractului şi la o indemnitate ce se va hotărî după împrejurări.

   

Articolul 584

Dacă vasul, în cursul călătoriei, este oprit din ordinul unui Stat străin, sau constrâns a se adăposti într'un port, pentru a-şi repara stricăciunile, chiar cu voinţa suferite pentru scăparea comuna, nu se datoreşte vre-un navlu în timpul oprirei sau sederei în port cînd vasul a fost închiriat cu luna, nici adăugire de navlu cînd a fost închiriat cu călătoria.

   

Articolul 585

Navlul este datorit pentru lucrurile încărcate pe care capitanul a fost silit a le vinde, a le pune în gaj, sau a le întrebuinţa pentru necesităţile urgente ale vasului.

Cu toate acestea, capitanul este dator a restitui proprietarilor valoarea ce aceste lucruri ar avea la locul descarcarei, dacă vasul a ajuns bine în port.

Cînd vasul s'a pierdut capitanul va restitui proprietarilor lucrurile*) vândute sau întrebuinţate, preţul ce a luat pentru dânsele, şi pentru cele date în gaj suma luată în împrumut, retinand în acelaşi timp navlul arătat în poliţele de încărcare.

În ambele cazuri, proprietarii au dreptul să facă abandonul.

Dacă din aceasta cauza rezultă vreo pierdere pentru proprietarii lucrurilor întrebuinţate, vândute sau date în gaj, pierderea este împărţită prin contribuţiuni asupra valorilor**) şi asupra tuturor lucrurilor ajunse la destinatiune, sau a celor ce au fost scapate de naufragiu, în urma evenimentelor maritime cari au necesitat întrebuinţarea, vînzarea sau gajul.

---------

*) Din eroare se zice aci "lucrurile" în loc de "lucrurilor", cum ar trebuit să fie şi cum este în textul italian.

**) Aci s'a omis din eroare cuvântul "acestoraZ, ceea ce face fraza obscura.

   

Articolul 586

Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate în mare pentru scăparea comuna, intrand la contributiune după regulele arătate în titlul VII, cap. 2 al acestei cărţi*).

---------

*) În art. italian 576, lipsesc cuvintele finale din textul român: "după regulile arătate în titlul VII, cap. 2 al acestei cărţi".

   

Articolul 587

Nu se datoreşte navlu pentru lucrurile pierdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici, şi capitanul e dator sa restitue navlul ce i se va fi plătit înainte, dacă nu exista convenţiune contrarie.

   

Articolul 588

Dacă vasul şi lucrurile încărcate sînt răscumpărate sau sînt scapate de naufragiu, capitanul are drept navlu pînă la locul unde vasul a fost pradat sau a naufragiat; iar dacă duce lucrurile încărcate la locul destinatiunei lor, el are drept la navlul întreg, contribuind cu partea sa la rescumparare.

Contribuţiunea pentru răscumpărare se face după preţul curent al lucrurilor încărcate la locul descarcarei, scăzându-se cheltuelile şi asupra jumatatei vasului şi navlului.

Salariile marinarilor sînt scutite de contributiune.

   

Articolul 589

Dacă destinatarul lucrurilor încărcate refuza a le primi, capitanul poate, cu autorizaţiunea justiţiei a face să se vinda cantitatea necesară pentru plata navlului şi a pune în depozit ceea ce rămîne.

Dacă preţul rezultat din vînzarea lucrurilor nu ajunge pentru plata navlului, capitanul conserva dreptul sau pentru rest contra încărcătorului.

   

Articolul 590

Capitanul nu poate retine lucrurile încărcate în caz de neplata a navlului. Are dreptul însă, în timpul descarcarei, sa ceara ca ele să se depună în o a treia mana pînă la plata navlului.

   

Articolul 591

În nici un caz încărcătorul nu poate cere scăderea navlului.

Încărcătorul nu poate lasă, drept preţul navlului, lucrurile încărcate scăzute în valoare, sau stricate prin vitiul lor propriu, din caz fortuit sau forta majoră. Cu toate acestea, dacă vinul, uleiul sau alte lichide s'au scurs, butile ce le contineau, rămase goale sau aproape goale, pot fi lăsate pentru navlul ce urma a se plati pentru dânsele.

   

Capitolul 4

Despre călători    

Articolul 592

Contractul de închiriere pentru transport de călători, în lipsa de convenţiune specială, se regulează după următoarele dispoziţiuni.

   

Articolul 593

Cînd călătoria nu mai are loc înainte de plecarea vasului:

1) Dacă călătorul nu vine pe vas la timpul oportun, se datoreşte navlu întreg căpitanului;

2) Dacă călătoria nu se mai face după declaraţiunea călătorului sau din cauza de moarte, boala, ori alt caz fortuit sau de forta majoră, privind persoana sa, navlul se datoreşte pe jumătate, scăzându-se cheltuelile de hrana pentru cat trebuia sa ţină călătoria, dacă acestea au fost cuprinse în navlu;

3) Dacă călătoria se împiedica prin faptul căpitanului, călătorul are dreptul la despăgubire;

4) Dacă nu mai are loc din caz fortuit sau forta majoră, privind vasul, contractul este desfiinţat şi navlul plătit înainte se restitue, dar fără drept de despăgubire, nici pentru o parte nici pentru cealaltă.

   

Articolul 594

Cînd călătorul încetează după plecarea vasului:

1) Dacă călătorul debarca în vre-un port de bunăvoie, plăteşte navlul întreg;

2) Dacă capitanul nu vrea sa continue călătoria sau, prin culpa sa, face pe călător sa debarce în alt port, e dator despăgubire;

3) Dacă călătoria încetează din caz fortuit sau forta majoră, privind vasul sau persoana călătorului, navlul se datoreşte în proportiune cu calea facuta.

Nu se plăteşte nici un navlu de către moştenitorii călătorului mort în naufragiu, dar nici navlul plătit nu se restituie.

   

Articolul 595

În caz de întîrziere a plecării vasului, călătorul are dreptul la locuinta şi chiar la hrana pe bord în timpul intarzierei, dacă hrana este cuprinsă în navlu, afară de dreptul la despăgubire cînd întârzierea nu provine din caz fortuit sau forta majoră.

Dacă întârzierea trece peste zece zile, călătorul poate rezilia contractul; în acest caz, trebuie să i se restitue navlul întreg.

Dacă întârzierea este cauzată de timpul rau, călătorul nu poate desfiinta contractul, decât pierzand a treia parte din navlu.

Faptul ca timpul este rau se recunoaşte şi se declara de către capitanul portului respectiv.

   

Articolul 596

Vasul închiriat exclusiv pentru transport de călători, trebuie să-i ducă direct, ori în ce număr ar fi, la portul de destinatiune, oprindu-se la staţiunile anunţate înaintea contractului de închiriere sau la cele obişnuite.

Dacă vasul, se abate din cale sau se opreşte din voinţa sau faptul căpitanului, călătorii continua a primi locuinta şi hrana în socoteala vasului şi au drept la despăgubire, pe lîngă facultatea de a rezilia contractul.

Dacă vasul, afară de călători, are încărcate mărfuri sau alte obiecte, capitanul are facultatea de a se opri, în timpul călătoriei, pentru descărcare.

   

Articolul 597

Dacă vasul, în timpul călătoriei, intampina vre-o întîrziere în urma unei opriri ordonată de un Stat străin, sau pentru trebuinţe de reparaţiuni:

1) Călătorul, cînd nu voeşte sa aştepte ca sa înceteze oprirea sau ca să se facă şi să se termine reparaţiunile, poate rezilia contractul, plătind navlul în proportiune cu călătoria facuta;

2) Dacă prefera a aştepta sa continue călătoria, nu datoreşte nici o adăugire de navlu, dar urmează a se hrani cu cheltuiala sa în timpul oprirei sau al reparaţiunilor.

   

Articolul 598

Hrana călătorului în timpul călătoriei se presupune ca se cuprinde în navlu; dacă s'a convenit într'altfel, capitanul este dator în timpul călătoriei, şi la caz de trebuinta, sa i-o procure pe adevăratul preţ.

   

Articolul 599

Dacă vasul este în totul sau în parte închiriat pentru a transporta călători, deşi numărul lor nu este indicat, drepturile chiriaşului şi ale inchirietorului sînt regulate după dispoziţiunile capitolului III din acest titlu, dacă nu ar fi incompatibile cu obiectul contractului.

   

Articolul 600

Se aplica, în privinta lucrurilor ce călătorul aduce cu sine pe vas, dispoziţiunile contractului de navlu, dar nu se datoreşte, dacă nu s'a stipulat altfel, plata deosebită.

   

Titlul V

DESPRE ÎMPRUMUTUL MARITIM    

Articolul 601

Contractul de împrumut maritim, în sensul Codicelui Comercial, este un împrumut făcut de către capitanul unui vas în virtutea puterilor ce-i da legea şi prin cari el da garanţie vasul, navlul, totalitatea sau o parte din mărfurile încărcate, cu condiţiune ca suma împrumutată sa o piardă împrumutătorul dacă lucrurile date în garanţie ar pieri; iar dacă ele vor ajunge bine în port, împrumutătorul să-şi primească banii împreună şi cu prima convenită între părţi.

Prima convenită se numeşte folos maritim.

   

Articolul 602

Contractul de împrumut maritim trebuie făcut prin act scris, alt-fel rămîne simplu împrumut şi nu produce decât interese legale.

Înscrisul va cuprinde:

1) Capitalul împrumutat şi suma cuvenită*) ca interes sau folos maritim;

2) Lucrurile asupra cărora împrumutul e asigurat;

3) Numele vasului;

4) Numele şi pronumele căpitanului sau patronului;

5) Persoana care da banii şi aceea care primeşte împrumutul;

6) Pentru ce călătorie, şi pentru cat timp e făcut împrumutul;

7) Timpul şi locul platei.

----------

*) Din eroare se zice aci "cuvenită" în loc de "convenită", cum este în textul art. italian 590.

   

Articolul 603

Împrumutul maritim asupra vasului sau asupra unei porţiuni din el, făcut în ţara, se va transcrie în registrele oficiului maritim al circumscriptiunei unde s'a făcut, adnotîndu-se şi pe actul de naţionalitate al vasului.

Dacă împrumutul este făcut în ţara străină, va fi transcris în registrele consulatului român al locului unde este stipulat, adnotîndu-se şi pe actul de naţionalitate al vasului.

Autoritatea maritima şi cea consulară a tarei în străinătate, vor trimite copie după actul de împrumut la oficiul maritim unde este înscris vasul.

Actul nu va putea fi transcris în registre, dacă nu se va presinta în acelaşi timp şi actul de naţionalitate al vasului.

Împrumutul maritim făcut într'o ţara străină unde nu este autoritate consulară română, nici alt cineva care să-i ţină locul, se va adnota, prin îngrijirea căpitanului vasului, pe actul de naţionalitate, de către autoritatea locală competenţa a da autorizaţiunea, sau de un alt funcţionar public din acea localitate.

Capitanul care nu dovedeşte îndeplinirea acestei formalităţi, e obligat personal la plata împrumutului maritim.

Originalul sau o copie autentică a contractului se va expedia împreună cu copia autentică a actului de autorizaţiune autorităţii consulare române cea mai apropiată, cari le va transcrie în registre şi le va trimite oficiului maritim competent din ţara.

Contractul nu se poate opune celor de al treilea decât dela data adnotării pe actul de naţionalitate.

În cazurile prevăzute de art. 499 şi 519 se aplică şi dispoziţiunile acelor articole.

   

Articolul 604

Actul de împrumut maritim, dacă este la ordin, poate fi transmis prin gir.

Formele şi efectele girului sînt regulate după dispoziţiunile titlului IX al cărţii întâia.

Garanţia de plată se întinde şi la folosul maritim, dacă nu este convenţiune contrarie.

   

Articolul 605

Împrumutul maritim poate fi constituit:

1) Asupra întregului vas sau a unei părţi din el;

2) Asupra uneltelor, instrumentelor şi armamentului;

3) Asupra navlului;

4) Asupra poverei sau asupra unei părţi din ea;

5) Asupra vasului, navlului şi poverei împreună.

Împrumutul maritim nu se poate face asupra salariilor sau asupra participarei la câştig a marinarilor şi a omenilor de mare; dacă, cu toate acestea împrumutul are loc, împrumutătorul are drept numai la plata capitalului fără interese.

   

Articolul 606

Împrumutul maritim, care întrece valoarea lucrurilor asupra cărora a fost constituit, are tărie pentru avea valoare după preţuirea facuta sau convenită, iar restul sumei împrumutată se răspunde cu procente după cursul pieţei.

Dacă însă a fost frauda din partea împrumutatului, împrumutătorul are dreptul a cere anularea contractului şi restituirea sumei împrumutate cu procentele de mai sus.

Profitul ce se spera asupra lucrurilor încărcate nu se socoteşte ca exces de valoare, dacă aceasta s'a declarat în mod expres.

   

Articolul 607

Împrumutul maritim nu poate fi contractat decât de proprietarii lucrurilor date în garanţie sau de către împuterniciţii lor speciali, afară de drepturile acordate căpitanului prin art. 517 şi 519

   

Articolul 608

Din ziua în care capitalul împrumutat şi folosul maritim au devenit exigibile, nu se datoresc decât procentele legale la întreaga suma.

   

Articolul 609

Dacă călătoria s'a întrerupt înainte de începerea riscurilor, împrumutatul e dator sa restituiasca banii cu procente legale din ziua împrumutului. Dacă însă întreruperea călătoriei a avut loc prin chiar faptul sau, el este dator procente după cursul pieţei cînd acesta ar fi superior procentelor legale, şi deosebit de acesta sa platesca despăgubirea cuvenită asiguratorului, dacă împrumutul a fost asigurat.

   

Articolul 610

Împrumutătorul nu risca nimic în caz de schimbare a itinerarului, a călătoriei sau a vasului, declarate în contract, afară numai dacă schimbarea a avut loc din caz fortuit sau forta majoră.

Asemenea nu risca nimic împrumutătorul cînd împrumutatul se abţine sau face o declaraţiune falsa, care ar putea sa micşoreze teama de pericole sau sa schimbe obiectul.

Schimbarea căpitanului sau a patronului, chiar prin concediul dat de proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele contractului, dacă nu este convenţiune contrarie.

   

Articolul 611

Dacă lucrurile asupra cărora s'a constituit împrumutul maritim sînt cu totul pierdute din caz fortuit sau forta majoră, în timpul şi locul pentru care împrumutătorul şi-a luat răspunderea de riscuri, împrumutatul este liberat de plată.

Dacă pierderea e parţială, plata sumelor împrumutate e redusă la valoarea lucrurilor afectate împrumutului şi care au fost scapate, afară de plată cheltuielilor pentru scăpare şi a creanţelor privilegiate cărora s'ar cuveni preferinta.

Cînd împrumutul e făcut asupra navlului, plata, în caz de sinistru, e redusă la ceea ce se datoreşte de către chiriaş, scăzându-se mai întîi salariile persoanelor echipajului pentru cea din urma călătorie şi contributiunea cheltuielilor pentru scăparea vasului.

Dacă lucrul asupra căruia s'a constituit împrumutul maritim este şi asigurat, valoarea partei ce s'a scăpat se împarte între împrumutător numai pentru capital, şi asigurator numai pentru sumele asigurate, în proportiune cu interesul fiecăruia.

   

Articolul 612

Împrumutătorul nu sufere pierderile şi daunele cauzate prin vitiul inerente lucrului afectat la asigurarea platei, sau pe acelea cari sînt cauzate prin faptul debitorului.

   

Articolul 613

Timpul riscurilor, dacă nu este determinat prin contract, începe:

1) În privinta vasului, accesoriilor lui şi navlului, din momentul în care vasul părăseşte portul, pînă în ziua cînd arunca ancora în portul de destinatiune;

2) În privinta poverei, din momentul în care lucrurile se incarca în vas sau în barci pentru a fi transportate pe vas pînă în ziua cînd s'a descărcat pe uscat, la locul de destinatiune.

   

Articolul 614

Cel ce se imprumuta pe mărfuri transportate, nu este liberat de plată prin pierderea vasului şi a poverei, dacă nu dovedeşte ca se gasiau pe vas lucruri încărcate pe contul sau pînă la concurenta sumei luată cu împrumut.

   

Articolul 615

Împrumutătorii contribuesc şi ei la avariile comune spre uşurarea celor împrumutaţi; ori-ce convenţiune contrarie este nulă.

Avariile particulare nu sînt în sarcina imprumutatorilor, dacă nu s'a convenit astfel; dar dacă prin faptul unor asemenea avarii lucrurile afectate împrumutului nu ajung sa satisfacă pe creditor, sufere şi acesta paguba ce rezultă.

   

Titlul VI

DESPRE ASIGURAREA ÎN CONTRA RISCURILOR NAVIGATIUNEI    

Capitolul 1

Despre contractul de asigurare şi despre obligaţiunile asiguratorului şi asiguratului    

Articolul 616

Regulile stabilite în titlul XIII al cartei I se aplică şi la asigurările contra riscurilor navigatiunei, întrucât ele nu vor fi incompatibile cu asigurările maritime şi nu vor fi modificate prin dispoziţiunile următoare.

Societăţile de asigurare mutuala, maritima, sînt supuse şi dispoziţiunilor titlului VIII din aceiaşi carte.

   

Articolul 617

Poliţa de asigurare, afară de regulile stabilite prin art. 445, va cuprinde:

1) Numele, specia, naţionalitatea şi capacitatea vasului;

2) Numele şi pronumele căpitanului sau patronului;

3) Locul unde obiectele asigurate au fost sau trebuiesc să fie încărcate;

4) Portul din care vasul a plecat sau trebuie să plece;

5) Porturile în care vasul trebuie să încarce şi sa descarce şi în care are să între.

Dacă indicatiunile de mai sus nu se pot face, sau pentru ca asiguratul nu este în stare să le procure, sau din cauza naturei speciale a contractului, vor fi suplinite prin altele în stare de a determina obiectul asigurări .

   

Articolul 618

Asigurarea poate avea ca obiect:

1) Vasul, cu abur sau pânze, gol sau încărcat, armat sau nearmat, singur sau acompaniat;

2) Maşinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotaţiunea şi proviziunile;

3) Navlul călătorilor şi al lucrurilor încărcate, pe lîngă cari se pot prevedea şi salariile oamenilor de echipaj;

4) Lucrurile încărcate;

5) Sumele date cu împrumut maritim;

6) Sumele plătite sau datorite pentru avarii comune şi cheltuelile făcute sau datorite pentru avarii particulare, cînd nu ar fi acoperite printr'un împrumut;

7) Şi în general ori-ce lucruri ce se pot preţui în bani şi sînt supuse la riscurile navigatiunei.

Asemenea poate fi facuta asupra totalitatei sau a unei părţi din sus zisele lucruri, împreună sau deosebit.

   

Articolul 619

Asigurarea e nulă, dacă are de obiect:

Sumele luate cu împrumut maritim.

Lucrurile care serva drept garanţie împrumutului maritim nu pot fi asigurate decât pentru partea valoarei ce trece peste suma împrumutată.

   

Articolul 620

Dacă, fără frauda, s'au făcut mai multe asigurări asupra aceloraşi lucruri de către deosebiţi interesaţi sau de către mai mulţi reprezentanţi ai aceleiaşi persoane ce au lucrat fără însărcinare specială, toate asigurările sînt valabile pînă la concurenta valoarei lucrurilor.

Cei interesaţi au acţiune contra ori-căruia dintre asiguratori, după alegere, afară de recursul asiguratorului care a plătit contra celorlalţi, în proportiune cu interesul fiecăruia.

   

Articolul 621

Asigurarea poate fi facuta în timp de pace sau în timp de rasboiu, înainte sau în cursul călătoriei vasului.

Poate fi facuta pentru o călătorie, sau pentru un timp determinat.

Asigurarea pentru o călătorie poate fi facuta numai pentru ducere sau numai pentru intorcere, sau pentru ducere şi intorcere.

Asigurarea pe un timp determinat se socoteşte facuta pentru ori-ce navigaţiune sau staţiune a vasului în timpul convenit, afară de o convenţiune specială.

   

Articolul 622

Adaugirea de prima, convenită în timp de pace pentru timpul de rasboiu ce ar putea supraveni, şi a căreia suma nu ar fi determinata prin contract, va fi stabilită de judecată, avându-se în vedere riscurile, împrejurările şi convenţiunile fiecărei poliţe de asigurare.

   

Articolul 623

Dacă contractul de asigurare nu determina timpul riscurilor, se vor observa regulile următoare:

În asigurările pentru un timp determinat, riscurile încep dela data poliţei şi iau sfîrşit la timpul convenit.

În asigurările pentru o călătorie, riscurile încep şi se sfârşesc la timpul arătat în art. 613.

Dacă însă asigurarea e facuta după începerea călătoriei, riscurile se socotesc dela data poliţei.

Dacă descărcarea lucrurilor asigurate este intarziata prin culpa destinatarului, riscurile încetează pentru asigurator după o luna dela ajungerea vasului la locul de destinatiune.

   

Articolul 624

Lucrurile încărcate pot fi asigurate:

Sau pentru preţul cu care s'au cumpărat, adăugându-se cheltuelile de încărcare şi navlul;

Sau pentru preţul curent la locul de destinatiune, după ajungerea lor, fără avarii.

Preţuirea facuta prin contract lucrurilor încărcate fără o alta explicatiune, se poate referi la amândouă aceste cazuri, şi nu vor fi aplicabile dispoziţiunilor art. 453, dacă ea nu trece peste cel mai mare din preţurile menţionate.

O asemenea preţuire se socoteşte în totdeauna ca s'a făcut după declaraţiunea asiguratului dacă nu a fost precedată de o estimaţiune primită de asigurator, şi pentru acest cuvânt ea este supusă regulei stabilită în secundul aliniat al art. 46

   

Articolul 625

Dacă se stipulează prin contract ca preţul lucrurilor asigurate să fie plătit în moneda străină, lucrurile vor fi preţuite în moneda tarei după cursul ce va avea în timpul subscrierei poliţei, afară de convenţiunea contrarie.

   

Articolul 626

Cînd chiar prin faptul asiguratului călătoria, înainte de începerea riscurilor nu are loc, asigurarea nu are nici un efect şi asiguratorul primeşte, în acest caz, ca indemnitate, jumătate din prima stipulată şi nu mai mult de o jumătate la suta din suma asigurata.

   

Articolul 627

Sînt în riscul asiguratorului pierderile şi pagubele ce se intampla lucrurilor asigurate, din furtuna, naufragiu, asvarlire pe terenuri sau pe stanci, lovirea intamplatoare a vaselor, schimbări silite de cale, de călătorie sau de vas, din cauza de aruncare în mare, explosiune, foc, prindere, piraterie şi în general din cauza ori-cărui alt accident de mare.

Asiguratorul nu este responsabil de pierderile şi pagubele provenind numai din vitiul inerent al lucrului asigurat.

   

Articolul 628

Riscurile de rasboiu nu sînt în sarcina asiguratorului, dacă nu este convenţiune expresă.

Dacă asiguratorul şi-a luat asupra-şi riscurile de rasboiu fără a le determina precis, el răspunde de pierderile şi pagubele intamplate lucrurilor asigurate din cauza ostilităţilor, represaliilor, opririlor, prinderilor sau vexaţiunilor de ori-ce natura din partea vre-unui Stat amic sau inamic, de drept sau de fapt, recunoscut sau nerecunoscut, şi în general pentru toate faptele şi accidentele de rasboiu.

   

Articolul 629

Ori-ce schimbare de cale, de călătorie sau de vas, provenind din faptul asiguratului, nu sînt în sarcina asiguratorului; acesta are drept la prima dacă au început riscurile.

Schimbarea căpitanului sau patronului, chiar prin concediul dat de către proprietarul vasului, nu face sa înceteze efectele asigurări , afară însă de dispoziţiunile articolului următor.

   

Articolul 630

Asiguratorul nu este responsabil de culpa sau prevaricatiunile căpitanului sau oamenilor echipajului, dacă nu s'a convenit într'alt-fel.

O asemenea convenţiune însă este nulă dacă se raporta la un căpitan anume arătat în contract, cînd asiguratul îl concediază şi-l înlocuieşte printr'altul, fără consimtimantul asiguratorului.

   

Articolul 631

Asiguratul*) nu participa la cheltuelile de navigaţiune, de calauzie, de iernatic, de carantina, nici la taxele de orice fel, şi nici la drepturile impuse asupra vasului sau poverei.

---------

*) Din eroare se zice aci "asiguratul" în loc de "asiguratorul", cum este şi în art. italian 919.

   

Articolul 632

Dacă contractul are de obiect asigurarea mărfurilor pentru ducere şi intorcere, şi ajungând vasul la prima destinatiune se intorce gol ori neincarcat deplin, asiguratorul are dreptul numai la două treimi din prima de asigurare convenită, dacă nu exista convenţiune contrarie.

   

Articolul 633

Dacă asigurarea s'a făcut separat pentru lucrurile ce trebuiesc încărcate pe mai multe vase cu arătarea decât anume suma s'a asigurat în fiecare, şi povara întreaga este pusă pe un singur vas sau pe un număr de vase mai mic decât cel arătat în contract, asiguratorul nu răspunde mai mult decât suma asigurata din vasul care a primit povara, deşi s'ar pierde toate celelalte vase arătate; cu toate acestea, asiguratorul are dreptul la indemnitatea stabilită prin art. 626 pentru sumele în privinta cărora asigurara rămîne fără efect.

   

Articolul 634

Dacă capitanul are facultatea de a intră în mai multe porturi spre a completa sau schimba povara, asiguratorul răspunde de riscurile la care sînt supuse lucrurile asigurate, numai cat timp ele sînt pe vas, afară dacă nu s'a stipulat într'alt-fel.

   

Articolul 635

Asiguratorul nu mai răspunde de riscuri şi are dreptul la prima, dacă asiguratul expediază vasul într'un loc mai departat decât cel arătat în contract, deşi aflat pe aceeaşi cale.

Asigurarea îşi produce efectele dacă călătoria se scurteaza, oprindu-se vasul într'un loc mai apropiat, în care putea sa staţioneze.

   

Articolul 636

Obligaţiunea asiguratorului este marginita la suma asigurata.

Dacă în timpul cat tine asigurarea lucrurile asigurate sufar mai multe sinistre succesive, asiguratul trebuie în totdeauna sa ţină socoteala, chiar în caz de abandon, de sumele ce i s'au plătit sau i se datoresc pentru sinistrele precedente.

   

Articolul 637

Clauza "fără de avaria" liberează pe asigurator de orice avarie comuna sau particulară, exceptându-se cazurile de abandon. În aceste cazuri, asiguratul poate alege între abandon şi exerciţiul acţiunii pentru avarie.

   

Articolul 638

Pentru verificarea pagubelor de care este răspunzător asiguratorul, asiguratul este dator a-i notifica toate incunostiintarile ce a primit. Notificatiunea trebuie facuta în trei zile dela primirea incunostiintarei, sub pedeapsa de despăgubire.

Aceeaşi obligaţiune are asiguratul pentru povara, cînd vasul a fost declarat ca nefiind în stare a naviga, cu toate ca povara nu va fi suferit alta stricăciune din cauza sinistrului întâmplat.

   

Articolul 639

Asiguratul este dator sa notifice asiguratorului, în trei zile dela primire, actele doveditoare ca lucrurile asigurate au fost expuse riscurilor şi ca s'au pierdut.

Asiguratorul poate face proba contrarie celor ce rezultă din actele prezentate de asigurat.

Admiterea probei contrarie nu suspenda însă condamnarea asiguratorului la plata sumei asigurata, dacă asiguratul da cauţiune.

Dacă în timp de patru ani nu a fost facuta cererea în judecata, cauţiunea este liberată.

