DECIZIE nr. 543 din 12 iulie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (4), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 şi art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în ansamblul său, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

EMITENT

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    Valer Dorneanu - preşedinte

    Petre Lăzăroiu - judecător

    Mircea Ştefan Minea - judecător

    Daniel Marius Morar - judecător

    Puskas Valentin Zoltan - judecător

    Simona-Maya Teodoroiu - judecător

    Tudorel Toader - judecător

    Augustin Zegrean - judecător

    Bianca Drăghici - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (4), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 şi art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în ansamblul său, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Nicolae Popescu, Gheorghe Başulescu, Neculai Timaru şi Elena Mitu în dosarele nr. 1.943/2/2015, nr. 2.170/2/2015, nr. 1.534/2/2015 şi nr. 2.411/2/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.370D/2015, la care au fost conexate dosarele nr. 1.513D/2015, nr. 1.548D/2015 şi nr. 1.680D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 iulie 2016, în prezenţa reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilier juridic Mihai Alexandru Ionescu, şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

3. Prin încheierile din 15 septembrie 2015, 21 septembrie 2015 şi 5 octombrie 2015, precum şi prin Sentinţa civilă nr. 2.345 din 24 septembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.943/2/2015, nr. 2.170/2/2015, nr. 1.534/2/2015 şi nr. 2.411/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a), art. 4 alin. (4), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 şi art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în ansamblul său, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Popescu, Gheorghe Başulescu, Neculai Timaru şi Elena Mitu, în cauze având ca obiect acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, prin art. 2 lit. a), încălcă prezumţia de nevinovăţie, deoarece lasă loc unei interpretări abuzive, punând semnul egalităţii între calitatea de lucrător al Securităţii şi desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, şi creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informaţii, fără a stabili vreo formă de vinovăţie.

5. Autorii excepţiei arată că, prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, Curtea a constatat neconstituţionalitatea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, însă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a introdus prezumţia generală de vinovăţie a întregului personal al fostei Securităţi, spiritul legii rămânând acelaşi, deci neconstituţional. Încadrarea situaţiilor juridice conform reglementărilor criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii civile.

6. În continuare, autorii excepţiei apreciază că, exercitând o jurisdicţie specifică în cadrul căreia administrează probe şi dă un verdict privind calitatea de lucrător al Securităţii, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se substituie unei instanţe judecătoreşti, în timp ce persoana vizată nu are posibilitatea de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului, care emite note de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii. Autorii excepţiei mai susţin că, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului. Astfel, se susţine că, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale şi, prin urmare, dispoziţiile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie. Pe de altă parte, se apreciază că persoana verificată nu are posibilitatea de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

7. Totodată, autorii excepţiei menţionează că scopul reglementării trebuie tratat ştiinţific şi istoric, iar actele de încălcare a libertăţii unor persoane trebuie să fie analizate prin prisma reglementărilor aplicabile acelor timpuri, ţinând cont de legislaţia şi obiectivele sociale. Se apreciază că activităţile din trecut s-au desfăşurat conform sistemului constituţional de la acea dată, atribuţiile de serviciu au rezultat din lege, iar ordinele militare primite conform regulamentelor în vigoare au fost îndeplinite pentru aplicarea legii, şi nu în nume personal. Se susţine că utilizarea unor termeni, precum "poliţie politică", ca de altfel întregul conţinut al definiţiilor şi textelor din aceste reglementări incită la sancţiuni colective şi, prin urmare, sunt neconstituţionale, iar etichetarea unei persoane cu apelativul "terorist împotriva cetăţenilor ţării", afişarea pe internet a unor înscrisuri unilaterale, afectează grav valorile apărate de Constituţie şi actele internaţionale menţionate.

8. De asemenea, autorii excepţiei susţin că instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa materială de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice, iar Curtea de Apel Bucureşti nu poate avea competenţă exclusivă pentru soluţionarea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.

9. În fine, autorii excepţiei apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, având o astfel de abordare, creează discriminări.

10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, instanţa arată că raportul juridic dedus judecăţii nu este unul de drept penal, astfel încât art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu are nicio legătură cu prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituţie, iar Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu este învestit cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale. Instanţa apreciază că scopul acţiunilor în constatare, introduse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, este acela de a răspunde nevoii de a cunoaşte a societăţii româneşti.

11. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, se menţionează că, departe de a reglementa o răspundere penală, Ordonanţa de urgenţă nr. 24/2008 a Guvernului are ca scop cunoaşterea istoriei recente, cunoaştere ce constituie o prioritate pentru societatea românească, motiv pentru care administrarea şi valorificarea istorică a arhivelor fostei Securităţi, precum şi a documentelor cu privire la reprimarea de către Securitate a acţiunilor în favoarea democraţiei, sunt necesare într-o Românie europeană. De asemenea, se arată că modul în care se realizează această cunoaştere a adevărului istoric este clar detaliat în actul normativ criticat, pentru cazurile şi condiţiile acolo prevăzute fiind instituite norme de procedură ce se conformează pe deplin cerinţelor europene şi constituţionale. Aşa fiind, se apreciază că noua procedură instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 293/2008, răspunde, în ansamblul său, şi cerinţelor constituţionale, dar şi celor din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, revenind instanţei de judecată rolul de a aprecia cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, în cadrul procedurii judiciare care respectă, atât în faza instanţei de fond, cât şi în cea a căii de atac, garanţiile necesare desfăşurării unui proces echitabil, precum şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

13. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere formulat anterior în dosarele Curţii Constituţionale nr. 217D/2014, nr. 309D/2014, nr. 481D/2014 şi nr. 813D/2014, în sensul constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. a), art. 4 alin. (4), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 şi art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din data de 10 martie 2008, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în ansamblul său, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, având următorul cuprins:

- Art. 2 lit. a): "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

- Art. 4 alin. (4): "Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia ori contestaţia împotriva adeverinţei prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 se introduce în cel mult 48 de ore de la aprobarea notei de constatare, respectiv de la publicarea pe internet a adeverinţei, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Aceasta se pronunţă în termen de 48 de ore. Hotărârea instanţei se atacă cu recurs în termen de 24 de ore, recursul soluţionându-se în termen de 48 de ore. Hotărârea instanţei, rămasă irevocabilă, se publică de îndată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.";

- Art. 6 alin. (1): "Direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate.";

- Art. 7 alin. (1): "În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.";

- Art. 8 lit. a): "Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz:

- Art. 11: "(1) Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită de taxă de timbru.

- Art. 15 alin. (2): "Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii poate utiliza şi alte categorii de surse, precum arhive străine sau mărturiile unor cetăţeni străini."

17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin reglementărilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, democratic şi social, şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1)-(3) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (3) şi (4) privind accesul liber la justiţie şi jurisdicţiile speciale administrative, art. 22 alin. (2) privind interzicerea torturii şi a oricărei pedepse sau tratament inuman ori degradant, art. 23 alin. (11) privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, art. 29 alin. (1) şi (2) privind libertatea gândirii şi a opiniilor, libertatea credinţelor religioase, precum şi a conştiinţei, art. 30 alin. (6) şi (7) privind limitele libertăţii de exprimare, art. 31 alin. (3) privind obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privind apărarea ţării, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare prin lege organică, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. De asemenea, se invocă prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) privind unul dintre cazurile în care este permisă, potrivit căilor legale, lipsirea de libertate, art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 7 paragraful (2) - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 paragraful (2) privind limitele dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 paragraful (2) privind restrângerea libertăţii de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 10 paragraful (2) privind limitele libertăţii de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării, art. 15 - Derogarea în caz de stare de urgenţă, şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, autorii menţionează şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) privind interzicerea discriminării, ale art. 3 privind dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei, ale art. 5 privind interzicerea torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante, ale art. 7 privind egalitatea în faţa legii, dispoziţii cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, autorii susţin că nu sunt respectate dispoziţii din alte acte juridice internaţionale, precum: art. 2 şi 4 din Convenţia nr. 111/1958 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind discriminarea în domeniul forţei de muncă şi exercitării profesiei şi ale art. 1 şi 2 din Convenţia nr. 122/1964 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind politica de ocupare a forţei de muncă, art. E din partea a IV-a a Cartei sociale europene, revizuită. În final, autorii excepţiei consideră că, pentru unitate de interpretare, trebuie avută în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, sunt neconstituţionale. De asemenea, prin Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, referitoare la comunicarea notelor de constatare şi a adeverinţelor emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat că aceste prevederi sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Ca atare, având în vedere că deciziile de admitere au fost pronunţate de Curtea Constituţională anterior sesizării cu prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este inadmisibilă.