   

Articolul 640

În caz de pierdere de mărfuri încărcate pe vas în contul căpitanului, acesta e dator să justifice proprietatea lor cu probe admise de legea comercială, şi povara cu o poliţa de încărcare, subscrisă de doi dintre fruntasii echipajului.

Orice om al echipajului sau călătorul care aduce din strainetate mărfuri asigurate în ţara, trebuie să consemneze poliţa de încărcare la consulul român din locul unde se face încărcarea, sau în lipsa, la autoritatea locală.

   

Articolul 641

În ori-ce caz de sinistru, capitanul şi asiguratul sau insarcinatul sau sînt datori sa dea ajutor pentru scăparea şi conservarea lucrurilor asigurate, fără prejuditiul drepturilor lor faţa cu asiguratorul. Cheltuelile făcute trebuiesc plătite pînă la concurenta valoarei lucrurilor scapate.

Asiguratorii şi agenţii sau insarcinatii lor pot, în înţelegere cu capitanul, cu asiguraţii şi cu insarcinatii lor, sau cu fie-care din ei, sa ia măsuri pentru scăparea lucrurilor asigurate şi pentru conservarea lor, fără prejuditiul vre-unui drept.

   

Articolul 642

Asiguratul, notificând asiguratorului incunostiintarile primite, îşi poate rezerva dreptul de a cere prin act separat plata ce i se datoreşte prin asigurare.

   

Articolul 643

Asiguratorul este dator sa platesca sumele datorite:

În caz de simpla avarie, în termen de treizeci zile de cînd i s'a notificat lichidaţiunea relativă;

În caz de abandon, în termen de doua luni dela abandon.

Asiguratul este dator însă sa probeze, în aceste termene, sinistrul ce da loc acţiunii de avarie sau dreptului de abandon.

Dacă este opunere, fie-care dintre oponenţi şi asiguratul chiar, pot cere ca suma să se consemneze la Cassa de depuneri şi consemnaţiuni.

   

Capitolul 2

Despre abandon    

Articolul 644

Abandonul lucrurilor asigurate poate fi făcut în cazurile:

1) Despre naufragiu;

2) De prada;

3) De oprire prin ordinul unui Stat străin;

4) De oprire prin ordinul guvernului după începerea călătoriei;

5) De imposibilitate de a continua navigatiunea, dacă vasul nu poate fi reparat, sau dacă cheltuelile necesare pentru a-l repara şi pune în stare sa reia călătoria, se suie la trei pătrimi cel puţin din valoarea sa asigurata;

6) De pierderea sau deteriorarea lucrurilor asigurate, cînd pierderea sau deteriorarea se urca la cel puţin trei pătrimi din valoarea lucrurilor.

În orice alt caz, asiguratul nu poate cere decât despăgubire pentru avariile suferite.

   

Articolul 645

Asiguratul poate face abandonul chiar fără să fie ţinut a proba pierderea vasului, dacă în călătoriile cu lung curs a trecut un an, şi în celelalte călătorii au trecut sease luni, din ziua plecării vasului, sau din ziua la care se referă ultimele stiinti primite.

În caz de asigurare pe timp mărginit şi după trecerea termenelor de mai sus, pierderea vasului se presupune ca a avut loc în timpul asigurări .

Dacă sînt mai multe asigurări succesive, pierderea se presupune ca a avut loc a doua zi după primirea ultimelor ştiinţe.

   

Articolul 646

Dacă vasul s'a declarat a nu fi în stare de navigaţiune, abandonul lucrurilor încărcate într'însul se poate face, dacă în termenul de trei luni de la declaraţiunea imposibilitatei de navigaţiune nu s'ar fi putut găsi un alt vas pentru a reincarca lucrurile şi a le transporta la locul destinatiunei lor.

   

Articolul 647

În cazul prevăzut de articolul precedent şi de art. 524, dacă lucrurile sînt încărcate pe alt vas, asiguratorul este obligat sa platesca stricăciunile ce ele au suferit, cheltuelile de descărcare şi de reîncărcare, de depozit şi de paza în magazii, excedentul navlului şi toate celelalte cheltuieli făcute pentru scăparea lucrurilor, pînă la concurenta sumei asigurate şi, dacă acesta nu s'a cheltuit întreaga, asiguratorul continua a răspunde de riscuri pentru cat mai rămîne.

   

Articolul 648

În caz de oprire din partea vr'unui Stat străin sau de prada, abandonul lucrurilor oprite sau prădate nu poate fi făcut decât după 3 luni dela notificarea sinistrului, dacă acesta s'a întâmplat în apele sau marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roşie, şi după şase luni dela notificatiune dacă a avut loc în alte mari.

Pentru lucrurile supuse stricaciunei, termenele de mai sus se reduc la jumătate.

   

Articolul 649

Abandonul trebuie făcut asigurătorilor în termenul:

De trei luni din ziua în care s'a primit stirea despre sinistru, dacă acesta a avut loc în apele sau în marile Europei, în canalul Suez sau Marea Roşie;

De sease luni, dacă sinistrul a avut loc în alte mari ale Africei, în marile occidentale şi meridionale ale Asiei şi în marile orientale ale Americei;

În termen de un an, dacă sinistrul s'a întâmplat în celelalte mari.

În caz de oprire din partea vr'unui Stat străin, sau în caz de prada, aceste termene curg dela împlinirea termenelor arătate în articolul precedent.

Odată ce aceste termen au trecut, asiguratul nu mai poate face abandonul, ramanandu-i numai acţiunea pentru avarii.

   

Articolul 650

Asiguratul, notificând ştirile ce a primit, poate face abandonul, somand pe asigurator să-i platesca suma asigurata în termenul stabilit prin contract sau prin lege, ori poate a-şi rezerva dreptul de a-l face în termenele legale.

Odată cu facerea abandonului, asiguratul este dator a declara asigurările efectuate sau ordonate şi împrumuturile maritime făcute. În lipsa, termenele pentru plata nu încep decât din ziua în care aceasta declaraţiune a fost notificată; termenul însă pentru urmărirea dreptului de abandon nu se poate prelungi.

În caz de declaraţiune falsa, asiguratul pierde toate drepturile rezultând din contractul de asigurare.

   

Articolul 651

Abandonul lucrurile asigurate nu se poate face nici pentru parte din lucruri, nici sub condiţiune. El cuprinde numai lucrurile ce fac obiectul asigurări şi al riscurilor.

   

Articolul 652

Odată ce abandonul s'a notificat şi primit sau declarat valabil, lucrurile asigurate devin ale asiguratorului din ziua în care a fost făcut. Asiguratul e dator ai da toate actele privitoare la lucrurile asigurate.

Asiguratorul nu poate, sub cuvânt de întoarcere a vasului, să se sustragă dela plata sumei asigurata.

   

Articolul 653

În caz de pradare, dacă asiguratul nu a putut înştiinţa despre acesta pe asigurator, poate rascumpara lucrurile prădate fără a mai aştepta ordinul sau.

Asiguratul însă e dator a notifica asiguratorului învoirea ce va fi făcut pentru răscumpărare, îndată ce îi va fi cu putinta.

Asiguratorul are alegerea sau de a primi asupra-şi răscumpărarea sau de a renunţa la dânsa; el e dator însă a notifica asiguratorului*) alegerea ce va fi făcut în termen de douăzeci şi patru de ore dela comunicarea invoirei de cumpărare.

Dacă declara ca primeşte pe contul sau răscumpărarea, asiguratorul e dator sa contribuiasca fără întîrziere la plata ei, conform conventiunei şi în proportiune cu partea asigurata de dânsul, neîncetînd de a fi răspunzător pentru riscurile călătoriei în conformitate cu contractul de asigurare.

Dacă declara ca renunţa la răscumpărare, asiguratorul va plati suma asigurata fără a putea pretinde ceva din lucrurile asigurate.

Cînd asiguratorul nu a notificat alegerea sa în termenul de mai sus, se presupune ca el a renunţat la beneficiul răscumpărării.

-----------

*) "Asiguratului" a voit sa zica legiuitorul, după cum dealtfel este şi în textul art. italian 641, iar nu "asiguratorului", cum din eroare, de sigur, s'a trecu în textul român.

   

Titlul VII

DESPRE AVARII ŞI DESPRE CONTRIBUTIUNE    

Capitolul 1

Despre avarii    

Articolul 654

Se socotesc avarii toate cheltuelile extra-ordinare făcute pentru vas şi pentru povara, pentru amândouă împreună sau pentru fiecare în parte, şi toate pagubele ce se intampla vasului şi lucrurilor încărcate, după încărcare şi plecare pînă la intorcere şi descărcare.

Avariile sînt de doua feluri: avarii mari sau comune, şi avarii simple sau particulare.

Nu sînt avarii, ci numai simple cheltuieli în sarcina vasului: cheltuelile ce de ordinar se fac pentru intrarea în golfuri, râuri sau canaluri, sau pentru a ieşi din ele şi cheltuelile pentru drepturi sau taxe de navigaţiune.

În lipsa de convenţiune specială între părţi, avariile sînt regulate după următoarele dispoziţiuni.

   

Articolul 655

Sînt avarii comune sau mari, cheltuelile extra-ordinare făcute şi pagubele suferite de bunăvoie pentru binele şi pentru scăparea comuna a vasului şi a poverei.

Ast-fel sînt:

1) Lucrurile date prin învoiala şi sub titlu de rescumparare a vasului şi a poverei;

2) Lucrurile aruncate în mare, pentru scăparea comuna;

3) Catarturile, pânzele, otgonele şi alte unelte tăiate sau sfaramate, pentru scăparea comuna;

4) Ancorele, lanţurile şi alte obiecte părăsite sau aruncate în mare, pentru scăparea comuna;

5) Pagubele ce prin aruncare în mare s'au cauzat lucrurilor rămase pe vas;

6) Pagubele cauzate vasului prin operaţiunea aruncarei în mare, de bunăvoie sau de necesitate, precum şi pagubele aduse vasului pentru înlesnirea scaparei lucrurilor încărcate sau pentru a înlesni scurgerea şi secarea apelor, şi pagubele ce s'ar cauza, din acesta, lucrurilor încărcate;

7) Daunele cauzate vasului şi poverei cu ocasiunea stingerei incendiului de pe bord;

8) Cheltuelile făcute cu căutarea şi hrana persoanelor ranite în apărarea vasului şi cheltuelile funerarii, în caz de moarte a acelor persoane;

9) Salariile şi hrana persoanelor echipajului în timpul oprirei sau impiedecarei, cînd vasul este oprit în călătoria prin faptul unui Stat străin, sau este constrâns a sta într'un port din cauza unui rasboiu ce ar supraveni, sau din o alta asemenea cauza ce împiedica călătoria la portul de destinatiune, pînă cînd vasul şi povara sînt liberate de obligaţiunile ce le privesc;

10) Cheltuelile de intrare sau ieşire şi taxele de navigaţiune plătite într'un port unde vasul a fost silit a se opri din cauza furtunei, a goanei inamicului sau piratilor, ori a intrarei de apa, provenită din caz fortuit sau forta majoră;

11) Salariile şi hrana persoanelor echipajului într'un port de oprire silită în timpul reparaţiunilor necesare pentru continuarea călătoriei, cînd reparaţiunile constituesc avaria comuna;

12) Cheltuelile de descărcare se reîncărcare a obiectelor puse pe uscat pentru înlesnirea sau facerea sus-ziselor reparaţiuni ale vasului într'un port de oprire silită; cheltuelile pentru paza şi chirie a magaziilor unde acele obiecte au stat în depozit;

13) Cheltuelile făcute pentru a se obţine liberarea sau restituirea vasului oprit, cînd oprirea nu provine dintr'o cauza ce ar privi exclusiv pe vas, persoana căpitanului sau aceea a armatorului, precum şi salariile şi hrana persoanelor echipajului în timpul necesar pentru obţinerea unei asemenea liberari sau restituiri, dacă ea a fost obţinută;

14) Cheltuelile de descărcare pentru uşurarea vasului, cînd a trebuit să se facă în timp de furtuna sau din alta cauza privitoare la scăparea comuna a vasului sau a poverei, şi daunele ce vasul sau povara au suferit cu ocasiunea descarcarei şi reincarcarei;

15) Pagubele pe cari vasul sau povara le-au încercat în cufundarea la mal de bunăvoie, pentru scăparea vasului de furtuna, de prada sau de alt pericol iminent;

16) Cheltuelile făcute pentru scoterea asupra apei a vasului cufundat în cazul de mai sus, şi recompensele datorite pentru lucrările şi serviciile aduse în asemenea ocasiuni;

17) Perderea şi stricăciunile suferite de lucrurile puse în luntri sau în barci pentru uşurarea vasului în cazurile arătate la numărul 14, cuprinzandu-se partea de contributiune ce s'ar datori chiar luntrilor sau barcilor; de asemenea şi pagubele suferite de obiectele rămase pe vas, întrucât asemenea pagube pot fi considerate ca avarii comune;

18) Primele şi interesele împrumuturilor maritime contractate pentru a face faţa cheltuielilor considerate între avariile comune, şi primele de asigurare ale aceloraşi cheltuieli, precum şi pierderea ce trebuie să se platesca proprietarului mărfurilor vândute în timpul călătoriei într'un port de oprire silită, pentru acoperirea aceloraşi cheltuieli;

19) Cheltuelile regularei avariilor comune.

Nu sînt considerate ca avarii comune, cu toate ca sînt făcute de bunăvoie, pentru binele şi scăparea comuna; pagubele încercate de vas sau cheltuelile făcute pentru dânsul cînd provin din vitiu, sau vechime a vasului, sau din culpa ori negligenta căpitanului sau a echipajului.

Obiectele de armament ale vasului aruncate în mare, ancorele, lanţurile sau alte obiecte părăsite chiar de bunăvoie, pentru binele şi scăparea comuna, nu pot fi trecute între avarii, dacă nu sînt descrise în inventariul bordului, ţinut conform dispoziţiunilor art. 51

Aruncarea în mare a proviziunilor vasului nu poate fi, nici într'un caz, considerată ca avaria comuna.

   

Articolul 656

Se considera ca avarii comune:

1) Preţul sau indemnitatea pentru rescumpararea omenilor echipajului trimişi pe uscat în serviciul vasului şi făcuţi prizonieri sau ţinuţi ca ostateci;

2) Cheltuelile unei carantine neprevăzute la facerea contractului de închiriere, dacă ea priveşte şi vasul şi povara, precum şi cheltuelile în timpul carantinei.

   

Articolul 657

Dacă este necesitate de a se arunca în mare lucruri, trebuie a se începe cu cele mai puţin necesare, mai grele şi de mai puţin preţ, pe cat va fi cu putinta, şi apoi lucrurile după întâia podeala a vasului şi succesiv celelalte.

   

Articolul 658

Sînt avarii particulare toate pagubele încercate şi toate cheltuelile făcute numai pentru vas, sau numai pentru povara.

Ast-fel sînt:

1) Orice pierdere sau paguba suferită de lucrurile încărcate, prin furtuna, incendiu, prada, naufragiu, cufundare, sau prin orice alt caz fortuit sau de forta majoră;

2) Perderea catartelor, pânzelor, franghiilor, ancorelor, sau ori-ce alta paguba suferită de vas din cauzele menţionate mai sus;

3) Orice paguba suferită din vitiul însuşi al vasului sau al mărfurilor;

4) Cheltuelile pentru ori-ce oprire cauzată din vitiul vasului, din intrare de apa provenind din vechimea lui, din lipsa de proviziuni pe bord, sau din ori-ce alta cauza imputabilă proprietarului, armatorului sau căpitanului;

5) Salariul şi hrana marinarilor în timpul carantinei ordinare, sau în timpul reparaţiunilor provenite din vitiu sau vechimea vasului, sau din o alta cauza imputabilă proprietarului, armatorului sau căpitanului, sau în timpul oprirei ori sederei într'un port ce ar privi numai vasul sau numai povara, şi cheltuelile pentru a obţine în acest caz liberarea uneia*) sau alteia;

6) Cheltuelile pentru conservarea mărfurilor încărcate sau pentru repararea butoielor, lăzilor sau sacilor în care sînt puse, cînd aceste cheltuieli nu provin din pagube considerate ca avarii comune;

7) Excedentul navlului în cazul prevăzut de art. 58

Pagubele intamplate mărfurilor prin accidente provenind din neglijenţa căpitanului sau celorlalte persoane ale echipajului sînt avarii particulare în sarcina proprietarului acelor mărfuri, avînd acesta dreptul de acţiune pentru despăgubire contra căpitanului, sau asupra vasului şi asupra navlului.

Capitanul răspunde de pagubele cauzate proprietarilor vasului, prin lungă sau arbitrară şedere în porturi.

---------

*) A se ceti "unuia", deoarece acest cuvânt se referă la vas; articolul italian corespunzător zice: "dell'una" (uneia), referindu-se la cuvântul "nava", care este de genul feminin.

   

Capitolul 2

Despre contributiune    

Articolul 659

Avariile particulare se suporta şi se plătesc de către proprietarul lucrului care a încercat paguba, sau a dat ocaziune la o cheltuiala.

Avariile comune sînt proporţional împărţite între povara şi jumătate a vasului şi a navlului.

Valoarea lucrurilor aruncate este cuprinsă în formarea massei ce urmează să contribuie.

   

Articolul 660

Bagagele persoanelor echipajului şi ale călătorilor nu contribuesc la avaria comuna dacă sînt scapate, dau însă dreptul la contributiune, dacă sînt aruncate în mare sau sufar vre-o stricăciune.

   

Articolul 661

Lucrurile ce nu se cuprind în poliţa de încărcare, sau pentru care nu exista declaraţiunea căpitanului, de se vor fi aruncat în mare, nu se plătesc; iar de au scăpat, contribuesc.

   

Articolul 662

Lucrurile încărcate pe podeala de sus a vasului, contribuesc în totdeauna la avariile comune, dacă sînt scapate.

Dacă lucrurile sînt aruncate în mare sau stricate prin aruncare, afară de cazul călătoriilor prevăzute în ultimul aliniat al art. 508, proprietarul nu este primit a cere despăgubire pentru pierderea sau stricarea lor, decât dela capitanul care le-a încărcat pe podela vasului fără învoirea scrisă a încărcătorului. În caz contrariu, o specială contributiune are loc între vas, navlu şi celelalte lucruri încărcate pe podela, deosebit de contributiunea generală pentru avariile comune la toată povara.

   

Articolul 663

Dacă aruncarea în mare nu scapa vasul, nu este loc la contributiune. Lucrurile scapate nu sînt supuse la plata şi nici la despăgubirea celor aruncate în mare sau stricate.

Dacă aruncarea în mare scapa vasul şi acesta, urmandu-şi călătoria, se pierde, lucrurile scapate contribuesc la aruncare după valoarea lor în starea în care se afla, scadandu-se cheltuelile făcute pentru scăpare.

Lucrurile aruncate în mare nu contribuesc în nici un caz la plata pagubelor ce se vor fi întâmplat în urma aruncarei lucrurilor scapate.

Povara nu contribuie la plata vasului pierdut sau ajuns în stare de a nu mai putea naviga.

   

Articolul 664

În caz de pierdere a lucrurilor puse în luntri sau barci pentru uşurarea vasului, repartitiunea pierderei se face asupra vasului şi asupra întregii poveri.

Dacă vasul se pierde cu restul poverei, nu e loc la contributiune pentru lucrurile puse în barci sau luntre, deşi acestea ar ajunge bine în port.

   

Articolul 665

Dacă, după repartitiune, lucrurile aruncate în mare sînt redobândite de proprietarii lor, aceştia vor restitui căpitanului şi persoanelor interesate ceea ce au primit din contributiune, scadandu-se pagubele cauzate prin aruncare şi cheltuelile făcute pentru redobandire.

   

Articolul 666

Vasul contribuie pentru valoarea ce are la locul descarcarei, sau pentru preţul cu care ar putea fi vândut, scadandu-se avariile particulare chiar posteriore avariei comune.

Navlul ce, prin faptul conventiunei arătate la art. 587, e cîştigat chiar în caz de pierdere a lucrurilor încărcate, nu este supus la contributiune:

   

Articolul 667

Lucrurile scapate şi cele aruncate în mare sau în orice alt chip sacrificate, contribuesc în proportiune cu valoarea ce au la locul descarcarei. Dacă a avut loc convenţiunea arătată în articolul precedent, navlul nu se scade din valoare.

   

Articolul 668

Natura, specia şi calitatea lucrurilor ce urmează să contribuie şi a celor aruncate sau sacrificate, se stabileşte prin poliţele de încărcare, facturi şi, în lipsa, prin orice alte mijloace de proba admise de lege.

Cînd în poliţa de încărcare calitatea sau valoarea lucrurilor încărcate nu este cea adevarata şi în realitate lucrurile sînt de o valoare mai mare, ele contribuesc după valoarea lor reală, dacă sînt scapate, şi se plătesc după calitatea şi valoarea indicată, dacă sînt aruncate în mare sau stricate.

Dacă însă lucrurile sînt de o calitate sau o valoare mai mica celei declarate prin poliţa de încărcare, ele contribuesc după calitatea şi valoarea indicată, dacă sînt scapate, şi se plătesc după valoarea lor reală, dacă sînt aruncate în mare sau stricate.

   

Articolul 669

Capitanul va încheia proces-verbal despre orice hotărîre va lua şi despre operaţiunile urmate pentru scăparea comuna, îndată ce acesta îi va fi cu putinta.

Procesul-verbal va cuprinde motivele hotărîrei şi va arata în mod sumar lucrurile aruncate sau stricate; va fi subscris de fruntasii echipajului sau va arata motivele nevoinţei lor de a subscrie şi va fi transcris în registrul vasului.

O copie de pe acest proces-verbal, subscrisă de căpitan, va fi alăturată la raportul prevăzut de art. 526.

   

Articolul 670

Descrierea, preţuirea şi repartitiunea pierderilor şi pagubelor va fi facuta, în locul de descărcare al vasului, prin îngrijirea căpitanului de către experţi, numiţi, în ţara, de preşedintele tribunalului respectiv şi, în lipsa de tribunal, de către judecătorul de ocol; iar în ţara străină, de autoritatea consulară română şi, în lipsa, de autoritatea locală.

Repartitiunea propusă de experţi va fi supusă, în ţara, cercetarei tribunalului respectiv sau judecătorului de ocol şi, în ţara străină, autorităţii consulare române, sau autorităţii locale competinte.

   

Articolul 671

Acţiunea pentru avaria contra chiriaşului, vasului şi contra destinatarului nu poate avea loc dacă capitanul a primit navlul şi a predat lucrurile încărcate fără a protesta, chiar cînd plata navlului ar fi fost facuta înainte.

   

Titlul VIII

DESPRE PAGUBELE CAUZATE PRIN LOVIREA VASELOR

(ABORDAJ)

   

Articolul 672

Dacă lovirea vaselor a avut loc din caz fortuit sau forta majoră, pagubele şi pierderile provenite din aceasta cauza sînt în sarcina lucrurilor ce le-au suferit, fără drept de despăgubire.

   

Articolul 673

Dacă lovirea s'a întâmplat din culpa unuia din vase, pagubele şi pierderile sînt în sarcina vasului în culpa. Despăgubirile datorite persoanelor moarte sau ranite sînt privilegiate în caz de neajungere a sumei de împărţit.

   

Articolul 674

Dacă nu se dovedeşte cărui dintre vase se poate imputa culpa, sau dacă culpa se dovedeşte a fi comuna, fiecare sufere pagubele şi pierderile încercate, fără drept la vre-o despăgubire; cu toate acestea, fiecare vas este obligat în mod solidar la plata pagubelor şi pierderilor cauzate lucrurilor încărcate şi a leziunilor cauzate persoanelor, conform dispoziţiunilor celor două articole precedente.

   

Articolul 675

Responsabilitatea vaselor, stabilită prin articolele precedente, nu apara de răspundere pe autorii culpei către persoanele vătămate şi către proprietarii vaselor.

   

Articolul 676

Cînd un vas a lovit, pe un altul, nu din culpa sa, ci pentruca el însuşi a fost lovit din culpa unui al treilea, toată răspunderea este în sarcina acestuia.

   

Articolul 677

Acţiunea de despăgubire, pentru daunele provenind din lovirea vaselor, nu poate fi admisă dacă nu s'a făcut*), în termen de trei zile, către autorităţile locului unde s'a întâmplat faptul, sau a primului port în care vasul s'a oprit.

Pentru pagubele cauzate persoanelor sau mărfurilor, lipsa de protestare sau reclamatiune nu vătăma drepturile persoanelor cari nu se găsesc**) pe vas, sau nu erau în pozitiune a-şi manifesta voinţa.

----------

*) Aci s'a strecurat o grava eroare în textul oficial, prin omiterea cuvintelor: "protest sau reclamatiune", cari exista în textul italian şi cari se găsesc reproduse în cel de al doilea aliniat al acestui articol. Articolul italian corespunzător (art. 665) zice: "dacă nu s'a făcut protest sau reclamatiune".

**) "Cari nu se gasiau" trebuia să se zica aci, după cum este şi în textul italian, iar nu "cari nu se găsesc", cum din eroare s'a trecut în textul român.

   

Titlul IX

DESPRE CREANŢELE PRIVILEGIATE    

Capitolul 1

Dispoziţiuni generale    

Articolul 678

Privilegiile stabilite prin acest titlu, trec înaintea oricărui alt privilegiu general sau special asupra mobilelor, stabilit prin codicele civil.

   

Articolul 679

În ori-ce caz de deteriorare sau micşorare a lucrului asupra căruia exista privilegiul, acesta se exercită pe ceea ce rămîne, sau se redobândeşte ori se scapa.

   

Articolul 680

Dacă creditorul ce are un privilegiu asupra unuia sau mai multor obiecte, este primat asupra preţului acestor obiecte de un creditor al căruia privilegiu se întinde şi asupra altor obiecte, cel dintâi este subrogat în privilegiul aparţinînd ultimului creditor.

Acelaşi drept îl au asemenea şi ceilalţi creditori privilegiaţi cari suferă o pierdere în urma sus aratatei subrogatiuni.

   

Articolul 681

Creanţele privilegiate în acelaşi grad, concura între dânsele în caz de nesuficienta a lucrului, în proportiune cu cat au sa ia, dacă sînt contractate în acelaşi port. Dar dacă asemenea creanţe iau naştere în urma, după reluarea călătoriei, creanţele posterioare sînt preferite celor anterioare.

   

Articolul 682

Dacă titlul creanţei privilegiate este la ordin, girul transmite şi privilegiul.

   

Capitolul 2

Despre creanţele privilegiate asupra lucrurilor încărcate    

Articolul 683

Sînt privilegiate asupra lucrurilor încărcate, şi plătite în ordinea prevăzută prin prezentul articol, creanţele următoare:

1) Cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune şi de urmărire a lucrurilor;

2) Cheltuielile, indemnizaţiile şi primele de scăpare datorite pentru ultima călătorie;

3) Drepturile vamale datorite pentru lucruri la locul de descărcare;

4) Cheltuelile de transport şi descărcare;

5) Chiria magaziilor în care lucrurile descărcate au fost depuse;

6) Sumele datorite ca contributiune pentru avariile comune;

7) Primele de asigurare;

8) Capitalul şi procentele datorite pentru obligaţiunile contractate de căpitan asupra poverei, în cazurile prevăzute la art. 519 şi cu îndeplinirea formalităţilor prescrise;

9) Ori-ce alt împrumut maritim cînd acela ce a dat bani poseda poliţa de încărcare.

   

Articolul 684

Privilegiile arătate în articolul precedent nu se conserva, dacă acţiunea nu este exercitată în termen de cincisprezece zile dela descărcare şi înainte de trecerea lucrurilor încărcate în mana celor de al treilea.

Pentru sechestrarea, darea în gaj şi vînzarea silită a lucrurilor supuse privilegiului, se aplică regulile generale stabilite prin codicele de procedura civilă, afară de cazurile în care codicele de comerţ nu ar dispune într'altfel*).

----------

*) În textul italian lipsesc cuvintele: "afară de cazurile în cari codicele de comerţ nu dispune într'altfel".

   

Capitolul 3

Despre creanţele privilegiate asupra navlului    

Articolul 685

Sînt privilegiate asupra navlului şi admise la plata, în ordinea aci arătată, următoarele creanţe:

1) Cheltuelile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservare şi urmărire;

2) Cheltuelile, indemnizaţiile şi primele de scăpare, datorite pentru ultima călătorie;

3) Salariile, retribuţiunile şi indemnizaţiile datorite persoanelor echipajului pentru călătoria în care s'a cîştigat navlul;

4) Sumele datorite ca contributiune la avarii comune;

5) Primele de asigurare;

6) Capitalul şi procentele datorite pentru obligaţiunile contractate de căpitan asupra navlului, în cazurile prevăzute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalităţilor prescrise;

7) Pentru despăgubirile datorite chiriaşilor vasului pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avarii suferite de dânsele din culpa căpitanului sau persoanelor echipajului în ultima călătorie;

8) Ori-ce alta datorie cu împrumut maritim sau cu gaj asupra navlului, transcrisă şi adnotata pe actul de naţionalitate.

   

Capitolul 4

Despre creanţele privilegiate asupra vasului    

Articolul 686

Vasele sau părţile lor, chiar cînd s'ar afla în posesiunea unei a treia persoane, sînt supuse la plata creanţelor ce legea declara privilegiate, în modul şi marginile mai jos stabilite.

   

Articolul 687

Sînt privilegiate asupra vasului şi admise la plata asupra preţului sau şi în ordinea arătată în prezentul articol, creanţele următoare:

1) Cheltuelile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune şi urmărire a vasului;

2) Cheltuelile, indemnizaţiile şi primele pentru scăpare, datorite pentru ultima călătorie;

3) Taxele de navigaţiune stabilite prin lege;

4) Salariile piloţilor, salariul custodelui şi cheltuelile de paza a vasului, după intrarea lui în port;

5) Chiria magaziilor pentru păstrarea uneltelor şi instrumentelor vasului;

6) Cheltuelile de întreţinere a vasului şi a uneltelor şi instrumentelor sale după ultima sa călătorie şi intrare în port;

7) Salariile, retribuţiunile şi indemnizaţiile datorite, conform dispoziţiunilor titlului III al acestei cărţi, căpitanului şi celorlalte persoane ale echipajului pentru cea din urma călătorie;

8) Sumele datorite ca contributiune la avariile comune;

9) Capitalul şi procentele datorite pentru obligaţiunile contractate de căpitan la trebuinţele vasului în cazurile prevăzute de art. 519 şi cu îndeplinirea formalităţilor prescrise;

10) Primele de asigurarea vasului şi accesoriilor sale pentru cea din urma călătorie, dacă asigurarea a fost facuta pentru un timp determinat sau cu călătoria, şi pentru vasele cu abur ce fac călătorii periodice asigurate pentru un timp determinat, primele corespunzătoare cu cele din urma şase luni; şi deosebit de acestea, în asociaţiunile de asigurare mutuala, reparaţiunile*) şi contribuţiunile pentru ultimele sease luni;

11) Indemnitatile datorite chiriaşilor pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avariile suferite de dânsele din culpa căpitanului sau a echipajului, în ultima călătorie;

12) Preţul vasului datorit încă vânzătorului;

13) Creanţele arătate la numărul 9 de mai sus, ce au fost transcrise şi adnotate târziu; ori-ce alta creanta de împrumut maritim asupra vasului şi creanţele pentru care vasul a fost dat în gaj.

În caz cînd mai multe creanţe din cele prevăzute de numărul 13 se afla în concurenta, preferinta se determina după data transcripţiunei titlului şi adnotatiunei lui pe actul de naţionalitate.

-----------

*) Din eroare se zice aci "reparaţiunile" în loc de "repartitiunile", cum este şi în textul art. italian 675.

   

Articolul 688

Girantul, cesionarul, subrogatul sau creditorul care a primit în gaj o creanta asupra unui vas, transcrisă şi adnotata, vor putea cere să se menţioneze, pe registrul căpităniei portului şi pe actul de naţionalitate al vasului, girul, cesiunea, subrogatiunea sau constituirea gajului ce a avut loc.

   

Articolul 689

Privilegiile arătate în articolele precedente nu se pot exercita, dacă creanţele nu sînt probate şi privilegiile nu sînt conservate în modul următor:

1) Cheltuelile de judecată cu conturile lichidate de judecătorul competent după formele stabilite prin legile de procedura;

2) Cheltuelile, indemnizaţiile şi primele pentru scăpare, şi salariile piloţilor, cu sentinţe, cu atestate ale autorităţii maritime şi cu celelalte probe ce autoritatea judecătorească va crede de cuviinţă a admite, după împrejurări;

3) Taxele de navigaţiune cu recipisele autorităţilor competente;

4) Salariul custodelui, cheltuelile de paza arătate în numărul 4 al art. 687 şi creanţele arătate în numărul 5 al art. 683 şi în aliniatele 5 şi 6 ale art. 687, prin state aprobate de prezidentul Tribunalului respectiv;

5) Salariile şi retribuţiunile căpitanului şi celorlalte persoane ale echipajului, cu rolurile de armament şi desarmament extrase din oficiurile autorităţii maritime, celelalte indemnităţi, cu raportu-căpitanului şi cu celelalte probe ale intamplarilor ce le-au dat naştere;

6) Creanţele pentru contribuţiuni la avariile comune, cu actele relative la repartitiunea lor;

7) Creanţele arătate la numărul 8 de sub art. 683 la alineatul 6 de sub art. 685 şi la alineatul 9 de sub art. 687 prin procesele-verbale subscrise de fruntasii echipajului, ordinele de autorizaţiune, statele subscrise de căpitan şi confirmate de experţi, prin actele de vânzare şi procesele-verbale subscrise de el, sau prin mijlocul altor acte, dovedind necesitatea cheltuielilor.

8) Primele de asigurare, cu poliţele de asigurare sau cu alte titluri subscrise de asigurat şi cu extractele de pe registrele mijlocitorilor de asigurare; repartitiunile sau contribuţiunile în societăţile de asigurare mutuala, cu extractele de pe registrele de admitere a vaselor în societate;

9) Indemnitatile datorite chiriaşilor unui vas cu sentinţele ce le-au lichidat; şi dacă la timpul distribuirei preţului, sentinta de condamnare la despăgubire e pronunţată, iar daunele interese nu sînt încă lichidate, creditorii pot, după împrejurări, să fie admişi la plata despăgubirei pentru o sumă aproximativă, dând cauţiune ca vor restitui ceea ce se va constata ca au primit mai mult; tot ast-fel vor fi admişi la plata şi creditorii posteriori celor dintâi, dacă vor da cauţiune de restituire;

10) Vinderea vasului cu actul de vânzare, transcris şi adnotat în modul stabilit prin art. 493;

11) Creanţele arătate la numărul 9 de sub art. 683, la numărul 8 de sub art. 685 şi la numărul 13 de sub art. 687, cu actele respective transcrise şi adnotate în modul prescris.

   

Articolul 690

Afară de regulile generale pentru stingerea obligaţiunilor, privilegiile creditorilor asupra vasului se sting:

1) Prin vînzarea silită, facuta sau după cererea creditorilor sau pentru alta cauza, după formele stabilite de procedura comercială şi după plata preţului asupra căruia privilegiul a trecut;

2) Prin expirarea termenului de trei luni, în caz de înstrăinare de bunăvoie a vasului;

Acest termen începe dela data transcrierei actului de înstrăinare, dacă vasul se găseşte în timpul transcripţiunei în circumscriptiunea unde e înscris; şi dela data intorcerei sale în zisa circumscriptiune, dacă transcriptiunea instrainarei s'a făcut după plecarea vasului, cu condiţiunea ca în termen de o luna dela data transcripţiunii, vînzarea să fie notificată creditorilor privilegiaţi ale căror titluri se afla transcrise şi adnotate pe actul de naţionalitate.

Stingerea privilegiului nu poate avea loc faţa cu creditorul privilegiat, care înainte de expirarea termenului a chemat în judecata pe cumpărătorul vasului pentru a obţine recunoaşterea privilegiului sau.

   

Articolul 691

Achizitorul unui vas sau unei părţi din vas, pentru a-l purga de creditele creanţelor privilegiate, la cari nu este obligat personal, e dator sa notifice creditorilor, înainte de punerea în gaj sau urmărirea vasului, un act conţinînd:

1) Data şi felul titlului sau, datele transcripţiunei titlului şi adnotării pe actul de naţionalitate;

2) Numele şi pronumele autorului sau;

3) Numele, felul şi capacitatea vasului;

4) Preţul convenit şi ori-ce alta sarcina impusa achizitorului sau valoarea ce el oferă sa plătească;

5) Lista creditorilor cu arătarea numelui şi pronumelui lor, a sumelor ce li se datoreşte; data titlurilor lor, a transcripţiunei şi adnotatiunei pe actul de naţionalitate;

6) Oferta de depunere a preţului convenit sau a valoarei declarata, pentru a fi împărţită între creditori;

7) Alegerea domiciliului la reşedinţa tribunalului care ar fi competinte sa proceadă la vînzarea cu licitaţiune, dacă acesta ar trebui să aibă loc.

Un extract sumar de pe acest act se va publică în foaia anunţurilor judiciare a locului unde se afla oficiul maritim la care vasul este înscris; acesta va tine loc de notificatiune pentru creanţele nesupuse publicitatei.

   

Articolul 692

Ori-ce creditor privilegiat sau fide-jusorul unor asemenea creanţe, poate, în termen de 15 zile dela notificarea sau publicaţiunea sus arătată, sa ceara vînzarea prin licitaţiune publică a vasului, oferind suirea preţului cu a zecea parte şi dând cauţiune pentru plata preţului şi pentru îndeplinirea oricărei alte sarcini.

Aceasta cerere, subscrisă de cel ce o face sau de un procurator special al său, va fi notificată achizitorului cu citatiune de înfăţişare dinaintea Tribunalului locului unde vasul este înscris, pentru ca judecata să se pronunţe atît asupra admisibilitatei cauţiunei, cat şi asupra cererii de vânzare.

   

Articolul 693

Dacă vînzarea n'a fost cerută în termenul şi modul stabilit prin articolul precedent, sau dacă cererea este respinsă, preţul rămîne fixat definitiv şi, prin depunerea lui, achizitorul obţine proprietatea vasului sau a unei părţi din el, libera de ori-ce privilegiu. În acest caz privilegiile trec asupra preţului depus, care urmează a fi distribuit ca în cazurile de vânzare silită.

Dacă cererea este admisă, tribunalul, prin aceeaşi sentinta, va autoriza vînzarea vasului, care se va face conform dispoziţiunilor cuprinse în procedura Codicelui Comercial.

   

Articolul 694

Radierea transcripţiunilor sau a adnotării privilegiilor nu se va putea face decât după consimtimantul părţilor interesate sau în virtutea unei sentinţe rămase definitive.

Oricine poate obţine un act dovedind existenta uneia sau mai multor transcripţiuni asupra unui vas sau unei părţi din el, sau un certificat că nu exista nici o sarcina.

    Cartea III DESPRE FALIMENT*)

(Cu modificările din 1902)

   

Titlul I

DESPRE DECLARAŢIUNEA DE FALIMENT ŞI DESPRE EFECTELE SALE

----------

*) Prin legea din 3 Martie 1902, s'a modificat Cartea III, "Despre falimente", precum şi art.: 891, 938, 939, 941, 942, 943, 968 şi 969 din Cartea IV. Noi o publicam aci ast-fel cum este astăzi în vigoare, cu toate modificările ce i s'au făcut.

   

Articolul 695

Comerciantul, care a încetat plăţile pentru datoriile sale comerciale, este în stare de faliment.

   

Articolul 696

Singurul refuz al unor plati, pe temeiu de excepţiuni pe care, în buna credinţa, debitorul îl socoteşte întemeiat, nu constituie o proba de încetare a plăţilor.

   

Articolul 697

Tribunalul şi, la tribunalele cu o secţiune specială, tribunalul de comerţ, încunoştiinţat din partea unuia sau mai multor creditori despre situaţia dificila în care se afla un comerciant relativ la comerţul sau, şi care înstrăinează în condiţiuni dezavantajoase avutul sau, va putea ordonă prezentarea acestuia în camera de consiliu şi totdeodată depunerea registrelor, a bilanţului sau comercial şi a unei liste nominative de toţi creditorii săi şi de sumele creanţelor cu indicarea scadentelor respective.

Tribunalul va ordonă, în acelaşi timp ca creditorul sau creditorii, care au făcut denunţarea, să depună o cauţiune în bani sau efecte publice, al căreia cuantum se va fixa de tribunal.

Aceasta cauţiune va rămîne consemnată la Cassa de depuneri, consemnaţiuni şi economie pînă la rezolvirea definitivă a procesului de calomnie intentat de comerciantul debitor.

Cauţiunea se va restitui şi în caz cînd comerciantul debitor nu va fi intentat acţiunea în calomnie în termen de 5 zile, din ziua respingerei cererii în mod definitiv.

În cazul cînd arătările creditorilor se găsesc întemeiate, sau cînd comerciantul, fără un just motiv, nu se înfăţişează, tribunalul va putea, dacă crede de cuviinţă, mai înainte ori-carei dispoziţiuni ar lua asupra punerei sale în stare de faliment, sa numească, după importanţa comerţului, pe unul sau mai mulţi creditori cari, în continuarea ulterioară a comerţului, sa verifice registrele şi sa supravegheze regularitatea operaţiunilor comerciantului.

Chemarea se va face prin scrisoare închisă din partea preşedintelui tribunalului respectiv, şi cercetarea va avea loc în camera de consiliu.

Creditorul care, cu buna ştiinţa, va fi făcut o denunţare neîntemeiată, va putea fi supus pedepselor prevăzute de codul penal pentru calomnie.

Încheierea tribunalului va trebui pronunţată cel mult în 5 zile libere dela cerere, şi dânsa nu va fi supusă opoziţiunei.

Ea este susceptibilă de apel, în termen de trei zile dela pronunţarea ei. Tribunalul va putea însă acorda execuţiunea provizorie.

Toată procedura privitoare la modul chemarei debitorului şi la al judecarei apelului va fi aceeaşi ca la tribunal.

Deciziunea Curtei nu este supusă nici opoziţiunei, nici recursului*).

----------

*) Dispoziţiunile art. 697, nu exista în Codul italian; ele sînt luate din legislatiunea elvetiana a Cantonului de Zug. Este o măsura preventivă absolut noua în legislatiunea comercială.

   

Articolul 698

Refuzul nejustificat din partea creditorului de a primi delegarea, atrage condamnarea lui la amenda dela 100 pînă la 500 lei.

   

Articolul 699

Onorariul custodelui se fixează de tribunal şi se achită de comerciant.

   

Articolul 700

Aceste măsuri preventive încetează:

a) Prin arătarea majoritatei creditorilor ca situaţiunea afacerilor comerciantului nu le mai inspira temere şi ca măsura luată nu le mai este trebuincioasă; ...  b) Prin justificarea platei în mod regulat a datoriilor ajunse la scadenta; ...  c) Prin declararea în stare de faliment. ...     

Articolul 701

Falimentul se declara prin hotărîre judecătorească, pronunţată după declaraţiunea falitului, sau după cererea unuia, ori mai multor creditori sau din oficiu.

   

Articolul 702

Declaraţiunea falimentului se pronunţa de tribunalul de comerţ în jurisdicţiunea căruia debitorul îşi are principalul sau stabiliment comercial.

Tribunalul este investit cu întreaga procedura a falimentului şi va judeca acţiunile derivând dintr'însul, dacă prin natura lor nu vor fi de competinţa jurisdictiunei civile.

Formele de procedura în aceasta materie se regulează prin dispoziţiunile speciale cuprinse în cartea IV şi prin acele ale Codicelui de procedura civilă.

   

Articolul 703

Falitul va fi dator ca în cele trei zile dela încetarea plăţilor, să facă declaraţiunea la tribunalul de comerţ, arătat în articolul precedent.

Declaraţiunea trebuie să fie însoţită de depunerea bilanţului, datat, semnat şi certificat de falit ca este adevărat şi de registrele sale de comerţ în starea în care se afla.

Bilanţul trebuie să cuprindă indicatiunea şi estimatiunea aproximativă a tuturor bunurilor mobile şi imobile ale falitului, starea datoriilor şi a creanţelor cu numele şi prenumele şi domiciliul fie-cărui creditor şi, pe cat se va putea, cauza fie-carei datorii*), tabloul profitelor şi pierderilor, precum şi acel al cheltuielilor personale ale falitului şi familiei sale, din tot timpul exerciţiului comerţului sau pe cat se va putea.

----------

*) Art. italian 868, nu cuprinde cuvintele: "şi, pe cat se va putea, cauza fie-carei datorii", precum şi cuvintele dela finitul articolului: "persoanele ale falitului şi familiei sale, din tot timpul exerciţiului comerţului sau, pe cat se va putea".

   

Articolul 704

Ori-ce creditor, a căruia creanta are o cauza comercială, poate să ceara tribunalului competinte declaraţiunea în faliment a debitorului sau comerciant, proband încetarea plăţilor.

Nu sînt admişi a cere declaraţiunea în faliment descendenţii, ascendenţii şi soţul debitorului.

   

Articolul 705

Dacă încetarea plăţilor unui comerciant este notorie, sau dacă ea rezultă din alte fapte neîndoioase, tribunalul va declara falimentul din oficiu; însă va putea, de va crede necesar, sa asculte mai întîi pe falit.

   

Articolul 706

În cea dintâi zi a fie-carei săptămâni, portăreii şi judecătorii de pace vor transmite preşedintelui tribunalului de comerţ, în jurisdicţiunea căruia se afla, sau al tribunalului civil care îi tine locul, un tablou de protestele făcute în cursul saptamanei precedente.

Acest tablou trebuie să arate data fiecărui protest, numele şi domiciliul persoanelor cărora s'a făcut şi care au cerut protestul, scadenta obligatiunei protestate, suma datorită şi motivele refuzului de plată sau de acceptare.

Un duplicat după acest tablou se va trimite Camerei de comerţ respectiv pentru publicare.

Aceste tablouri se vor face pe formulare tipărite, trimise de minister, şi vor trebui să fie cusute în fascicole lunare şi păstrate la grefa, pentru ca oricine să poată lua cunoştinţa de dânsele.

Portărelul sau judecătorul de pace, care nu îndeplineşte aceasta indoita obligaţiune, va fi supus la o amenda dela 5 pînă la 50 lei, pe care o va pronunţa completul tribunalului în camera de consiliu şi fără apel*).

----------

*) Art. italian 689, nu conţine ultimele cuvinte: "pe care o va pronunţa completul tribunalului în camera de consiliu şi fără apel".

   

Articolul 707

Comerciantul, care s'a retras din comerţ va putea fi declarat în faliment, însă numai în decursul a cinci ani dela acest eveniment, şi numai cînd încetarea plăţilor a avut loc în timpul exerciţiului comerţului, sau chiar în anul următor, pentru datorii decurgînd din acelaşi exerciţiu.

Se va putea încă declara falimentul după moartea comerciantului, însă numai în decursul anului dela acest eveniment.

   

Articolul 708

Prin sentinta declarativă de faliment tribunalul trebuie:

1. Sa arate numele judecătorului-sindic chemat a administra falimentul;

2. Sa ordone punerea sigiliilor;

3. Sa stabilească un termen, nu mai mare de 15 zile, în care creditorii trebuie să prezinte la grefa sindicatului declaraţiunea creanţelor lor;

4. Sa determine ziua şi ora în care se va procede, la reşedinţa Tribunalului, la verificarea creanţelor. Acest termen nu poate fi mai departat decât cel mult cu 10 zile dela expirarea termenului prevăzut în alineatul precedent.

Sentinta trebuie să cuprindă încă ordinul către falit de a infatisa, pînă în trei zile, bilanţul în forma stabilită prin art. 703*) şi registrele sale de comerţ, dacă nu sînt deja depuse.

Aceasta sentinta, supusă opoziţiunei şi apelului, este executorie provizoriu.

----------

*) Din eroare, în textul original este trecut art. 699 în loc de art. 703, cum trebuie să fie.

   

Articolul 709

Cînd averea unui comerciant declarat în faliment se afla şi în alte localităţi, sindicul va interveni, prin o comisiune rogatorie, către autoritatea judecătorească locală, pentru ruperea sigiliilor şi încheierea actelor constatatoare acestei operaţii.

   

Articolul 710

Un extract al sentinţei declarative de faliment se afige, în termen de 24 ore, la usa tribunalului, independent de publicitatea cerută de art. 943.

   

Articolul 711

Falitul, judecat în lipsa şi cel care a fost declarat din oficiu fără sa fi fost chemat sau, deşi chemat dar judecat în lipsa, are dreptul să facă opoziţiune în contra sentinţei declarative de faliment, pînă în termen de 5 zile libere dela afişarea extractului, prevăzut de art. 710 sau dea-dreptul apel, pînă în termen de 10 zile libere dela aceeaşi datae).

Acelaşi drept îl au şi creditorii cari au cerut declararea în faliment.

Ori-ce altă persoană interesată are dreptul să facă opoziţie în contra sentinţei declarative de faliment, pînă în zece zile dela împlinirea aceleiaşi formalităţi.

Sentinta asupra opoziţiunei se da contradictoriu cu judecătorul şi este supusă apelului.

___________

*) Acest termen, după textul italian corespunzător, 693, este de 30 zile.

   

Articolul 712

Îndată după pronunţarea sentinţei declarative de faliment procurorul tribunalului va trebui sa ia cunoştinţa în ori-ce caz, de toate actele din dosar, spre a vedea dacă este loc la o acţiune penală.

În acest caz, preşedintele tribunalului trebuie, pînă în 24 de ore, sa comunice procurorului copie de pe sentinta declarativă de faliment, cu toate celelalte acte şi informaţiuni aflate în tribunal.

   

Articolul 713

Tribunalul de comerţ va ordonă, deodată cu pronunţarea sentinţei declarative de faliment arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda, mai cu seama în cazuri de disparitiunea sau lipsa nejustificată a registrelor de comerţ şi nedepunerea bilanţului; va putea de asemenea sa ordone şi arestarea celorlalţi complici ai fraudei.

Tribunalul de comerţ şi mai în urma, în ori-ce stare a procedurii falimentului, va ordonă arestarea falitului în contra căruia se ivesc indicii suficiente de frauda.

Ordonanţa de arestare trebuie să fie comunicată imediat procurorului, pentru executare; parchetul va fi obligat a deschide imediat acţiune publică. În asemenea caz, liberarea provizorie, cu sau fără cauţiune, nu poate fi acordată de judecătorul de instrucţiune însărcinat cu instruirea afacerii, decât după ce va referi tribunalului care a ordonat arestarea.

Ori-care ar fi avizul tribunalului, judecătorul de instrucţiune este în drept sa decidă cum va crede de cuviinţă, rămînînd ca ministerul public sa exercite dreptul sau de opoziţiune la Camera de punere sub acuzare, dacă va crede aceasta necesar.

Judecătorul de instrucţiune va putea însă procede la arestarea falitului, cînd sînt grave indicii de frauda, chiar dacă tribunalul nu va fi ordonat o asemenea măsura.

   

Articolul 714

Procedura falimentului înaintea jurisdictiunei comerciale şi instrucţiunea sau procedura penală se vor urma independent una de alta.

Judecătorul de instrucţie poate culege dela tribunalul de comerţ, dela judecătorul-sindic, ori-ce informaţiuni şi ori-ce ştiinţe de cari ar avea trebuinta; poate asemenea verifica sau cere copii sau extracte de pe actele procedurii falimentului, precum şi de pe registrele şi hârtiile falitului, dar nu poate să le ridice dela grefa tribunalului comercial.

Completandu-se instrucţiunea, judele-instructor trebuie, în ori-ce caz, să se pronunţe dacă este sau nu caz de urmărire în contra inculpaţilor.

Deciziunea definitivă a instanţelor penale va trebui să fie notată pe marginea sentinţei declarative de faliment şi se va publică ca şi aceasta.

   

Articolul 710

Numele şi prenumele falitului se va înscrie într'un tablou afişat în sala tribunalului care a declarat falimentul şi în sala burselor de comerţ.

Acei al căror nume figurează pe acest tablou nu pot intră în localurile burselor. Aceasta dispoziţiune trebuie să fie înscrisă pe tablou.

   

Articolul 716

Pînă ce nu se termina procedura falimentului, falitul nu se poate departa dela domiciliul sau fără o permisiune a judecătorului sindic, şi este dator să se prezinte înaintea acelui judecător ori de câte-ori va fi chemat. Însă dacă judecătorul se va convinge ca falitul este împiedicat de a se infatisa în persoana din cauze binecuvantate, poate să-l autorizeze a se infatisa prin mandatar.

   

Articolul 717

Sentinta declarativă de faliment ridica de drept falitului, din ziua pronunţării sale, administraţiunea bunurilor sale, chiar şi a acelora pe cari le-a dobîndit în timpul falimentului.

Acţiunile ce aparţin falitului nu vor putea fi exercitate decât de către judecatorul-sindic, afară de acel ce privesc drepturile lui exclusiv personale, sau cari sînt străine falimentului.

Din ziua declaratiunei falimentului, nici o acţiune în contra falitului, privitoare la bunurile sale mobile sau imobile, şi nici un act de executare asupra aceloras bunuri nu va putea fi intentat sau îndreptat decât în contra judecătorului sindic.

Acţiunile şi executările deja începute în persoana falitului se vor continua, însă, în persoana judelui-sindic.

Tribunalul, dacă găseşte cu cale, poate permite sau ordonă ca falitul să fie citat în cauza, mai cu seama atunci cînd ar avea interese opuse cu judecătorul sindic.

Falitul are dreptul sa intervină în chestiunile din care poate să decurgă în sarcina sa o imputare de bancruta.

   

Articolul 718

Sentinta declarativă de faliment suspenda, numai faţă de massa creditorilor, curgerea dobânzilor, a creanţelor negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu.

Dobânzile creanţelor garantate nu pot fi cerute decât asupra sumelor provenind din vînzarea bunurilor supuse privilegiului sau ipotecei; cînd însă din neajungerea acestor garanţii, dreptul creditorilor se exercită asupra massei chirografare, restul creanţei neacoperit se determina fără a se tine seama dobânzile posterioare date sentinţei declarative de faliment.

   

Articolul 719

Datoriile cu scadenţa obligatorie în sarcina falitului, şi acele a căror scadenta este subordonata voinţei sale, sînt considerate ca ajunse la scadenta prin efectul declaratiunei falimentului.

Din momentul declararei în stare de faliment, creanţele în contra falitului, în ceea ce priveşte participarea lor la deliberările falimentului, vor rămîne fixate în mâinile ultimului purtător, anterior declarării în stare de faliment; asemenea şi cele ce se vor fi afland în circulaţiune în străinătate, vor rămîne fixate în mâinile ultimului purtător din ţara, anterior declararei în stare de faliment.

   

Articolul 720

Pentru chiriile datorite de falit, actele de executare asupra bunurilor mobile cari servesc la comerţul sau vor fi suspendate, în timp de 30 de zile de faliment, afară de măsurile conservatoare şi de dreptul pe care proprietarul îl dobandise mai dinainte pentru a reintra în posesiunea bunurilor închiriate. Cînd proprietarul a obţinut acest drept, suspendarea actelor de execuţiune mai sus arătate încetează de drept.