19. Totodată, Curtea reţine că celelalte dispoziţii legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare.

20. Astfel, cu privire la critica potrivit căreia dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 încalcă prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituţie, prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Curtea a constatat că domeniul de aplicare a prezumţiei de nevinovăţie vizează materia penală, respectiv situaţiile în care fapta atribuită unei persoane are conotaţii penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumţia constituie suportul dreptului la apărare şi, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal. Curtea a constatat că prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, respectiv instituţia prezumţiei de nevinovăţie, nu sunt aplicabile cauzelor aflate pe rolul instanţelor având ca temei dispoziţiile ordonanţei, deoarece procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securităţii se desfăşoară potrivit regulilor procedurii civile, şi are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a activităţii acestora, iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi prezumţia nu cunoaşte o consacrare expresă în materie civilă, dispoziţiile civile privind sarcina probei se aplică şi în această materie, astfel că legea asigură echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului.

21. De asemenea, prin Decizia nr. 1.475 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 20 noiembrie 2009, Curtea a constatat netemeinicia criticii potrivit căreia ordonanţa supusă controlului de constituţionalitate nu elimină mecanismul neconstituţional din vechea lege, şi a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 operează o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind "lucrătoare ale Securităţii" faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008. O eventuală reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii trebuie să fie supuse controlului instanţelor de judecată.

22. Cât priveşte invocarea principiului neretroactivităţii legii civile, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 2 din ordonanţa de urgenţă criticată, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanţa judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securităţii, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010).

23. Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se substituie unei instanţe judecătoreşti, şi a statuat că această autoritate este lipsită de atribuţii jurisdicţionale, iar actele sale privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă judecătorească a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să plaseze Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în afara cadrului constituţional şi, ca atare, nu îi conferă rolul de instanţă extraordinară (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 159 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 9 mai 2013).

24. Cât priveşte critica potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii introduce acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia fără a avea o legitimare procesuală activă, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că legitimarea procesuală a acestuia izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

25. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 din Legea fundamentală, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea nu a reţinut nici pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie, ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate, de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Astfel cum a statuat Curtea prin deciziile menţionate, dispoziţiile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 conferă persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011). Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la apărare, astfel cum acesta este prevăzut de art. 24 din Constituţie, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

26. De asemenea, prin Decizia nr. 455 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 30 iunie 2012, Curtea a reţinut că, în cadrul acţiunii în constatare promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia, potrivit art. 124 din Constituţie.

27. Totodată, prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, precitată, Curtea a statuat că dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.

28. În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin introducerea acţiunii în constatare, se substituie instituţiei Avocatul Poporului, încălcându-se astfel art. 58 alin. (1) din Constituţie. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea prevederilor constituţionale care statuează rolul Avocatului Poporului, de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, nu reprezintă o substituire în atribuţiile instituţiei Avocatului Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

29. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia utilizarea unor termeni, precum "poliţie politică", - ca de altfel întregul conţinut al definiţiilor şi textelor din aceste reglementări -, incită la sancţiuni colective, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, a cărei existenţă se întemeiază pe dispoziţiile art. 116 alin. (2) şi art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală. De asemenea, actul normativ criticat urmăreşte deconspirarea, prin consemnarea publică, a persoanelor cu privire la care instanţa judecătorească a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestor persoane şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011). Totodată, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice întregul art. 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea Decizia nr. 159 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 27 aprilie 2012 şi Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).

30. Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, raportată la prevederile art. 126 din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

31. În legătură cu critica de neconstituţionalitate susţinută din perspectiva stabilirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate nu reglementează controlul judecătoresc al unor asemenea acte, obiectul de reglementare al ordonanţei de urgenţă criticate fiind în mod univoc menţionat, şi anume "accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii" (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).

32. Referitor la critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 creează discriminări, încălcându-se art. 16 din Constituţie, prin Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011, Curtea a constatat că actul normativ supus controlului de constituţionalitate nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

33. De asemenea, Curtea a mai reţinut că aprecierea întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii revine instanţei judecătoreşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Asemenea aspecte reprezintă, aşadar, probleme ce ţin exclusiv de interpretarea şi aplicarea legii, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013).

34. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele examinate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

35. Referitor la invocarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.

36. În final, Curtea observă că celelalte reglementări din Constituţie şi din actele juridice internaţionale invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

37. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza întâi, în privinţa sintagmelor "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", precum şi a art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Nicolae Popescu, Gheorghe Başulescu, Neculai Timaru şi Elena Mitu în dosarele nr. 1.943/2/2015, nr. 2.170/2/2015, nr. 1.534/2/2015 şi nr. 2.411/2/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 2 lit. a), art. 4 alin. (4), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 şi art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în ansamblul său, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

----