   

Articolul 721

Dacă falitul este locatar de imobile pentru trebuinţele comerţului sau, şi dacă contractul trebuie să dureze mai mult de un an*) dela data declararei falimentului, judecătorul-sindic, cu autorizaţia majoritatei în sume a creditorilor ale căror creanţe au fost verificate, poate cere desfiinţarea acelui contract, dând proprietarului o dreapta despăgubire.

----------

*) În textul art. italian 703 se prevăd 3 ani.

   

Articolul 722

Prin sentinta declarativă de faliment, sau printr'o alta posterioară, tribunalul, din oficiu sau după cererea ori-cărui interesat, determina provizoriu ziua încetării plăţilor. În lipsa de o determinare specială, încetarea plăţilor se socoteşte ca a avut loc în ziua pronunţării sentinţei care a declarat falimentul, sau în ziua mortei falitului, sau în aceea a retragerei sale din comerţ, dacă falimentul a fost declarat în urma acestor evenimente.

În nici un caz încetarea plăţilor nu se va putea fixa la o epoca mai departata de trei ani dela datele sus menţionate.

   

Articolul 723

În contra sentinţei care determina provizoriu data încetării plăţilor, se poate face contestatiune înaintea tribunalului care a pronunţat-o, sub condiţiune numai ca aceasta contestatiune să fie notificată cel mult pînă în opt zile dela verificarea creanţelor.

Toate contestaţiunile în contra acestei sentinţe se discuta contradictoriu cu judecătorul-sindic şi se rezolva prin una şi aceeaşi hotărîre.

După expirarea acestui termen, sau cînd sentinta care s'a pronunţat asupra contestatiunei nu mai este supusă apelului, data încetării plăţilor rămîne irevocabil determinata în privinta tuturor creditorilor.

   

Articolul 724

Toate actele şi operaţiunile falitului şi toate plăţile făcute de dânsul, în urma sentinţei declarative de faliment, sînt nule de drept.

Sînt asemenea nule, faţa cu massa creditorilor:

1. Toate actele şi înstrăinările cu titlu gratuit, făcute cu şase luni înainte de data încetării plăţilor;

2. Plata datoriilor neajunse la scadenta, făcute în urma datei încetării plăţilor, fie în bani, fie prin cesiune, vânzare, compensatiune sau alt-fel;

3. Toate înstrăinările, cu ori-ce titlu, însă numai de bunuri mişcătoare, făcute de falit, în interval de sease luni înainte de epoca încetării plăţilor, către soţul sau sotia falitului, către rudele sale în linie directa şi către rudele colaterale sau aliatii pînă în gradul al patrulea.

   

Articolul 725

Toate actele, plăţile şi înstrăinările făcute în frauda creditorilor, în ori-ce timp ar fi fost făcute, trebuiesc să fie anulate, conform dispoziţiunilor art. 975 din codicele civil.

   

Articolul 726

Se presuma făcute în frauda creditorilor şi, în lipsa de proba contrarie se anulează, faţa cu massa creditorilor, următoarele acte, dacă sînt survenite în urma datei încetării plăţilor:

1. Toate actele, plăţile şi înstrăinările cu titlu oneros, cînd cel de al treilea cunoştea starea de încetare a plăţilor în care se găseşte comerciantul, cu toate ca încă nu era declarat falit;

2. Actele şi contractele comutative, în cari valorile date sau obligaţiunile luate de falit întrec cu mult ceea ce i s'a fost dat sau promis;

3. Plăţile datoriilor ajunse la scadenta şi exigibile, cari nu au fost efectuate în bani sau cu efecte de comerţ;

4. Gajurile, anticresele şi ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului.

Aceeaşi prezumtiune va avea loc şi pentru actele, plăţile şi înstrăinările, cu ori-ce titlu, făcute în cele zece zile anterioare declaratiunei de faliment, chiar în lipsa punctelor extreme, sus enunţate.

   

Articolul 727

Inscripţiunile ipotecare, luate în virtutea unui titlu recunoscut valabil, nu sînt cuprinse în dispoziţiunile articolului precedente, numai să fie anterioare sentinţei declarative în faliment.

   

Articolul 728

Dacă, după încetarea plăţilor şi înainte de pronunţarea sentinţei declarative de faliment, comerciantul a plătit cambiale, acţiunea pentru restituirea banilor se va putea indrepta numai în contra ultimului obligat, pe cale de regres, care ar fi avut cunsecinta de încetarea plăţilor în momentul cînd cambiala a fost trasa sau girata.

   

Articolul 729

Dacă comerciantul a fost declarat falit după moartea sa, sau dacă moare după declaraţiunea în faliment, soţul, fiii şi moştenitorii săi, pot să se prezinte în persoana sau prin mandatar, ca în locul defunctului, la formarea bilanţului, la cercetarea registrelor şi la procedura falimentului.

   

Titlul II

DESPRE ADMINISTRAŢIUNEA FALIMENTULUI    

Capitolul 1

Despre persoanele însărcinate cu administraţiunea falimentului    

Articolul 730

Administraţiunea falimentelor se va exercita de un judecător sindic, aşezat pe lîngă fiecare tribunal sub privegherea tribunalului.

Ea are de scop conservarea şi lichidarea bunurilor falitului şi repartitiunea lor între creditori.

I. Despre judecătorii sindici

   

Articolul 731

Pe lîngă fiecare tribunal de judeţ se înfiinţează unul sau mai mulţi judecători sindici, însărcinaţi în special cu administrarea falimentelor.

Tribunalul Ilfov va avea trei judecători sindici; tribunalul Iaşi doi.

Numărul judecătorilor sindici se va putea spori, după necesităţile serviciului, prin decret regal, în urma unei deciziuni a consiliului de miniştri.

   

Articolul 732

Judecătorii-sindici sînt numiţi prin decret regal.

Ei fac parte din corpul judecătoresc.

Ei sînt asimilaţi judecătorilor de şedinţa; sînt supuşi la aceleaşi condiţiuni de admisibilitate (art. 52 şi 59 din legea organizarei judecătoreşti) şi se bucura de acelaşi rang, drepturi şi avantaje.

   

Articolul 733

Judecătorii-sindici ai tribunalelor cari nu au secţiune specială comercială, pot fi delegaţi de tribunal cu lucrări de ori-ce natura afară de tribunal.

În caz de vacanta sau de absolută necesitate, judecătorii-sindici pot fi delegaţi de ministrul justiţiei pentru a înlocui pe judecătorul tribunalului sau pe judecătorul de instrucţie. Asemenea delegaţiune permanenta se poate da şi de preşedintele tribunalului însă, numai pentru termenul de 10 zile.

   

Articolul 734

În caz de lipsa sau de recuzare a judecătorului sindic, la tribunalele cu o singura secţiune, preşedintele tribunalului deleagă pe un alt judecător spre a-i tine locul, fie pînă la încetarea absentei, fie pînă la terminarea falimentului.

   

Articolul 735

Tribunalul, acolo unde sînt mai mulţi judecători-sindici, poate, în ori-ce stare a falimentului sa înlocuiască pe un judecător-sindic prin altul, fără arătare de motive.

   

Articolul 736

Judecătorul-sindic se poate recuza pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.

Judecătorul-sindic, care cunoaşte ca în persoana lui exista motiv legal de recuzare, trebuie să aducă aceasta la cunoştinţa tribunalului în termen de 24 ore.

Recuzarea se judeca în camera de consiliu, ascultandu-se partea care propune recuzarea şi judecătorul-sindic.

   

Articolul 737

În afacerile prezintand dificultăţi speciale, judecătorul-sindic poate cere tribunalului să se numească advocati experţi sau custozi, de ale căror servicii s'ar simţi nevoie.

Tribunalul, dacă încuviinţează cererea, va desemna pe advocatii, experţii sau custozii ce va găsi cu cale şi va fixa retribuţiunea lor.

Judecătorul-sindic este dator ca cel mai târziu în termen de trei zile dela încheierea tribunalului, sa comunice celor interesaţi însărcinarea ce li s'a dat.

   

Articolul 738

Judecătorul-sindic este dator, îndată ce hotărîrea de omologare a concordatului a rămas definitivă, sau îndată ce este chemat să facă vre-o distributiune între creditori, sa formeze statul cheltuielilor de justiţie şi administraţiune a falimentului şi sa ceara tribunalului aprobarea lui.

   

Articolul 738

Cheltuelile de justiţie şi administraţiune, prevăzute în statul judecătorului-sindic, aprobat de tribunal, se vor plati de falit, sau se vor retine din patrimoniul falimentului, cu preferinta înaintea ori-căror altor datorii.

   

Articolul 740

Judecătorii-sindici ai tribunalelor Ilfov, Iaşi, Covurlui, Dolj, Brăila, au unul sau mai mulţi secretari-arhivari. Numărul lor se va fixa prin deciziune a consiliului de miniştri.

Secretarii-arhivari au gradul de grefieri de tribunal; sînt supuşi aceloraşi condiţiuni de admisibilitate şi se bucura de aceleaşi avantaje.

Ei se numesc prin decret regal.

La celelalte tribunale, funcţiunile secretarului-arhivar se îndeplinesc de grefierul tribunalului sau de un ajutor de grefa, delegat de dânsul, sub a lui răspundere şi control.

   

Articolul 741

Secretarii-arhivari sînt ţinuţi, înainte de a intră în funcţiune să depună o cauţiune egala cu aceea a grefierilor.

Ei sînt supuşi, în afară de obligaţiunile speciale ce se vor fixa prin regulament, la toate îndatoririle prevăzute de regulamentul interior al grefelor.

   

Articolul 742

Un regulament special va determina modul de funcţionare al serviciului contabilitatei falimentelor.

   

Capitolul 2

Despre punerea sigiliilor şi despre inventar    

Articolul 743

Îndată după declaraţiunea falimentului, sau cel mult în 24 ore, judecătorul-sindic sau judecătorul de ocol, după delegaţiunea judecătorului-sindic, va procede la punerea sigiliilor. Chiar înainte de declaraţiunea falimentului, tribunalul comercial poate ordonă punerea sigiliilor din oficiu, sau după staruinta uneia sau mai multor creditori, dacă debitorul a dosit sau dacă este sustragere chiar parţială de activ.

   

Articolul 744

Sigiliile se vor pune pe magazine, comptoare, biurouri, casse de bani, portofolii, registre, hârtii, mobile şi pe ori-ce efecte ale falitului.

Cînd sigiliile s'au aplicat prin mijlocirea unui judecător de ocol, el va inainta actele imediat judecătorului-sindic, care l-a delegat.

   

Articolul 745

Vestmintele, rufele şi mobilele necesare falitului şi familiei lui nu se vor pune sub sigilii, ci se vor lasă falitului cu o lista descriptivă, rezervandu-se dreptul tribunalului de a statua asupra reclamaţiunilor ce s'ar ivi în aceasta privinta din partea judecătorului-sindic sau a creditorilor.

   

Articolul 746

Obiectele, a căror vânzare a fost autorizata, nu vor fi puse sub sigilii, dacă, judecătorul-sindic va cere, dar va trebui să fie imediat inventariate şi preţuite. Procesul-verbal constatator se va inainta tribunalului.

   

Articolul 747

Registrele de comerţ al falitului, dacă judecătorul-sindic găseşte de cuviinţă, nu se vor pune sub sigilii, dar vor trebui să fie parafate, încheindu-se proces-verbal cu o descriere minuţioasă a stării în care se găsesc.

Acest proces-verbal se va ataşa la dosarul falimentului, iar registrele se vor ridica de judecătorul-sindic, spre a le depune imediat la grefa tribunalului.

În caz însă de acuzatiune de fals, judecătorul penal va putea cere remiterea temporala a registrelor, pentru trebuinţele judecatei.

   

Articolul 748

Cambiile şi celelalte titluri de credit cu scadenţa scurta sau care ar fi de prezentat la acceptare, sau acelea în privinta cărora ar fi necesar a se face acte conservatorii, pot fi ridicate de judecătorul-sindic, după o prealabilă descriere a lor printr'un proces-verbal, ce se va ataşa la dosarul falimentului, pentru ca judecătorul-sindic sa îngrijească a se face actele.

   

Articolul 749

Atunci cînd judecătorul-sindic găseşte ca inventarul bunurilor falitului se poate face într'o singura zi, el poate să proceadă imediat la facerea inventarului, şi apoi să aplice sigiliile.

   

Articolul 750

În cele trei zile dela numirea sa, judecătorul-sindic va proceda la inventarierea bunurilor falitului în prezenta acestuia sau citindu-l legalmente.

   

Articolul 751

Inventarul este scutit de formalităţile obişnuite de procedura şi de taxele de timbru şi înregistrare; el va trebui să fie făcut în dublu exemplar, de către judecătorul-sindic, în prezenta unuia sau mai multor creditori, designati de către tribunal.

Inventarul trebuie să cuprindă descrierea întregului activ al falitului şi să fie subscris de toţi aceia cari au participat la facerea lui. Unul din originalele inventarului va trebui să fie depus în 24 ore dela terminarea lui, la grefa tribunalului.

Judecătorul-sindic se poate ajuta la facerea inventarului şi la estimatiunea bunurilor, cu o persoană experta numita de tribunal.

Cu toate acestea, cînd împrejurările speciale ale falimentului o cer, tribunalul poate prescrie reguli şi precautiuni particulare pentru facerea inventarului.

   

Articolul 752

Inventarul odată terminat, judecătorul-sindic se constituieste depozitar judiciar al mărfurilor, banilor, titlurilor de creanţe, registrelor, hârtiilor, mobilelor şi celorlalte obiecte ale falitului.

Judecătorul-sindic va putea lua, cu aprobarea tribunalului, ori-ce măsura de asigurare pentru paza bunurilor falimentului, pentru cari este constituit depozitar judiciar.

Banii trebuie să fie depusi la Cassa de depuneri şi recipisa la tribunal.

În ceea ce priveşte registrele şi de hârtiile falitului, în caz de acţiune penală pentru fals, se va urma conform art. 454 şi 457 şi altor dispoziţiuni relative din condicele de instrucţiune criminală.

   

Articolul 753

Dacă falimentul se declara în urma mortei falitului, mai înainte de a se fi făcut inventarul mostenirei sale, sau dacă falitul moare în urma declararei falimentului, dar înainte de facerea inventarului, se procede îndată la formarea lui, conform regulilor de mai sus, în prezenta moştenitorilor, sau ei legalmente citaţi.

   

Capitolul 3

Despre funcţiunile relative la administraţiunea falimentului    

Articolul 754

Judecătorul-sindic, îndată după aplicarea sigiliilor trebuie, după indicatiunile bilanţului, registrelor şi hârtiilor falitului, cum şi după ori-ce alte informaţiuni ar mai putea culege, sa întocmească un tablou despre creditorii falimentului şi sa adreseze fiecăruia din ei o înştiinţare specială, cu arătarea dispoziţiunilor din sentinta declarativă de faliment, privitoare la prezintarea declaraţiunilor creanţelor şi la verificare.

   

Articolul 755

Cînd falitul nu a prezintat bilanţul, judecătorul-sindic trebuie să-l întocmească fără întîrziere, cu elementele ce a putut aduna.

Dacă bilanţul a fost prezintat de falit, judecătorul-sindic trebuie să-l verifice şi să-i facă rectificările şi adăugirile ce ar crede necesare.

Bilanţul, astfel făcut, verificat şi rectificat, trebuie depus la grefa tribunalului.

   

Articolul 756

Dacă falitul justifica ca s'a găsit în imposibilitate fără culpa din parte-i, de a prezenta bilanţul sau registrele sale de comerţ în termenul fixat de art. 703*), tribunalul poate, dacă nu are nici o indoiala ca ar fi rea credinţa, sa-l autorizeze printr'o încheiere data în camera de consiliu, de a prezenta bilanţul într'un termen ulterior scurt, iar după expirarea şi acestui termen, se vor aplica şi dispoziţiunile articolului precedent. În acest scop, falitul poate să examineze registrele sale de comerţ la judecătorul-sindic sau la grefa.

----------

*) În textul oficial, din eroare, se face trimitere la art. 699, în loc de art. 703, cum trebuie să fie.

   

Articolul 757

Judecătorul-sindic trebuie să cheme pe falit înaintea sa ca sa examineze registrele, să le recunoască conţinutul, să le certifice starea în care se afla, să le încheie şi să le semneze în prezenta sa.

Dacă falitul nu se prezintă la invitarea facuta, va fi somat sa compara, cel mult în 48 ore, înaintea tribunalului.

Falitul, care se afla în stare de arestare, poate fi autorizat de tribunal sa compara prin mandatar.

   

Articolul 758

Judecătorul-sindic trebuie să încaseze creanţele falitului, observând măsurile de asigurare cari vor fi fost prescrise de tribunal şi sa dea chitanţa.

El trebuie să facă toate actele conservatoare pentru drepturile falitului în contra debitorilor săi şi sa ia asupra bunurilor lor inscriptiunea pentru ipotecile cari nu ar fi fost înscrise de falit.

Inscripţiunile se vor lua în numele massei.

   

Articolul 759

Scrisorile şi telegramele adresate falitului trebuie să fie remise judecătorului-sindic, care este autorizat a le deschide şi pe unele şi pe altele; falitul poate să asiste la deschiderea lor şi, dacă conţinutul scrisorilor şi telegramelor nu priveşte la interesele sale patrimoniale, poate să ceara predarea lor. Judecătorul-sindic este dator sa păstreze secretul.

   

Articolul 760

Judecătorul-sindic poate fi autorizat de tribunal sa vândă lucrurile supuse stricaciunei sau la micşorarea iminenta de valoare, cum şi acelea a căror conservare ar fi costisitoare.

Vânzarea nu se va putea face decât prin licitaţie publică şi după o prealabilă expertiza ordonată de tribunal.

Continuarea comerţului, în tot sau în parte, nu se poate face decât cu încuviinţarea majoritatei în număr a creditorilor verificaţi.

Majoritatea creditorilor, încuviinţând continuarea comerţului, va determina cu preciziune timpul, limitele şi condiţiunile sub cari se va continua şi va desemna persoana care îl va face, sub răspunderea ei.

Tribunalul va putea aproba continuarea comerţului, în condiţiunile arătate de majoritatea creditorilor, şi va prescrie măsurile necesare pentru asigurarea mărfurilor şi consemnarea preţului.

Încheierea tribunalului, atît pentru vânzare, cat şi pentru continuarea comerţului, se va publică prin foaia anunţurilor judiciare sau prin Monitorul Oficial.

   

Articolul 761

Judecătorul-sindic trebuie să lucreze personal în toate afacerile insarcinarei sale, dacă nu a fost autorizat de tribunal să se prezinte prin alţii în unele operaţiuni determinate.

El mai poate fi autorizat de tribunal, atunci cînd împrejurări particulare o reclama, ca să fie ajutat în administraţiune de una sau mai multe persoane retribuite.

El mai poate de asemenea, fi autorizat sa întrebuinţeze pe falit pentru a-i înlesni administraţiunea şi, în acest caz, condiţiunile concursului dat de falit sînt determinate de tribunal.

   

Articolul 762

Tribunalul, asupra propunerii judecătorului-sindic, poate acorda falitului, pentru el şi familia sa, ajutoarele necesare din activul falimentului, fixând suma odată pentru totdeauna.

După verificarea creanţelor, nici un ajutor nu se mai poate da falitului şi familiei sale, fără încuviinţarea majoritatei în număr a creditorilor verificaţi.

   

Articolul 763

Banii, provenind din vânzări şi din încasări, vor trebui să fie imediat depusi la Cassa de Depuneri şi recipisa la tribunal.

   

Articolul 764

Banii, depusi de judecătorul-sindic sau de alţii în contul falimentului, nu pot fi retrasi decât în virtutea unei încheieri a tribunalului. Dacă sînt sechestrati, judecătorul-sindic trebuie mai întîi să obţină ridicarea sechestrului.

   

Articolul 765

Judecătorul-sindic trebuie să prezinte, la finitul fiecărei luni, tribunalului un prospect sumar despre administraţiunea sa şi un tablou despre depozitele efectuate, cu actele justificative. Dacă împrejurările falimentului o reclama, tribunalul poate să prelungească acest termen pînă la trei luni.

   

Articolul 766

În ori-ce faliment, judecătorul-sindic trebuie, în 15 zile dela primirea insarcinarei sale, sa remită tribunalului o expunere succintă a principalelor cauze şi împrejurări ale falimentului şi a caracterului ce el prezintă, cum şi un cont sumar a starei aparente a massei.

Copie de pe acest raport se va inainta parchetului.

   

Articolul 767

Cînd judecătorul-sindic încetează din însărcinarea sa înainte de a se fi terminat lichidaţiunea activului după dispoziţiunile titlului IV, el trebuie să predea, fără întîrziere, succesorului sau, patrimoniul şi actele falimentului şi să-i remită contul administraţiunei sale.

Dacă facerea inventarului nu este terminată, el trebuie să intervină pentru a face să se constate predarea a tot ce el primise.

Terminindu-se lichidarea, judecătorul-sindic va prezintă tribunalului un tablou general, constatator de toate operaţiunile făcute în cursul administraţiei falimentului.

Creditorii şi falitul pot prezintă tribunalului observaţiunile lor.

   

Titlul III

DESPRE LICHIDAŢIUNEA PASIVULUI    

Capitolul 1

Despre verificarea creanţelor    

Articolul 768

Creditorii falitului trebuie să prezinte declaraţiunea creanţelor lor şi titlurile din cari deriva, la grefa sindicatului tribunalului de comerţ, în termenul fixat de sentinta declarativă de faliment. Secretarul-arhivar al sindicatului le da chitanţa şi formează un tablou (stat).

   

Articolul 769

Dacă sînt creditori cari resed în ţara străină, tribunalul poate, după împrejurări, în privinta acestora, sa prelungească termenul pentru verificarea creanţelor lor. Despre aceasta, însă, judecătorul-sindic trebuie să dea o înştiinţare specială tuturor creditorilor.

   

Articolul 770

Declaraţiunea creanţelor trebuie să arate numele şi pronumele sau firma şi domiciliul creditorului, suma datorită, drepturile de privilegiu, de gaj sau de ipoteca şi titlul din care creanta deriva.

Ea trebuie să conţină afirmarea clara şi explicita, ca creanta este adevarata şi reală şi trebuie să fie semnată de creditor sau de o persoană autorizata cu mandat special, să facă pentru el aceasta afirmare, trebuind şi în mandat să se exprime suma creanţei.

Dacă creditorul nu domiciliază în comuna în care resade tribunalul, declaraţiunea trebuie să conţină şi alegerea de domiciliu în aceiaşi comuna; altfel, toate notificaţiunile posterioare se vor face creditorului la grefa tribunalului, afişându-se şi la usa tribunalului*).

---------

*) În art. italian 760, lipsesc ultimele cuvinte: "afişându-se şi la usa tribunalului".

   

Articolul 771

Secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului este dator ca, cu cinci zile înainte de ziua fixată pentru verificarea creanţelor, sa comunice judecătorului-sindic tabloul (statul) format conform art. 768.

Judecătorul, examinând acest tablou, va putea, din oficiu, sau după cererea unuia sau mai multor creditori, sa dispună ca, la ziua fixată pentru verificare, să fie de faţa şi falitul, spre a-i da cuvenitele explicaţiuni asupra veracitatei creanţelor; poate încă sa ordone comparatiunea personală a creditorului sau sa-l autorizeze sa compara prin mandatar, sa prescrie înfăţişarea registrelor de comerţ ale creditorului sau a unui extract din ele; va putea încă sa ordone prezintarea ori-carei alte persoane care ar putea sa dea informaţiuni sau lămuriri, încheind proces-verbal. Chemările, în caz, se fac prin sindicatul tribunalului.

   

Articolul 772

În ziua fixată de sentinta declarativă a falimentului pentru verificarea creanţelor, judecătorul-sindic, asistat de grefierul tribunalului sau de secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului, va proceda, contradictoriu, cu cei interesaţi, la verificarea creanţelor.

Creanţele se verifica în ordinea înscrierii în tablou, prin confruntarea titlurilor prezentate cu registrele şi hârtiile falitului.

Falitul şi ori-care din creditori se poate opune la admiterea creanţelor.

Creanţele necontestate sau acelea pe cari toţi interesatii le recunosc ca justificate, sînt admise la massa falimentuli.

În caz de contestatiuni, judecătorul-sindic, printr'o singura sentinta se pronunţa asupra tuturor contestatiunilor ce privesc creanţe a cărora valoare nu trece peste competenţa judecătorului de ocol, cu rezerva apelului la tribunal, în termen de 5 zile dela pronunţare; cat pentru celelalte creanţe, el trimite contestaţiunile înaintea tribunalului, care le va judeca în prima instanţa, în termen de cel mult 10 zile dela ziua verificarei.

Procesul-verbal de verificarea creanţelor trebuie să arate cu deamanuntul toate operaţiunile făcute, numele creditorului, data, scadenta şi cuantumul creanţei; dacă suma este datorită de falit ca emitent sau ca girant şi numele girantilor anteriori, sa arate numele persoanelor intervenite şi sa relateze declaraţiunile lor.

Judecătorul-sindic va viza creanţele admise, arătând şi suma pentru care s'au admis.

   

Articolul 773

Creanţele datorite de falit ca girant se vor admite la pasivul falimentului în mod condiţional. Ele se vor şterge din tablou, dacă emitentul la scadenta a plătit suma.

Judecătorul-sindic va menţiona, pe titlul şi în procesul-verbal, ca admiterea nu este decât în mod condiţional.

Excluderea unor asemenea creanţe se va face de către tribunal, după cererea celor interesaţi.

Sentinta se da contradictoriu cu judecătorul-sindic şi este supusă opoziţiunei şi apelului.

   

Articolul 774

După închiderea procesului-verbal de verificare, declaraţiunile creanţelor şi opoziţiunile în contra declaraţiunilor sau a admiterilor de creanţe deja făcute, trebuiesc să fie notificate judecătorului sindic şi creditorilor ale cărora creanţe se ataca şi să fie depuse la grefa sindicatului tribunalului, cu documentele pe cari se întemeiază, cel puţin cu doua zile mai înainte de audienta fixată pentru rezolvarea contestatiunilor.

În lipsa de asemenea contestatiuni, audienta trebuie să fie fixată în un termen nu mai mic de cinci zile şi nici mai mare de zece zile dela închiderea sus zisului proces-verbal.

   

Articolul 775

Tribunalul examinând toate contestaţiunile deodată şi împreună, contradictoriu cu judecătorul-sindic şi persoanele arătate în articolele precedente, se pronunţa prin o singura sentinta, chiar dacă ar trebui să se ordone vre-un act oare-care de instrucţiune în privinta uneia sau mai multor creanţe.

Sentinta tribunalului, în asemenea caz, nu este supusă apelului decât dacă creanta trece peste valoarea de 1500 lei.

   

Articolul 776

În toate cazurile în care nu se poate pronunţa sentinta definitivă, tribunalul comercial poate să admită provizoriu, pentru o sumă determinata, la pasivul falimentului, creanţele contestate, pentru ca în virtutea lor, să se poată exercita drepturile creditorului în liberatiunile falimentului, cu rezerva însă a deciziunei definitive din partea judecatei asupra validitatei contestatiunii.

Tribunalul de comerţ poate suspenda deciziunea definitivă asupra admiterii unei creanţe pînă la sfîrşitul acţiunii penale privitoare la dânsa, sau al procedurei penale începută după dispoziţiunile art. 712 şi în acest caz, el determina asemenea dacă şi pînă la ce suma acea creanta să fie admisă provizoriu la pasivul falimentului.

   

Articolul 777

Creditorul căruia nu i se contesta decât privilegiul sau ipoteca, va fi admis provizoriu la deliberările falimentului ca creditor hirografar pînă ce acea contestatiune va fi rezolvată.

   

Articolul 778

Creanţele, neproducatoare de dobînda şi neajunse la scadenta la data declaratiunei falimentului, vor fi admise la pasiv pentru suma lor întreaga, cu rezerva expresă însă ca plata ori-carei reparaţiuni parţiale sa consiste într'o sumă la care, dacă i s-ar adauga interesele socotite de 6% pe an, pentru timpul cat mai rămîne să curgă dela data mandatului de plată pînă la ziua scadentei creanţei, această sumă sa echivaleze cu suma cotei de reparatiune.

   

Articolul 779

Creanţele pentru declaraţiunea cărora s'a prelungit termenul, conform art. 769, vor fi verificate în mod suplimentar la sosirea acelui termen, după dispoziţiile acestui capitol.

   

Articolul 780

Chiar după expirarea termenelor fixate prin articolele precedente, creditori cunoscuţi sau necunoscuţi cari nu şi-au declarat încă creanţele, pot sa ceara dela judecătorul-sindic să fie verificaţi la massa falimentului, pînă cînd nu s'a sfîrşit repartitiunile întregului activ al falitului.

Judecătorul-sindic va proceda de urgenta la verificarea acestor creanţe, ascultând şi pe falit.

În caz de contestatiune, se va urma conform art. 772.

Judecătorul-sindic va putea chiar să-i admită provizoriu la pasiv, conform dispoziţiunilor precedente.

În caz de descoperire de fals, de dol de erori esenţiale de fapt sau de descoperiri de titluri pînă aci necunoscute, se poate încă face opoziţiune contra admiterilor de creanta deja efectuate.

Cheltuelile derivând din declaraţiunile de creanţe şi opoziţiunile tardive, sînt întotdeauna în sarcina acelora cari le fac.

Efectele declaraţiunilor şi opoziţiunilor tardive sînt determinate în titlul V.

   

Capitolul 2

Despre diferite specii de creditori    

Articolul 781

Toţi creditorii falitului au dreptul sa ia parte la deliberările falimentului, cu rezerva dispoziţiunilor cari regulează participarea creditorilor avînd ipoteca, gaj sau alt privilegiu, în repartitiunea activului şi intervenirea lor la concordat.

I. Despre creditorii avînd gaj sau alt privilegiu asupra bunurilor mobile

   

Articolul 782

Judecătorul-sindic poate ori-cînd, cu autorizaţia tribunalului sa retragă, în profitul falimentului, lucrul dat în gaj, plătind pe creditor.

Poate asemenea să facă să se ordone de tribunal vînzarea gajului cu licitaţie publică, şi creditorul nu se va putea opune la aceasta, decât numai renunţând la dreptul de a-şi obţine plata creanţei sale asupra celorlalte bunuri nesupuse gajului.

Dacă gajul s'a vândut pe un preţ mai mare decât creanta, prisosul aparţine massei falimentului.

   

Articolul 783

Dispoziţiile codicelui civil, privitoare la privilegiile asupra mobilelor, se aplică şi în materie de faliment, cu rezerva dispoziţiunilor speciale cuprinse în acest codice şi cu modificările următoare:

1. Salariul datorit lucrătorilor intrebuintati de-adreptul de către falit, în timpul lunei care a precedat declaraţia falimentului, se va admite între creanţele privilegiate, în acelaşi rang cu privilegiul stabilit în art. 1729 din codicile civil pentru salariile datorite oamenilor de serviciu. Salariul datorit baietilor din pravalie şi comisilor, pentru cele şase luni ce au precedat declararea falimentului, se va admite cu acelaşi rang;

2. Privilegiul locatarului, prevăzut la art. 1730 codicile civil, nu se întinde asupra mărfurilor ieşite din magazine, sau din locurile unde locatarul îşi exercită comerţul sau industria sa, dacă cei de al treilea au dobîndit drepturi asupra lor, afară de cazul de sustractiune frauduloasă. Privilegiul are loc şi pentru despăgubirea datorită locatarului după dispoziţiunile art. 721;

3. Creanta pentru preţul neplătit al maşinilor de importanţa valoare, întrebuinţate într'o exploatare industriala, manufacturiera sau agricolă este privilegiată în rangul indicat la numărul 5 de sub art. 1730 codicele civil, asupra maşinilor vândute şi predate falitului, în cei trei ani cari au precedat declaraţia falimentului, cu toate ca ar fi devenit imobile prin designatiune.

Acest privilegiu nu va avea nici un efect dacă vânzătorul, în cele trei luni dela predarea maşinilor în primirea cumpărătorului în ţara, nu va fi făcut să se transcrie actul din care rezultă vînzarea şi creanta sa, în registrul de transcriptiune imobiliară al tribunalului în jurisdicţiunea căruia s'au aşezat maşinile.

   

Articolul 784

Judecătorul-sindic va forma lista creditorilor care pretind a avea dreptul de gaj sau alt privilegiu asupra mobilelor. Contestaţiunile asupra existenţei privilegiului vor fi rezolvate după dispoziţiunile art. 772 şi următoarele.

   

Articolul 785

Dacă preţul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajunge pentru plata creditorilor privilegiaţi, aceştia concura pentru rest cu creditorii hirografari la distribuirea celeilalte părţi de activ.

II. Despre creditorii privilegiaţi sau ipotecari asupra imobilelor.

   

Articolul 786

Dacă una sau mai multe repartitiuni ale preţului bunurilor mobile se face înainte de distribuirea preţului imobilelor, creditorii privilegiaţi sau ipotecari, ale căror creanţe sînt verificate, concura la acele repartitiuni cu întreaga lor creanta, cu rezerva deducerilor mai jos arătate.

   

Articolul 787

Creditorii privilegiaţi sau ipotecari cari, după vînzarea imobilelor, sînt definitiv colocati asupra imobilelor în rang nul pentru totalitatea creanţelor lor nu vor primi partea din preţul ce li se cuvine decât deducandu-se dintr'însă sumele ce ei au primit deja din repartiţiile massei hirografare. Sumele astfel distrase nu rămîn pentru ceilalţi creditori ipotecari, dar sînt atribuite massei hirografare şi distribuite numai ei.

   

Articolul 788

Dacă creditorii privilegiaţi sau ipotecari nu au fost colocati decât pentru o parte din creanţele lor asupra preţului imobilelor, drepturile lor asupra massei hirografare sînt definitiv regulate, în proporţie cu sumele pentru care ei au mai rămas creditori în urma acelei colocatiuni, şi massa va fi subrogată, în locul lor, pentru aceea ce ei vor fi primit, după dispoziţiunile art. 766 peste proporţiunea partei creanţei necolocate.

   

Articolul 789

În privinta creditorilor privilegiaţi sau ipotecari, cari nu au fost colocati în rang util asupra preţului, sau care nu sînt plătiţi integral cu preţul imobilelor se vor aplica dispoziţiile art. 785.

III. Despre drepturile femeei falitului

   

Articolul 790

În caz de faliment, al bărbatului, femeea reia imobilele dotale, cu dreptul de a percepe veniturile, precum şi imobilele parafernale cari îi aparţineau în momentul căsătoriei şi pe acelea pe care le-a dobîndit în timpul căsătoriei, provenind din cauze juridice anterioare, sau prin efectul unei donatiuni sau de succesiuni testamentare sau legitime.

   

Articolul 791

Femeea va relua asemenea imobile dobândite de dânsa şi în numele ei, cu banii provenind din înstrăinarea bunurilor ce'i aparţineau în momentul căsătoriei, sau care i-au parvenit în urma prin unul din modurile arătate în articolul precedent, însă numai cu condiţiune ca, în contractul de achizitiune, să se declare expres aceasta întrebuinţare şi ca provenienţă banilor să fie stabilită printr'un inventar sau prin ori-ce alt act cu data certa.

   

Articolul 792

În toate celelalte cazuri, şi ori-care ar fi regimul sub care s'au căsătorit sotii, prezumţia este ca bunurile dobândite de femeea falitului aparţin bărbatului şi ca au fost plătite cu banii lui, astfel încît acele bunuri trebuiesc să fie întrunite la massa falimentului; femeea însă este admisă să facă proba contrarie.

   

Articolul 793

Bunurile mobile atît dotale, cat şi parafernale, cuprinse în contractul de căsătorie, sau parvenite femeei în vr'unul din modurile arătate în art. 790, se pot relua de femee în natura, dacă identitatea lor este dovedită cu un inventar sau prin ori-ce act cu data certa. Toate celelalte obiecte mobile, aflate în posesiunea fie a bărbatului, fie a femeei, şi ori-care ar fi regimul căsătoriei se presupun ca aparţin bărbatului, afară numai dacă femeea nu va proba contrariul.

   

Articolul 794

Data certa a unui act, cerută de art. 791 şi 793, trebuie să fie stabilită în modurile determinate de codicele civil; dar proba achizitiunei, a posesiunei şi a instrainarei titlurilor de credit şi a acţiunilor de societăţi comerciale, se va putea face şi cu registrele stabilimentelor publice sau ale societăţilor prin acţiuni.

   

Articolul 795

Dreptul arătat în art. 790 şi 791 nu poate fi exercitat de femee decât cu sarcina datoriilor şi ipotecilor de cari acele bunuri au fost legalmente grevate.

   

Articolul 796

Dacă bărbatul era comerciant la epoca celebrării căsătoriei, sau dacă, neavând atunci vre-o profesiune determinata, a devenit comerciant în anul următor, ipoteca legală pentru dota femeei nu se întinde, în nici un caz, asupra bunurilor dobândite de bărbat în timpul căsătoriei prin ori-ce alt titlu, afară numai de succesiune sau donatiune.

În cazurile sus zise, femeea nu poate exercita nici o acţiune asupra massei falimentului, pentru avantajele derivând din contractul de căsătorie, şi creditorii nu vor putea să se prevaleze de avantajele derivând din acelaşi contract în favoarea bărbatului.

   

Articolul 797

Dacă femeea are contra bărbatului vre-o creanta, derivând dintr'un contract cu titlu oneros, sau dacă ea a plătit pentru dânsul vre-o datorie, creanta este presumata a fi constituită şi datoria a fi plătită cu banii bărbatului, şi femeea nu va putea exercita nici o acţiune asupra massei falimentului, decât dacă va face proba contrarie, conform dispoziţiunilor art. 792.

Femeea falitului va fi admisă la pasivul falimentului, pentru preţul bunurilor sale înstrăinate în timpul căsătoriei de către bărbat, rezervandu-se însă acţiunea massei asupra sumelor ce femeea ar putea scoate conform dispoziţiunilor art. 1255 din codicele civil.

IV. Despre co-obligaţi şi despre fide-jusori

   

Articolul 798

Creditorul, care poseda obligaţiuni subscrise, girate sau garantate solidar de către falit şi de alţi co-obligaţi cari au căzut în stare de faliment, participa la repartitiuni în toate massele şi va fi trecut cu valoarea nominală a creanţei sale pînă la deplina achitare.

   

Articolul 799

Nici un regres pentru dividendele plătite nu se acordă falimentelor co-obligatilor, unora contra altora; însă dacă creanta întreaga, capital şi accesorii, a fost plătită de una sau mai multe masse co-obligate, astfel ca creditorul nu mai are nici o acţiune contra celorlalte, cele dintâi vor avea dreptul de regres contra celor de al doilea, în proportiune cu partea datoriei ce au plătit şi cu aceea ce cădea în sarcina respectiva a fiecăreia.

Dacă toate dividendele întrunite, ce s'au atribuit creditorului în toate falimentele co-obligatilor, ar trece peste suma lui datorită, restul va fi inpoiat masselor falimentelor, în proporţiunea sus arătată. Dacă însă unii din co-obligaţi erau garanţii altora, prisosul aparţine, după ordinea obligaţiunilor masselor falimentelor, acelor co-obligaţi care au dreptul să fie garantaţi.

   

Articolul 800

Dacă creditorul, posesor al unor obligaţiuni solidare între faliţi şi alţi co-obligaţi, a primit înainte de faliment o parte din creanta sa, el nu va putea fi trecut la massa falimentului decât scăzându-se partea primită şi conserva pentru ceea ce-i mai rămîne datorit, drepturile fide-jusorilor sale contra co-obligatilor sau fide-jusorilor.

Co-obligatul sau fide-jusorul falitului, care a plătit o parte din datoria solidară, va figura la massa pentru tot ce va fi plătit în descărcarea falitului; cu toate acestea, creditorul conserva dreptul de a prelua, pînă la plata sa integrală, dividendul destinat co-obligatului, sau fide-jusorului, restrangandu-şi în acest caz acţiunile sale contra aceluias co-obligat sau fide-jusor la suma pentru care va mai fi rămas încă creditor după primirea celor două dividende.

   

Articolul 801

Co-obligatul sau fide-jusorul falitului care, pentru siguranţa acţiunii sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept condiţionat de ipoteca sau de gaj, va fi cuprins în massa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gajul i-au fost constituite.

Dar această sumă se va confunda cu acea cerută de creditor în massa falimentului şi, prin urmare, va fi computata o singură dată în calculul majoritatei cerute pentru validitatea deliberărilor creditorilor falimentului.

Preţul bunurilor ipotecate sau al gajului aparţine creditorului, deducandu-se din suma ce-i este datorită.

   

Articolul 802

Creditorii conserva acţiunea lor pentru totalitatea creanţelor contra co-obligatilor sau fide-jusorilor falitului, chiar dacă acesta ar fi obţinut un concordat la care ar fi consimţit de bunăvoie însuşi aceşti creditori.

   

Titlul IV

DESPRE LICHIDAREA ACTIVULUI    

Capitolul 1

Mijloacele pentru a lichidă activul    

Articolul 803

Judecătorul-sindic trebuie să proceadă, sub privigherea tribunalului la lichidarea activului falimentului, fie asigurând şi incasand creanţele, fie procedând la vînzarea averei mobile şi imobile, îndată după trecerea celor 10 zile dela pronunţarea hotărîrei, data asupra contestatiunilor la verificare.

Dacă în acest interval a intervenit o propunere de concordat, în vederea căreia s'ar crede oportun să se amâne vînzarea, judecătorul-sindic va putea fi autorizat de tribunal sa suspende acea vânzare, fără prejudiciul dreptului de urmărire al creditorilor avînd amanet, privilegiu sau ipoteca.

Tribunalul va trebui ca, înainte de a se efectua vînzarea, să facă a se estima lucrurile ce sînt de vândut, prin experţi numiţi de dânsul.

Aceasta estimaţiune se va depune la grefa tribunalului.

   

Articolul 804

Vânzarea bunurilor este asemenea suspendată dacă creditorii vor decide a se continua exploatarea în tot sau în parte a patrimoniului comercial al falitului, pentru timpul, în limitele şi cu condiţiunile ce ei vor trebui sa determine cu preciziune, desemnând persoana însărcinată cu conducerea exploatarei comerţului.

Aceasta deciziune nu poate fi luată decât cu o majoritate de trei pătrimi a creditorilor în număr şi în suma.

Creditorii dizidenţi şi falitul pot face opoziţiune la tribunal, dar aceasta nu va suspenda executarea deciziunei luate de creditori.

   

Articolul 805

Datoriile provenind din operaţiunile judecătorului-sindic vor fi plătite din activul falimentului, cu preferinta asupra datoriilor anterioare; iar dacă aceste operaţiuni trag după dânsele obligaţiuni care ar trece peste activul falimentului, numai creditorii cari le-au autorizat sînt personal ţinuţi peste partea lor din activ, în limita însă a autorizatiunei date. Ei vor contribui în proporţiunea creanţelor lor respective.

   

Articolul 806

În cazul prevăzut de art. 804, creditorii trebuie să fie convocaţi de judecătorul-sindic cel puţin odată pe an.

În aceste adunări judecătorul-sindic va da seama de modul cum s'a continuat comerţul şi de rezultatele obţinute.

   

Articolul 807

Tribunalul va putea autoriza pe judecătorul-sindic a transige asupra tuturor contestatiunilor ce interesează massa, chiar cînd ar fi privitoare la drepturi imobiliare.

Cînd obiectul tranzactiunei are o valoare nedeterminată sau mai mare de 1

500 lei, tranzactiunea va trebui să fie supusă la omologării tribunalului comercial.

Omologarea nu va putea avea loc decât după ce falitul va fi fost ascultat sau chemat în regula.

   

Capitolul 2

Despre vînzarea mobilelor şi imobilelor falitului

I. Despre vînzarea mobilelor

   

Articolul 808

Tribunalul poate autoriza pe judecătorul-sindic sa vândă, cu licitaţie publică, mărfurile şi celelalte obiecte ale falitului, după ce mai întîi le va fi estimat conform art. 803.

Autorizaţiunea trebuie să determine termenul vanzarei, sa prescrie agenţii prin mijlocul cărora are să se facă vînzarea şi sa fixeze preţul dela care are să se înceapă licitaţiunea.

Aceasta autorizaţiune poate fi acordată pentru cauza binecuvantata, chiar înainte de a fi expirat termenul indicat, la art. 803, citindu-se însă prealabil falitul.

Încheierea tribunalului se va publică prin Monitorul Oficial şi ori-ce întâmpinări se pot adresa tribunalului, în termen de trei zile libere dela publicare.

Adjudecarea trebuie să fie omologata de tribunalul comercial cel mai târziu trei zile dela efectuarea ei.

   

Articolul 809

Tribunalul după cererea judecătorului-sindic şi citând pe falit, poate autoriza vînzarea cu licitaţie publică, în massa totală sau parţială, a bunurilor mobile rămase nevandute şi a creanţelor neîncasate.

Actul de înstrăinare trebuie să fie omologat de tribunal.

II. Despre vînzarea imobilelor

   

Articolul 810

Dela data sentinţei declarative de faliment, nici un creditor nu va putea proceda la exproprierea silită a imobilelor; judecătorul-sindic însă, în termenul de 30 zile dela cererea ce-i va face creditorul interesat, este dator sa provoace vînzarea lor cu formele stabilite pentru vînzarea bunurilor de minori.

Cererea de vânzare va fi facuta către tribunalul civil competent, îndată după expirarea termenului indicat de art. 803.

   

Articolul 811

Dacă urmărirea era începută înainte de a se pronunţa sentinta declarativă de faliment, de către un creditor avînd privilegiu sau ipoteca asupra imobilelor urmărite, judecătorului-sindic trebuie să intervină pentru ca procedura să poată fi îndeplinită fără întîrziere.

Dispoziţiile art. 513 şi 523 din procedura civilă se aplică şi în cazul în care, afară de imobilele supuse urmăririi, falitul mai are imobile în cuprinsul jurisdictiunei aceluiaşi tribunal.

   

Capitolul 3

Despre revendicatiune    

Articolul 812

Pot fi revendicate rimesele în cambiale sau în alte titluri de credit neplătite încă şi pe cari falitul le poseda în natura în ziua sentinţei declarative de faliment, dacă aceste rimese au fost făcute de proprietarul lor cu simplu mandat de a face să se încaseze valoarea ei de a o păstra în contul sau, sau dacă ele au fost destinate de proprietarul lor pentru plati anume determinate.

   

Articolul 813

Pot asemenea să fie revendicate, dacă se poseda în natura, în tot sau în parte, de către falit, în ziua sentinţei declarative de faliment, mărfurile care i-au fost predate cu titlu de depozit spre a fi vândute în contul proprietarului, cu rezerva, însă, a dispoziţiunilor din acest codice relative la revendicatiunea titlurilor la purtător pierdute sau furate şi ale art. 1909 din codicele civil.

Poate asemenea să fie revendicat preţul sau parte din preţ al aceloraşi mărfuri cari nu fusese plătit în bani sau altfel, nici trecut în cont curent între falit şi cumpărător.

   

Articolul 814

Mărfurile expediate falitului, al cărora preţ el nu l-a plătit încă, pot fi revendicate dacă, în ziua declararei falimentului, nu ajunsesera încă în magazinele sale sau nu fuseseră primite la dispoziţia lui în magaziile publice în alt loc de depozit ori de paza ale comisionarului însărcinat să le vândă pentru contul lui.

Revendicatiunea nu este admisă dacă mărfurile înainte de sosirea lor fuseseră vândute fără frauda prin girarea facturei, a poliţei de încărcare sau a scrisorii de carat, cînd acestea sînt la ordin sau prin remiterea acelor titluri, cînd sînt la purtător.

Acela care revendica, trebuie să despăgubească massa de sumele plătite în contul lui şi de toate anticipatiunile făcute pentru navlu sau port, pentru comision, pentru asigurări sau alte spese şi sa plătească sumele ce vor fi datorite pentru aceleaai cauze.

   

Articolul 815

Vânzătorul poate să retina mărfurile vândute care n'au fost predate falitului sau cari nu i-au fost expediate lui sau unei alte persoane pentru contul sau.

   

Articolul 816

În cazurile prevăzute de cele doua articole precedente, judecătorul-sindic, cu autorizarea tribunalului, va putea cere predarea mărfurilor, plătind vânzătorului preţul convenit.

   

Articolul 817

Cererile de revendicare trebuie să fie propuse înaintea judecătorului-sindic.

Judecătorul-sindic este dator ca în 48 ore sa comunice falitului şi creditorilor copie de pe acţiune, arătându-le şi termenul de înfăţişare.

Comunicarea se va face conform art. 937 din cod comercial.

Fiecare din creditori şi chiar falitul sînt admişi sa contesteze cererile de revendicare.

Dacă nu exista contestatiune, sau dacă contestatiunea, după valoarea lucrului revendicat, este de competenţa judecătorului de ocol, revendicarea este admisă sau respinsă printr'o ordonanţa a judecătorului-sindic, supusă apelului la tribunal în termen de trei zile libere dela pronunţare. În caz contrariu, judecătorul trimite judecarea afacerii înaintea tribunalului de comerţ.

   

Articolul 818

Cererile de revendicatiune în natura suspenda vînzarea lucrurilor revendicate, dar nu pot anula vînzările deja efectuate.

Cererile de revendicarea preţului nu au efect asupra sumelor deja distribuite înaintea lor.

   

Titlul V

DESPRE REPARTITIUNEA ÎNTRE CREDITORI ŞI DESPRE ÎNCHIDEREA FALIMENTULUI    

Articolul 819

Sumele de bani aparţinînd falimentului, scăzând cheltuelile de justiţie şi de administraţiune şi ajutoarele acordate falitului şi familiei sale, trebuie, mai întîi de toate să se întrebuinţeze, cu autorizarea tribunalului, la plata creditorilor cu gaj sau alt privilegiu, şi restul va fi distribuit între toţi creditorii, în proportiune cu creanţele lor verificate.

În acest scop, judecătorul-sindic trebuie să prezinte, în fie-care luna, tribunalului, un stat de situaţiune al falimentului şi al banilor disponibili, pentru a fi repartizaţi. Tribunalul va ordonă, de va fi loc, o repartitiune, fixând suma de distribuit, şi va îngriji ca toţi creditorii să fie avizaţi despre aceasta.

   

Articolul 820

Statul de repartitiune va fi format de judecătorul-sindic şi va deveni executoriu prin ordonanţa tribunalului.

Pentru repartizarea banilor aflaţi în depozit, judecătorul-sindic va remite fiecăruia din creditori mandatul de plată după statul de repartitiune.

Plăţile se efectuează deadreptul de către cassa.

   

Articolul 821

Nu se va proceda la nici o repartitiune decât rezervandu-se porţiunea corespunzătoare conform bilanţului la creanţele pentru care termenul verificarei a fost prorogat, dacă aceste creanţe n'au fost încă admise la pasivul falimentului în momentul repartitiunei.

Dacă aceste creanţe n'au fost trecute în bilanţ, pentru o sumă determinata, sau dacă creditorul pretinde o sumă mai mare decât cea trecută în bilanţ, judecătorul-sindic va determina suma de rezervat cu apel la tribunal. Ordonanţa judecătorului-sindic este provizoriu executorie.

   

Articolul 822

Porţiunea rezervată rămîne în depozit pînă la împlinirea termenelor prorogate după dispoziţiunile art. 769.

Dacă creditorii pentru care termenele au fost prorogate nu au făcut sa li se verifice creanţele, conform dispoziţiunilor precedente, porţiunea rezervată se va împărţi între creditorii admişi la pasiv.

Aceeaşi rezerva are loc şi pentru creanţele în privinta admiterii cărora nu s'a fost statuat definitiv.

Dacă sumele rezervate produc interese, acestea se cuvin creditorilor pentru cari s'au rezervat.

În toate cazurile, depozitul este în rizicul şi pe cheltuiala lor.

   

Articolul 823

Nici un mandat de plată nu se va emite de judecătorul-sindic decât numai după prezintarea titlului constitutiv al creanţei.

Judecătorul-sindic va menţiona pe titlu mandatul de plată.

Dacă nu exista titlu scris sau dacă nu este posibil a-l prezintă tribunalul va putea autoriza plata asupra prezintarei extractului de pe procesul-verbal de verificarea creanţelor.

Creditorul va da chitanţa pe marginea statului de repartitiune.

   

Articolul 824

Creditorii cari vor fi declarat tardiv creanţele lor, conform dispoziţiunilor art. 773*), nu vor putea reclama în contra repartitiunilor activului deja făcute, nici să se opună la cele deja ordonate de judecatorulsindic, dar vor concura numai la repartitiunile următoare în proportiune cu creanta lor, şi cînd vor fi fost admişi provizoriu la pasiv, în proportiune cu suma determinata de tribunal. Dacă însă ei justifica ca au fost în imposibilitate de a face declaraţiunea creanţei lor în termenele stabilite, ei vor putea fi admişi a prelua asupra activului nedistribuit încă şi dividendele ce li s'ar fi cuvenit în distributiunile anterioare.

În caz de opoziţiune tardivă în contra admiterii unei creanţe, tribunalul poate ordonă ca sumele cuvenite pentru aceasta creanta în repartitiunile următoare, sau pentru partea contestată a acestei creanţe, să fie ţinute în rezerva; şi dacă în virtutea acelei opoziţiuni, creanta va fi în tot sau în parte declarata neexistenta, chiar sumele pe nedrept primite în repartitiunile precedente vor trebui să fie restituite la massa.

----------

*) Credem ca din eroare s'a trecut aci art. 773, în loc de 780, care trebuie indicat.

   

Articolul 825

După terminarea repartitiunei sumelor provenite din averea mobiliară şi imobiliară a falitului, procedura falimentului va fi închisă; însă fie-care creditor îşi păstrează dreptul la plata restului creanţei sale.

Cu toate acestea, procedura falimentului se va redeschide cînd debitorul va face o asemenea cerere, oferind creditorilor săi de a le plati cel puţin încă o zecime din creanţele lor şi dînd cauţiune pentru cheltuieli. În acest caz, tribunalul va rechema la însărcinarea sa pe judecătorul-sindic, sau îl va numi din nou şi va lua toate măsurile prevăzute în dispoziţiunile precedente în privinta conservatiunei şi a administraţiunei patrimoniului existent, cum şi în privinta lichidaţiunei lui şi în privinta pasivului care ar fi survenit.

Nu se va proceda la nici o repartitiune decât numai după expirarea, în privinta noilor creditori, a termenelor stabilite conform dispoziţiunilor art. 708.

   

Articolul 826

Falitul, care va plati integral în capete, interese şi cheltuieli, toate creanţele admise la massa falimentului, va putea obţine reabilitarea sa.

   

Articolul 827

Cererea de reabilitare se va adresa către tribunalul care a pronunţat sentinta de declarare a falimentului. Preşedintele tribunalului, primind aceasta cerere, va ordonă ca o copie indicată sa stea afişată în timp de doua luni, pe usa tribunalului, la bursa şi la Camera de comerţ, publicându-se de doua ori, la interval de câte o luna, şi în Monitorul Oficial.

   

Articolul 828

Creditorul care nu va fi primit de deplin plata capitalului sau cu procente şi cheltuieli, cum şi ori-ce parte interesată, va putea, în curgerea timpului în care copia va sta afişată, să se opună la reabilitare printr'o petitiune depusa la grefa tribunalului, însoţită de actele pe care se întemeiază.

Oponentul nu poate figura ca parte în proces.

   

Articolul 829

Tribunalul, la ziua fixată pentru cercetarea acestei cereri, va examina, în prima linie, dacă formalităţile mai sus arătate au fost îndeplinite; apoi, ascultând pe falit şi examinând actele pe care se întemeiază cererea, intimpinarea oponentului, dacă opoziţie s'a făcut, şi actele depuse, va putea incuviinta cererea. Sentinta care a respins reabilitarea va putea fi atacată, pe calea apelului, numai de către falit în termen de 15 zile dela pronunţare. Dacă cererea de reabilitare a fost respinsă, falitul nu va putea introduce din nou alta cerere decât după un an dela data sentinţei.

   

Articolul 830

Falitul va putea fi reabilitat, după moartea sa, după cererea moştenitorilor.

   

Articolul 831

Bancrutarii frauduloşi şi cei condamnaţi pentru fals, furt, abuz de încredere, escrocherie şi delapidare de bani publici, nu pot obţine reabilitarea.

Cererea de reabilitare este inadmisibila pînă la închiderea acţiunii penale.

Bancrutarii simpli nu pot fi reabilitaţi decât după ce au făcut pedeapsa la care au fost condamnaţi.

   

Titlul VI

DESPRE ÎNCETAREA ŞI SUSPENDAREA FALIMENTULUI    

Capitolul 1

Despre neajungerea activului    

Articolul 832

Dacă operaţiunile falimentului nu vor putea continua în mod util din cauza insuficienţei activului, tribunalul, ascultând pe judecător şi pe falit, va putea declara, chiar din oficiu, încetarea acelor operaţiuni.

Aceasta declaraţiune va reintegra pe creditori în exerciţiul drepturilor lor asupra bunurilor falitului, mentinandu-se în privinta acestuia efectele declaratiunei de faliment.

   

Articolul 833

Falitul şi ori-ce interesat va putea ori cînd cere tribunalului revocarea sentinţei prin care s'a declarat încetarea operaţiunilor falimentului, plătind cheltuelile judecatei arătate în articolul precedent şi dând cauţiune pentru cheltuelile ulterioare.

Dacă revocatiunea este admisă, se va proceda conform primului aliniat al art. 825.

   

Capitolul 2

Despre moratoriu    

Articolul 834

Dacă sentinta declarativă de faliment a fost pronunţată după cererea creditorilor sau din oficiu, falitul, justificând cu probe valabile ca încetarea plăţilor a fost consecinţa unor evenimente extraordinare şi neprevăzute, sau în alt mod scuzabile, şi stabilind cu documente sau cu dare de garanţii îndestulătoare ca activul patrimoniului sau covarseste pasivul, va putea sa ceara tribunalului, în cele trei zile ce urmează după publicarea acelei sentinţe, ca să se suspende executarea ei.

Cererea nu va putea fi primită, dacă falitul nu a prezintat sau nu prezintă împreună cu dânsa registrele sale de comerţ regulat ţinute, bilanţul sau comercial şi o lista nominativă de toţi creditorii săi, cu arătarea domiciliului şi a sumelor creanţelor lor.

   

Articolul 835

Preşedintele, verificand prezintarea registrelor, a bilanţului şi a listei creditorilor, va ordonă convocarea acestora înaintea judecătorului-sindic pentru a discuta cererea de moratoriu şi va fixa, la trebuinta o zi, care să nu fie posterioară zilei primei adunări ordonate prin sentinta declarativă de faliment.

Aceasta ordonanţa se va notifica judecătorului-sindic şi tuturor creditorilor prin îngrijirea falitului.

Aceasta ordonanţa nu va împiedica împlinirea actelor decurgînd din declaraţiunea de faliment în privinta persoanei şi bunurilor falitului.

   

Articolul 836

Procesul-verbal al adunarei trebuie să arate numele şi prenumele creditorilor cari au comparut şi declaraţiunile fie-căruia din ei şi a judecătorului-sindic, în privinta veracitatei şi fiinţei fie-carei creanţe, a cererii de moratoriu şi a duratei lui.

Va trebui asemenea sa arate propunerile măsurilor conservatorii necesare, modurile de lichidaţiune prin buna înţelegere şi persoanele cărora se poate incredinta administraţiunea sau supravegherea patrimoniului falitului în timpul moratorului.

   

Articolul 837

La cea dintâi audienta care va urma după ziua adunarei sus zise, tribunalul va statua contradictoriu cu falitul, cu judecătorul-sindic şi cu creditorii intervenienţi, asupra cererii de suspensiune, ţinînd mai cu seama cont de dorinţa exprimată de majoritatea creditorilor.

Dacă tribunalul găseşte aceasta cerere admisibilă, el ia urmataoarele măsuri:

1. Fixează termenul moratoriului, fără ca acest termen să poată trece peste o luna;

2. Ordonă debitorului ca, înlăuntrul aceluias termen sa producă dovada cum ca a plătit toate datoriile sale ajunse la scadenta, sau ca a obţinut dela creditori amânarea platei;

3. Prescrie măsurile conservatorii şi precauţiunile ce va crede necesare pentru a asigura integritatea patrimoniului debitorului;

4. Numeşte o comisiune de creditori însărcinată de a supraveghea administraţiunea şi lichidarea patrimoniului căzut în faliment.

Suspendarea procedurei comerciale a falimentului nu împiedica cursul urmăririi penale.

   

Articolul 838

Debitorul care a obţinut moratoriul, are dreptul sa procedeze la lichidaţiunea voluntara a activului falimentului sau, şi la stingerea pasivului, cu concursul comisiunei creditorilor sus numite şi sub direcţiunea judecătorului-sindic.

Regulile speciale ale lichidaţiunei şi autorizaţiunile de a constitui ipoteci sau gajuri, de a lua bani împrumut, de a transige, de a incasa bani sau a face plati, sau de a face alte acte strict necesare în scopul lichidarei, trebuie să fie prescrise de tribunal prin sentinta care acorda moratoriul sau prin alte sentinţe ulterioare, ascultandu-se şi comisiunea lichidatoare.

   

Articolul 839

În timpul moratoriului nici un act de urmărire nu se va putea întreprinde sau continua contra debitorului şi nici o acţiune nu se va putea intenta sau continua contra lui, dacă nu rezultă din fapte posterioare acordarei moratoriului.

Moratoriul nu are efect în privinta creanţelor Statului provenind din contribuţiuni, nici în privinta drepturilor creditorilor avînd ipoteca, gaj sau alt privilegiu.

   

Articolul 840

Dacă în timpul moratoriului intervine o înţelegere de bunăvoie cu toţi creditorii, relaţiunile ulterioare între aceştia şi debitori se regulează conform acelei convenţiuni.

Învoiala se poate de asemenea stipula în mod valabil numai cu majoritatea creditorilor care ar reprezintă cel puţin trei treimi din pasiv, cu condiţiune numai ca creditorii cari au consimţit, sa ia asupra-le, împreună cu debitorul, consecinţele ori-cărui litigiu cu creditorii disidenti şi, la trebuinta, obligaţiunea platei integrale a creanţelor lor.

În ambele aceste cazuri, dacă declaraţiunea de faliment intervenise deja, învoiala trebuie să fie omologata de tribunal şi produce efectele concordatului întrucât priveşte închiderea falimentului.

   

Articolul 841

Dacă cererea de moratoriu nu este admisă, tribunalul, dacă este necesar, fixează, prin aceeaşi sentinta, noui termene pentru verificarea creanţelor.

Dacă, după acordarea moratoriului, se descopăr, în timpul duratei sale, datorii nedeclarate de falit, sau neexistenta unora din creanţele declarate, sau dacă acesta nu îndeplineşte obligaţiunile ce i-au fost impuse în privinta administraţiunei şi lichidarei patrimoniului sau, sau dacă s'a făcut culpabil de fapte de dol ori de rea credinţa, sau dacă activul sau nu mai oferă speranta platei integrale a datoriilor sale, tribunalul va putea revoca chiar din oficiu moratoriul şi prescrie măsurile necesare pentru continuarea procedurei falimentului.

   

Articolul 842

Chiar înaintea declaratiunii de faliment, comerciantul va putea cere un moratoriu, numai să fie în stare a justifica concursul condiţiunilor prescrise de art. 834, depunând la grefa tribunalului documentele acolo arătate şi suma necesară pentru cheltuieli.

Dacă justificările prezintate se găsesc suficiente, tribunalul, ascultând pe reclamant în camera de consiliu, va putea ordonă convocarea creditorilor în cel mai scurt termen posibil, fără a trece peste 15 zile, şi prescrie măsurile provizorii ce le va crede necesare insarcinand pe un judecător cu direcţia executarei.

Sentinta va fi notificată procurorului tribunalului în scopul indicat la art. 712.

Acest moratoriu se regulează prin dispoziţiunile acestui capitol care nu ar fi incompatibile cu dânsul.

Dacă tribunalul găseşte ca cererea nu este justificată, sau dacă se iveşte unul din cazurile prevăzute în articolul precedent, se paseste fără întîrziere la declararea de faliment.

   

Articolul 843

Ori de câte ori s'a acordat un moratoriu, dacă în cursul duratei lui se dovedeşte a se fi plătit creditorilor anteriori o parte considerabila din creanţele lor, sau dacă mijlocesc împrejurări speciale, tribunalul va putea, intervenind un vot favorabil al majoritatei creditorilor, cari ar reprezenta cel puţin jumătate din restul pasivului sa acorde un al doilea moratoriu pentru un termen, care asemenea nu va trece peste 6 luni.

   

Articolul 844

Documentele şi celelalte mijloace de probaţiune avînd de scop a lumina judecata tribunalului asupra cererii de moratoriu, pot să fie prezintate fără a fi necesar de a le investi cu formalităţile prescrise de legi pentru timbru şi înregistrare.

   

Capitolul 3

Despre concordat    

Articolul 845

În ori-ce stare a procedurii falimentului, se poate încheia concordat între falit şi creditorii săi, ori-care ar fi cota concordanta, dacă toţi consimt la aceasta.

În concordat se poate conveni încetarea sau suspendarea procesului comercial al falimentului, dar nu se poate împiedica continuarea instructiunei penale.

Concordatul va fi supus omologării tribunalului.

   

Articolul 846

Dacă nu s'a obţinut un concordat prin consimtimantul tuturor creditorilor, judecătorul-sindic este dator ca, în termen de trei zile dela verificarea creanţelor, sa convoace pe creditori pentru a fi consultaţi asupra incheierei unui concordat.

Falitul sau număr de creditori reprezentând cel puţin a patra parte din pasivul falimentului, pot cere, în acelaşi termen o convocare a creditorilor pentru a li se propune un concordat.

Ordonanţa de convocare trebuie să fie notificată creditorilor şi falitului.

Propunerea concordatului nu suspenda actele întreprinse pentru lichidarea falimentului, cu rezerva dispoziţiilor primului aliniat din art. 803

   

Articolul 847

În adunarea pentru concordat, falitul trebuie să se prezinte în persoana, dar poate să fie autorizat, pentru juste motive, de către judecatorulsindic, să se prezinte printr'o altă persoană.

Judecătorul-sindic trebuie să prezinte adunarei o relatiune scrisă în privinta starei falimentului, a indeplinirei formalităţilor, a operaţiunilor ce au avut loc şi a măsurilor ce crede necesare a înlesni acea încheiere. Relaţiunea trebuie să fie subscrisă de judecătorul-sindic.

Procesul-verbal al adunarei va menţiona tot ce s'a deliberat şi decis într'însă.

   

Articolul 848

Concordatul nu se poate face decât cu primirea majoritatei tuturor creditorilor ale căror creanţe au fost verificate sau admise provizoriu, cu condiţiune ca creditorii aderenti sa reprezinte cele trei pătrimi din totalitatea acestor creanţe; alt-fel concordatul e nul.

Variaţiunile în numărul creditorilor şi în suma creanţelor, derivând din sentinta arătată în art. 775, nu au influenţa asupra validitatei concordatului încheiat cu majoritatea sus zisa.

   

Articolul 849

Sotia falitului nu poate lua parte la votarea concordatului cu creanta sa dotală.

   

Articolul 850

Pentru formarea majoritatei cerută pentru validitatea concordatului nu se tine socoteala de creanţele cu ipoteca, gaj sau alt privilegiu, dacă creditorii nu renunţa la ipoteca sau privilegiul lor, nici de creanta dotală.

Renunţarea poate de asemenea să se refere la o parte din creanta şi la accesorii numai ca suma, în capital şi accesorii, pentru care ea are loc, să fie determinata şi ca această sumă sa nu fie inferioară la a treia parte din creanta întreaga.

Votul dat fără nici o declaraţiune de renunţare limitată, implica de drept renunţarea la ipoteca sau la privilegiu pentru întreaga creanta.

Efectele renuntarei încetează de drept, dacă concordatul nu are loc sau se anulează în urma.

Deciziunile celorlalţi creditori nu pot vătăma drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiaţi.

   

Articolul 851

Concordatul trebuie să fie subscris în aceeaşi adunare în care a fost consimţit.

Dacă concordatul s'a primit numai de majoritatea în număr a creditorilor prezenţi sau de majoritatea celor trei pătrimi a sumei totale a creanţelor, judecătorul-sindic poate, dacă creditorii aderenti nu-şi retrag consimtimantul, sa amâne deliberatiunea la alta adunare, sau sa fixeze un termen pentru culegerea şi altor adeziuni.

În caz de vre-o schimbare în condiţiunile concordatului, adeziunile date în prima adunare rămîn fără efect.

Creditorii au dreptul sa ia notite în cancelarie de pe procesele-verbale ale adunarei.

Judecătorul-sindic nu poate acorda decât o singura convocare pentru concordat, nici nu poate acorda decât o singura amânare pentru deliberatiune de noui adeziuni.

   

Articolul 852

Concordatul va trebui să fie supus omologării tribunalului.

Tribunalul, examinând circumstanţele falimentului, condiţiunile concordatului şi dacă condiţiunile cerute de lege au fost îndeplinite, va putea incuviinta omologarea.

   

Articolul 853

Concordatul judiciar este inadmisibil:

1. Cînd falitul este dosit;

2. Cînd falitul este inculpat pentru bancruta frauduloasă şi pînă ce n'a fost definitiv achitat;

3. Cînd falitul a mai fost în stare de faliment;

4. Cînd falitul nu se obliga a plati cel puţin 60% din capitalul creanţelor;

5. Cînd termenul stipulat pentru plata cotei trece de 18 luni;

6. Cînd nu se garantează plata cotei concordatare, fie printr'o ipoteca, fie printr'un depozit în bani sau efecte, putând acoperi suma prezintata prin cota promisa.

În acest caz, falitul nu va fi pus în posesiunea activului sau decât după formarea actului autentic de ipoteca de către falit sau tertiu cu judecătorul-sindic, în numele massei credale, sau după consemnarea banilor sau efectelor la Cassa de depuneri şi înaintarea recipisei la tribunalul de comerţ.

Inscriptiunea ipotecară se va putea cere numai de către judecătorul-sindic în numele massei credale, care va achită şi taxele de timbru şi înregistrare şi ori-ce alte cheltuieli ocazionate cu facerea ipotecei.

Aceste măsuri asigurătoare vor trebui să fie efectuate înainte de omologarea concordatului.

În lipsa de asemenea garanţii, falitul va putea încă sa încheie concordat cu îndatorirea ca, după punerea lui în posesiunea activului şi pînă la plata cotelor concordatare, el sa gireze comerţul sub supravegherea unui delegat al creditorilor, care va putea sa dea falitului şi avizul sau asupra diferitelor operaţiuni ale comerţului.

Dacă creditorii consimt, ei numesc, sub răspunderea lor, pe delegat, prin actul de concordat, dintre persoanele cunoscatoare în comerţul falitului, fixându-i în acelaşi timp şi onorariul lunar.

Banii proveniţi din încasări şi vânzări, se vor remite delegatului, care îi va consemna la Cassa de depuneri, iar recipisele se vor depune la tribunal pentru a servi la achitarea cotelor.

Îndată ce plata cotelor va fi achitată, încetează însărcinarea delegatului.

Prin neplata cotelor, falitul se face pasibil de penalităţile edictate de codul de comerţ pentru bancruta simpla.

Ivindu-se unul din cazurile prevăzute la numerele 1 şi 2, încheierea concordatului se suspenda de drept.

   

Articolul 854

Creditorii, cari n'au consimţit sau n'au intervenit la concordat, vor putea face opoziţiune la omologare, în termen de 8 zile dela încheierea procesului-verbal care constata operaţiunile votarei concordatului sau dela expirarea termenului concedat de judecătorul-sindic.

Cererea de opoziţiune va fi motivată şi va trebui să fie notificată judecătorului-sindic şi falitului deodată cu citaţiunea pentru audienta fixată înaintea tribunalului.

Dacă termenul sus zis a trecut fără să se fi făcut vre-o opoziţiune, tribunalul statuiaza în Camera de consiliu asupra omologării.

   

Articolul 855

Dacă tribunalul încuviinţează omologarea, se poate face apel în contra acelei sentinţe, atît de creditorii cari au votat contra concordatului, cat şi de către cei cari n'au intervenit la votare; iar dacă se respinge omologarea, se poate face apel de către falit şi de către creditorii cari au votat concordatul.

   

Articolul 856

După ce opoziţiunea la omologare a fost facuta, tribunalul se va pronunţa asupra opoziţiunei şi asupra omologării prin una şi aceeaşi sentinta, numai cu apel pentru cei interesaţi.

Dacă opoziţiunea este admisă, tribunalul anulează concordatul faţa cu toţi interesatii.

Dacă opoziţiunea este respinsă, tribunalul sau Curtea va putea sa condamne pe oponent la o amenda de 100 pînă la 5000 lei, cînd opoziţiunea va fi fost facuta cu rea credinţa şi în scop invederat de a întârzia executarea contractului*).

Tribunalul, respingând opoziţiunea, va putea acorda execuţia provizorie pentru sentinta care omologa concordatul.

Nici deciziunea Curtei, care statuiaza asupra omologării concordatului, nu este supusă opoziţiunei.

---------

*) Art. italian 836, nu cuprinde aceasta sancţiune în caz de respingere a opoziţiei.

   

Articolul 857

Dacă judecarea vre-unei opoziţiuni depinde de rezolvarea unor chestiuni care, din cauza materiei nu ar fi de competenţa tribunalului de comerţ, acest tribunal nu se va putea pronunţa decât după rezolvarea acestor chestiuni, însă va trebui sa fixeze un termen scurt, înlăuntrul căruia creditorul oponent va fi obligat sa pornească judecata înaintea autorităţii competente şi să justifice ca a făcut aceasta cu desteptare ca, în caz contrariu, se va urma judecata asupra celorlalte opoziţiuni, fără a se mai lua în consideratiune pretentiunile sale.

   

Articolul 858

Dacă prin concordat s'au consimţit ipoteci pentru garantarea celor interesaţi, tribunalul, pronunţând omologarea concordatului va trebui sa fixeze un termen scurt pentru luarea inscripţiunilor ipotecare.

Omologarea nu produce efect decât din ziua luarei inscripţiunilor.

   

Articolul 859

Omologarea face concordatul obligator pentru toţi creditorii trecuţi sau netrecuti în bilanţ, ale căror creanţe sînt sau nu verificate şi chiar pentru creditorii cari au reşedinţa afară din ţara şi pentru aceia cari au fost admişi provizoriu la pasiv, ori-care ar fi suma definitiv lichidată în favoarea lor.

   

Articolul 860

Îndată ce sentinta de omologarea concordatului a rămas definitivă, încetează starea de faliment, şi tot odată încetează funcţiunile judecătorului-sindic, cu rezerva însă a dispoziţiunilor articolelor următoare.

Judecătorul-sindic va trebui sa dea seama tribunalului de administraţiunea sa şi va remite falitului toate bunurile sale, registrele, hârtiile şi ori-ce alte efecte, luînd descărcare, conformându-se condiţiunilor şi precautiunilor stabilite prin concordat.

Judecătorul-sindic va încheia despre toate proces-verbal şi funcţiunile sale încetează.

Tribunalul va judeca contestaţiunile ivite.

Neachitarea cheltuielilor de justiţie şi de administraţiune ale falimentului, precum şi neachitarea celorlalte datorii privilegiate, în termen de trei zile de la rămânerea definitivă a hotărîrei de omologarea concordatului, da drept judecătorului-sindic a cere dela tribunal autorizarea pentru a vinde, conform art. 804, parte din patrimoniul falitului, pînă la concurenta sumelor datorite.

   

Articolul 861

Falitul concordatar, mai înainte de îndeplinirea obligaţiunilor luate prin concordat, nu va putea constitui fondul sau de comerţ în gaj, nici instraina acest fond în alt mod decât acela cerut de felul comerţului sau. Ori-ce constituire de gaj sau înstrăinare, făcute în contra dispoziţiunilor acestui articol, sînt nule de drept şi creditorii interesaţi pot cere chiar anularea concordatului şi restabilirea starei de faliment.

   

Articolul 862

Concordatul, deşi omologat, va putea să fie anulat de tribunal, după cererea judecătorului-sindic sau a ori-cărui creditor, după ce va asculta contradictoriu pe sindic şi pe falit, dacă se descoperă, după omologare, ca s'a exagerat în mod fraudulos pasivul sau ca s'a disimulat o parte importanţa din activ. Aceasta anulare liberează de drept garanţiile date pentru concordat.

   

Articolul 863

Dacă falitul nu îndeplineşte condiţiunile concordatului, unul sau mai mulţi creditori cari au luat parte la deliberatiuni şi cari nu au fost îndestulaţi cu sumele cuvenite prin concordat, vor putea cere rezilierea lui.

Prin faptul rezilierei concordatului se redeschid operaţiunile falimentului, şi creditorii neindestulati reintra în întregimea drepturilor lor faţa cu falitul, ţinându-se însă în seama partea proporţională din creanta stinsă prin plata cotelor deja efectuate.

Rezilierea contractului nu liberează pe fide-jusori, nici face sa înceteze ipotecile sau celelalte garanţii constituite printr'ansul.

Repunerea în stare de faliment, pentru neplata cotelor stipulate prin concordat, va atrage pentru falit pedeapsa prevăzută pentru bancruta simpla.

   

Articolul 864

Asupra prezentarei sentinţei care anulează sau reziliază concordatul, tribunalul va proceda conform dispoziţiunilor secundului aliniat al art. 825.

Actele făcute de falit, în urma omologării concordatului şi mai înainte de anularea sau rezilierea lui, nu vor putea fi declarate nule decât numai dacă vor fi fost făcute în frauda drepturilor creditorilor.

   

Articolul 865

Creditorii anteriori concordatului reintra în întregimea drepturilor lor numai faţa cu falitul, dar nu vor putea participa la massa falimentului decât numai în proporţiunile următoare:

Dacă nu au primit nici o parte din dividend, participa pentru totalitatea creanţelor lor.

Dacă au primit o parte, participa numai pentru porţiunea creanţei primitive corespunzător cu porţiunea de dividend promisa şi neprimită.

Dispoziţiunile acestui articol se aplică şi în cazul cînd un al doilea faliment va fi fost declarat, fără ca falimentul*) anterior sa fi fost anulat sau reziliat.

-----------

*) Aci credem ca este o inadvertenta a legiuitorului român. În art. italian 845, se zice "concordatul anterior", iar nu "falimentul anterior", cum din eroare se zice la noi.

   

Titlul VII

DISPOZIŢIUNI PRIVITOARE LA FALIMENTUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE    

Articolul 866

Falimentul unei societăţi comerciale se declara de tribunalul comercial în jurisdicţiunea căruia societatea îşi are sediul ei.

   

Articolul 867

Falimentul unei societăţi în nume colectiv sau în comandită produce şi falimentul soţilor ilimitat responsabili.

Tribunalul va declara prin aceeaşi sentinta falimentul societăţii şi al soţilor; va arata numele, prenumele şi domiciliul acestora şi va numi un judecător-sindic.

Cu toate acestea, patrimoniul societăţii va fi ţinut deosebit de acel al fie-cărui soţ, atît la formarea inventarului, cat şi în operaţiunile administraţiunei şi ale lichidaţiunei activului şi pasivului.

Numai creditorii societăţii iau parte la deliberaţiunile care interesează patrimoniul social, dar ei concura cu creditorii fiecărui soţ la deliberaţiunile ce interesează patrimoniul individual al fiecărui soţ căzut în faliment.

Sentinta declarativă de faliment produce pentru toţi sotii faliţi efectele arătate în titlul I al acestei cărţi.

   

Articolul 868

Falimentul unui sau mai multor soţi nu trage după sine falimentul societăţii.

Falimentul tuturor soţilor ilimitat responsabili în societăţile în nume colectiv sau în comandită, nu trage după sine falimentul societăţii, dacă aceasta nu se afla în stare de încetare de plati.

   

Articolul 869

În caz de faliment al unei societăţi în comandită prin acţiuni sau anonima, actele de procedura se fac contra administratorilor, directorilor şi lichidatorilor. Ei sînt ţinuţi sa compara înaintea judecătorului-sindic ori de câte ori ar fi chemaţi şi în special a procura informaţiunile necesare pentru formarea şi verificarea bilanţului şi pentru descoperirea cauzelor şi împrejurărilor falimentului; ei vor trebui să fie ascultaţi ca reprezentanţi legali ai societăţii falite în toate cazurile în cari legea prescrie ca falitul să fie ascultat.

   

Articolul 870

Creditorii particulari ai unui soţ nu sînt admişi la pasivul falimentului societăţii. Ei nu au drept decât asupra a ceea ce va mai ramanea soţului după indestularea creditorilor societăţii, exceptându-se drepturile derivând din privilegiu sau ipoteca.

Asociaţii în participaţiune ai comerciantului falit nu sînt admişi la pasivul falimentului decât numai pentru acea parte a capitalului adus de dânşii, pe care vor putea-o proba că nu a fost absorbită de partea pierderilor ce cad în sarcina lor.

   

Articolul 871

Dacă societatea falita a emis obligaţiuni la purtător, posesorii acestor obligaţiuni vor fi admişi la pasivul falimentului în raport cu valoarea de emisiune a obligaţiunilor, scăzându-se aceea ce li se va fi plătit cu titlu de amortisment sau de ramburs asupra capitalului, de fie-care obligaţiune.

   

Articolul 872

Dacă sotii cu responsabilitate limitată în societăţile anonime sau în comandită, nu efectuasera încă, în momentul declaratiunei falimentului, vărsămintele părţilor luate asupra-le, judecătorul-sindic poate fi autorizat să le ceara vărsămintele ulterioare a căror necesitate va fi recunoscută de tribunal.

   

Articolul 873

În falimentul unei societăţi anonime, cari nu se găseşte în stare de lichidaţiune, concordatul poate avea de obiect continuarea sau cedarea întreprinderii sociale şi, în asemenea caz, el trebuie să determine condiţiunile exploatarei ulterioare.

   

Articolul 874

În societăţile în nume colectiv şi în comandită creditorii pot consimţi un concordat chiar în favoarea unuia sau mai multora dintre sotii cu responsabilitate limitată.

În acest caz, tot activul social se va supune administraţiunei şi operaţiunilor judecătorului sindic. Numai bunurile particulare ale soţului căruia s'a acordat concordatul, sînt excluse şi nici o parte a activului social nu va putea fi întrebuinţată pentru plata obligaţiunilor derivând din concordat. Soţul care a obţinut un concordat particular, este liberat de obligaţiunea solidară către creditorii societăţii, dar, pentru ca să obţină sentinta indicată în art. 826, el trebuie să probeze ca toate datoriile societăţii falite au fost plătite: capete, interese şi cheltuieli.

   

Titlul VIII

DESPRE INFRACŢIUNI PENALE ÎN MATERIE DE FALIMENT    

Articolul 875

Acţiunea penală pentru infracţiunile cuprinse în acest titlu este de ordine publică. Ea poate fi pusă în mişcare chiar înainte de declaraţiunea de faliment, cînd încetarea plăţilor este însoţită de faptul de dosire, de ascundere, de închiderea magazinelor, de darea la o parte, sustragerea sau imputinarea frauduloasă a patrimoniului în dăuna creditorilor.

În aceste cazuri, procurorul tribunalului trebuie să comunice îndată încetarea plăţilor preşedintelui tribunalului comercial pentru îndeplinirea dispoziţiunilor titlului I al acestei cărţi.

   

Capitolul 1

Despre bancruta    

Articolul 876

Este culpabil de bancruta simpla comerciantul care a încetat plăţile şi care se găseşte într'unul din cazurile următoare:

1. Dacă cheltuelile sale personale sau acelea ale familiei sale au fost prea mari, în raport cu starea sau condiţiunea sa economică;

2. Dacă a pierdut o mare parte din patrimoniul sau în operaţiuni curat de noroc sau manifest imprudente;

3. Dacă, în scopul de a-şi întârzia falimentul a făcut cumpărări cu intenţiunea urmată de fapt de a revinde lucrurile cumpărate cu preţul sub valoarea lor curenta sau dacă a avut recurs la împrumuturi, giruri de efecte sau alte mijloace ruinătoare, pentru a-şi procura fonduri;

4. Dacă, în urma încetării plăţilor, a plătit pe vr'un creditor în detrimentul masei;

5. Dacă nu a ţinut de loc registrele prescrise de lege, ori dacă nu le-a ţinut în mod regulat sau cel puţin registrul-jurnal încheiat şi vizat conform art. 27*);

6. Dacă nu a plătit, la epocile stipulate prin concordat, partea promisa creditorilor săi, precum s'a zis la art. 863, ultimul aliniat**).

----------

*) Art. italian 856, nu cuprinde în acest al cincilea aliniat cuvintele: "ori dacă nu le-a ţinut în mod regulat" şi: "încheiat şi vizat conform art. 27".

**) Art. italian 856, nu cuprinde acest aliniat.

   

Articolul 877

Este de asemenea culpabil de bancruta simpla comerciantul care a încetat plăţile şi care se găseşte în vreunul din cazurile următoare:

1. Dacă nu a făcut în mod exact inventarul anual sau dacă registrele şi inventarele sale sînt incomplete, sau neregulat ţinute sau nu dau seama de adevarata stare a activului şi pasivului sau chiar cînd n'ar fi frauda;

2. Dacă, avînd contract de căsătorie, nu s'a conformat dispoziţiunilor art. 19 şi 20;

3. Dacă, în cele trei zile dela data încetării plăţilor, nu a făcut declaraţiunea prescrisă de art. 703 sau dacă, fiind vorba de falimentul unei societăţi, declaraţiunea facuta nu arata numele tuturor soţilor solidari;

4. Dacă, fără împiedicare legitima, nu s'a prezentat în persoana înaintea judecătorului-sindic, în cazurile şi în termenele prescrise, şi dacă, prezentându-i-se, i-a dat informaţiuni false, sau dacă s'a departat fără permisiune dela domiciliul sau în timpul falimentului;

5. Dacă nu a îndeplinit obligaţiunile luate într'un concordat obţinut într'un faliment anterior.

   

Articolul 878

Ori-cine, exercitând obişnuit profesiunea de mijlocitor, va fi căzut în faliment, este culpabil de bancruta simpla.

   

Articolul 879

E culpabil de bancruta simpla comerciantul care, chiar înainte de declaraţiunea de faliment şi numai pentru a-şi facilita obţinerea unui moratoriu, şi-a atribuit, cu buna ştiinţa şi în contra adevărului, o parte din activ, sau a simulat datorii neexistente, pentru a face sa intervină în adunări creditori în tot sau în parte fictivi.

   

Articolul 880

E culpabil de bancruta frauduloasă comerciantul falit care a sustras sau falsificat registrele sale, distras, tăinuit sau disimulat o parte din activul sau şi comerciantul care, într'un alt scop decât cel indicat în articolul precedent, a înfăţişat datorii neexistente sau care, în registre, în scripte sau în acte autentice ori private sau în bilanţ, s'a dat în mod fraudulos dator de sume ce nu datora.

Mai pot fi declaraţi bancrutari frauduloşi, comercianţii cari înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri sau activ pe preţuri reduse şi mai scăzute decât costul lor, în scopul fraudulos de a frusta pe creditori*).

-----------

*) Art. italian 860, nu cuprinde acest al doilea aliniat.

   

Articolul 881

Delictele de bancruta simpla se pedepsesc cu închisoare dela 15 zile pînă la doi ani*).

Cel ce se va face culpabil de bancruta simpla va putea fi, osebit de aceasta, declarat incapabil de a exercita profesiunea de comerciant şi a i se interzice dreptul de intrare în localurile de bursa.

----------

*) Art. italian 861, pedepseşte bancruta simpla cu 6 luni pînă la doi ani închisoare corecţională, iar bancruta frauduloasă, cu recluziunea şi munca zilnica pe timp nemarginit.

   

Articolul 882

Bancruta frauduloasă se va pedepsi cu maximum închisoarei corecţionale şi cu interdictiunea pe timp mărginit.

Pedeapsa inchisorei, chiar cînd judecata găseşte circumstanţe uşurătoare, nu poate fi redusă la mai puţin de un an.

Cel ce este condamnat pentru faptul de bancruta frauduloasă va fi, osebit de aceasta, declarat incapabil de a mai exercita profesiunea de comerciant şi i se va interzice dreptul de intrare în localurile de bursa.

Contra acelora ce vor fi exercitat obişnuit profesiunea de mijlocitor, în caz de bancruta frauduloasă, se va aplica maximul pedepsei.

   

Capitolul 2

Despre delictele altor persoane decât falitul, fără complicitate în bancruta    

Articolul 883

Prepusul sau reprezentantul comerciantului falit care, în gestiunea lui încredinţată, s'a făcut culpabil de vre-una din faptele indicate la No. 2, 3, 4 şi 5 din art. 876, şi la No. 1 din art. 877, sau la art. 880, se va pedepsi conform dispoziţiunilor pentru bancruta frauduloasă.

   

Articolul 884

În caz de faliment al unei societăţi în comandită, prin acţiuni sau anonima, administratorii şi directorii ei vor fi pedepsiţi după dispoziţiunile art. 881, dacă falimentul a provenit din culpa lor, sau dacă nu au fost îndeplinite dispoziţiunile art. 92, 93, 95, 96, 101, 104, 142, 146, 147, 148, 157, 168, 173, 174, 175, 178 179, 182, 183 şi 184, sau, dacă sînt culpabili de vr'unul din faptele arătate la No. 2, 3, 4 şi 5 ale art. 876 şi la No. 1, 3 şi 4 ale art. 877.

Ei se vor pedepsi cu aceeaşi pedeapsa, dacă sînt culpabili de vr'unul din faptele indicate la art. 83

Asemenea şi:

1. Dacă au omis cu dol de a publică contractul social şi schimbările ulterioare în modurile prescrise de lege;

2. Dacă au arătat în mod fals capitalul subscris sau vărsat;

3. Dacă au distribuit societarilor dividende evident fictive, şi cu chipul acesta, au micşorat capitalul social;

4. Dacă cu dol au făcut preluări mai mari decât cele permise prin actul social;

5. Dacă au ocazionat cu dol, sau prin mijlociri de operaţiuni doloase, falimentul societăţii.

   

Articolul 885

Judecătorul-sindic al falimentului, care se va fi făcut culpabil de malversatiuni în administraţiunea sa, se va pedepsi cu maximul închisoarei, iar dacă paguba cauzată este mica, închisoarea se va putea reduce pînă la trei luni.

Dispoziţiunile acestui articol se vor aplica asemenea auxiliarilor şi celor însărcinaţi de către judecătorul-sindic cu executarea operaţiunilor falimentului.

   

Articolul 886

Se vor pedepsi cu maximul închisoarei acei cari, deşi n'ar fi complici în bancruta se vor dovedi culpabili:

1. Ca într'un faliment, cu buna ştiinţa, au distras, tăinuit sau disimulat, prin declaraţiuni publice sau private, bunuri mobile sau imobile de ale falitului;

2. Ca, în mod fraudulos, au produs în faliment creanţe simulate, în numele lor propriu sau prin persoane interpuse;

3. Ca au săvârşit vr'unul din faptele arătate în art. 889, exercitând comerţul sub numele altuia sau sub nume simulat. Aceeaşi pedeapsa se va aplica şi comerciantului care şi-a prestat numele.

Ascendenţii, descendenţii, afinii*) şi soţul falitului, cari cu ştiinţa vor fi distras sau tăinuit valori sau alte lucruri aparţinînd falimentului, se vor pedepsi cu închisoare corecţională.

----------

*) Textul italian zice: "afinii în linie directa".

   

Articolul 887

Creditorul care va fi stipulat cu falitul, sau cu altă persoană, avantaje în folosul sau propriu, pentru votul sau în deliberările falimentului sau în cererea de moratoriu, sau acela care, prin alte moduri decât cele prevăzute în art. 880, îşi va fi procurat avantaje în sarcina activului falimentului, se va pedepsi cu închisoare pînă la un an şi cu amendă pînă la 2000 lei.

   

Articolul 888

În cazurile prevăzute de cele doua articole precedente sentinta penală de condamnare va trebui sa ordone:

1. Reintegrarea, dacă este cazul, la massa creditorilor, a bunurilor sau valorilor sustrase şi restituirea celor în drept a sumelor ce creditorul primise, fără să-i fi datorat;

2. Despăgubirea daunelor pentru sumele câte s'au constatat, cu rezerva despăgubirei şi a altor daune mai mari dacă s-ar dovedi în urma;

3. Anularea în privinta tuturor, şi chiar a falitului a conventiunilor particulare ce vor fi fost încheiate pentru a procura creditorilor avantajele menţionate în articolul precedent.

Dacă cererile pentru obiectele sus indicate nu au fost propuse în instanţa penală sau dacă, fiind propuse, a intervenit o ordonanţa de neurmărire sau o sentinta absolutorie, acele cereri vor putea fi în urma introduse şi judecate înaintea tribunalului de comerţ.

    Cartea IV DESPRE EXERCIŢIUL ACŢIUNILOR COMERCIALE ŞI DESPRE DURATA LOR    

Titlul I

DESPRE EXERCIŢIUL ACŢIUNILOR COMERCIALE    

Capitolul 1

Dispoziţiuni generale    

Articolul 889

Exerciţiul acţiunilor comerciale se regulează de Codicele de procedura civilă, afară de dispoziţiunile Codicelui de faţa.

   

Articolul 890

Aparţine jurisdictiunei comerciale a judeca:

1. Toate contestaţiunile relative la fapte de comerţ între ori-ce persoane;

2. Acţiunile de revocare sau de confirmare a sechestrului unei nave, chiar cînd ar fi înfiinţat în temeiul unei creanţe civile;

3. Acţiunile contra capitanilor de nave, contra prepuşilor sau reprezentanţilor, contra comisilor - călători de comerţ şi contra comisilor de negot, derivate din faptele de comerţ cu care sînt însărcinaţi, precum de asemenea şi în aceleaşi limite acţiunile acestor persoane contra patronilor lor;

4. Contestaţiunile dintre calfe sau ucenici, băieţi şi servitori de magazine, comisionari de strade şi lucrători cu ziua, luna sau anul, cu comerciantul sau şeful unei întreprinderi comerciale pentru îndeplinirea serviciului la care ei s'au obligat, sau pentru plata de salariu ori alta lucrare*);

5. Acţiunile pasagerului contra căpitanului sau armatorului unei nave, precum şi acţiunile acestora contra pasagerilor;

6. Acţiunile întreprinzătorului de spectacole publice contra artiştilor teatrali, precum şi acţiunile acestora contra întreprinzătorului;

7. Contestaţiunile relative la vînzarea cu licitaţiunea mărfurilor sau productelor depuse în magazine generale, dockuri ori intrepozite;

8. Tot ce priveşte la falimente după dispoziţiunile cărţii a III din acest codice;

9. Contestaţiunile privitoare la calitatea de comerciant sau la existenta unei societăţi comerciale.

----------

*) Art. italian nu cuprinde acest al patrulea aliniat.

   

Articolul 891

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Acţiunile aparţinînd jurisdictiunei comerciale se vor judeca de judecătoriile comunale în ultima instanţa pînă la valoarea de 5 lei inclusiv şi cu drept de apel, la judecătoria de ocol respectiva pînă la suma de 50 lei inclusiv, capete şi dobânzi; iar de către judecătoriile de ocoale, în ultima instanţa dela 50 de lei pînă la valoarea de 200 de lei inclusiv, capete şi dobânzi, şi cu drept de apel la tribunalul comercial, în cuprinsul căruia se afla, pînă la valoarea de 1500 lei inclusiv, capete şi dobânzi*).

----------

*) Prin art. 27 şi 58 din "Legea judecătoriilor de ocoale* din 1907, aceasta competinţa comercială este marita.

   

Articolul 892

Dacă înaintea unui tribunal comercial se ridica un incident civil, acelaşi tribunal este competent a statua şi asupra incidentului, afară de cazul cînd contestatiunea incidentala ar purta asupra filiatiunei, asupra calităţilor de erede sau asupra unui drept de proprietate sau servitute imobiliară. În aceste cazuri, tribunalul comercial va trimite pe părţi, pentru judecarea incidentului, înaintea tribunalului civil competent, sau îl va judeca el însuşi, dacă este de competenţa tribunalului civil local.

În toate cazurile în cari incidentul se rezolva de acelaşi tribunal, apelul şi recursul în casatiune nu se poate face, contra hotărîrei intervenite asupra incidentului, decât odată şi în aceleaşi termene cu apelul sau recursul contra hotărîrei asupra fondului.

Încheierea prin care tribunalul comercial trimite la un alt tribunal sau retine judecarea incidentului, nu este de asemenea supusă apelului sau recursului decât odată cu hotărîrea asupra fondului.

   

Articolul 893

Chiar cînd actul este comercial numai pentru una din părţi, acţiunile ce deriva din el sînt de competenţa jurisdictiunei comerciale.

   

Articolul 894

Cînd o contestatiune de natura comercială se iveşte într'un loc unde se tine un târg sau balciu, sau într'un port sau schela, şi ea reclama o grabnica solutiune, judecătorul de pace poate să constate ori-ce fapt şi sa ordone provizoriu măsurile de asigurare, prevăzute de art. 71 şi 72 din acest cod şi 455 şi următoarele din procedura civilă, pînă cînd se va judeca cauza de autoritate competentă.

   

Articolul 895

Excepţiunea de incompetenta a jurisdictiunei comerciale pentru cauzele civile, şi a jurisdictiunei civile pentru clauzele comerciale, poate să fie propusă în ori-ce stare a cauzei, şi autoritatea judecătorească o poate pronunţa chiar din oficiu.

Cu toate acestea, cînd autoritatea judiciară ce se invoaca exercita amândouă jurisdictiunile: comercială şi civilă, omisiunea sau eroarea în indicatiunea uneia sau alteia nu poate da loc la o declaraţie de incompetenta.

La tribunalele cu o secţiune specială, acţiunile şi apelurile asupra cărţilor de judecată date în materie comercială se vor adresa preşedintelui secţiunei respective.

   

Articolul 896

Dacă cu ocaziunea judecarei unei afaceri comerciale, părţile sînt trimise înaintea tribunalului civil în urmarea unui incident oarecare, judecătoria comercială e în drept ca mai înainte de hotărîrea asupra incidentului, sa ordone provizoriu ori-ce măsuri folositoare în cauza.

   

Articolul 897

În materie comercială, acţiunile personale şi mobiliare se vor putea intenta, după alegerea reclamantului:

1. La tribunalul unde cel ce s'a obligat îşi are stabilimentul sau comercial sau cel puţin domiciliu ori reşedinţa;

2. La tribunalul locului unde obligaţiunea a luat naştere sau unde va trebui executată;

3. La tribunalul locului unde s'a stipulat a se face plata;

4. Dacă s'a ales un domiciliu pentru executarea unui act, acţiunea se va putea intenta la tribunalul acestui domiciliu.

   

Articolul 898

Acţiunile personale şi acţiunile reale mobiliare rezultând din operaţiunile întreprinse, pe contul unei societăţi pamantene sau străine, de către prepusul sau reprezentantul acestora, în afară de sediul social, se vor putea intenta de către cei de al treilea înaintea autorităţii judecătoreşti a locului unde prepusul ori reprezentantul societăţii exercita comerţul, sau îşi are reşedinţa.

   

Articolul 899

Acţiunile ce se nasc din contractul de transport se pot intenta înaintea autorităţii judecătoreşti a locului unde se afla staţiunea de plecare sau aceea de sosire. Sînt aplicabile şefului de staţiune dispoziţiunile art. 40

   

Articolul 900

Acţiunile rezultând din lovirea unui vas (abordaj) se pot intenta înaintea autorităţii judecătoreşti a locului unde faptul s'a întâmplat, sau înaintea aceleia a primului port unde vasul a ajuns, ori a locului de destinatiune.

Competenţa capitanilor de porturi de a cunoaşte de contestaţiunile ce le sînt deferite prin regulamentul dela 30 Martie 1879 se menţine*).

---------

*) Textul art. italian 873, nu cuprinde acest al doilea aliniat.

   

Articolul 901

În toate cauzele comerciale, termenul obişnuit de înfăţişare, fixat prin art. 78 din procedura civilă, se reduce la jumătate.

Prezidentul tribunalului va putea însă, după împrejurări, să permită, ca citaţiunea să se facă pentru un termen şi mai scurt, fără a fi obligat pentru aceasta sa declare urgenta cauzei.

Pentru cei domiciliaţi afară din România, termenul de înfăţişare va fi cel puţin de 40 zile dela ieşirea citatiunei.

Asupra infatiserei, de se va cere termen de pregătire, acel termen se va fixa de tribunal după împrejurări, ordonandu-se provizoriu ori-ce măsuri de asigurare se vor crede necesare pînă la judecarea afacerii.

   

Articolul 902

Partea condamnata în lipsa poate face opoziţiune, fără a fi ţinuta a justifica cauzele absentei sale.

   

Articolul 903

În materie comercială, termenul de peremptiune este pe jumătate de cel fixat prin art. 257 din codicele de procedura civilă*).

-----------

*) Prin art. 903 Cod. com., termenul de peremptiune se reduce la jumătate de cel de doi ani stabilit de art. 257 Pr. civ.; rezultă de aci ca în comercial termenul de peremptiune este de un an.

   

Articolul 904

În materie comercială, termenul de apel contra hotărârilor pronunţate în prima instanţa este de 30 zile.

Acest termen începe: pentru sentinţele date contradictoriu, din ziua pronunţării lor; pentru cele date în lipsa, din ziua primirei copiei după sentinta, conform art. 74 şi 137 din codicele de procedura civilă.

Dacă hotărîrea s'a dat asupra unei opoziţiuni, termenul de apel curge din ziua respingerei opoziţiunei, fie ca sentinta s'a pronunţat în lipsa sau contradictoriu cu oponentul.

În contra hotărârilor pronunţate în materie de faliment, termenul de apel va fi de 15 zile.

   

Articolul 905

Recursul în casatiune contra sentinţelor sau deciziunilor pronunţate în ultima instanţa va fi de 40 zile.

Acest termen va curge, pentru deciziunile sau sentinţele date în contradictoriu, din ziua pronunţării lor; pentru cele date în lipsa, din ziua comunicarei deciziunei sau sentinţei.

În contra deciziunilor sau sentinţelor pronunţate în materie de faliment, recursul este de 20 zile.

   

Articolul 906

Dispoziţiunile art. 321 şi 734 din procedura civilă se aplică în materie comercială şi pentru cazul cînd înlăuntrul termenului de apel sau recurs se va forma contra partei condamnate cerere de interdictiune sau de punere sub consiliu judiciar.

   

Articolul 907

Partea interesată în o cauza comercială va putea, deodată cu intentarea acţiunii, sa ceara a se punea sechestru asigurator asupra averei mobile a debitorului sau, conform art. 614 şi următoarele din procedura civilă, după deosebirile mai jos enunţate.

Va putea de asemenea sa urmărească şi sa poprească pentru sumele cuprinse în titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de către un al treilea, conformându-se dispoziţiunilor art. 456 şi următoarele din codicele de procedura civilă.

   

Articolul 908

Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune, afară de cazul cînd cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplata.

Judecătoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu, fără prealabilă chemare a părţilor.

Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capitalul, interese şi cheltuieli, pentru care s'a înfiinţat acel sechestru.

   

Articolul 909

Cînd va fi loc a se cerceta socoteli, înscrisuri şi registre de comerţ, tribunalul va putea numi în acest scop unul sau mai mulţi experţi socotitori cari, sub direcţiunea unui judecător delegat, sa asculte pe părţi, sa examineze socotelile, înscrisurile şi registrele, sa consemneze prin procese-verbale declaraţiunile şi recunoaşterile părţilor, şi sa cerce a le împacă, de va fi cu putinta, iar dacă nu, să raporteze în scris tribunalului despre rezultat.

Experţii vor fi numiţi de părţi prin comun acord, şi, în caz de neînţelegere între ele, se vor numi din oficiu de tribunal în termen scurt.

   

Capitolul 2

Despre sechestrare, urmărirea şi vînzarea silită a vaselor    

Articolul 910

Ori-ce creditor are dreptul ca, prin paza formelor mai jos arătate, să poată procede la sechestrarea, urmărirea şi vînzarea silită a unui vas sau a unei părţi indivize din el, care ar fi proprietatea debitorului sau.

Creditorii privilegiaţi pot exercita acest drept chiar dacă vasul care, în total sau în parte este efectat, ar fi trecut în mâinile unei a treia persoane.

   

Articolul 911

Vasul poate fi sechestrat în cazurile şi după formalităţile stabilite în art. 907 şi 908 din acest codice. Sechestrarea fiind declarata valabilă de către tribunalul de comerţ competent, vînzarea, colocatiunea creditorilor şi repartitiunea preţului se fac în conformitate cu regulile fixate în prezentul capitol.

   

Articolul 912

Vasul gata de plecare nu poate fi pus sub sechestru şi nici urmărit.

Vasul se considera ca este gata de plecare, cînd capitanul are asupra-şi hârtiile de navigaţiune necesare pentru călătorie.

   

Articolul 913

În ori-ce stare a procedurei, după cererea unui creditor care are un privilegiu asupra unui vas sau a unui co-proprietar al vasului şi chiar a însuşi debitorului, tribunalul înaintea căruia sa afla cauza pendinte, poate ordonă ca vasul sa întreprindă una sau mai multe călătorii, prescriind în acelaşi timp precauţiunile ce, după împrejurări, s'ar crede necesare.

Călătoria nu se poate începe pînă ce mai întîi sentinta tribunalului care ar incuviinta-o, nu va fi transcrisă în registrele autorităţii maritime respective şi adnotata pe actul de naţionalitate.

Cheltuelile necesare pentru întreprinderea călătoriei, se vor inainta de reclamant.

Navlul, după ce mai întîi se vor scădea cheltuelile, se va adauga la preţul vanzarei.

   

Articolul 914

Urmărirea vasului sau a unei părţi din el va fi precedată de un comandament făcut debitorului, cu invitare de a plati suma datorită în termen de 24 de ore şi cu încunoştiinţarea ca în caz contrariu se va proceda la urmărire.

Dacă este pericol de sustractiune, se poate ordonă sechestrarea imediata în formele stabilite de Codicele de procedura civilă.

   

Articolul 915

Prin comandament, creditorul îşi va face alegere de domiciliu în comuna de reşedinţa a autorităţii judecătoreşti înaintea căreia are să se facă urmărirea, arătându-se persoana la care domiciliul a fost ales.

Comandamentul va fi notificat proprietarului vasului, dacă este vorba de o acţiune generală de exercitat contra lui; el va putea fi însă notificat şi căpitanului, dacă urmărirea se face în virtutea unui drept de privilegiu ce exista asupra vasului.

Dacă, în termen de 30 zile dela notificarea comandamentului, creditorul nu procede la acte de execuţiune, urmărirea nu se va putea începe decât în urma unui nou comandament.

În caz de opoziţiune sau contestaţie contra urmăririi, termenul de mai sus va curge dela notificarea sentinţei definitive care a respins contestatiunea sau opoziţiunea, sau din ziua cînd contestatiunea sau opoziţiunea s'a perimat.

   

Articolul 916

Procesul-verbal al agentului judecătoresc însărcinat cu urmărirea, afară de cele prescrise prin art. 416 din codicele de procedura civilă, va trebui sa mai cuprindă:

1. Alegerea sau declaraţiunea de domiciliu ori reşedinţa a creditorului urmăritor în localitatea unde se afla autoritatea judecătorească însărcinată cu vînzarea şi în localitatea unde vasul urmărit se găseşte ancorat;

2. Numele, pronumele şi domiciliul sau reşedinţa proprietarului vasului şi acela al căpitanului;

3. Numele, felul şi capacitatea vasului;

4. Descrierea barcilor, a salupelor, uneltelor, echipamentelor, armelor, munitiunilor şi proviziunilor sale.

Agentul judecătoresc va numi un custode asupra vasului urmărit, care va urma, sa subscrie procesul-verbal.

   

Articolul 917

Dacă proprietarul vasului urmărit are domiciliul sau reşedinţa în comuna unde se face urmărirea, creditorul urmăritor este dator să-i notifice, în termen de trei zile, copie după procesul-verbal de urmărire şi sa-l citeze înaintea tribunalului urmăritor, pentru ca acesta sa ordone vînzarea lucrurilor urmărite.

Dacă proprietarul nu are nici domiciliul, nici reşedinţa sa în localitatea unde se face urmărirea, comunicarea procesului-verbal şi citaţiunea se vor face căpitanului vasului urmărit şi, în lipsa-i, reprezentantului proprietarului sau al căpitanului.

Dacă, proprietarul este străin fără domiciliu sau reşedinţa în România, comunicarea şi citaţiunea mai sus vorbita se vor face în modul stabilit prin art. 75, numerele 6 şi 7, din procedura civilă.

O alta copie după procesul-verbal de urmărire se va depune de agentul judecătoresc la oficiul maritim unde vasul se găseşte înscris.

   

Articolul 918

Tribunalul autorizând vînzarea, stabileşte condiţiunile ei şi trimite pe părţi înaintea unui judecător delegat, pentru ca sa fixeze ziua în care are se va face vînzarea şi sa proceadă la celelalte operaţiuni necesare. Tribunalul trebuie de asemenea sa ordone portărelului de a face afiptele şi publicaţiunile de vânzare.

   

Articolul 919

Urmărirea se perima de drept şi creditorul urmăritor răspunde de cheltuieli, dara vînzarea nu se face în cele 40 zile următoare.

Nu se socoteşte în acest termen timpul trecut pentru opoziţiunile sau contestaţiunile prevăzute de art. 915.

   

Articolul 920

Afiptele şi publicaţiunile vor cuprinde:

1. Numele, pronumele, profesiunea, domiciliul sau reşedinţa creditorului urmăritor;

2. Titlul în puterea căruia se face urmărirea;

3. Suma datorită;

4. Alegerea de domiciliu facuta de creditorul urmăritor, atît în localitatea unde resade Tribunalul înaintea căruia se face urmărirea, cat şi în aceea unde vasul este ancorat;

5. Numele, pronumele, domiciliul sau reşedinţa proprietarului vasului urmărit;

6. Numele, felul şi capacitatea vasului, dacă este armat sau în armare, precum şi numele şi pronumele căpitanului;

7. Locul unde vasul se găseşte, adică dacă este ancorat în port sau în altă parte;

8. Barcile, salupele, echipamentele, uneltele, armele, munitiunile şi proviziunile ce se cuprind în vânzare;

9. Numele şi prenumele procuratorului creditorului urmăritor;

10. Condiţiunile vanzarei;

11. Ziua fixată pentru ţinerea licitaţiunei.

   

Articolul 921

Afiptele se vor lipi:

1. Pe catartul principal al vasului urmărit;

2. La usa tribunalului unde are a se tine licitaţiunea;

3. În piaţa principala a oraşului, pe digul sau la debarcaderul portului unde vasul este ancorat şi la reşedinţa oficiului vamal din localitate;

4. În sălile bursei şi Camerei de comerţ, dacă vor fi.

Un extract după afipt se va publică în foaia anunţurilor judiciare a locului, cel puţin cu trei zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea licitaţiunei.

Un exemplar după afipte se va comunică:

1. Debitorului sau căpitanului, în cazurile prevăzute de art. 520;

2. Custodelui numit de către agentul judecătoresc;

3. Creditorilor privilegiaţi indicaţi în actul de naţionalitate sau în registrele oficiului maritim unde este înscris vasul şi ori-cărui alt creditor, chiar neprivilegiat, care, printr'un act notificat creditorului urmăritor, a declarat ca voeşte sa intervină la procedura urmăririi.

   

Articolul 922

Dacă urmărirea are de obiect un vas care ar avea o capacitate mai mare de 30 tone, se vor face trei publicaţiuni consecutive din opt în opt zile, prin afipte afişate, cum mai sus se arata şi publicate în foaia anunţurilor judiciare.

După a treia, publicaţiune a afiptelor, licitaţiunea se va tine la ziua fixată de către judecătorul-delegat şi vînzarea se va face către cel ce va oferi un preţ mai avantajos.

   

Articolul 923

Tribunalul, după raportul judecătorului-delegat, pentru motive grave, poate acorda şi chiar ordonă din oficiu ca vînzarea sa nu aibă loc şi*) sa încuviinţeze una sau doua amânări de câte opt zile fie-care.

Amânarea va fi incunostiintata prin afipte afişate şi publicate precum mai sus se arata.

---------

*) Cuvintele din art. român 923: "ca vînzarea sa nu aibă loc şi" lipsesc din textul art. italian 892.

   

Articolul 924

Ori-cine poate să concureze la licitaţie.

Cel ce concurează pentru contul altei persoane trebuie să prezinte procura specială, care se va ataşa la dosarul cauzei.

Ori-ce concurent este dator să depună, în bani sau în efecte publice de ale Statului la purtător şi după cursul zilei, a zecea parte din preţul dela care are sa înceapă licitaţiunea, afară numai dacă judecătorul-delegat, ascultând şi pe creditorii prezenţi, nu-l va dispensa de aceasta.

Vânzarea se va face prin strigări.

Strigările se vor începe dela preţul fixat de creditor sau dela acela pe care îl va insemna judecătorul-delegat, dela sine şi se vor repeta de trei ori; între fiecare strigare va fi un termen de 5 minute cel puţin sau de 15 minute cel mult.

Lucrul se va adjudeca asupra aceluia care a oferit cel mai mare preţ.

   

Articolul 925

Judecătorul-delegat va încheia proces-verbal de cele urmate.

Adjudecatarul va subscrie de preţul cu care lucrul s'a adjudecat asupra-i şi în acelaşi timp va face alegere de domiciliu în localitatea unde s'a urmat vînzarea. În caz contrariu, toate notificările ce i se vor adresa vor fi valabil făcute la grefa tribunalului.

   

Articolul 926

Procuratorul care va fi rămas adjudecatar pentru o persoană care ar avea a o numi mai în urma, trebuie, în cele trei zile după licitaţie, să depună la grefa mandatul special anterior vanzarei, dacă acela în contul căruia a concurat la licitaţie nu prefera de a face în persoana acceptatiunea prin o declaraţiune depusa la grefa; în lipsa, procuratorul va fi considerat ca adjudecatar în numele sau propriu.

   

Articolul 927

Adjudecatarul este dator ca, în termen de cinci zile dela adjudecare, să depună preţul cu care s'a adjudecat asupra-i vasul.

Dacă acest termen expira, fără ca cumpărătorul sa fi depus întregul preţ, tribunalul, dela sine sau după cererea partei interesate, va pune lucrul din nou în vânzare.

Aceasta noua licitaţiune se va incunostiinta prin afipte, conform art. 921, iar afiptul se va publică cu trei zile cel puţin înainte de vânzare.

Noile afipte vor cuprinde pe lîngă enuntarile prevăzute de art. 920, numele adjudecatarului ce nu a depus preţul şi suma cu cat lucrul a fost adjudecat asupra-i.

Licitaţiunea se va urma conform art. 924.

Dacă preţul ieşit la aceasta noua licitaţiune este mai mic, primul adjudecatar răspunde de diferenţa şi, în ori-ce caz, de toate cheltuelile ocazionate cu aceasta noua vânzare.

Dacă primul cumpărător, înainte de începerea acestei noui licitaţiuni, depune preţul cu cat lucrul s'a adjudecat asupra-i, împreună cu dobânzi şi cheltuieli făcute cu aceasta a doua vânzare, el va fi menţinut în calitatea sa de adjudecat*).

----------

*) Art. italian 896, nu cuprinde acest al patrulea aliniat şi nici pe cel imediat următor.

   

Articolul 928

Dacă sînt urmărite barci, şalupe sau alte vase de o capacitate nu mai mare de 30 tone, vînzarea se va face înaintea judecătorului-delegat, după publicaţiunile făcute în trei zile consecutive printr'un singur afipt lipit pe catarg sau, în lipsa, într-alt loc aparent al vasului, la usa tribunalului şi pe zidul sau scara portului, fără nici o alta formalitate.

Vânzarea nu se poate face decât după trecere de opt zile dela notificarea procesului-verbal de urmărire.

   

Articolul 929

Urmărirea şi vînzarea batelurilor destinate transportului persoanelor sau pescaritului în porturi, limanuri, canaluri, lacuri şi râuri, precum şi altor asemenea plutitoare ce se afla în aceste localităţi şi care nu ar avea o capacitate mai mare de 10 tone, se va face conform dispoziţiunilor articolelor precedente, cu următoarele modificatiuni:

1. Vânzarea se va face de judecătorul de ocol;

2. Afiptele nu vor mai fi publicate în foaia anunţurilor judiciare;

3. Preţul va fi răspuns îndată după terminarea licitaţiunei, iar în caz contrariu, se va procede imediat la o noua licitaţiune pe contul adjudecatarului;

Dispoziţiunile acestui articol nu se aplică în caz de vînzarea batelurilor şi a celorlalte plutitoare avînd masina cu vapori.

   

Articolul 930

Vânzarea vasului face sa înceteze funcţiunile căpitanului, cu rezerva dreptului sau la despăgubire contra celui obligat.

   

Articolul 931

Adjudecatarul va primi un extract după procesul-verbal al licitaţiunei în care se va indica:

1. Numele, pronumele, domiciliul sau reşedinţa creditorului urmăritor şi al debitorului;

2. Numele, felul şi capacitatea vasului vândut;

3. Numele, pronumele şi reşedinţa adjudecatarului, precum şi preţul cu care vasul s'a adjudecat asupra-i*).

Acest extract va fi semnat de judecătorul-delegat sau de judecătorul de ocol şi**) va trebui să fie transcris în registrele autorităţii unde va fi înscris vasul, şi vînzarea va trebui notată şi pe actul de naţionalitate.

---------

*) În art. italian 900, lipsesc cuvintele dela finele acestui aliniat: "precum şi preţul cu care vasul s'a adjudecat asupra-i".

**) În art. italian 900, lipsesc cuvintele dela începutul aliniatului final cuvintele: "va fi semnat de judecătorul delagat sau de judecătorul de ocol şi".

   

Articolul 932

Cererile în distractiune (separatiune) asupra vasului urmărit se vor notifica creditorului urmăritor înainte de vânzare.

Dacă cererile în distractiune nu s'au format decât după adjudecatiune, ele se vor converti de drept în opoziţiuni asupra liberarei preţului.

Cererea în distractiune va conţine citaţiunea creditorului urmăritor de a compare pentru a audienta fixa înaintea tribunalului competent şi alegerea sau declaraţiunea de domiciliu sau de reşedinţa a reclamantului în comuna de reşedinţa a tribunalului sau judecătoriei prin care se face urmărirea.

Dacă cererea se va respinge reclamantul deosebit de cheltuieli şi daune, poate fi osandit şi la o pedeapsă pecuniară pînă la suma de 500 lei.

   

Articolul 933

Opoziţiunile la distribuirea preţului rezultat din vînzarea unui vas vor fi făcute, sub pedeapsa de pierderea dreptului, în termen de trei zile socotit dela vânzare.

Creditorii oponenţi sînt datori de a prezenta la grefa titlurile lor de creanţe cel mult în termen de opt zile din ziua opoziţiunei, sub pedeapsa, în caz de contrariu, de a se proceda la distribuirea preţului fără a se tine seama de opoziţiunea ce au făcut.

   

Articolul 934

Colocatiunea creditorilor şi distribuţiunea preţului între creditorii privilegiaţi se va face în ordinea prescrisă prin art. 687 şi între ceilalţi creditori, în proportiune cu creanţele lor.

   

Articolul 935

Pentru tot ce nu este expres regulat prin prezentul titlu, se aplică dispoziţiunile codicelui de procedura civilă, relative la urmărirea silită a bunurilor mobile.

Regulile stabilite în prezentul capitol se vor observa, pe cat nu vor fi incompatibile, în ori-ce alt caz de vânzare judiciară a unui vas sau a unei porţiuni dintr'un vas.

   

Capitolul 3

Dispoziţiuni speciale de procedura în materie de faliment    

Articolul 936

Ori de câte-ori legea prescrie ca falitul sau vr'un alt interesant să fie ascultat, nu se poate nimic hotara în absenta sa, dacă nu se va constata ca a fost legalmente citat la o zi şi ora fixa şi dacă lipsa lui nu se va constata prin proces-verbal.

   

Articolul 937

Ori de câte-ori creditorii unui faliment urmează să fie convocaţi, sindicul este dator ca, afară de publicaţiunile prescrise de lege sa trimită o anume încunoştiinţare fie-cărui creditor.

Incunstiintarea se va face printr'o scrisoare recomandată la posta, cel puţin cu opt zile înainte de ziua fixată pentru întrunire sau pentru operaţiunile pentru care s'a fixat.

Recipisa de predare la posta a scrisorei recomandate va servi ca proba ca încunoştiinţarea a avut loc şi va sta ataşată la actele falimentului.

Scrisoarea de convocare adresată creditorului va trebui sa cuprindă chestiunile ce sînt a se supune deliberarei creditorilor.

Ori-ce deciziune luată asupra unei chestiuni necuprinsă în încunoştiinţare este nulă.

   

Articolul 938

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Întrunirile creditorilor sînt prezidate de judecătorul-sindic.

Deciziunile se iau cu majoritate absolută a creditorilor prezenţi, afară de cazurile în care legea nu cere o anume majoritate.

Creditorii se pot prezenta în persoana sau prin mandatari.

   

Articolul 939

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Procesul-verbal al intrunirei creditorilor se subscrie de judecătorul-sindic şi de grefier sau de secretarul arhivar al sindicatului tribunalului. El cuprinde, în rezumat, desbaterile urmate, deciziunile luate de creditori şi ordinea în care ele au avut loc şi indica numirile făcute, după ordinea numărului voturilor obţinute de fie-care, începînd cu cel mai mare număr.

Procesul-verbal se înaintează tribunalului în termen de cel mult trei zile, spre a fi alăturat la celelalte acte ale falimentului.

   

Articolul 940

Dacă în ziua fixată pentru întrunirea creditorilor nu s'a putut delibera asupra tuturor chestiunilor ce erau prevăzute în actul de convocare sau citatiune, continuarea deliberatiunilor se va urma de drept în ziua următoare de lucru, fără sa mai fie necesitate de vre-o noua încunoştiinţare specială a creditorilor prezenţi sau absenţi, şi aceasta pînă la rezolvarea tuturor chestiunilor puse în deliberatiunea creditorilor.

   

Articolul 941

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Ordonanţele judecătorului-sindic nu sînt supuse apelului decât în cazurile determinate de lege.

Apelul se face către tribunalul respectiv pentru audienta fixa.

   

Articolul 942

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Deliberatiile tribunalului în materie de faliment vor putea fi precedate de relaţiunea judecătorului-sindic.

   

Articolul 943

(Mod. Lg. din 3 Martie 1902). Sentinţele şi încheierile tribunalului, pronunţate conform art. 708, 722, 723, 735, 826, 835, 837, 841, 842, 843, 852, 864, şi sentinţele de condamnare la una din pedepsele pentru unul din delictele prevăzute în titlul VIII al cartei a III-a, se vor afige la usa tribunalului şi la alte locuri obişnuite, în comuna unde resade tribunalul, în comuna unde resade Curtea de Apel, în comuna de reşedinţa a falitului, în toate locurile unde el va avea stabilimentele de comerţ şi în salele burselor şi Camerilor de Comerţ din acele localităţi.

Un extract de pe aceste sentinţe sau încheieri se va publică în foaia anunţurilor judiciare ale locurilor sus arătate, cu dreptul pentru judecătorul-sindic de a ordonă publicaţiunea şi în alte ziare, cînd împrejurările falimentului ar cere o mai întinsă publicitate.

Afigerea şi publicaţiunile sus zise vor fi făcute în cel mai scurt termen posibil, adică: dacă trebuiesc făcute în localitatea unde se afla tribunalul, cel mai târziu în trei zile dela data hotărîrei; dacă trebuiesc făcute în altă parte, ele trebuiesc să fie expediate pentru execuţiunea imediata în acelaşi termen.

Judecătorul-sindic este dator a observa exactă îndeplinire a dispoziţiunilor cuprinse în acest articol.

   

Articolul 944

Toate sentinţele date de tribunalul de comerţ în materie de faliment sînt executorii.

Ele nu sînt supuse opoziţiunei sau apelului decât în cazurile prevăzute de lege.

Cînd tribunalul se pronunţa în prima instanţa asupra contestatiunilor prevăzute de art. 775, sentinta este supusă apelului.

Este de asemenea supusă opoziţiunei şi apelului sentinta prin care tribunalul respinge declaraţiunea de faliment cerută de unul sau mai mulţi creditori.

   

Titlul II

DESPRE PRESCRIPŢIUNE    

Articolul 945

Acţiunile derivând din acte cari sînt comerciale numai pentru una din părţi, se prescriu pentru toate părţile contractante în conformitate cu dispoziţiunile legei comerciale.

   

Articolul 946

Prescripţiunea comercială curge chiar contra militarilor în serviciul activ în timp de rasboiu, în contra femeei maritate, în contra minorilor chiar ne-emancipati şi a interzişilor, cu rezerva dreptului lor contra tutorului.

Întreruperea prescriptiunei se regulează după dispoziţiunile codicelui civil.

Cu toate acestea, în obligaţiunile cambiale, actele intreruptive de prescripţiune făcute în persoana unuia din co-obligaţi nu produc nici un efect faţă de ceilalţi co-obligaţi.

   

Articolul 947

Prescripţiunea ordinară în materie comercială este de 10 ani în toate cazurile în care prin acest codice sau prin alte legi nu s'a stabilit o prescripţiune mai scurta.

   

Articolul 948

Acţiunea pentru revendicarea proprietăţii unui vas se prescrie prin trecere de 10 ani. Nu se poate opune lipsa de titlu sau a bunei credinţe.

Posesorul unui vas, în virtutea unui titlu stipulat cu buna credinţa, titlul fiind transcris conform legei şi care să nu fie nul prin trecere de cinci ani, socotiţi dela data transcripţiunei titlului şi a adnotatiunei lui pe actul de naţionalitate.

Capitanul nu poate dobândi prin prescripţiune proprietatea unui vas.

   

Articolul 949

Se prescriu prin trecere de 5 ani:

1) Acţiunile ce deriva din contractul de societate sau din alte operaţiuni sociale, dacă publicaţiunile prescrise la titlul VIII, cartea I, au fost regulat făcute;

2) Acţiunile ce deriva din cambii şi din cecuri.

Termenul curge:

Pentru acţiunile prevăzute la No. 1 al acestui articol, din ziua cînd obligaţiunea a ajuns la termen sau din ziua publicatiunei actului de disolvare a societăţii, sau a declaratiunei de lichidare, dacă obligaţiunea n'a devenit exigibilă. În cazul prevăzut de art. 103, termenul curge din ziua în care actul de disolvare poate fi opus celor de al treilea. Pentru obligaţiunile derivând din lichidarea societăţii, termenul începe a curge dela data aprobarei ultimului bilanţ al lichidatorilor.

Pentru acţiunile prevăzute la No. 2, termenul curge din ziua scadentei obligatiunei sau din ultima zi a termenului prevăzut de art. 282

   

Articolul 950

Acţiunile rezultând din contractele de împrumut maritim sau de gaj asupra vaselor, se prescriu prin trecere de trei ani socotiţi din ziua cînd obligaţiunea a ajuns la termen.

   

Articolul 951

Grefierii şi sindicul sînt liberaţi de îndatorirea de a da cont de registrele de comerţ şi de hârtiile ce le sînt încredinţate în procedura asupra falimentului, după trecerea de trei ani dela închiderea sau încetarea operaţiunilor falimentului.

   

Articolul 952

Se prescriu prin doi ani, socotiţi din ziua terminării afacerii, acţiunile mijlocitorilor pentru plata dreptului lor de mijlocire.

Prin acelaşi termen se prescriu acţiunile de anulare sau de reziliere a concordatului în materie de faliment. Termenul curge pentru acţiunile în anulare din ziua cînd dolul a fost descoperit, iar pentru acţiunile în reziliare dela expirarea termenului scadentei ultimei plati ce falitul urma a face conform concordatului.

   

Articolul 953

Se prescriu printr'un an, din ziua protestului sau a reclamaţiunei de care se vorbeşte în art. 677, acţiunile pentru plata daunelor cauzate prin lovirea unui vas, şi din ziua cînd vasul a fost complet descărcat, acţiunile pentru contribuţiunile la avariile comune.

   

Articolul 954

Acţiunile rezultând din contractul de închiriere al unui vas se prescriu prin trecere dela un an dela împlinirea călătoriilor, şi acelea derivând din contractul de inrolare prin trecere de un an dela expirarea termenului convenit între părţi, sau dela împlinirea celei din urma călătorii, dacă contractul a fost prelungit.

Acţiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecere de un an.

În asigurările maritime, termenul începe a curge după terminarea călătoriei ce a fost asigurata, şi pentru asigurările cu termen, din ziua în care se sfârşeşte asigurarea; în caz de prezumpţiune de pierdere a vasului pentru lipsa de nuvele, anul începe dela finele termenului fixat pentru prezumpţiunea de pierdere. Se exceptează termenele fixate pentru dreptul de abandon, prevăzute de titlul VI, cartea II.

În celelalte asigurări contra daunelor şi asupra vietei, termenul curge din momentul cînd s'a întâmplat faptul care a dat naştere acţiunii.

   

Articolul 955

Se prescriu asemenea prin trecere de un an:

1. Acţiunile pentru furniturile de proviziuni, lemnărie, combustibili şi alte lucruri necesare pentru reparaţiunea sau prepararea unui vas de călătorie şi pentru lucrările făcute pentru aceste obiecte;

2. Acţiunile pentru plata de alimente date marinarilor şi celorlalţi oameni ai echipajului, din ordinul căpitanului.

Prescripţiunea începe a curge dela data furniturilor şi dela facerea lucrărilor, dacă părţile nu au stipulat un termen de plată. În acest caz prescripţiunea rămîne suspendată pe timpul convenit.

Dacă furniturile sau lucrarea s'a urmat mai multe zile succesive, termenul de un an începe a curge din ultima zi.

   

Articolul 956

Acţiunile contra cărăuşilor derivând din contractul de transport se prescriu:

1. Prin trecere de şase luni, dacă transportul a fost făcut în Europa, afară de Islanda şi insulele Feroe, într'o piaţa maritima a Asiei sau Africei de pe Mediterana, Marea-Neagra, canalul de Suez sau Marea-Roşie, ori într'o piaţa de pe uscat legată prin calea ferată, cu o piaţa maritima din localităţile sus arătate;

2. Prin trecere de un an, dacă transportul s'a făcut în alt loc.

În caz de pierdere totală, termenul începe a curge din ziua în care lucrurile transportate trebuiau sa ajungă la destinaţiunea lor, iar în caz de pierdere parţială, avarie, sau întîrziere, din ziua predarei mărfurilor în primirea destinatarului.

   

Titlul III

DISPOZIŢIUNI TRANZITORII*)

---------

*) Aceste dispoziţiuni sînt luate după Decretul italian din 14 Decemvrie 1882, relativ la punerea în aplicare a Codului de Comerţ italian din 31 Octomvrie 1882.

   

Articolul 957

Dispoziţiunile legilor şi regulamentelor în vigoare asupra burselor de comerţ asupra mijlocitorilor de mărfuri şi asupra magazinelor generale, dokuri şi intrepozite, vor continua a avea putere obligatorie chiar după punerea în aplicaţie a acestui codice, întrucât nu vor fi contrarii dispoziţiunilor lui sau nu vor fi modificate prin legi ulterioare.

   

Articolul 958

Societăţile şi asociaţiunile comerciale existente la epoca punerei în aplicatiune a acestui codice, vor fi regulate de legile anterioare, afară de următoarele dispoziţiuni:

1) Societăţile în comandită prin acţiuni şi anonime sînt scutite de ori-ce alta autorizaţiune şi supraveghere din partea guvernului şi de sarcinile relative, însă sînt supuse dispoziţiunilor din art. 104, 142, 144, 149, 153, 155, 165, aliniatul ultim, 169, 174, 175, 176, 177, 179, 181, 182, 185, 186 187, 264, 265, 266 şi 268 ale acestui codice şi acelora cari se raporta la reducerea capitalului, la fuziunea şi lichidarea societăţilor.

Ele mai sînt încă supuse dispoziţiunilor art. 124 privitoare la administratorii realeşi sau numiţi în urma punerei în lucrare a acestui codice;

2) Asociaţiunile mutuale care nu au de obiect exclusiv asigurările maritime, sînt supuse art. 260 al acestui codice, cu rezerva dispozitiunei din numărul următor;

3) Societăţile şi asociaţiunile de asigurare asupra vietei şi administratoare de tontine sînt supuse dispoziţiunilor art. 147 al acestui cod pentru toate primele ce le vor percepe în urma aplicatiunei sale, cu rezerva reducerii proporţionale a cautiunilor date pentru operaţiunile anterioare, în modurile şi în termenele ce se vor stabili prin osebit regulament;

4) Societăţile şi asociaţiunile care voesc sa introducă modificări în actele lor constitutive şi sa prelungească termenul fixat pentru durata lor, trebuiesc să se conformeze dispoziţiunilor noului codice.

   

Articolul 959

Pentru executarea dispoziţiunilor articolului de mai sus, numirea censorilor trebuie să fie facuta în cea dintâi adunare generală care va avea loc în cursul celor şase luni după punerea în aplicaţie a acestui codice, sau într'o adunare specială, care se va convoca spre acest sfîrşit, în acelaşi termen, sub responsabilitatea administratorilor.

Adunarea generală, dacă cel puţin jumătate din capitalul social se afla reprezentat în ea, va putea, cu votul afirmativ a două treimi din capitalul reprezentat în adunare, sa decidă ca administratorii actuali să fie, în caz de realegere, dispensaţi de obligaţiunea de a da cauţiunea prescrisă de acest codice.

   

Articolul 960

Cambiile şi biletele la ordin emise înaintea acestui cod, girurile şi acceptatiunile şi avalurile făcute în ori-ce epoca, se vor regula după legile anterioare.

Cu toate acestea, din ziua punerei în lucrare a noului codice, se vor aplica acestor titluri dispoziţiunile nouei legi, privitoare la forma şi la termenele protestului şi la măsurile de luat în cazul de pierdere a acelor titluri.

Pentru cambiile şi biletele la ordin, a căror scadenta va fi chiar în ziua punerei în vigoare a acestui codice, protestul se va face asemenea în forma şi termenele prescrise de dânsul.

   

Articolul 961

Mandatul prepusului care, în ziua punerei în aplicare a noului codice, începuse deja sa exercite comerţul la care a fost prepus, trebuie să fie depus conform dispoziţiunilor art. 394 din acest cod, în cele trei luni dela aplicarea lui, pentru îndeplinirea formalităţilor prescrise de acel articol.

   

Articolul 962

În cele dintâi trei luni după punerea în aplicaţie a acestui codice, administraţiunile de cai ferate, aplicând tarifele speciale în vigoare, nu vor fi supuse la responsabilitatea stabilită de acest cod, dacă ea ar fi mai mare decât cea existenta după reglementele lor.

   

Articolul 963

În cele şase luni dela punerea în aplicaţie a noului codice, toate vasele supuse dispoziţiunilor art. 510 trebuie să se conformeze lor.

Pentru vasele în curs de călătorie, în momentul punerei în lucrare a acestui codice, termenul sus zis începe a curge din ziua sosirei lor într'un port al Regatului.

   

Articolul 964

Privilegiile asupra vaselor dobândite mai înainte de punerea în aplicare a noului codice, după formele legii anterioare, îşi păstrează rangul lor chiar în privinta privilegiilor dobândite sub imperiul acestui codice.

Dispoziţiunile art. 690 şi următoarele ale cartei II din noul cod se aplică de asemenea la privilegiile dobândite înainte de punere lui în vigoare.

   

Articolul 965

Termenele pentru neadmisibilitatea acţiunii se vor regula după legea în vigoare la epoca evenimentului care da loc acţiunii.

   

Articolul 966

Prescripţiunile începute înainte de aplicaţiunea acestui codice se regulează după legile anterioare.

Cu toate acestea, prescripţiunile începute înainte de acea punere în aplicatiune şi pentru care, după legile anterioare s'ar cere încă un timp mai lung decât cel fixat prin acest codice, se vor împlini cu trecerea acestui termen mai scurt, calculandu-l din ziua punerei în aplicatiune a noului codice.

   

Articolul 967

Prezentul codice va intră în vigoare cu începere dela 1 Septemvrie 1887, iar dacă promulgarea lui nu se va putea face înainte de această dată, el se va pune în lucrare la o luna după data promulgarei lui.

   

Articolul 968

(Modif. Lg. 3 Martie 1902). Judecătorii-sindici ai tribunalelor primesc retribuţiunea judecătorilor de şedinţa. Pe lîngă acest onorariu, judecătorii-sindici ai tribunalului de Ilfov mai primesc o diurna de 150 lei pe luna, iar judecătorii-sindici ai tribunalelor Iaşi, Dolj, Covurlui şi Brăila, o diurna de 75 lei.

Secretarii-arhivari ai judecătorilor-sindici primesc retribuţiunea grefierilor de tribunal.

   

Articolul 969

(Modif. Lg. 3 Martie 1902). Pentru acoperirea retributiunei judecătorilor-sindici şi secretarilor arhivari şi pentru cheltuelile de cancelarie, Statul va percepe pînă la maximum 4% din activul brut al falimentului, fără ca suma percepută dela un faliment să poată trece în cifra de 2000 lei.

Cota perceperei, pînă la maximum 4%, se va fixa în fie-care an prin legea bugetară.

Pentru anul bugetar curent, cota se fixează la 30%; ea se va face venit la tezaur, sub o rubrica specială a veniturilor ministerului de justiţie.

În raport cu incassarile şi intrările, se va deschide, prin consiliul de miniştri, ministerului de justiţie creditele necesare pentru retribuţiunea personalului.

   

Articolul 970

Un regulament special va determina modul de percepere al contributiunei.0

   

Articolul 971

Falimentele deja deschise la aplicaţiunea legei celei noui vor continua a fi administrate şi lichidate conform legei celei vechi.

------------